In curand se va naste un cuvant ca o forta ce va spinteca vazduhul precum legendara sabie de diamant.Copacii incarcati cu frumoasa beteala de promoroaca,isi poarta plini de semetie podoaba alba,hibernala cu o liniste inghetata,respectuoasa ca niste sfinti in rugaciune,iar vantul isi agita perlele de
abur descriind un pod continuu,inaltator spre cer.
Desi aspectul iernii ne copleseste prin grandoarea lui din adancuri razbate un
clocot,e glasul pamantului,ca o respiratie ce va fi din ce in ce mai perceptibila,
chiar daca gandurile unul altuia se pierd, cuvintele isi vor gasi din ce in ce mai usor un mal unde adevarul sa ancoreze si ale carui diguri sa aiba spectrul luminii,pacii si armoniei.
E timpul ca lanturile manipularii,ruginite de vanturile si ploile unui dezmat grotesc sa isi slabeasca stransoarea si sa cada sub ghilotina unor cuvinte ce vor aduce o sentinta ireversibila.
ca si cum"pe fruntea ta,lovita de-un cuvant,
Pe veci de veci de-acuma se asterne
Pedeapsa asteptarilor eterne".(Al.Philippide-
Si e bine sa nu uite nimeni cine ravneste acest pamant romanesc,cuvintele lui Eminescu sunt pavaza peste timp si fac din trecut prezent si ele constituie avertismentul-testament,ca o apa vie ce ocroteste acest neam facandu-l invicibil
in fata tuturor rauvoitorilor si raufacatorilor:
"Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamant si apa-
Si nu voi ca sa ma laud,nici nu voi sa te-nspaimant,
Cum venira,se facura toti o apa s-un pamant."
"Eu? Imi apar saracia si nevoile si neamul.......
Si de-aceea tot ce misca-n tara asta,raul,ramul,
Mi-e prieten numai mie,iara tie ,dusman este,
Dusmanit vei fi de toate,fara-a prinde chiar de veste,
N-avem osti,dara iubirea de mosie e un zid."
E timpul sa ne dam mana sa facem zid pentru a nu avea regrete.
Nu conteaza prin ce vom trece.Sa nu lasam sa moara speranta.
Sa ne racordam la infinit prin vibratia lui opt.
Doamne ajuta!
Sursa : primit pe mail,
Multumiri MB
