Când spunem “verigă lipsă,” am invoca un lant metaforic, un set de verigi care se întind mult înapoi în timp. Fiecare veriga reprezintă o specie unică, un singur soi de viaţă. Deoarece fiecare veriga este conectata la alte două verigi, fiecare este intim legată de viitor şi forme de trecut. Rupe o legătură, şi bucăţi de lanţ pot fi separate şi relaţiile pierdute. Dar găsiti o verigă pierduta, şi puteţi reconstrui lanţul, reconectaţi lungimi separate. Un motiv puternic pentru atractivitatea acestei metafore este că permite pentru drama de căutare, căutarea de care se leagă lipsa evaziva.Dar metafora este la fel de înşelătoare pe atat de atractivă.
Conceptul că fiecare specie este o veriga într-un lanţ mare de forme de viaţă a fost în mare măsură dezvoltat în vârstă tipologică de biologie, când specii “fixităţii” (ideea că speciile au fost neschimbate) a fost paradigma dominantă. Atât John Ray (1627-1705) şi Carolus Linnaeus (1707-1797), arhitecţi de clasificare biologică (nici unul dintre ei credeau în evoluţie), au fost în cauză cu care descrie ordinea de specii vii, un ordin în care fiecare crede că a fost prevăzute de Dumnezeu (Ray a sugerat că specificat funcţia divin de insecte muscatura a fost să afecteze pe cei răi).
Dar în timp ce verigi ale unui lanţ sunt discrete, neschimbător, şi uşor de definit, grupuri de forme de viaţă nu sunt. Noi definim, în general, o specie ca un grup încrucişării care nu pot, sau nu, productiv rasa cu un alt grup. Dar din moment ce speciile nu sunt fixe (se schimba prin timp), poate fi dificil pentru a fi sigur în cazul în care o specie se termină şi începe o alta. Din aceste motive, mulţi biologi modern prefera o metaforă continuum, în care nuanţe de forma de viata un grad în altul. Viaţa nu este amenajat ca verigi, dar în nuanţe. Lanţul metaforic este mult mai puţin semnificative decât pare.
Astfel, metafora lanţul este greşita. Ea nu reprezintă cu exactitate biologica aşa cum o ştim astăzi, dar aşa cum a fost înţeleasă de peste patru secole în urmă. Mitul persistă din cauza de comoditate, este mai uşor să se gândească de specii ca tipuri, cu calitati discrete, decât ca o specie între clase şi altul. În şcoală, am învăţat de caracteristicile specifice ale plantelor şi animalelor; numai acest lucru nu este o problemă, cu excepţia faptului că nu suntem de multe ori expuse ramificaţie principale de evoluţie: că aceste caracteristici se vor schimba în timp.
Deci, ideea noastră că nu poate fi chiar un astfel de lucru ca o “veriga lipsă” a fost creata într-o eră de cercetare biologica, care este dusa de mult. Este un concept care nu mai este valabilă în înţelegerea noastră actuală a naturii de viata si evolutie -, dar, aşa cum este adesea cazul cu atrăgătoare concepte, el continuă să trăiască, la structura ipotezele oamenilor, şi de a influenţa modul în care cred ei despre evoluţie. Aceasta este aproape întotdeauna o situaţie nefericită, dar este regretabil mai ales aici, deoarece conceptul de “veriga lipsă” creează confuzie şi neînţelegeri care creaţioniştii sunt capabili să exploateze. Poate că creaţioniştii ştiu că ele sunt neînţelegere lucruri; mai probabil, însă, este faptul că lor neînţelegere este complet accidental şi, în fapt, unul dintre motivele pentru care acestea sunt creaţionişti în primul rând.
Viata este mai mult ca un spectru,mai mult de un lanţ, dar nu se termină cu un spectru discret. Este o spectratie de frecvenţe în care există tranziţii treptate de la o specie la alta, toate din care sunt cu siguranţă legate împreună, dar nu verigi discrete într-un lanţ care pot fi rupte, reparate, sau uşor de urmat. Cele mai multe persoane inteleg acest gen de lucru, mai bine echipate ei va fi de a înţelege evoluţia în ansamblu – să nu mai vorbim întregul domeniu al biologiei în sine.
Cercetătorii au comparat ADN-ul oamenilor, maimuţelor, elefanţilor, marsupialelor şi rozătoarelor pentru a putea identifica unele componente ale genomului bornavirusului.
În genomul uman, componentele codului genetic al bornavirusului formează două gene care ar putea fi funcţionale, dar rolul lor nu este clar încă. Până acum, singurele virusuri cunoscute care s-au transmis vertebratelor sunt retrovirusurile, acestea bazându-se pe reproducerea cu ajutorul mecanismelor celulelor gazdei.
BornavirusBornavirusul are un alt mecanism de reproducere, aceasta producându-se în nucleul celulelor infectate. Numele acestuia provine de la oraşul Borna din Germania, unde un regiment întreg de cai a fost omorât de o boală misterioasă a “capetelor încălzite”.
Bornavirusul nu a fost clar asociat unei boli umane, dar unii cercetători speculează că legătura s-ar putea face cu schizofrenia şi alte tulburări mentale.
Unii afirmă că acest “bornavirus” din ADN-ul uman ar fi o genă de provenienţă extraterestră, iar oamenii de ştiinţă vor să găsească un răspuns la întrebarea dacă nu cumva “rasa umană face obiectul unui experiment extraterestru”.
Proiectul de decodare a genomului uman
O echipă de cercetători care a participat la proiectul de decodare a genomului uman (Human Genome Project) a observat că 97% din secvenţele non-codante ale ADN-ului uman sunt de origine extraterestră, arată un studiu publicat în revista The Canadian.
Genomul uman conţine 3 miliarde de baze, dar numai 40% din acestea sunt organizate ca gene, restul fiind sub forma de ADN-silenţios (junk DNA), care nu codifică aparent nimic. Studii recente au arătat faptul că acest “ADN tăcut” este conservat de milioane de ani, fiind comune tuturor organismelor vii de pe Pământ, de la mucegaiuri, la peşti, inclusiv la mamifere şi oameni. Acestea sunt versiuni „defecte” ale genelor normale funcţionale care se regăsesc si în genomul uman, fiind evaluate la 30.000. Deoarece aceste secvenţe ocupă o mare parte din genomul uman, se poate spune că majoritatea materialului genetic uman este de origine extraterestră, după cum afirmă profesorul Sam Chang, conducătorul grupului.
Profesorul Chang a înaintat ipoteza că “o formă de viaţă extraterestră superioară a fost implicată în crearea vieţii şi plantarea ei pe diferite planete”. El indică faptul că “ceea ce se observă la ADN-ul uman este un program care constă din două versiuni: un cod mare şi un cod bazal. Primul lucru este că programul complet nu a fost scris pe Pământ, aspect verificat prin decodarea genomului uman. Al doilea aspect este că genele prin ele însele nu sunt suficiente pentru a explica evoluţia; trebuie să mai fie ceva în acest joc”. Astfel, Sam Chang a ajuns la concluzia că …”evoluţia nu este ceea ce credem că este”.
Sursa: Manipularea omenirii
Conceptul că fiecare specie este o veriga într-un lanţ mare de forme de viaţă a fost în mare măsură dezvoltat în vârstă tipologică de biologie, când specii “fixităţii” (ideea că speciile au fost neschimbate) a fost paradigma dominantă. Atât John Ray (1627-1705) şi Carolus Linnaeus (1707-1797), arhitecţi de clasificare biologică (nici unul dintre ei credeau în evoluţie), au fost în cauză cu care descrie ordinea de specii vii, un ordin în care fiecare crede că a fost prevăzute de Dumnezeu (Ray a sugerat că specificat funcţia divin de insecte muscatura a fost să afecteze pe cei răi).
Dar în timp ce verigi ale unui lanţ sunt discrete, neschimbător, şi uşor de definit, grupuri de forme de viaţă nu sunt. Noi definim, în general, o specie ca un grup încrucişării care nu pot, sau nu, productiv rasa cu un alt grup. Dar din moment ce speciile nu sunt fixe (se schimba prin timp), poate fi dificil pentru a fi sigur în cazul în care o specie se termină şi începe o alta. Din aceste motive, mulţi biologi modern prefera o metaforă continuum, în care nuanţe de forma de viata un grad în altul. Viaţa nu este amenajat ca verigi, dar în nuanţe. Lanţul metaforic este mult mai puţin semnificative decât pare.
Astfel, metafora lanţul este greşita. Ea nu reprezintă cu exactitate biologica aşa cum o ştim astăzi, dar aşa cum a fost înţeleasă de peste patru secole în urmă. Mitul persistă din cauza de comoditate, este mai uşor să se gândească de specii ca tipuri, cu calitati discrete, decât ca o specie între clase şi altul. În şcoală, am învăţat de caracteristicile specifice ale plantelor şi animalelor; numai acest lucru nu este o problemă, cu excepţia faptului că nu suntem de multe ori expuse ramificaţie principale de evoluţie: că aceste caracteristici se vor schimba în timp.
Deci, ideea noastră că nu poate fi chiar un astfel de lucru ca o “veriga lipsă” a fost creata într-o eră de cercetare biologica, care este dusa de mult. Este un concept care nu mai este valabilă în înţelegerea noastră actuală a naturii de viata si evolutie -, dar, aşa cum este adesea cazul cu atrăgătoare concepte, el continuă să trăiască, la structura ipotezele oamenilor, şi de a influenţa modul în care cred ei despre evoluţie. Aceasta este aproape întotdeauna o situaţie nefericită, dar este regretabil mai ales aici, deoarece conceptul de “veriga lipsă” creează confuzie şi neînţelegeri care creaţioniştii sunt capabili să exploateze. Poate că creaţioniştii ştiu că ele sunt neînţelegere lucruri; mai probabil, însă, este faptul că lor neînţelegere este complet accidental şi, în fapt, unul dintre motivele pentru care acestea sunt creaţionişti în primul rând.
Viata este mai mult ca un spectru,mai mult de un lanţ, dar nu se termină cu un spectru discret. Este o spectratie de frecvenţe în care există tranziţii treptate de la o specie la alta, toate din care sunt cu siguranţă legate împreună, dar nu verigi discrete într-un lanţ care pot fi rupte, reparate, sau uşor de urmat. Cele mai multe persoane inteleg acest gen de lucru, mai bine echipate ei va fi de a înţelege evoluţia în ansamblu – să nu mai vorbim întregul domeniu al biologiei în sine.
Gene extraterestre în ADN-ul uman
Conform unui studiu recent, oamenii păstrează în genom relicva unui virus animal care a infectat predecesorii oamenilor acum peste 40 de milioane de ani. Invadatorul se numeşte “bornavirus” şi a fost identificat prima dată în anii 1970, informează scienceray.com.
În genomul uman, componentele codului genetic al bornavirusului formează două gene care ar putea fi funcţionale, dar rolul lor nu este clar încă. Până acum, singurele virusuri cunoscute care s-au transmis vertebratelor sunt retrovirusurile, acestea bazându-se pe reproducerea cu ajutorul mecanismelor celulelor gazdei.
BornavirusBornavirusul nu a fost clar asociat unei boli umane, dar unii cercetători speculează că legătura s-ar putea face cu schizofrenia şi alte tulburări mentale.
Unii afirmă că acest “bornavirus” din ADN-ul uman ar fi o genă de provenienţă extraterestră, iar oamenii de ştiinţă vor să găsească un răspuns la întrebarea dacă nu cumva “rasa umană face obiectul unui experiment extraterestru”.
O echipă de cercetători care a participat la proiectul de decodare a genomului uman (Human Genome Project) a observat că 97% din secvenţele non-codante ale ADN-ului uman sunt de origine extraterestră, arată un studiu publicat în revista The Canadian.
Genomul uman conţine 3 miliarde de baze, dar numai 40% din acestea sunt organizate ca gene, restul fiind sub forma de ADN-silenţios (junk DNA), care nu codifică aparent nimic. Studii recente au arătat faptul că acest “ADN tăcut” este conservat de milioane de ani, fiind comune tuturor organismelor vii de pe Pământ, de la mucegaiuri, la peşti, inclusiv la mamifere şi oameni. Acestea sunt versiuni „defecte” ale genelor normale funcţionale care se regăsesc si în genomul uman, fiind evaluate la 30.000. Deoarece aceste secvenţe ocupă o mare parte din genomul uman, se poate spune că majoritatea materialului genetic uman este de origine extraterestră, după cum afirmă profesorul Sam Chang, conducătorul grupului.
Profesorul Chang a înaintat ipoteza că “o formă de viaţă extraterestră superioară a fost implicată în crearea vieţii şi plantarea ei pe diferite planete”. El indică faptul că “ceea ce se observă la ADN-ul uman este un program care constă din două versiuni: un cod mare şi un cod bazal. Primul lucru este că programul complet nu a fost scris pe Pământ, aspect verificat prin decodarea genomului uman. Al doilea aspect este că genele prin ele însele nu sunt suficiente pentru a explica evoluţia; trebuie să mai fie ceva în acest joc”. Astfel, Sam Chang a ajuns la concluzia că …”evoluţia nu este ceea ce credem că este”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu