Zoroastru sau Zarathustra

Un avertisment serios: cercetătorul spiritual veritabil se fereşte să tragă concluzii, ci lasă lucrurile să se apropie de el. Şi când ele au sosit, le verifică mai întâi cu logica obişnuită. Dacă un lucru poate fi examinat şi înțeles în mod logic, acesta n-ar trebui să fie un motiv de îndoială cu privire la originea sa spritual-ştiințifică!

 

Idealul sufletului omenesc, ceea ce este fiinţa umană, ceea ce poate ea deveni, iată conţinutul predicii lui Buddha. În budism totul este interiorizare, totul se referă la om şi la dezvoltarea sa; în adevăratul budism iniţial nu se găseşte nici o urmă de învăţătură cosmologică, chiar dacă ea a fost introdusă mai târziu, căci trebuia ca totul să fie legat. Dar adevărata misiune a lui Bodhisattva constă în a aduce oamenilor învăţătura despre interioritatea propriului lor suflet. Iată de ce în unele din predicile sale Buddha chiar evita să spună ceva deosebit despre contextele cosmice. Totul este prezentat aici în aşa fel, încât, dacă sufletul omenesc lasă să acţioneze asupra lui învăţătura lui Buddha, el să se poată ameliora din ce în ce mai mult. Omul este conceput ca o fiinţă în sine; se face abstractie de marele sân matern al universului din care el s-a născut. Pentru că aceasta a fost misiunea specială a lui Bodhisattva, învăţătura lui Buddha, atunci când este recunoscută ca adevărată, acţionează cu atâta căldură şi atât de profund asupra sufletului uman şi din această cauză ea apare sufletului uman care vrea să se ocupe de ea atât de pătrunsă de sentiment, de căldură interioară, atunci când, întinerită, apare în Evanghelia lui Luca.

Cu totul alta era misiunea celui care s-a incarnat în vechiul popor persan sub numele de Zoroastru. Pentru cercetătorul spiritual această individualitate este una şi aceeaşi cu cea pe care noi o considerăm a fi Zoroastru sau Zarathustra.

Marele inspirator al conducătorului popoarelor iraniene, pe care noi îl cunoaştem drept Zarathustra sau Zoroastru, Zerdutsch. Zarathustra era şi celcare în timpuri străvechi – imediat după catastrofa atlanteeană – a înzestrat acel popor, dotat cu impulsul de a întreţese cultura exterioară cu forţă spirituală omenească, cu comorile pe  care el le-a putut extrage din sfintele Misterii. În acest sens, Zarathustra a trebuit să dea acestor popoare, ce nu mai posedau vechea însuşire atlanteeană de a privi în lumea spirituală, noi perspective şi noi speranţe pentru lumea spirituală. Astfel, Zarathustra a deschis calea, despre care noi am discutat adesea, prin care popoarele trebuiau să descopere că în corpul de lumină exterior al Soarelui avem doar trupul exterior al unei fiinţe spirituale superioare, pe care el a numit-o „Marea Aură”, Ahura Mazdao, în opoziţie cu mica aură omenească. Prin aceasta el a vrut să indice faptul că această fiinţă, atunci încă foarte îndepărtată, va cobori cândva în cursul istoriei omenirii pe Pământ, pentru a se uni fizic cu el şi pentru a acţiona în 

continuare în evoluţia omenirii. Zarathustra a arătat astfel oamenilor spre acea entitate ce a trăit mai târziu în istorie ca Christos. 

Acesta, îi învăţa pe oameni să-l cunoască pe Dumnezeul exterior; el îi făcea să înţeleagă în mod spiritual vastul Cosmos şi să-l pătrundă prin spirit. Buddha dirija atenţia spre viaţa interioară şi spunea: „Când omul se dezvoltă, din ignoranţă ies încetul cu încetul cele «şase organe» pe care le-am enumerat: cele cinci organe de simţ şi Manas-ul“. Dar tot ceea ce este în fiinţa omenească a ieşit din vastul Univers. Ochii noştri nu ar percepe lumina dacă lumina n-ar fi făcut să se nască ochiul din organism. „Ochiul a fost făcut de lumină pentru lumină“, spunea Goethe [4], şi acesta este un adevăr profund. Plecând de la organe nediferenţiate care existau odinioară în corpul omenesc, lumina a format ochiul. La fel, toate forţele spirituale ale Universului au contribuit la formarea fiinţei umane. Ceea ce este în interiorul ei a fost mai întâi organizat din forţele divine-spirituale. Din această cauză, pentru orice aspect interior există un corespondent exterior. De afară, ele pătrund în fiinţa umană şi se află apoi în ea. 

Zoroastru a avut ca misiune să atragă atenţia asupra a ceea ce este exterior, asupra celor ce există în anturajul omului. El vorbeşte, de exemplu, despre „Amşaspande“, despre marile genii, din caremenţionează primele şase; în realitate sunt douăsprezece, dar celelalte şase sunt ascunse. Aceste Amşaspande acţionează din afară, construind, formând organele omeneşti. Zoroastru a arătat că aceşti creatori ai fiinţei umane se găseau îndărătul organelor de simţ. El atrage atenţia asupra marilor genii (spirite)*, asupra forţelor care există în afara noastră, pe când Buddha vorbea despre ceea ce acţionează în interiorul fiinţei umane, forţe ascunse în om. Zoroastru vorbea, de asemenea, şi despre anumite fiinţe inferioare Amşaspandelor, 

cele douăzeci şi opt de „Izarde“ sau „Izede“, a căror actiune se exercită de asemenea din afară spre interior asupra organizării interne a fiinţei omeneşti. El se referea şi în acest caz la spiritul care este în Univers, la condiţiile exterioare. Şi în timp ce Buddha vorbea de substanţa gândirii de unde se ridică ideile care emană din sufletul omenesc, Zoroastru vorbea de „Farohari“ sau „Ferueri“ sau „Frawarshai“, de gânduri universale, creatoare, care ne înconjoară şi care sunt dispersate în lumea întreagă. Căci ceea ce are în fapt omul ca idei este prezent peste tot în Univers.

Astfel, Zoroastru avea misiunea de a face cunoscută o concepţie despre lumecare avea ca obiect descoperirea, înţelegerea lumii exterioare. El trebuia să dea o concepţie despre lume unui popor care trebuia să intervină, prin muncă, să prelucreze lumea exterioară. Misiunea sa se acorda în mod perfect cu caracteristicile vechiului popor persan. S-ar putea, de asemenea, spune că Zoroastru era destinat să stimuleze forţa şi abilitatea îndreptată spre activitatea exterioară, deşi s-a exprimat sub o formă care poate părea respingătoare pentru omul de azi. El căuta să inducă în oameni forţă, hărnicie şi siguranță pentru acţionarea exterioară prin lămurirea faptului că omul nu este numai ascuns în el însuşi, ci că se află în sânul unei lumi divine-spirituale. Aceasta a fost misiunea sa, de a induce o astfel de stare de conştienţă încât omul să ajungă să-şi spună: În orice loc ai fi în lume, tu nu eşti singur; tu eşti într-un Cosmos plin de spiritualitate şi faci parte dintre spiritele şi zeii Universului; eşti născut de spirit şi te odihneşti în el; cu fiecare inspiraţie, preiei spiritul divin în tine, cu fiecare expirație, tu aduci un sacrificiu marelui Spirit. Din această cauză, iniţierea făcută de 

Zoroastru trebuia să fie, corespunzător misiunii sale, diferită de cea a celorlalţi mari ghizi spirituali ai omenirii .

Să reamintim acum ce putea face individualitatea care se incarnase în Zoroastru. Ea se afla la un grad atât de înalt de evoluţie încât putea pregăti curentul cultural care avea să urmeze după cultura vechii Persii, cultura egipteană. Zoroastru a avut doi elevi: individualitatea care a fost mai târziu Hermes Egipteanul şi cel care a fost mai târziu Moise. Când aceste două ființe s-au reincarnat pentru a acţiona din nou în omenire, corpul astral al lui Zoroastru pe care îl oferise ca sacrificiu a fost încorporat lui Hermes. În Hermes Egipteanul trebuie să vedem o reincarnare a corpului astral al lui Zoroastru. 

Aceasta s-a întâmplat pentru ca să poată să renască în lumea exterioară tot ceea ce Zoroastru preluase în sine ca ştiinţă exterioară. Cât priveşte corpul eteric al lui Zoroastru, el a fost transmis lui Moise; şi cum tot ceea ce se dezvoltă în timp se leagă de corpul eteric, Moise a fost capabil de îndată ce a devenit conştient de tainele corpului său eteric să trezească evenimentele trecutului în imagini grandioase, aşa cum le găsim în Geneză. Zoroastru a continuat deci să acţioneze prin forţa individualităţii sale, instaurând, influenţând cultura egipteană şi cultura vechilor evrei care a derivat din ea.

O astfel de individualitate este menită la lucruri mari şi prin Eul său. Eul lui Zoroastru a continuat să se reincarneze în alte personalităţi. Căci o individualitate care a ajuns până în acest punct poate întotdeauna să sanctifice un corp astral şi să dea forţe unui corp eteric, chiar după ce s-a desprins de cele pe care ea le poseda la origine. Astfel şi Zoroastru s-a reincarnat cu şase secole înaintea erei noastre şi a apărut în Caldeea în persoana lui Zarathas sau Nazarathos, care a fost instructorul şcolii oculte caldeene şi totodată maestrul lui Pitagora, şi a putut ajunge la o cunoaştere foarte aprofundată a lumii exterioare. Când pătrundem în înţelepciunea caldeenilor cu o înţelegere adevărată, cu ajutorul a ceea ce ne poate da nu antropologia, ci antroposofia, ne putem face o idee despre ceea ce a învăţat Zoroastru, în persoana lui Zarathos, în şcolile oculte din Caldeea antică. Tot ceea ce Zoroastru putea comunica şi aduce lumii era orientat, aşa cum am văzut, spre lumea exterioară pentru a aduce ordine şi armonie în aceasta. Din această cauză, făcea parte din misiunea lui Zoroastru şi arta de a întemeia şi organiza state într-un mod care să corespundă mersului omenirii şi care să permită ordinea socială. Deci pe bună dreptate discipolii săi puteau fi numiţi, întotdeauna, nu numai mari Magi şi mari Iniţiaţi, 

dar şi mari Regi, adică organizatori ai ordinii sociale.

În şcolile caldeene persista un mare ataşament pentru individualitatea – nu personalitatea – lui Zoroastru. Aceşti înţelepţi ai Orientului se simţeau înrudiţi cu ilustrul lor ghid spiritual. Ei vedeau în el „steaua omenirii“, căci „Zoroastru“ este anagrama expresiei „stea de aur“ sau „stea a luminii“. Ei vedeau în el reflectarea Soarelui însuşi. Şi reapariţia Maestrului lor la Betleem nu putea scăpa adâncii lor înţelepciuni. Ghidaţi de „steaua“ lor, ei i-au adus simbolurile a ceea ce el dăduse mai bun omenirii. Cel mai bun lucru care se putea da unui om prin curentul spiritual al lui Zoroastru era ştiinţa despre lumea exterioară, despre tainele Cosmosului, preluată în corpul astral, în gândire, sentiment şi voinţă, astfel încât discipolii lui 

Zoroastru doreau să-şi impregneze gândirea, sentimentul şi voinţa, forţele lor sufleteşti cu înţelepciunea care se poate primi din adâncurile lumii divine-spirituale. Pentru această înţelepciune care poate fi însuşită prin aproprierea tainelor exterioare avea ca simbol aurul, smirna şi tămâia: aurul, simbol al gândirii, tămâia al sentimentului de devoţiune, smirna, simbolul forţei voinţei. Astfel au mărturisit Magii despre solidaritatea care-i unea cu Maestrul lor atunci când s-au arătat în faţa celui care se reincarnase la Betleem. Autorul Evangheliei lui Matei ne face deci o expunere exactă când ne spune că Magii, printre care activase odinioară Zoroastru, ştiau că el revenise printre oameni şi voiau să exprime înrudirea lor cu el, cu ajutorul celor trei simboluri: aurul, smirna şi tămâia, simboluri pentru ceea ce el le dăduse mai bun (Matei 2,11).

Şi acum Zoroastru trebuia să poată acţiona cu forţă în persoana lui Iisus aparţinând liniei solomonice a casei lui David, astfel încât să dea omenirii, într-o formă întinerită, tot ceea ce el îi dăduse deja altădată. Pentru aceasta, el trebuia să întrunească toate forţele pe care le posedase altădată. Datorită acestui fapt, el nu se putea deci naşte într-un corp ieşit din linia sacerdotală, ci numai într-un corp ieşit din linia regală a casei lui David.

Vechile texte sacre ale Asiei Mică fac, de asemenea, aluzie la aceste fapte. Oricine le înţelege, într-adevăr le citeşte altfel decât cel care nu cunoaşte faptele, din care cauză le amestecă fără nici o noimă. În Vechiul Testament se află, de exemplu, două profeţii: cea a lui Enoch [5], care este apocrifă  şi care are legătură cu Mesia liniei sacerdotale, şi cea a Psalmilor, care se referă la Mesia liniei regale. Toate detaliile textelor sunt în concordanţă cu faptele care se pot cunoaşte prin Cronica Akasha.

sursa

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA114/GA114_CF05.html

citiţi şi

http://www.almeea.com/zarathustra-zoroastru/

http://adevarul2012.blogspot.ro

Veste Uluitoare…

Ati fost atenti la felul cu totul special in care Vrabiutele orasului au inceput sa cante? Daca le veti asculta cu acea ATENTIE iubitoare de care discutam  impreuna la intalnirile noastre, o sa aflati vesti importante despre aceasta Primavara. Pentru ca ea nu este o Primavara obisnuita! Este inceputul  unui Timp ce va va ului chiar si pe cei care poate, ati incetat sa mai sperati ca va veni. Cand iesiti dimineata din casa, cateva clipe macar deveniti atenti la tot> la consistenta aerului diminetii, la felul in care canta Vrabiutele si chiar la felul in care au inceput sa zboare Porumbeii, un fel de zbor /bucurie, un zbor care imprastie la fiecare falfaire de Aripi mici stelute de lumina colorata. Poate inca nu le puteti vedea dar in mod sigur le puteti simti daca sunteti foarte, foarte atenti. Natura ne da veste ca ceva incredibil de frumos ni se va intampla, ca Universul si/a trimis deja darurile noului Inceput, daruri care vor da avant puterilor noastre interioare, capacitatii noastre de a intelege si de a interpreta mistere ale Vietii la care nici nu am indraznit sa ne gandim pana acum!  Deveniti atenti , foarte atenti la vibratiile eterului care va inconjoara si veti primi prin Suflet Vestea cea Buna  care va va aduce certitudinea, increderea in pasul urmator, bucuria de a nu va sti singuri pentru ca tot Universul ne tine in brate intr/un fel mult mai aparte decat pana acum, cu o duiosie vindecatoare, cu un plus de tandrete pe care ne/o ofera pentru a ne putea bucura pe toate planurile de momentul unei infloriri interioare fara precedent. O sa vedeti ca daca acum sunteti tristi, tristetea voastra se va schimba intr/o Putere noua de a trai! Daca sunteti infricosati de ceva , frica voastra se va schimba in ardoarea de a inalta vise marete, in cutezanta de a pasi in necunoscut transformandu/l in cea mai suava bucurie! E ceva in aer, in felul in care au curs astazi  binecuvantatele picaturi de Ploaie, in  felul  in care clipele zilei au trecut si acest ceva  vorbeste de o luminoasa deschidere de oportunitati pentru oameni, pentru fiintele care traiesc alaturi de Lumea noastra! Sufletul nostru frumos isi va deschide o noua Poarta care ne va da acces la incredibil, la miracol, la un nou mod de a vedea, percepe, simti, nazui, spera, inseta dupa Dumnezeu si valorile Lui!  Toate Primaverile sunt frumoase dar aceasta care va veni  va avea ceva in plus, ceva atat de pretios ca nu m/am indurat sa nu impartasesc cu voi aceasta VESTE ULUITOARE pe care am primit/o in Planul Interior si care stiu sigur ca este adevarata. Va imbratisez pe toti, toti si ma bucur ca ne/am intalnit in aceasta Existenta, ca  ne/am atins Inimile cu iubire si ca putem impartasi impreuna tot ce ni se pare ca am gasit pretios pe calea Vietii pe care pasim! Cu drag, cu mult drag,

 

Lidia Birsan

 Sursa: mail

Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

Misterele reincarnarii intriga lumea stiintifica

Misterele reincarnarii intriga lumea stiintifica

Amintirea unei vieti anterioare este unul dintre cele mai fascinante domenii incluse in categoria fenomenelor inexplicabile. Pina in prezent, stiinta nu a putut confirma, dar nici infirma posibilitatea ca un om sa-si aminteasca amanunte ale unei alte existente. Numerosi oameni sustin cu tarie ca stiu cine au fost intr-o viata trecuta si sint capabili sa ofere detalii fantastice despre locuri si vremuri pe care nu ar avea cum sa le cunoasca. In multe cazuri, veridicitatea unor astfel de afirmatii poate fi dovedita prin coroborarea de date; totusi, chiar si printre cei care studiaza acest fenomen, indoiala persista: sa fie oare vorba de reincarnare, ori de informatii care patrund cumva in subconstient si ies la lumina sub forma unor false amintiri?

Calea spre Nirvana

Conceptul de reincarnare, potrivit caruia sufletele noastre traverseaza un lung sir de vieti de-a lungul a mai multe secole sau chiar mii de ani poate fi regasit in mai multe religii.  Forma clasica a doctrinei reincarnarii a fost formulata in India, prin secolul 9 i.Hr., cand au fost compuse scrierile brahmanice. Conceptul a fost definit mai exact in vremea Upanisandelor (intre secolele 7-5 i.Hr.), dupa care a fost adoptat definitiv de cele mai importante religii rasaritene originare din India - budismul, hinduismul si jainismul. Sub influenta budismului, reincarnarea a fost mai tarziu preluata de taoism, candva in jur de secolul 3 i.Hr, intr-o forma adaptata.
In religia budista, faptele savirsite au consecinte care se vad in viata ulterioara, de aceea cu cit un om aduna mai multe fapte frumoase intr-o viata, cu atit urmatoarea reincarnare va fi mai buna, aceasta fiind esenta conceptului de karma. Scopul ultim este acela ca, urmind modelul lui Buddha, spiritul sa fie eliberat din acest ciclu al reincarnarilor, ajungind la Nirvana.
In vechile religii din zona mediteraneana apare un cu totul alt tip de reincarnare, care nu are de-a face cu trecerea prin mai multe vieti succesive. Spre exemplu, Cartea egipteana a mortilor descrie drumul unui suflet catre o lume superioara, fara a se mai intoarce pe Pamant. Practica mumificarii avea in vedere conservarea trupului, astfel incit acesta sa poata insoti sufletul in aceasta calatorie, ceea ce duce cu gindul mai degraba la inviere.

Copiii, mai aproape de trecut

De cele mai multe ori, amintirea unei vieti trecute apare brusc, cei care traiesc o astfel de experienta uimitoare fiind mai degraba copiii. Adeptii teoriei reincarnarii cred ca aceasta se datoreaza mai ales faptului ca un copil este mai aproape de viata trecuta, iar mintea sa nu a fost inca “rescrisa” cu intimplarile actualei existente. Adultii care incep sa-si reaminteasca reincarnari trecute o fac cel mai adesea ca urmare a unei experiente iesite din comun, cum ar fi hipnoza ori o lovitura la cap. Exista, desigur, si numerosi impostori care scornesc povesti foarte iscusite, ceea ce-i face pe cercetatorii dedicati acestui domeniu sa fie extrem de circumspecti.

Povestea lui Taranjit/Satnam

Unul dintre cele mai recente cazuri ajunse in atentia expertilor este cel al baietelului indian Taranjit Singh, in virsta de opt ani. Parintii sai, oameni sarmani din satul Alluna Miana, districtul Ludhiana, povestesc ca, inca de la doi ani, Taranjit a inceput sa vorbeasca despre existenta sa anterioaraCu timpul, copilul a devenit tot mai insistent, astfel ca, la inceputul anului 2002, familia a decis sa vada daca e ceva adevarat in spusele sale. Taranjit afirma ca in viata sa trecuta se numea Satnam Singh si traia in Chakkchela, sat din districtul Jalandhar. El a spus ca atunci cand a murit era elev in clasa a noua la o scoala din satul Nihalwal.

Pe 10 septembrie 1992, in timp ce se intorcea cu bicicleta de la scoala, a fost lovit de un motociclist. Grav ranit la cap, baiatul a murit a doua zi. Intrigat de toata aceasta poveste, tatal sau actual, Ranjit Singh, a mers la scoala indicata, unde un profesor si-a amintit de elevul calcat de motocicleta si l-a indrumat spre casa unde locuia familia respectiva, numita tot Singh. Ranjit l-a gasit pe “fostul tata” al copilului sau, Jeet Singh, caruia i-a spus toata povestea. Ranjit le-a spus ca micutul precizase ca manualele sale de scoala se umplusera de singe in momentul accidentului, precum si ca avusese 30 de rupii in geanta.

La auzul acestor vorbe, femeia despre care Taranjit sustinea ca ii fusese candva mama a izbucnit in plins, spunind ca mai pastra inca acei bani si cartile minjite de singele fiului ei. Fostii parinti, fratii si surorile au mers sa-l vada pe Taranjit/Satnam, care i-a recunoscut pe toti, indicandu-se pe sine in fotografiile de familie.

Povestea a fost preluata de ziare, iar copilul a intrat in atentia mai multor cercetatori. Unul dintre acestia, Vikram Chauhan, a identificat un negustor care spunea ca-i daduse pe datorie lui Satnam un caiet de trei rupii, cu citeva zile inainte de accident. Baiatul a confirmat, precizind insa ca era vorba doar de doua rupii, iar negustorul a recunoscut ca asa era si incercase doar sa vada daca micutul spune adevarul.

Taranjit poseda cunostinte corespunzind unui elev din clasele superioare, scria si vorbea chiar limba engleza, lucru absolut inexplicabil, avind in vedere ca parintii sai nu-si permisesera sa-l dea inca la scoala. Mai mult, Taranjit avea un scris aproape identic cu cel al lui Satnam, aspect certificat de grafologi. Cazul este in continuare cercetat; Taranjit traieste cu parintii actuali, care au refuzat sa-l inapoieze vechii sale familii, desi aceasta este mai instarita.

Juramant de calugarie din frageda pruncie

Profesorul Ian Stevenson, sef al Departamentului de psihiatrie de la Universitatea Virginia din Charlottesville, este unul dintre cei mai cunoscuti autori care se ocupa de reincarnare, el dedicand foarte mult timp copiilor. Unul dintre cele mai uimitoare cazuri studiate de Stevenson este cel al micutei Elspeth, care a inceput sa vorbeasca despre viata sa anterioara la o virsta extrem de frageda. Elspeth avea un an si jumatate si inca nu invatase sa lege propozitii. Intr-o seara, cand mama ii facea baie, copilul a spus deodata:

“Voi depune juramantul de calugarita”. Socata, mama a intrebat-o ce vrea sa spuna, iar fetita a raspuns: “Acum nu sint Elspeth. Sint Rose, dar voi deveni sora Teresa Gregory”. Parintii nu erau catolici, astfel ca Elspeth nu avea de unde sa auda despre calugarite ori legamintul de castitate. Copilul a mai explicat ca “mai fusese aici”, pe Pamant, si era o batrana imbracata cu o haina lunga neagra si cu capul acoperit. Continuarea povestii a venit abia doi ani mai tarziu, cand Elspeth a descris viata la manastire, cum se scula cu noaptea-n cap, mulgea caprele si facea branza. Calugaritele petreceau mult timp in rugaciune, mai povestea Elspeth. Potrivit spuselor sale, sora Teresa murise subit in chilia ei, in timp ce se ruga.

Obiceiuri din alta viata

Un caz asemanator este cel al lui Sujith, un baietel din Sri Lanka. Cand abia invatase sa vorbeasca, el a povestit ca in viata anterioara se numise Sammy si era muncitor la caile ferate si traficant de bauturi spirtoase, in special arak (rachiu). Dupa o cearta cu nevasta, Sammy plecase sa se imbete si a sfirsit sub rotile unui camion. Micul Sujith isi batea tot timpul la cap parintii sa-l duca la Gorakana, unde traise Sammy, si vadea o pasiune nefireasca la acea virsta pentru tigari si arak.

Parintii nu fusesera niciodata in acea localitate si nu cunosteau pe nimeni care sa semene cu Sammy, dar, fiind budisti, credeau in reincarnare, astfel ca nu au fost din cale-afara de surprinsi de povestea fiului. Investigatiile ulterioare, dintre care una a fost condusa de Stevenson, au putut confirma 60 dintre afirmatiile facute de Sujith despre Sammy.. Cand, in cele din urma, copilul le-a cunoscut pe rudele lui Sammy, acestea au ramas uimite de familiaritatea cu care le vorbea, precum si de faptul ca le stia numele de alint.

Hipnoza scoate la lumina vietile anterioare

Amintirea sub hipnoza este una dintre cele mai folosite metode de a aduce la lumina experientele unei intrupari trecute. Practica este destul de controversata, deoarece s-a dovedit ca hipnoza poate fi utilizata si pentru implantarea de false amintiri. Din aceasta cauza, pentru a se stabili adevarul este necesar ca afirmatiile facute sub hipnoza sa poata fi verificate prin alte metode.

Unul dintre cele mai faimoase cazuri care se inscriu in aceasta categorie este cel al americancei Virginia Tighe, care si-a amintit sub hipnoza de viata pe care o dusese cu un secol in urma, sub numele de Bridey Murphy. In 1952, Virginia, sotia unui om de afaceri din Pueblo, Colorado, i-a povestit psihiatrului sau Morey Bernstein, in timpul unei sedinte de hipnoza, ca in urma cu mai bine de 100 de ani traise in Irlanda, numindu-se Bridget Murphy, alintata Bridey.

Pe parcursul mai multor sedinte, femeia a povestit pe larg despre viata din Irlanda secolului al 19-lea, incepind cu data nasterii ei, in 1798, copilaria intr-o familie protestanta din orasul Cork, casatoria cu un anume Sean McCarthy din Belfast si pina la moartea survenita in 1858. In tot acest timp, Virginia/Bridey vorbea cu un puternic accent irlandez. Bernstein a publicat o carte, “In cautarea lui Bridey Murphy”, care a facut inconjurul lumii si a stat la baza unui film, determinind multi indivizi sa incerce sa dezlege acest mister, in primul rind cautind dovezi care sa confirme existenta unei irlandeze cu acest nume.

Acte privind existenta sa reala nu au putut fi gasite; in schimb, femeia a povestit despre doi bacani din Belfast, de la care se aproviziona frecvent, Farr si Carrigan, care au fost gasiti intr-un vechi registru orasenesc.Pe de alta parte, scepticii au scos la iveala faptul ca Virginia cunoscuse in copilarie o femeie de origine irlandeza, pe nume Bridle Corkell, afirmind ca aceasta a servit ca model pentru inventarea personajului Bridey, teorie ce nu se sustine insa in totalitate. Povestea Virginiei/Bridey ramane si azi un mister.

Semne ale trecutului

Unii cercetatori ai acestui fenomen spun ca multe din bolile cronice ori durerile fizice de origine necunoscuta ce afecteaza un om au legatura directa cu reincarnarea. In cartea sa “Am mai trait oare inainte?”, doctorul Michael Pollack descrie in amanuntime durerea sa de sale, care a devenit tot mai persistenta de-a lungul anilor. El crede ca aceasta i-a fost provocata de faptul ca in trei vieti anterioare murise injunghiat cu cutitul ori sulita in acea parte a trupului, lucruri pe care le-a descoperit in cursul unor sedinte de hipnoza.

Abia dupa ce a constientizat aceste fapte durerile inexplicabile au incetat, spune el.
Un alt cercetator, Nicola Dexter, a descoperit la mai multi dintre subiecti fobii cauzate de experiente neplacute din vietile anterioare: unul se temea de cladirile inalte pentru ca murise cazind de pe o scara inalta, in timp ce sculpta cupola unei biserici, iar altul avea frica de lame de ras si refuza sa se barbiereasca pentru ca intr-o viata trecuta taiase cu spada degetele cuiva si fusese pedepsit cu taierea mainii.

Nu doar fobiile, ci si unele cosmaruri sint cauzate de experiente trecute. Spre exemplu, un subiect care suferea de claustrofobie a gasit intr-un vis terifiant explicatia. Actiunea visului se petrecea cu niste secole in urma, intr-un orasel spaniol, unde un barbat terorizat, acuzat de erezie, era legat de miini si picioare, infasurat strins intr-un covor si lasat sa moara intr-un ungher intunecos al unei cladiri abandonate. Intr-un tarziu, subiectul a realizat ca ereticul era chiar el.

Profesorul Ian Stevenson de la Universitatea Virginia a studiat, printre altele, posibilitatea ca unele semne ori defecte din nastere sa aiba legatura cu vietile anterioare. Dintre cei 895 de copii care pretindeau ca-si amintesc evenimente ale unei vieti trecute pe care i-a studiat, 309 aveau diferite semne ce puteau fi atribuite unei intimplari dintr-o viata anterioara. Printre acestia figureaza un baiat indian care isi amintea viata sa sub numele de Maha Ram, un barbat care sfirsise impuscat de la mica distanta.

Pe piept, copilul avea mai multe semne similare unor rani facute de gloante. Cand a fost gasit raportul de autopsie al numitului Maha Ram, s-a constatat ca semnele se suprapuneau cu ranile fatale. In plus, pe spate baiatul avea semne mai mari corespunzind ranilor facute de gloante la iesirea din trup, particularitatea care se regaseste in mai multe dintre cazurile studiate de Stevenson.

Criptomnezia

In comunitatea stiintifica exista voci care afirma ca in cea mai mare parte a cazurilor cand se vorbeste despre amintiri ale unei vieti trecute, in realitate are loc fenomenul cunoscut drept criptomnezie. Acesta desemneaza manifestari extraordinare sau anormale ale memoriei. In astfel de situatii, o persoana este capabila sa-si aminteasca, spontan sau sub hipnoza, cu o precizie uimitoare, ceva vazut, citit sau auzit intr-un oarecare moment, foarte scurt, pe care nici nu-l retine.

Este ca si cum creierul ar fotografia acel moment, imaginea fiind stocata in subconstient. Un astfel de caz raportat de un psihiatru se refera la un subiect care, sub hipnoza, a inceput sa scrie un text in latina, limba pe care nu o cunostea. O cercetare amanuntita a scos la iveala faptul ca pacientul vazuse acel text, cu coada ochiului, intr-o carte pe care o citea cineva asezat linga el intr-o biblioteca publica.

Eliszar 

sursa: http://www.secretelefemeilor.ro

http://trezirea-constiintei.blogspot.ro

Detaliul care ti-a scapat pana acum: Asteroidul care a cazut in Rusia a fost DISTRUS in aer! VIDEO

Rusii sunt convinsi ca extraterestrii au intervenit in ultima secunda si au spart asteroidul care a lovit in Chelyabinsk.

1100 de persoane au fost ranite si mai multe cladiri au fost distruse intr-un dezastru care a semanat cu sfarsitul lumii. Mai multe cladiri au fost afectate, iar telecomunicatiile au cazut din cauza numarului mare de apeluri pe care oamenii le-au facut in minutele de dupa prabusirea asteroidului. 

Sursa: http://www.sport.ro

http://www.youtube.com

SENZATIONAL - Daily Mail: Un roman a fotografiat un OZN deasupra Casei Poporului

Tabloidul britanic Daily Mail scrie, in editia electronica, despre marturia unui fotograf amator roman care ca ar fi surprins in imagini un OZN deasupra cladirii Parlamentului.

Cosmin Garlesteanu a spus, scrie cotidianul britanic, ca a avut un sentiment ciudat atunci cand a facut fotografia. Cand s-a uitat peste imagini a vazut un disc luminos deasupra impozantei cladiri.

Fotografia, facuta in data de 4 februarie, a starnit un"interes global", scrie Daily Mail, dupa ce romanul a postat-o pe un site de photo-sharing.

"Ma plimbam dupa serviciu si am decis sa fac cateva fotografii. Era foarte frig si batea vantul, iar cerul era acoperit de nori. A fost prima data cand am fotografiat Palatul Parlamentului noaptea si nu am fost dezamagit de rezultat. Am facut cinci poze in total, insa atunci cand am facut-o pe ultima am avut un sentiment ciudat. M-am uitat din nou si din nou si nu mi-a venit sa cred. Nu stiam ce e lumina aceea ciudata. Am vazut numai cand m-am uitat la poza. Nu pot sa-mi explic. I-am aratat poza unui prieten, iar el a spus ca seamana cu o scena din Independence Day (n.r. un film de la Hollywood despre invadarea Pamantului de extraterestri). Nu m-am asteptat. Este o lumina cu o forma ciudata, pe care nu pot sa o descriu, dar arata ca un OZN. Am crezut intotdeauna ca se pot intampla miracole", a spus Garlesteanu.

Unii dintre cei care care au vazut poza sunt convinsi ca romanul a fotografiat un OZN, in timp ce altii sustin ca e doar un joc de lumini.

Potrivit Daily Mail, acesta nu este primul incident de acest fel care s-a intamplat in Romania in 2013.

"In ianuarie, a fost filmat un OZN in forma de triunghi cu trei lumini care nu pot fi explicate. Tot in ianuarie, o alta persoana a spus ca a vazut deasupra orasului un disc negru mare cu multe lumini, despre care se crede ca avea 6,5 kilometri in diametru. Martorul sustine ca a vazut OZN-ul la ora 02:30 noaptea, impreuna cu un grup de prieteni", scrie dailymail.co.uk.

Sursa: http://stirileprotv.ro

http://www.dailymail.co.uk

REÎNTRUPĂRILE, MISIUNILE, KARMA

FRAGMENT DIN CARTEA "DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL" DE GEORGE VĂSÎI 

ZONA NEUTRA

Am vorbit până acum de zona luminoasă. Există şi o rază a

întunericului, a spiritelor diabolice, care şi ele sunt

organizate în trei straturi distincte, care culminează cu CETATEA

LUCIFERICĂ.

între aceste două zone - de lumină şi întuneric (care sunt strict

organizate) - există la mijloc între ele o zonă intermediară, numită

ZONA NEUTRĂ. Este o zonă întinsă, prin care trece şi pământul în

mişcarea sa de revoluţie. Spiritele care populează această zonă neutră

sunt spirite pribege şi rătăcitoare. Este cea mai pestriţă zonă, cu spirite ce

au culori diverse, în care predomină maroniul şi mai ales amestecul de

culori, care face ca spiritele să fie mai mult murdare, cu intensităţi

semiînchise.

Sunt spiritele care n-au nici o fixare, ele neavând acces nici în

straturile de lumină şi nici în zonele de întuneric. Aceste spirite nu au

nici un orizont spiritual, nici un ideal, nici o speranţă. în trup n-au lucrat

decât pentru ei, într-un egoism total, fără să se intereseze de nimeni şi de

nimic. Aici sunt purtate de valurile întâmplărilor când într-o parte, când

în alta şi au cea mai scurtă perioadă de reîntrupare, adică sunt spirite

care se reîntrupează cel mai des, foarte puţine reuşind sâ-şi depăşească

starea şi să intre în zona luminoasă, cele mai multe căzând în zona

întunericului. Numărul acestor spirite rătăcitoare se ridică la aproximativ

3 miliarde.

ZONA ÎNTUNERICULUI

Această zonă este foarte departe de pământ dar mult mai aproape

decât sunt treptele de lumină. Este împărţită în trei trepte populate

de spirite ce au culori închise. Sunt trei trepte de întuneric, care

corespund gradat conform gravităţii actelor avute pe pământ. Din

această zonă fac parte hoţii, excrocii, criminalii, desfrânaţii şi cei

trufaşi, ipocriţii, făţarnicii falşii doctrinari. Cu cât treapta este mai

jos, cu atât chinurile sunt mai mari, spiritele suferind de pe urma

mustrărilor de conştiinţă şi trăind în mijlocul unor vegetaţii rapace,

care chimie şi mai mult spiritele.

Locul cel mai de jos este CETATEA LUCIFERICA, a spiritelor

negre, treapta diabolică a spiritelor ce sunt "prinţi ai întunericului".

Ei nu se chinuiesc şi au libertate totală pentru reîntrupare; sunt

spirite foarte inteligente, adevărate "genii ale întunericului", întruchipare

a trufiei şi a egoismului. Aceste spirite duc cele mai aprige lupte pentru

stăpânirea pământului, pentru a domina

Centrul luciferic emite în spaţiu un câmp magnetic numit

"GANDANIC".

Acest câmp magnetic cuprinde atât treptele de întuneric, cat şi

zona neutră în care intră şi pământul. Acest câmp magnetic incită la rău

şi egoism şi manifestă o puternică atracţie spre întuneric.

Zona cu cea mai mare frecvenţa de încarnări este zona neutră a

pribegilor. Apoi urmează primele patru trepte din zona luminoasă,

după care vin cele trei straturi de chin din care, de asemenea, pământul

îşi recrutează multe spirite. Cu cât înaintam pe treptele de lumină,

numărul celor ce vin pe pământ este din ce în ce mai mic. Pământul

oferă o viaţă diferită pentru toate spiritele. Astfel, pentru cei din

straturiie de chin pământul este un adevărat rai, deoarece ei nu mai

suferă chinurile provocate de straturile de întuneric. De asemenea, un

bun climat oferă pământul spiritelor pribege, rătăcitoare, care găsesc ceva

de făcut şi viaţa pământului îi atrage.

Cu cât mai superior este un spirit, cu atât pământul devine mai

greu de suportat, cu atât pământul oferă condiţiile unui adevărat infern

Pământul trece în rândul celor superiori drept o planetă blestemată, în

care cei superiori pierd din energie mai mult decât să crească.

Din cercetarilc întreprinse de noi a rezultat faptul că pământul, din

grija Marelui Guvernator Divin, a beneficiat de foarte multe spirite mari

din stratunic VIII şi IX, care au adus lumina pe pământ. Toate vârfurile

pământene în şuinţâ, filozofie, artă şi religie au fost "misionari'' ai

înaltelor straturi, trimişi pe pământ să ajute la progresul lui.

Din cele mai înalte trepte de lumină care au venit pe pământ notăm

în primul rând pe Iisus Hristos, care a fost fiinţa divină venită din Opal

şi care s-a reîntors în Opal. Cu toate că a trăit puţin pe pământ, Iisus

Hristos a reuşit să revoluţioneze gândirea, aducând cea mai înaltă

învăţătura despre vată dm toate timpurile

A doua fiinţă cu mari influenţe în gândirea pământeană a fost

BUDDHA SACHYUAMUNI, care a revoluţionat gândirea în Extremul

Orient.Din stratul VIII fac parte toate vârfurile gândirii filozofice şi

ştiinţifice pământene. Astfel au venit Platon, Socrate, Aristotel, Ioan

Gură de Aur, Spinoza, Kant, Nietsche, Hegel, Coopernic, Galilei,

Newton, Leonardo da Vinci Michclangelo şi alţii.

Mulţi sunt. de asemeni, cei coborâţi din VII care au contribuit la

ridicarea culturii şi civilizaţiei pe pământ.

Cu cât treapta de lumină este mai inaltă, cu atât întruparea este mai

grea şi mai rară. Treptele superioare nu vin pe pământ decât cu misiuni.

Incarnarea este proprie mai mult straturilor de la IV în jos, a spiritelor

care simt nevoia unei ridicări pe o treapta superioară. Este de precizat

faptul că viata unui om este strâns legată de culorile şi de luminozitatea

cu care intră în trup pe pământ.

Viaţa pe pământ, caracterul unui om depinde de culorile pe care le-a

avut înainte de a se întrupa. în acest sens, un spirit superior va deveni

automat un om superior, iar un spirit inferior va fi un om inferior. Un

spirit bun va fi un om bun, un spirit rău va fi un om rău. Aceasta este

Karma,

KARMA, adică luminozitatea şi culorile, îşi spune în trup

cuvântul, ele fiind fondul spiritual care nu se schimbă în orice condiţii s-ar

naşte acest spirit.

Aşa după cum spiritele superioare, cele de la stratul V în sus nu pot

cădea, nu pot deveni rele, tot aşa un spirit venit din straturile de chin nu

poate să devină bun. Există, deci, două categorii extreme: luminoşii şi

întunecaţii, care nu-şi pot schimba esenţa; se nasc luminoşi şi rămân

luminoşi; se nasc cu spiritul alb şi tot alb pleacă din trup, după cum

spiritele cu culori închise sau negre se nasc răi şi mor răi.

Marea majoritate a spiritelor pământene care se reîntrupează cel

mai des nu sunt nici răi la limită, nici buni, albi; marea majoritate a celor

ce iau trup pământesc sunt căldicei, cei cu culori pestriţe, semiînchise

sau semideschise. Aceştia sunt foarte mult influenţaţi de mediul în care

se nasc, de societatea în mijlocul căreia se nasc, influenţaţi major de

educaţia pe care o primesc în fragedă copilărie. Pentru că această

categorie o urmează majoritatea cea mare, influenţa educaţiei este

covârşitoare, ea decizând ca un spirit să se orienteze spre lumină sau

spre întuneric. Bineînţeles, în universul negativ salturi nu există, sărituri

peste trepte nu se fac. Oricum. însă, un spirit rătăcitor din zona neutră

poate ajunge în stratul I sau II cu condiţia unei vieţi foarte corecte,

cinstite şi curate. Acest eveniment însă este destul de rar, inerţia având

un rol foarte important, spiritele tind să rămână ceea ce sunt ceea ce au

în esenţa lor, tind să rămână neschimbate, în orice caz, pentru cei cu

caracter neclar, neprecizat o educaţie atentă poate influenţa oricând în

bine orice spirit.

Este aici de remarcat faptul că singurele spirite care se mai pot

salva sunt cele ce au culoarea cenuşie măcar cât de puţin, aceasta

reprezentând un procent de cinste şi corectitudine care marchează

condiţia absolută ca un spirit să se poată curaţi, să se poată ridica. în

acest sens mănăstirile şi viaţa însingurată asigură cele mai bune condiţii

ca un spirit să se salveze şi, mai mult chiar să pătrundă în primele

straturi de lumină. în general, viaţa de lipsuri, înfrânări şi abstinenţă este

soluţia cea mai bună pentru refacerea spirituală.

Karma este neiertătoare. Nimeni în universul negativ nu iartă, iar

Dumnezeu fiind drept, este necruţător şi neîngăduitor cu păcatul, cu

fărădelegea. Păcatul nu se iartă, se plăteşte; şi nu oricum, se plăteşte

scump. In general, păcatele mult mai uşor se fac; foarte uşor se comit

păcatele, dar foarte greu un spirit se curăţă. Un păcat grav, cum ar fi

crima şi hoţia, ajunge să se menţină câteva reîntrupări la rând,

constituind premisa favorabilă de a se repeta. Odată păcatul repetat de

două sau trei ori, din pată ajunge să devină o bandă care înfăşoară

pieptul şi astfel se transformă în obişnuinţă, iar omul pierde semnificaţia

gravităţii acelui păcat conştiinţa nu-1 mai acuză, simţul sacrului se

atrofiază şi-n felul acesta cade, fără să mai aibă vreodată salvare. 

LEGEA KARMEI spune:

"LUMINA cheamă lumină mai multă,

Răul cheamă un rău mai mare. "

Activităţile şi culorile dobândite din vieţile anterioare devin sensuri

definitorii şi directorii pentru viaţa care urmează. Drumul este oarecum

prestabilit spre lumină, spre bine, spre cinste şi curăţenie, spre lene şi

comoditate sau spre acţiuni rele, cu urmări nefaste.

Reîntruparea, viaţa în trup este extrem de importantă, cu urmari

serioase pentru spirit. Rămânere pe loc nu există. Orice spirit urcă sau

coboară, se înnobilează sau devine mai necurat mai necinstit mai rău. O

karmă grea înseamnă păcate grele comise într-o viaţă anterioara. într-o

totală orbire. Dacă spiritul este câtuşi de puţin cinstit cu sine insuşi şi

are un fond bun - adică cenuşiu - vine, revine in trup hotărât ca să

ispăşească. Ispăşirea există, curăţirea se face, dar acestea cu multe şi

nenumărate FAPTE BUNE. 

O karmă grea, o moştenire de păcate

nefaste nu poate fi uşor ispăşită. Ea cere efort credinţă, multă meditaţie

şi multe lacrimi. Adesea aceste spirite se roagă in starea de spirit pentru

ispăşire şi atunci primesc din partea MARELUI GUVERNATOR să se

nască cu o boală sau cu o defecţiune organică , pentru ca prin această

suferinţă provocată de boală să se poată curăţa căci SUFERINŢA este

PLATA PĂCATULUI dincolo, iar aici, pe pământ cine vrea să se

cureţe, trebuie să sufere , să rabde, să se înfrâneze, să practice o asceză

severă atât a trupului, cât şi a minţii. Păcatul cel mai greu este lenea

minţii şi comoditatea. Acestea constituie răul tuturor relelor, lenea,

comoditatea şi nepăsarea care nu are decât o influenţă dezastruoasă

asupra luminozităţii spiritului. Din lene se naşte invidia, din invidie se

naşte hoţia şi crima Un păcat atrage după sine altul şi în felul acesta

urmează căderea definitivă care nu mai poate avea scăpare. Câţi din cei

cu karmă grea sunt conştienţi de gravitatea karmei lor şi optează pentru

suferinţă şi-şi închină viaţa faptelor bune? CÂŢI? FOARTE PUŢINI!

Extrem de puţini!

O viaţă compromisă atrage alta mai rea; viaţa plină de răutate

atrage alta plină de mai multă răutate.

Pământul însă. datorită confuziei filozofice în care se scaldă,

datorită eterogenităţii ideologiilor şi credinţelor, oferă pentru suflete

condiţii precare de dezvoltare. Marea majoritate a misionarilor, a celor

veniţi din Oraşul de Aur sau din stratul VIII n-au mai reuşit să revină în

locul din care au plecat, coborând două sau trei trepte. Desigur, n-au

coborât mai jos de V, dar oricum au pierdut din energie şi lumină, în loc

să acumuleze. Oricum, aceste spirite mari tot au strălucit, numele lor

rămânând înscrise cu litere mari în istoria culturii şi civilizaţiei. Lor le

datorează pământul progresul şi înaintarea pe treptele descoperirilor şi

cunoaşterii. Newton, Galilei, Coopernic, Faraday, Edison, Mendeleev,

Einstein şi mulţi alţii sunt toţi suflete coborâte din înalte straturi ale

lumii, din pronia divină, spre a face pământul să înainteze cu paşi repezi

în cunoaştere, în artă şi ştiinţă.

Sursa: www.evolutiespirituala.ro