Arsenie BOCA i-a prezis MOARTEA lui Ceauşescu. Ce i-a spus Sf. Ardealului dictatorului

Sfântul Ardealului, Arsenie Boca, a făcut numeroase profeţii despre România, iar una dintre acestea se referă la o mare descoperire care se va face în următoarea perioadă de timp.

Arsenie Boca făcea parte din acea categorie de oameni înţelepţi care, deşi deţin un corp fizic pe Pământ, au conştiinţa deja stabilită în Ceruri. Acel om mi-a lăsat cu adevărat o impresie foarte profundă şi puternică.
Sfinţenia şi puterea lui de pătrundere în mintea şi sufletul omului erau extraordinare şi aceste nu numai că se producea instantaneu atunci când te aflai în prezenţa lui, dar declanşau în propria ta fiinţă chiar un gen de bucurie şi aspiraţie care îţi determinau impulsul de a te oferi tu însuţi, în totalitate şi deliberat, cunoaşterii acelui om, scrie efemeride.
Cunoaşterea lui era instantanee şi atât de profundă, încât ea provoca în cel din faţa lui, de cele mai multe ori, adevărate trăiri catartice, însă chiar şi aceste emoţii apăreau în conformitate cu posibilităţile şi aspiraţia fiecăruia.

Senzaţia pe care am trăit-o acolo, după ce am intrat în chilia lui, a fost aceea a unui sentiment de profunzime abisală a cunoaşterii, care nu era însă disociată de iubirea pură. Nu vreau, totuşi, să intru în domeniul abstract al unor observaţii de natură metafizică; nu cred că ţi-ar fi de prea mult folos în această fază şi nici nu ştiu dacă le-ai putea înţelege în întregime.

Părintele Arsenie era expresia vie, inefabilă, a unuia care a ajuns să trăiască cu adevărat în fericirea cea mai pură. După gradul de înţelegere şi receptivitate individuală, cei care se aflau în preajma lui puteau să resimtă ei înşişi unele crâmpeie din această fericire totală, aşa cum un diapazon vibrează singur atunci când se află lângă pianul care scoate sunetul notei caracteristice diapazonului. Influenţa subtilă benefică, răbdarea şi compasiunea pot transforma chiar şi sufletele cele mai înnegurate.

— Ne-a indicat faptul că vom găsi modalităţi potrivite de a sădi mai întâi seminţele şi apoi de a creşte şi dezvolta florile transformării spirituale ale acestui popor. Da, a precizat că vor fi publicate informaţii care vor avea un rol important în acest proces, însă aspectele secundare care au ţinut de realizarea acestui fapt, incluzând aici alegerea ta şi celelalte elemente, ţin de planificarea pe care am făcut-o eu însumi şi modul în care am gândit această acţiune.

— A spus ceva despre marea descoperire care va fi făcută şi unde anume? am insistat eu.
— Nu, nu a precizat nimic în acest sens; a spus că se va petrece în mod sigur în ţara noastră şi că va avea un impact atât de mare, încât nu mai este nevoie să ştim alte detalii. Dar a repetat de mai multe ori că va fi o luptă acerbă. Nu ştiu însă Ia ce s-a referit.

I-a preziz MOARTEA lui Ceauşescu

…
Părintele Arsenie ne-a explicat apoi că Ceauşescu îl vizitase de două ori, în mare taină şi cu toate precauţiile necesare. Ultima dată venise acolo cu câteva luni în urmă. Voia să cunoască evoluţia puterii sale în stat, deoarece apăruseră deja unele semnale îngrijorătoare de instabilitate a sistemului politic, economic şi social, atât în ţară cât şi în alte teritorii ale blocului comunist. Monahul i-a specificat atunci că, dacă va continua să conducă ţara prin aceleaşi metode inumane ca şi până atunci, îşi va pierde brusc viaţa, într-un mod violent. Aflând aceasta, Ceauşescu s-a enervat cumplit şi a făcut o adevărată criză de isterie, care însă nu 1-a impresionat pe Arsenie Boca.

L-a ameninţat pe părinte şi a plecat teribil de supărat şi furios. Părintele ne-a dezvăluit că ştie de faptul că i se doreşte moartea şi că acţiunile mârşave în acest sens au început imediat după întrevederea pe care a avut-o cu dictatorul. Ne-a mărturisit, de asemenea, că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată.

Rusia va invada România

Părintele Arsenie Boca a prevestit că într-un viitor apropiat România va fi ocupată de Rusia.

Cel mai fierbinte subiect pe agenda externă a momentului îl reprezintă expansiunea Rusiei în Ucraina.

Ucraina fierbe. Evenimentele zilei, pas cu pas

Ce prevestea Arsenie Boca
Alte profeţii făcute de Arsenie Boca, care nu au fost niciodată pictate, dar sunt cunoscute doar de anumite persoane. Una dintre ele se referă la faptul că într-un viitor apropiat România va fi ocupată de Rusia, Bulgaria şi Ungaria, iar după aceea, aceste tari vor fi lovite de bolovani de foc.

Profeţiile părintelui Arsenie Boca despre CUTREMURUL care va şterge Bucureştiul de pe hartă

O altă susţine că Bucureştiul mai are dreptul la o singură greşeală, “s-a ouat de două ori, iar a treia oară o să dispară de pe harta pământului”, iar apoi o mare catastrofă se va abate asupra oraşului pentru că foarte multe păcate s-au strâns acolo.

Sursa: www.obiectiv.inf

INEXPLICABIL. S-a întâmplat în China: un OZN oprește traficul pe o autostradă și începe să tragă într-o mașină

Cei care încă cred că nu există viață extraterestră, vor rămâne uluiți de următorul clip.

Un eveniment absolut bizar s-a petrecut la începutul lunii mai pe o autostradă din provincia chinezească SiChuan. Un obiect spațial neidentificat a apărut, aparent din senin, deasupra autostrăzii, provocând haos și teroare printre participanții la trafic.
Acest eveniment straniu este unul cu adevărat ieșit din comun pentru că niciodată în istoria X-Files nu s-a pomenit de un aparat de zbor de origine extraterestră, care coboară la doar câțiva metri deasupra unei autostrăzi pentru a opri traficul și mai apoi să înceapă să tragă asupra unei mașini până aceasta explodează.
Un șofer a surprins totul cu telefonul mobil pentru ca mai apoi filmarea să fie postată pe YouTube și implicit pe rețelele de socializare unde a putut fi văzută de întreaga lume. Chiar dacă scepticii vor crede că filmarea este trucată, vor avea parte de  o surpriză. Întreaga poveste desprinsă din filmele SF a fost prezentată în urmă cu câteva săptămâni la mai multe posturi de televiziune din China.
După cum se poate observa din imaginile alăturate, OZN-ul pare să aibă o țintă fixă și nu trage asupra sa până ce oamenii nu își părăsesc mașinile. Apoi, în doar câteva secunde mașina cu pricina este atacată cu armament și explodează. Nu se poate preciza cine s-a aflat în acea mașină pentru că autoritățile chinezești au refuzat cu vehemență să ofere vreo explicație cu privire la acest eveniment incredibil.

https://www.youtube.com/watch?v=Vi5hutJTRmw

Sursa: www.obiectiv.info

Fenomen astronomic SPECTACULOS în această noapte în România. UNDE şi CUM se poate vedea

O ploaie spectaculoasă de stele va curge pe cerul Aradului. Una din cele mai cunoscute ploi de meteoriți, Delta Aquaride, fenomen care are loc anual între 12 iulie și 13 august, atinge apogeul peste câteva ore, în această noapte.

Stele căzătoare

„În această noapte se produce maximul unui curent de meteori, numit Delta Aquaride sudice. În condiții ideale, se pot vedea maxim 20 de stele căzătoare pe oră care par a veni din constelația Aquarius”, susțin reprezentanții Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Delta Aquaridele sunt meteoriți care, spun specialiștii, ar proveni din cometa 96P Machholz. Ploaia de meteoriți se întâmpla atunci când planeta noastră traversează calea orbitală a cometei.
Donald Machholz a descoperit aceasta cometă în 1986. Este o cometă cu perioadă scurtă de timp, a cărei orbită o poartă în jurul Soarelui o dată la aproximativ cinci ani. La afeliu – cea mai mare distanță de la soare – cometa trece dincolo de orbita lui Jupiter. La periheliu – cel mai apropiat punct de la soare – cometa 96P Machholz ajunge și în interiorul orbitei lui Mercur.
Vârful nominal în 2014 al Delta Aquaridelor este în noaptea de 28 iulie – dimineața zilei de 29 iulie, la doar câteva zile după luna nouă. Preț de câteva ore, dacă cerul va fi senin, ploaia de stele se va vedea în deplinătatea ei.

Sursa: www.romaniatv.net

MISTERELE UNIVERSULUI CU MINERVA 2014.07.26

Vă invitam sa urmariţi o emisiune de astrologie altfel decât cele cu care v-aţi obişnuit... În Misterele Universului veţi găsi tot ce vă interesează legat de astrologie, de ezoterologie, de predicţii... 
Sâmbătă seara, la 6TV, de la 20.30 numai la Misterele Universului cu Minerva veţi afla răspunsuri pe care, poate, le căutaţi de o viaţă! 
www.6tv.ro





https://www.youtube.com/watch?v=V1CBX5FZIGE

360 grade - 26 iulie 2014 - editie speciala

https://www.youtube.com/watch?v=Hd-0SEWwT1c

Cum ajungem la starea de echilibru?

Lumea de dinaintea secolului al XV-lea era plină de judecăţi care constituiau un bun de înţelepciune socială, respectabil prin vechime, pe care oamenii îl aveau în comun. Nu se ştia ce este bun şi ce este rău pentru om. Nu existau nici îndoieli cu privire la aceasta, căci se vieţuia într-o ordine socială care purta în sine binele şi răul ca pe un lucru general, fie ca judecată populară, fie colorată mai mult religios. Şi din această judecată generală, aşadar din ceva care se manifesta autoritativ în ordinea socială, omul hotăra dacă trebuie sau nu să facă un lucru sau altul.
  Multe din aspectele care odinioară erau intensiv fundamentate în ordinea socială a omenirii noi le avem în vorbire şi, întrucât vorbirea noastră a devenit în multe privinţe frazeologie, le avem în fraze. Gândiţi-vă în cât de multe cazuri şi cu ce frecvenţă se foloseşte pronumele „se“ ‒ „se“ gândeşte aşa, „se“ face aceasta, „se“ spune cutare lucru etc. ‒, deşi, în cele mai multe cazuri, el nu are niciun sens. Pronumele „se“ are, de fapt, un sens numai în vorbire, vorbire ce aparţine unui popor în care fiecare luat izolat nu a devenit o individualitate în vremea noastră, în care fiecare, când vorbeşte, exprimă şi o judecată generală.
Mai de mult, de exemplu, nu puteai realiza cunoaşterea naturii fără a cunoaşte omul. Nu puteai obţine cunoştinţe despre Marte fără a obţine concomitent cunoştinţe despre importanţa pe care o are Marte pentru viaţa umană. Nu se puteau obţine cunoştinţe despre aur fără a obţine unele cunoştinţe despre om.

Tot ceea ce era atunci uman a fost azvârlit afară. Prin aceasta s-a ajuns la o concepţie pură despre natură, eliberată de orice concepţie de esenţă umană. Această concepţie despre natură trebuia să devină apoi baza pentru tehnica modernă.

Tehnica modernă a condus la mari triumfuri numai când a înglobat ceea ce omul a supervizat cu intelectul său. Observaţi o maşină oarecare, observaţi chiar organizarea vieţii tehnice moderne, în măsura în care excludem ceea ce este social, şi veţi vedea că totul este astfel alcătuit încât omul să fie exclus. Tehnica modernă a luat în stăpânire, lucru în general neconştientizat, numai cadavrul naturii.
Întregul mod de gândire umană a fost acaparat de asfel de lucruri şi bineînţeles s-a regăsit în întregime în ele. Intelectualismul care ahrimanizează tocmai omenirea, a devenit un lucru de la sine înţeles.

Omul şi-a pierdut din ce în ce mai mult bogăţia fiinţei sale şi a devenit cu totul şi cu totul zero în propria sa viziune. Căci ceea ce este ştiinţa modernă a naturii nu conţine nimic despre om. Omul a devenit treptat, treptat cu totul şi cu totul zero. Şi in zero trebuie acum să radieze impulsul libertăţii
Aceasta este dilema omului modern. El trebuie să fie liber, să-şi găsească impulsurile fiinţei sale, impulsurile acţionării în sine însuşi, dar când vrea să pătrundă cu cunoaşterea sa acolo de unde trebuie să provină impulsurile acţionării sale el găseşte un zero, el este interior o fiinţă golită de conţinut. Acest lucru este o necesitate, dar este de asemenea o necesitate ca omenirea modernă să depăşească această situaţie. Căci în cadrul libertăţii te luciferizezi, iar în cadrul spiritului ştiinţific modern te ahrimanizezi, dacă nu ajungi la starea de echilibru. 

Cum ajungem la starea de echilibru?
‒ Aici trebuie să facem referire la ceva ce am putea numi „regula de aur a ştiinţei moderne a spiritului de orientare antroposofică“ [ Nota 38 ]. Ştiinţa ar trebui să se înalţe la noua ei evoluţie. Dar ea are nevoie de cunoaşterea omului. Iar această cunoaştere poate fi realizată numai de ştiinţa spiritului. Nu cunoaştem cu adevărat omul dacă îi disecăm creierul, ficatul, stomacul. Numai ceea ce se cunoaşte despre om din ştiinţa spiritului are valoare. Când ştim că omul cu propriul său Eu îşi are rădăcina în voinţă, că el reprezintă spiritualitatea sa, că aceasta ia în stăpânire metabolismul, avem un punct de sprijin pentru a studia manifestarea acestuia în organismul uman. Se ajunge de la spiritual la înţelegerea corporalului. Dacă învăţăm să cunoaştem sistemul ritmic, aşa cum se exprimă el în modelarea actului respirator şi a circulaţiei sangvine, ne rupem de superstiţia că inima este o pompă care poartă sângele prin organism. Apoi învăţăm că spiritualul intevine în circulaţia sângelui, ia în stăpânire metabolismul, determină circulaţia sângelui, construieşte plastic inima încă din timpul dezvoltării embrionare, astfel încât inima îşi are originea în circulaţia sangvină, aşadar în spiritual. Dacă înţelegem modul în care în sistemul neurosenzorial viaţa de reprezentare demontează din nou procesul metabolic, atunci cunoaştem sistemul nervos ca fiind ceva care este lăsat în urmă de viaţa de reprezentare.

Materialistul îşi reprezintă lucrurile astfel: avem un nerv care acţionează ca reprezentare. În realitate, viaţa de reprezentare distruge materia organică şi creează o cale de excreţie din organism; nervul este organul de excreţie pentru viaţa de reprezentare.
Materialismul consideră că, aşa cum ficatul produce fierea, creierul produce gânduri [ Nota 39 ]. Este un nonsens, căci în realitate gândurile sunt cele care excretă creierul. Omul actual va spune că toate acestea sunt adevărate şi pentru animal, deoarece şi el are creier, organe etc. Prin aceasta se demonstrează că omul nu se cunoaşte pe sine.
‒ Important este să se recunoască faptul că ceea ce apare la om ca organ este pus în slujba a cu totul altceva decât la animal şi că întregul mod de observare al animalelor, aşa cum am expus aici în aspectele cele mai elementare, are un alt sens. Recunoaşterea faptului că ceea ce omul posedă ca organe materiale vine din spiritual are o importanţă covârşitoare; despre această autocunoaştere concretă este vorba.
În timp ce ştiinţa îi este oferită lumii în mod autoritar de către diferitele instituţii, în lumile spirituale există o poruncă sfântă: că ştiinţa exterioară trebuie întregită cu ştiinţa cunoaşterii omului. ‒ Dacă va primi numai ştiinţă exterioară lumea va fi nefericită. În timpurile vechi Misteriile nu lăsau să ajungă la oameni ceea ce ar fi putut fi nociv pentru aceştia. Acest lucru este însă incompatibil cu spiritul umanităţii moderne, din această cauză umanitatea trebuie să realizeze, prin indivizii ei conştienţi, ceea ce mai înainte era realizat de forţe exterioare. Umanitatea trebuie să aibă grijă, prin personalităţile care înţeleg câte ceva despre aceste lucruri, ca diferitele ştiinţe să nu-şi poată arunca umbrele lor întunecate, opunându-le lumina autocunoaşterii adevărate, reale, concrete a omului. Fără autocunoaşterea omului ştiinţele sunt dăunătoare, căci ele ahrimanizează omenirea. Ştiinţele care deţin contraimaginea cunoaşterii umane sunt o binefacere pentru umanitate.
Prin autocunoaştere adevărată, concretă, se ajunge la echilibrul din care ştiinţele au scos omul. Omul nu este interesat să ştie ce este el în această lume. El crede când i se spune că este un mic zeu, sau ceva asemănător, în care nu există nicio reprezentare corectă despre Dumnezeu, dar îl interesează prea puţin felul în care s-a format din Univers silueta sa umană individuală.
Viaţa socială luciferizează, când nu conduce decât la stimularea libertăţii omului. Omul nu-şi va fi lui însuşi zero dacă ajunge la o adevărată autocunoaştere; atunci el va şti că fiecare om este un rezultat al întregii lumi. În viaţa socială impulsul libertăţii va fi adus la echilibru dacă cunoaştem ce se află la baza lumii din punct de vedere spiritual, dacă depăşim simpla observaţie materială a lumii, ceea ce a devenit caracteristic pentru evoluţia cunoaşterii din ultimele secole.
Omul s-a pierdut. Lumea exterioară a devenit liberă de om. Noi observăm Soarele, planetele, stelele fixe, cometele; acestea circulă prin spaţiu ca şi alte corpuri cereşti. Noi vrem să cunoaştem legile după care ele se mişcă. Dar nu aflăm nimic despre om. Citiţi cartea mea Ştiinţa ocultă şi încercaţi să vă aduceţi în faţa sufletului cum este descrisă aici evoluţia lumii. Dacă citiţi despre vechiul Saturn nu aflaţi ce vă spune astronomul actual, ci despre ceea ceapare ca primă structurare a omului. În descrierea lui Saturn se află, în acelaşi timp, tot ce era prezent în timpul evoluţiei sale ca primă structurare umană. Odată cu această istorie a evoluţiei cosmice urmăriţi şi întreaga evoluţie umană. Nicăieri nu veţi afla o lume lipsită de om. Ceea ce sunteţi dumneavoastră înşivă găsiţi descris treaptă cu treaptă în evoluţia lumii.
Omul poate fi înţeles numai de o cunoaştere care se referă la întregul său.
Dacă lăsaţi să se reverse în oamenii actuali, cărora le lipseşte aceasta, conştienţa apartenenţei la întreaga lume, vor lua naştere acele înclinaţii sociale care pot duce omenirea mai departe.

Din acest sentiment al legăturii omului cu lumea spirituală porneşte şi o simţire socială adevărată, izvorăşte ceea ce este necesar pentru ca omul să poată face corespunzătoare pe Pământ viaţa socială. 
Şi iarăşi lucrurile sunt de aşa natură, încât se poate spune: Ceea ce a adus în viaţa socială modernă oamenilor sentimentul libertăţii determină luciferizarea. Oamenii prezentului pot să nu simtă aceasta. Dar în lumea spirituală există o poruncă sfântă care-i spune omului să nu lase impulsul libertăţii fără o simţire cosmică! ‒ Aşa cum cunoaşterea umană trebuie să se alăture ştiinţelor exterioare, tot astfel şi simţirea cosmică trebuie să se asocieze cu ceea ce s-a dezvoltat în viaţa socială a timpurilor noi.
Aceste două lucruri, cunoaşterea omului şi simţirea împreună cu întregul Cosmos, îi dau echilibru omului. Acest echilibru însă el îl află numai dacă înţelege cu adevărat Misteriul christic în sensul timpurilor noi, dacă îl înţelege în sensul pe care i-l dă ştiinţa spiritului de orientare antroposofică. Căci aici vorbim despre Christos ca despre o fiinţă cosmică care a coborât din infinituri cosmice pe Pământ. Noi învăţăm să simţim cosmic şi trebuie să încercăm să dăm conţinut acestei simţiri. Aceasta o putem face doar prin ştiinţa spiritului de orientare antroposofică, altfel noţiunea Christos rămâne goală. Noţiunea Christos devine frază dacă nu ne permite să înţelegem în mod uman Cosmosul.
Dacă vrei să înveţi a-L înţelege, a-L simţi în prezent pe Christos ca fiinţă cosmică ai nevoie de acea istorie a evoluţiei care îl urmăreşte pe om de-a lungul epocilor Saturn, Soare şi Lună. Unde umanul se găseşte în Cosmos înmugureşte şi cunoaşterea care-L poate lăsa să apară pe Christos din Cosmos. Dacă urmăreşti omul până acolo unde îşi are originea partea sa materială care este creată din spiritual, înveţi să-l cunoşti în aşa fel încât poţi înţelege Misteriul de pe Golgota, încorporarea Christosului cosmic în omul individual. Pentru omul pe care ştiinţa actuală, de la matematică până la psihologie, îl poate descrie, pentru acesta nu există nicio posibilitate de a-şi imagina că Christos s-ar fi putut încorpora în el. Pentru ca omul să poată înţelege aceasta, el trebuie să ajungă la o adevărată cunoaştere de sine, pe care i-o dă ştiinţa spiritului.

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA203/GA203_CF09.html
http://adevarul2012.blogspot.ro/

CÂT DE MULT IUBESTI ARATĂ CÂT DE APROAPE ESTI DE ADEVĂR

Ce înseamnă să fii cu adevărat pe o cale spirituală? Ce dă autenticitate drumului pe care îl parcurgi? Îţi propui să urmezi o disciplină care să te conducă la comuniunea cu un ideal sublim, divin, la o stare de împlinire interioară şi armonie cu lumea. Totul promite să fie cât se poate de minunat. Pentru unii aspiranţi care s-au lansat pe acest drum, trec însă destul de mulţi ani şi rezultatele profunde întârzie să apară. Mai mult decât atât, scopul final devine foarte abstract, iar calea începe să fie percepută mai degrabă ca un ansamblu rigid de tehnici. În mod cert, ceva lipseşte. Dintr-un punct de vedere înţelept, se poate spune că aici se aplică perfect acel aforism care se referă la paradoxul că uneori „pădurea nu se mai vede din cauza copacilor”. Printre multitudinea de tehnici (copaci), scopul (pădurea) nu mai este perceput(ă), deşi el (ea) este în mod evident acolo.

Este esenţial să reamintim că există un criteriu foarte simplu, universal, care evidenţiază progresul autentic pe calea spirituală. Acel criteriu este CÂT DE MULT POŢI SĂ IUBEŞTI. Dacă încă mai ai foarte multe lucruri şi foarte mulţi oameni care te mai deranjează, dacă te simţi separat-izolat de ceilalţi, dacă iubirea pe care eşti tu dispus să o oferi depinde de ceea ce îţi oferă sau nu ceilalţi, … atunci e clar că eşti încă departe de adevărata viaţă spirituală.

Nu poţi face cu adevărat meditaţii profunde atât timp cât inima ta e lipsită de EMOŢIE. Revelarea Sinelui, de exemplu, nu poate apare pe un fond de indiferenţă sau dezinteres. Revelarea Sinelui apare doar pe fondul unui suflet trezit, care unifică totul prin Iubirea sa atotcuprinzătoare, pentru care nu mai există duşmani sau situaţii pe care le respinge, care acceptă totul şi exact în felul acesta transcende totul.

Esenţa căii spirituale este aceea de a Iubi Totul. Iubind Totul devii Una cu Totul. Având inima împietrită şi păstrând o viziune separatoare nu vei putea fi Una cu tine însuţi. A înţelege cine eşti cu adevărat tu însuţi, cu alte cuvinte a-ți revela Sinele, înseamnă să realizezi – nu doar mental, ci trăind cu toată fiinţa – că eşti în mod beatific şi plin de iubire, Una cu Totul. De aceea esenţa practicii spirituale este aceea de a Iubi Totul. Iar pentru a verifica cât de profund iubim, nu este nevoie de prea multe teorii. Viaţa de zi cu zi ne testează permanent. Poţi simţi clar în orice clipă în inima ta cât de mult îi iubeşti pe cei din jurul tău.

Dar dacă simţi că inima ta e încă foarte mică şi plină de frustrări, suferinţe, tensiuni şi resentimente, nu te descuraja! Pur şi simplu începe să iubeşti tot ce e bun pe lumea aceasta. Iubeşte şi iartă. Iubeşte în ritmul respiraţiei tale. Este esenţial să înveţi să dăruieşti iubire. Iubirea se învaţă. Lumea în care trăim este, din păcate, extrem de lipsită de iubire şi de dăruire. Nu ai nevoie de motive pentru a iubi. Doar relaxează-te şi iubeşte. Un aspect fundamental al iubirii adevărate este acela că ea nu este o cerere, o condiţionare de genul „dacă nu primesc ceea ce aş vrea, atunci de ce să dau eu iubire?”. Nu. Iubirea este pur şi simplu o stare de a fi. Iubirea egoistă, în care nu dai nimic dacă nu primeşti ceva care „să merite” nu este iubire adevărată, ci este doar o nevoie, o dependenţă. Iubirea adevărată este dăruire fără să ceri nimic în schimb, este libertate.

Iubeşte-i pe oamenii din jurul tău, chiar dacă nu îi cunoşti, chiar dacă apreciezi că au foarte multe defecte. Lasă iubirea să curgă prin tine. Ai curajul de a face asta! Vei vedea cât este de minunat. Nu mai analiza atât de mult cu mintea, nu mai judeca. Iartă-i pe toţi, înţelege că fiecare este pe drumul său, fiecare este într-o etapă în care învaţă. Lăsând iubirea să curgă prin tine vei vedea că, de fapt, această iubire nu este a ta, vei simţi că iubirea este ceva grandios şi pur care cuprinde totul şi care te face să descoperi lumea într-un cu totul alt mod şi să te descoperi chiar pe tine.

Indiferent cine consideri tu că eşti, oricât de bogat sau sărac, superior sau inferior, fie că ai toată viața înainte, fie că moartea te pândește după colț, iubeşte cât mai mult! Umple-ţi inima de iubire şi dăruieşte necondiţionat această iubire tuturor. Nu mai categorisi, nu mai calcula, nu mai ţine ranchiuni, doar iubeşte. Este atât de simplu! Nu ai nevoie de nimic ca să faci asta. Oricine ai fi, oriunde ai fi … Iubeşte iubirea însăşi. Fii iubirea. Topeşte-te, dizolvă-te în iubire. Uită cine eşti tu. Fii doar iubire. Fii spontan şi lasă-te purtat de aripa magică a iubirii. Dar atenţie: acestea nu trebuie să fie doar niște gânduri abstracte, pure speculații, ci trebuie să fie stări profunde pe care le trăim cu întreaga ființă. Lasă filosofia şi speculaţiile intelectuale! Doar debordează de iubire.

Oamenii spun adesea că ar vrea să iubească, dar nu au pe cine, că nu au găsit fiinţa potrivită şi că până o vor găsi aşteaptă, sunt într-o continuă căutare. Dar până vor găsi se simt chinuiţi de frustrări şi tristeţe. De fapt, chiar şi atunci când ei spun că au găsit pe cine să iubească, în scurt timp se vede că sufletul lor nu este nici acum liber. Pentru că ori le e teamă să nu fie „înşelaţi” în „iubirea” lor, ori pur şi simplu descoperă că persoana pe care o iubeau nu e la înălţimea aşteptărilor…

Cu toţii tânjim după iubire. Odată ce simţi măcar o clipă de iubire, chiar şi o iubire încă imperfectă, simţim după aceea că viaţa fără această iubire nu mai are sens. Am vrea să dăm totul pentru încă o clipă de iubire împărtăşită. Ori în realitate lucrurile sunt mult mai simple. Suntem asemeni unui peşte ce trăiește scufundat în apă, dar care totuși nu mai vede apa. Noi trăim în iubire. Trebuie doar să ne deschidem sufletele pentru ea. Soluţia nu este să găseşti „persoana potrivită”, ci să găseşti atitudinea potrivită. Începe tu să iubeşti, fără calcule, fără aşteptări. Relaxează-te şi fii liber. Pe cine să iubeşti? Absolut totul! Când vei simţi că inima îţi este plină de iubire pentru tot, că nu-ţi mai este teamă că nu vei găsi „iubirea potrivită”, atunci ceilalţi vor vedea în tine o oază de iubire şi vor veni la tine aşa cum fluturii sunt atraşi de lumină. Dar nu „iubi totul” într-un mod tehnicist, aşteptând să vină cât mai repede „fluturii” la tine. (Măcar unul cât de mic!). Abandonează toate calculele, renunţă la orice aşteptări. Fii gata să trăieşti iubind totul necondiționat, la nesfârşit. În felul acesta oricum ai găsit deja ceea ce căutai. Acesta e fundalul. Nu urmări „fluturii”, ci fii lumina!

Vei vedea că totul se amplifică. Iubirea cheamă iubire. Iubirea adevărată înseamnă umilinţă, puritate, recunoştinţă, discernământ şi adeseori chiar sacrificiu. Nu aştepta nimic în schimb. Ce ai mai putea să ai nevoie? Revărsarea iubirii universale în tine este mai mult decât ai putea primi de oriunde în mod obişnuit. Starea de recunoştinţă care te cuprinde este copleşitoare, este mai mult decât un mic suflet poate susţine. Abia atunci afli cine eşti şi cine este fiecare cu adevărat. Vei vedea că iubirea pentru Tot te face lipsit de orice teamă. Pentru că răspunsul tău în orice situaţie este iubirea. Ego-ul se contractă şi este marcat de teamă pentru că întotdeauna el vrea să găsească strategia cea mai bună. Dar cea mai bună strategie este iubirea.

Iubirea este invincibilă, ea este cea mai mare forţă din univers.

Acest îndemn nu se doreşte a fi o expresie metaforică a unei emoţii. Aici este vorba despre ceva extrem de practic şi concret. Aceasta este o cheie esenţială care se află permanent la îndemâna noastră. Este o cale extrem de simplă şi rapidă, pe care o putem aplica în orice clipă, indiferent ce altceva facem. Timpul vieţii noastre este foarte scurt. Chiar dacă această cale a iubirii şi a dăruirii merge direct la esenţă, ea necesită perioade de aplicare consecventă, conştientă, asumată, presărată cu multe teste şi etape de aprofundare a trăirii. Tocmai de aceea este mult mai bine să nu neglijăm aceste lucruri şi să nu pierdem un timp extrem de preţios. Nici măcar nu este absolut necesar să te aşezi şi să începi să iubeşti ca într-o meditaţie, la modul tehnic.

Iubirea și dăruirea constituie o atitudine de fundal, pe care o ai pur şi simplu pentru că trăieşti, aşa cum respiri.

Desigur, este foarte uşor să trecem mai departe şi să neglijăm toate acestea, spunând că oricum ştiam, făceam asta sau că e cam … bizar (exaltat) şi nu se poate. Dar această judecată pripită și superficială ne face să ratăm ceva atât de simplu şi esenţial…, iar la un moment dat, dacă tot amânăm, poate deveni prea târziu pentru că nu ştii când se termină viaţa.

AUTOR- Marvin Atudorei

Sursa: http://astrodeva.wordpress.com/