Adrian BUCURESCU
Poseidon Kleitho
Gânditoril şi… Femeia lui
Istoria lumii a început la gurile Dunãrii, acum aproape 8(opt) milenii, în rãstimpul pe care specialiştii îl numnesc neolitic. Tot ce a fost pânã la cei dintâi iniţiaţi din lume, Poseidon şi Kleitho, poate fi considerat preistorie, o luptã fãrã preget a oamenilor de a se lumina, de a descoperi, dar atât. Istoria, cu toate consecinţele ei ce rãsunã pânã astãzi pe toatã planeta, aici a început, printr-o revoluţie de aceeaşi forţã cu Evul Astral, cãruia îi suntem contemporani.
A fost cu certitudine o intervenţie venitã din depãrtãrile cerului, fiindcã numai astfel poate fi explicatã trezirea Europei din somnul de gheaţã în care dormise, inconştientã de menirea ei pe Pãmânt. În fine, ceasul ei bãtuse. Pentru descâlcirea tainelor care încã mai înconjoarã începuturile culturii şi civilizaţiei europene, urmele lãsate de îndepãrtaţii noştri strãmoşi ne stau, bogate, la dispoziþie, iar arheologii le-au şi întocmit deja o destul de exactã cronologie.
Paleoliticul a acoperit o parte îndelungatã a timpurilor glaciare. Dar, cam cu 15.000-10.000 de ani î.e.n., gheţarii din miazãnoaptea Europei şi din Alpi au început a se retrage, scoţând la ivealã solul şi în câteva milenii, continentul a luat aspectul pe care îl are încã şi acum sub cerul arctic.
Dupã topirea gheţurilor, a crescut şi nivelul mãrilor, scufundând vechile ţãrmuri, izolând Marea
A fost cu certitudine o intervenţie venitã din depãrtãrile cerului, fiindcã numai astfel poate fi explicatã trezirea Europei din somnul de gheaţã în care dormise, inconştientã de menirea ei pe Pãmânt. În fine, ceasul ei bãtuse. Pentru descâlcirea tainelor care încã mai înconjoarã începuturile culturii şi civilizaţiei europene, urmele lãsate de îndepãrtaţii noştri strãmoşi ne stau, bogate, la dispoziþie, iar arheologii le-au şi întocmit deja o destul de exactã cronologie.
Paleoliticul a acoperit o parte îndelungatã a timpurilor glaciare. Dar, cam cu 15.000-10.000 de ani î.e.n., gheţarii din miazãnoaptea Europei şi din Alpi au început a se retrage, scoţând la ivealã solul şi în câteva milenii, continentul a luat aspectul pe care îl are încã şi acum sub cerul arctic.
Dupã topirea gheţurilor, a crescut şi nivelul mãrilor, scufundând vechile ţãrmuri, izolând Marea
Templu atlant descoperit
… la CĂSCIOARELE
( anii 5.000 – 3.000 î.e.n.)
Britanie şi alte ostroave ale Europei, fãcând sã pãtrundã apele, uneori în profunzime, de-a lungul vãilor. În vremea încãlzirii, etajarea zonelor climatice a crescut: cea mediteraneanã, temperatã a devenit subtropicalã, cea subcarpaticã centralã a ajuns temperatã ş.a.m.d. Zonele ecologice s-au prefãcut în acelaşi ritm: savana saharianã s-a ofilit, câmpia eurasiaticã a trecut în mare parte de la tundrã la stepã, Europa de Apus şi de Miazãnoapte, cea a masivelor muntoase, s-a acoperit de codri. Încãlzirea s-a produs în faze, ale cãror durate au putut fi evaluate, datate şi, care au supus Europa unei succesiuni de clime: preborealã (8.200 – 6.700 î.e.n.), borealã (6.700 – 5.600 î.e.n.), atlanticã (5.600 – 3.000 î.e.n.). De când cu prima încãlzire, aproape pretutindeni, oamenii au pãrãsit peşterile şi adãposturile de stânci, pentru a se instala în colibe, adesea grupate în tabere pe malurile râurilor. Neoliticul desemneazã ansamblul culturilor a cãror economie a trecut de la stadiul de vânãtoare şi de cules, la cel de agriculturã şi de creşterea animalelor, mai precis ale cãror purtãtori au trecut de la o viaţã bazatã exclusiv pe pradã, la starea de producãtori. Mutaţie profundã, cu urmãri imense şi care marcheazã o accelerare atât de decisivã în evoluţia civilizaţiei,
Apollo în chip de cavaler descoperit la Cislău încât a fost, în mod curent, denumitã “Revoluţia Neoliticã”. Neolitizarea a cuprins uimitor de repe- de întreaga lume a Balcanilor şi a Mãrii Egee. O colonizare rapidã a lãrgit terenul de expansiune la periferia acestei zone întinse. Apoi dincolo de ea, o colonizare treptatã a extins- o de-a lungul marilor cãi de penetraţie continentale: râuri, câmpii, poieni şi pe cale maritimã. Pentru toţi arheologii neolitizarea Europei Centrale, de la Rin pânã în Panonia şi pânã în ţinuturile reci ale Nordului, apare ca o prelungire a neolitizãrii balcanice. Relativa omogenitate a mediului, împãdurit dar fertil graţie loessului, explicã masiva colonizare înfãptuitã cu regularitate începând din mileniul al VI-lea î.e.n. pânã în cel de-al V-lea î.e.n. Severa arheologie aratã limpede cã, pe la mijlocul mileniului al V-lea î.e.n., în nordul Peninsulei Balcanice, la gurile Dunãrii, a apãrut primul regat de pe planeta noastrã, care dupã lupte crâncene, s-a impus în întreaga Europã, în Asia şi în Africa, formând o nemaipomenitã împãrãţie.Unde în lume, s-au mai descoperit statuetele Sfinţilor Împãraţi Poseidon şi Kleitho, fondatorii Imperiului Atlant, afarã de România? Cu aceste douã statuete de lut cunoscute sub denumirea de “Gânditorul şi Femeia lui”, este limpede cã ne aflãm pe drumul cel bun, care duce la izvoarele curate ale istoriei.
Ruinele marii cetăţi alante
Histria – primul oraş din lume
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu