Traim intr-o societate stramba. Propovaduim dreptatea, cinstea, corectitudinea, curatenia sufleteasca, insa traim exact contrariul….Bodoganim in stanga si in dreapta, dispretuind tot ce ne inconjoara, nimic nefiindu-ne pe plac in micro-universul in care traim si ne dorim sa apara o schimbare radicala, pentru a putea trai linistiti tot restul vietii….Dar, nu facem nimic in acest sens…Nu facem altceva decat sa asteptam…sa se intample o minune…Din cauza grijilor cotidiene, din cauza oamenilor limitati in gandire, dar plini de tupeu si nesimtire de langa noi, asteptam….Ce anume?!….Cateodata avem impresia ca nici noi nu stim ce….Am vrea….ne-am dori…ne-ar placea…Si atat!…Simtim ca nu mai avem energia de a schimba ceva…Dupa 20 de ani de asteptare, incercari nereusite, falsuri, minciuni electorale si politice, fast de prost gust, mediocritate si intentii rauvoitoare, ne simtim tradati in cele mai pure si curate sentimente…Uneori simtim cum acestea se transforma in resentimente, dar tot nu facem nimic. Preferam sa avem mici rabufniri in viata personala, descarcandu-ne de toate frustrarile cotidiene, de energiile negative acumulate peste zi, pe cel/cea de langa noi, sau pe copii…Insa nici aceasta stratagema nu tine la infinit. Intr-o zi, vedem ca ramanem singuri, sau luam decizia de a ramane singuri, fiindca simtim ca chiar si persoana cu care am impartasit bucuriile si greutatile ultimilor “n” ani, nu ne mai intelege….sau asa credem noi…O simtim ca pe o alta greutate a vietii si luam decizia, de multe ori foarte usor, de a ne descotorosi de ea, in adancul finite noastre crezand ca asta e una din deciziile bune din viata si ca de acum incolo viata ne va fi mai usoara si asa cum ne-o dorim…De fapt, este singura modalitate de atac pe care o aplicam in razboiul cu societatea stramba si infecta in care traim…Din pacate, nu lovim in ea, ci tot in noi…Este exact asemeni efectului de boomerang: lovim un potential/aparent adversar, insa nu suntem atenti la, sau nu stim exact traiectoria armei si ne simtim la randul nostrum, loviti. Ne miram, incercam sa ne explicam fenomenul si incet, incet, ne cupride indoiala:”Oare am procedat bine?!”, “Oare am luat decizia corecta?!”, “Oare nu era mai bine sa mai am putina rabdare in plus?!”…Iar societatea isi vede mai departe de drumul ei gresit, fara sa ii pese de framantarile tale, de gandurile tale, de intentiile tale bune…Te simti dat la o parte, te face sa te simti mic, neinsemnat, insignificant, fiindca asa doreste sa te stie!…Cand, de fapt, ea, societatea asta infecta, traieste si datorita tie!!!….Legile, regulamentele, regulile, intelegerile, de fapt, sunt o forma de control si subjugare a oamenilor puternici, dar singuri, de catre oamenii slabi si mediocri, dar uniti!!…Oare v-ati gandit vreodata de ce, timp de 20 de ani incoace, procentul divorturilor este in continua acensiune?!….Daca nu, intrebati-va…Aceste clanuri de oameni slabi, mediocrii si superificiali, dar atat de tupeisti, plini de ura si dorinta de inavutire usoara, au stiut sa loveasca exact acolo unde omul de rand este cel mai puternic si de unde ii vine cea mai mare parte a energiei pozitive: in familie!!! Distrugand institutia familiei, au distrus, de fapt, o mare parte din puterea interioara si hotararea oamenilor, in acest fel, acestia fiind mult mai usor de manipulat, de directionat si de controlat. Iar de aici au plecat toate greutatile, toate frustrarile individuale, toate grijile si gandurile negre…Oameni buni, intaintea tuturor, a oricaror institutii, a oricaror ginti, intelegeri, pacturi, clanuri, etc. a existat familia! Aici ne-au lovit….In consecinta, din aceasta cauza ne si simtim slabi, fara aparare, fara sustinere, fara intelegere, fara credinta, fara speranta…In acest sens, cei carora le pasa cum isi traiesc viata, ar trebui sa se concentreze pentru a face ceva, luptand in prima faza pentru el ca individ, iar in a doua faza pentru o societate cu principii adevarate si puternice…Insa oare mai avem puterea, fiecare din noi, sa reconstruim, individual sau in comun, ceea ce au distrus ei in 20 de ani?!…Au reusit sa distruga in noi si speranta, sau inca ne mai dorim asta?!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu