Oamenii de ştiinţă susţin că în următorii 20 de ani schimbările climatice vor atinge un punct ireversibil, ca urmare a eliberării unei cantităţi uriaşe de carbon organic ce se află blocat în plantele îngheţate din regiunile arctice.
Miliarde de tone de frunze şi rădăcini îngheţate care zac de mii de ani în solul din emisfera nordică sunt pe cale să se decongeleze, aducând schimbări climatice catastrofale, declară cercetătorii.
Un studiu legat de viteza cu care se topeşte permafrostul sugerează că miliarde de frunze îngheţate şi de rădăcini ce au rămas îngheţate în sol timp de mii de ani se vor dezgheţa în următorii 10-20 de ani, eliberând cantităţi uriaşe de carbon în atmosferă. Acest fapt va duce la schimbări climatice majore şi la accelerarea încălzirii la nivel mondial, prin transformarea regiunii Arctice într-o sursă de carbon.
Studiul face parte din prima investigaţie globală legată de urmările încălzirii globale asupra marilor cantităţi de plante congelate rămase nedegradate în sol de acum 30.000 de ani.
S-a descoperit de asemenea că până în anul 2200 aproximativ două treimi din permafrostul de pe Terra se va topi, aducând la suprafaţa circa 190 miliarde de tone de dioxid de carbon şi metan – aproximativ jumătate din totalitatea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la combustibilii fosili de la începutul revoluţiei industriale şi până în prezent.
“Rezultatele noastre indică faptul că, odată cu topirea gheţarilor, se vor elibera cantităţi uriaşe de carbon, favorizând descompunera microbilor. Odată eliberat carbonul, nu se poate inversa procesul astfel încât să se reintorducă gazele în gheţari”, susţine Kevin Schaefer de la US National Snow and Ice Data Centre din Boulder, Colorado.
Zona Arctică a experimentat schimbări climatice majore în ultimul deceniu. Temperaturile medii au crescut dramatic, iar cercetătorii au observat o topire semnificativă a permafrostului subteran de la Alaska înspre estul Siberiei.
Creşterea temperaturilor a dus la prelungirea sezonului de vară arctică şi a ajutat la creşterea plantelor şi astfel la reducerea volumului de dioxid de carbon din aer. Cu toate acestea, în jurul anilor 2025, permafrostul va începe să se topească şi să elibereze mai mult dioxid de carbon, mult mai mult decât poate absorbi tundra, susţine doctor Schaefer.
“În urma acestui studiu trebuie să luăm în seamă două probleme foarte importante. Prima se referă la topirea permafrostului şi la eliberarea unei cantităţi foarte mari de carbon şi a doua este că procesul este unul ireversibil şi are efecte asupra obiectivului nostru de a reduce emisiile de gaze. În cazul în care nu se va lua în calcul eliberarea acestei cantităţi de carbon, eforturile reducerii emisiilor de carbon vor fi inutile”, rezumă Schaefer.
Stratul de sol îngheţat permanent acoperă aproximativ o pătrime din emisfera nordică şi începe la aproximativ un metru adâncime şi poate continua până la 500 de metri adâncime. Primii trei metri conţin cea mai mare parte de plante congelate, rădăcini şi iarbă prinse în ultima era glaciară.
Sursa: The Independent
Un studiu legat de viteza cu care se topeşte permafrostul sugerează că miliarde de frunze îngheţate şi de rădăcini ce au rămas îngheţate în sol timp de mii de ani se vor dezgheţa în următorii 10-20 de ani, eliberând cantităţi uriaşe de carbon în atmosferă. Acest fapt va duce la schimbări climatice majore şi la accelerarea încălzirii la nivel mondial, prin transformarea regiunii Arctice într-o sursă de carbon.
Studiul face parte din prima investigaţie globală legată de urmările încălzirii globale asupra marilor cantităţi de plante congelate rămase nedegradate în sol de acum 30.000 de ani.
S-a descoperit de asemenea că până în anul 2200 aproximativ două treimi din permafrostul de pe Terra se va topi, aducând la suprafaţa circa 190 miliarde de tone de dioxid de carbon şi metan – aproximativ jumătate din totalitatea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la combustibilii fosili de la începutul revoluţiei industriale şi până în prezent.
“Rezultatele noastre indică faptul că, odată cu topirea gheţarilor, se vor elibera cantităţi uriaşe de carbon, favorizând descompunera microbilor. Odată eliberat carbonul, nu se poate inversa procesul astfel încât să se reintorducă gazele în gheţari”, susţine Kevin Schaefer de la US National Snow and Ice Data Centre din Boulder, Colorado.
Zona Arctică a experimentat schimbări climatice majore în ultimul deceniu. Temperaturile medii au crescut dramatic, iar cercetătorii au observat o topire semnificativă a permafrostului subteran de la Alaska înspre estul Siberiei.
Creşterea temperaturilor a dus la prelungirea sezonului de vară arctică şi a ajutat la creşterea plantelor şi astfel la reducerea volumului de dioxid de carbon din aer. Cu toate acestea, în jurul anilor 2025, permafrostul va începe să se topească şi să elibereze mai mult dioxid de carbon, mult mai mult decât poate absorbi tundra, susţine doctor Schaefer.
“În urma acestui studiu trebuie să luăm în seamă două probleme foarte importante. Prima se referă la topirea permafrostului şi la eliberarea unei cantităţi foarte mari de carbon şi a doua este că procesul este unul ireversibil şi are efecte asupra obiectivului nostru de a reduce emisiile de gaze. În cazul în care nu se va lua în calcul eliberarea acestei cantităţi de carbon, eforturile reducerii emisiilor de carbon vor fi inutile”, rezumă Schaefer.
Stratul de sol îngheţat permanent acoperă aproximativ o pătrime din emisfera nordică şi începe la aproximativ un metru adâncime şi poate continua până la 500 de metri adâncime. Primii trei metri conţin cea mai mare parte de plante congelate, rădăcini şi iarbă prinse în ultima era glaciară.
Sursa: The Independent
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu