Oare ce se va intampla?

Tot mai multa lume ma intreaba ce se va intampla la sfarsitul acestui an. Cu speranta ascunsa ca se va petrece brusc o schimbare prin care limitarile vietii omenesti vor disparea, ratele la banca vor deveni inexistente si noi vom trai cu totii intr-o comunitate fericita si fara nicio grija. Sau cu teama neimpartasita ca totul va lua sfarsit intr-o secunda si ca dintr-o data, tot ceea ce stiam noi ca reprezinta viata pe pamant va disparea.

Raspunsul meu sincer la intrebarea pe care o tot primesc in ultimul timp este “Nu stiu.” Este foarte greu de zis daca se va intampla ceva sau cand se va intampla acel ceva. Cert este, pentru mine, ca pana atunci, ceea ce avem de facut este sa ne impacam cu viata noastra de zi cu zi de aici, de pe Pamant. Oricat am astepta sa fim salvati de vibratii superioare care vor cobori pe Pamant, si oricat ne-am pune sperante intr-o noua lume si un nou Pamant, daca nu avem curajul sa privim in sufletul nostru cu adevarat, probabil sunt slabe sanse ca ceva sa se schimbe cu adevarat. Daca vrem sa transmutam o realitate pe care nu am asimilat-o inca in altceva, care consideram noi ca va fi mai bun si mai frumos, probabil ne vom lovi de realitatea proverbelor romanesti care ne vorbesc, implacabil, despre “aceeasi Marie, cu alta palarie”.

Dar cum sa ne uitam cu sinceritate in sufletul nostru? Cum sa asimilam, acum, ceea ce traim ca realitate imediata pe acest Pamant, daca ne displace totul si nu gasim sensul in nimic? Ce e de facut concret? O sa incerc sa expun mai jos parerea mea.

• Sa vedem ca viata pe Pamant este minunata asa cum este si ca tendinta de a ne refugia in alte planuri ale realitatii, mai eterice si mai diafane vine doar dintr-o neimpacare cu noi insine, asa cum suntem
• Sa intelegem ca separarea de ceilalti vine din cele mai dureroase sentimente ale noastre, cele de rusine, de lipsa de merit, de neputinta de a fi cine suntem, de a ne arata si a ne lasa vazuti asa cum suntem
• Sa simtim ca existenta exclusiva a armoniei este un nonsens, pentru ca insasi existenta armoniei presupune coexistenta unui haos, ca manifestare a polaritatii
• Sa avem curajul sa vedem razboiul din noi insine, pentru ca sa nu mai fie nevoie ca altii, mai curajosi decat noi, poate, sa se impuste unii pe altii in diferite colturi ale lumii, pentru ca noi sa vedem cum ne luptam cu noi insine
• Sa incetam sa alimentam iluzia “Tu esti cel mai mare dusman al meu” si sa mutam luptele si conflictele din vietile noastre pe terenul “Eu imi provoc mie insumi cea mai mare durere.”
• Sa incercam sa simtim pamantul sub picioare, atunci cand mergem, si sa vedem ce trezeste in noi simplul fapt de a pasi cu picioarele pe Pamant

si nu in ultimul rand:

- Sa iesim din iluzia a ceea ce se va intampla maine, intr-o lume in care singurul lucru pe care il avem cu siguranta este momentul de acum.

Asadar, nu stiu ce se va intampla in 2012 si nici nu prea ma gandesc la asta. Am atatea alte lucruri de facut: sa traiesc clipa de acum, sa ma bucur de ziua de azi, sa vad ce se afla in sufletul meu acum, sa vad unde ma mint pe mine insami acum. Si sa fac pasul inspre urmatoare clipa, putin mai constienta de mine insami, putin mai prezenta in viata mea, aici si acum.

 Sursa: www.damaideparte.ro

Oare ce se va intampla?

Tot mai multa lume ma intreaba ce se va intampla la sfarsitul acestui an. Cu speranta ascunsa ca se va petrece brusc o schimbare prin care limitarile vietii omenesti vor disparea, ratele la banca vor deveni inexistente si noi vom trai cu totii intr-o comunitate fericita si fara nicio grija. Sau cu teama neimpartasita ca totul va lua sfarsit intr-o secunda si ca dintr-o data, tot ceea ce stiam noi ca reprezinta viata pe pamant va disparea.

Raspunsul meu sincer la intrebarea pe care o tot primesc in ultimul timp este “Nu stiu.” Este foarte greu de zis daca se va intampla ceva sau cand se va intampla acel ceva. Cert este, pentru mine, ca pana atunci, ceea ce avem de facut este sa ne impacam cu viata noastra de zi cu zi de aici, de pe Pamant. Oricat am astepta sa fim salvati de vibratii superioare care vor cobori pe Pamant, si oricat ne-am pune sperante intr-o noua lume si un nou Pamant, daca nu avem curajul sa privim in sufletul nostru cu adevarat, probabil sunt slabe sanse ca ceva sa se schimbe cu adevarat. Daca vrem sa transmutam o realitate pe care nu am asimilat-o inca in altceva, care consideram noi ca va fi mai bun si mai frumos, probabil ne vom lovi de realitatea proverbelor romanesti care ne vorbesc, implacabil, despre “aceeasi Marie, cu alta palarie”.

Dar cum sa ne uitam cu sinceritate in sufletul nostru? Cum sa asimilam, acum, ceea ce traim ca realitate imediata pe acest Pamant, daca ne displace totul si nu gasim sensul in nimic? Ce e de facut concret? O sa incerc sa expun mai jos parerea mea.

Sursa: www.damaideparte.ro

Oare vom suferi cu toţii de bolile bogăţiei?

Autor: Mihaela Stănescu 

A existat mereu - şi încă mai există, din păcate - o categorie de maladii pe care obişnuim să le numim „boli ale sărăciei”. Infecţii specifice şi boli carenţiale asociate cu un nivel de trai scăzut alcătuiesc partea de suferinţă "repartizată", în general, păturilor sărace ale populaţiei lumii. Dar astăzi ne confruntăm cu o nouă şi îngrijorătoare categorie de afecţiuni, pe care medicii, pentru a sublinia contrastul cu bolile sărăciei, care încă persistă, le numesc, neliniştitor, „boli ale bunăstării”. Iar aceste maladii sunt preţul pe care îl plătim pentru că nu am reuşit încă, în căutările noastre, să găsim şi să păstrăm echilibrul delicat dintre bunăstarea materială şi sănătate.

Om bogat, om sărac... fiecare cu boala lui

Ieşirea din sărăcie e un deziderat global şi, deşi o bună parte a populaţiei lumii trăieşte încă sub pragul sărăciei, lucrurile se îmbunătăţesc constant din acest punct de vedere. Dar, parcă pentru a sublinia în modul cel mai neplăcut că totul în lumea asta e cu dus şi-ntors, ieşirea din starea de sărăcie şi intrarea în clasa de mijloc care se bucură de o viaţă mai înlesnită are şi o latură întunecată: sănătatea ameninţată cândva de sărăcie poate ajunge să fie ameninţată, de acum înainte, tocmai de factori asociaţi cu viaţa îmbelşugată.

Aşa-numitele boli ale bunăstării, ale abundenţei (diseases of affluence, în engleză) reprezintă, sub aspectul răspândirii lor epidemice, un fenomen contemporan, un semn al vremurilor pe care le trăim. Şi sunt un fenomen plin de aspecte ciudate, plin de paradoxuri, care adesea par să contrazică logica bunului-simţ. Şi totuşi, aceasta e realitatea şi nu rămâne decât să încercăm să ne explicăm lucrurile cât mai complet, ca să înţelegem ce se întâmplă.

Cândva - e aşa de evident acest lucru încât e aproape jenant să-l repetăm - cele care prevalau în societate erau bolile sărăciei. Cu o mare parte a populaţiei trăind în condiţii mizere, maladiile legate de nivelul scăzut de trai erau o problemă copleşitoare, o plagă a societăţii. În schimb, erau puţin oameni cu adevărat bogaţi şi prea puţine erau bolile despre care să se poată spune că erau apanajul acestei categorii sociale.

Un exemplu notabil este guta, cunoscută încă din Antichitate, multă vreme socotită, într-adevăr, o boală a celor înstăriţi şi denumită ca atare: boala regilor sau boala bogaţilor.

Guta (sau podagra, cum se numelte când este loca este cauzată de o tulburare a metabolismului ce produce acumularea de acid uric în organismul uman. Acidul uric în exces se depune sub formă de cristale în articulaţii, determinând inflamarea acestora, manifestată sub forma unor crize extrem de dureroase (evocate sugestiv în această ilustraţie din 1799).

O localizare predilectă era degetul mare de la picior, care devenea atât de dureros, încât bolnavii nu suportau, în timpul crizelor, nici măcar atingerea păturii sau a plăpumii. În stadiile mai avansate ale bolii, excesul de acid uric putea provoca artrită cronică (din cauza erodării articulaţiiilor), nefropatii (afecţiuni ale rinichilor) şi alte necazuri, bolnavii de gută fiind predispuşi la apariţia diabetului zaharat, a hipertensiunii şi a altor boli cardiovasculare.

Deşi, ca în cazul mai tuturor bolilor, există o componentă genetică (responsabilă de o predispoziţie mai marcată la această maladie), stilul de viaţă are o mare contribuţie. Istoric vorbind, guta apărea la persoanele care consumau cantităţi mari de carne şi băuturi alcoolice şi care aveau un indice de masă corporală ridicat (era supraponderali sau obezi, cu alte cuvinte). Or, în urmă cu secole, cine mânca atâta carne şi, în general, cine mânca aşa de mult încât să ajungă obez? Doar cei foarte înstăriţi. De aici numele de boala bogătaşilor dată gutei.

Acesta este aspectul anecdotic şi istoric al chestiunii. Dar azi avem o altă problemă: ne paşte pe tot mai mulţi dintre noi această "boală a bogătaşilor". Şi, chiar dacă pare cinic s-a numim aşa, în condiţiile în care mulţi dintre noi avem totuşi dificultăţi de ordin financiar, mai mari sau mai mici, nu-i mai puţin adevărat că stilul de viaţă care ducea, în trecut, la apariţia gutei în rândul unei minorităţi de oameni cu stare a ajuns azi la îndemâna multora dintre membrii societăţii de tip occidental. La îndemâna multora dintre noi, adică.

Aşa încât nu e de mirare că guta cunoaşte azi o răspîndire mai largă decât oricând. Numărul cazurilor este în creştere, guta afectând 1-2% din populaţia occidentală. Între 1990 şi 2000, incidenţa bolii s-a dublat. Specialiştii atribuie această creştere mai multor factori: mărirea speranţei de viaţă, modificările regimului alimentar şi creşterea prevalenţei bolilor asociate cu guta, precum sindromul metabolic şi hipertensiunea. Guta este, aşadar, una dintre numeroasele boli metabolice la care ne predispune stilul nostru de viaţă actual.

Şi acum, după ce am dat ca exemplu guta, maladie care se bucura din vremuri vechi de "privilegiul" de a fi o boală a celor cu dare de mână, să aruncăm o privire asupra restului "colecţiei" de boli pe care experţii le denumesc actualmente boli ale bogăţiei.

Cele mai multe dintre ele fac parte din categoria bolilor cronice netransmisibile: diabet de tip 2, boli coronariene, obezitate, hipertensiune, boli cerebrovasculare, anumite tipuri de cancer, dar şi astm şi alte câteva tipuri de alergii.

Foto: Hepta

Acestea sunt boli în apariţia cărora are un rol major, după opinia specialiştilor, factorul economic. Nu numai nivelul de trai individual pare să joace un rol, ci şi gradul de dezvoltare economică a ţării întregi. Cândva, aceste boli erau numite "boli occidentale", dar acum, când modul de viaţă occidental se extinde tot mai mult spre est, ăncojurând Pământul, cucerind treptat tot globul, aceste afecţiuni nu mai sunt cantonate geografic, ci acoperă un ansamblu de teritorii unite cultural prin ceea ce s-ar putea descrie drept "modul de viaţă occidental".

Spre deosebire de aceste maladii, categoria opusă - boli ale sărăciei - cuprinde în special boli infecţioase, contagioase (din cauza igienei precare, a lipsei vaccinurilor, a ineficienţei reglementărilor privind sănătatea publică) şi boli determinate de malnutriţie.

Unul dintre paradoxurile fenomenului - care arată cât de complexă este chestiunea - constă în faptul că multe dintre aceste boli ale abundenţei apar (în ciuda numelui lor) în ţări în curs de dezvoltare. Un raport din anul 2011 al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că aproape 80% dintre decesele datorate unor boli cronice netransmisibile (inclusiv cancere, diabet, boli pulmonare cronice, boli de inimă şi accidente vasculare cerebrale) au avut loc în ţările în curs de dezvoltare. Da, lumea iese din sărăcie şi se occidentalizează văzând cu ochii, dar plăteşte pentru asta. Exemplul Chinei, care în urmă cu 45 de ani se lupta cu foametea şi malnutriţia, iar acum vorbeşte cu îngrijorare despre numărul crescând al cazurilor de obezitate în rândul populaţiei ei, este grăitor.

Faptul că peste trei sferturi dintre decesele datorate unor asemenea boli s-au petrecut în ţări în curs de dezvoltare se explică prin faptul că aceste ţări sunt în prima fază a occidentalizării lor: apare o îmbunătăţire a nivelului economic individual, un stil de viaţă personal ce presupune mai puţin efort şi accesul mai larg la o alimentaţie mai abundentă, dar nu neapărat sănătoasă. Fără efectul compensator al altor laturi ale bogăţiei occidentale, precum accesul la servicii de sănătate eficiente şi la educaţia privind un stil de viaţă sănătos, această tranziţie îi face pe locuitorii ţărilor în curs de dezvoltare vulnerabili la tot ceea ce este nesănătos în modul de viaţă occidental.
Iată încă un paradox: aceste schimbări sunt privite de către oamenii care au parte de ele drept îmbunătăţiri majore ale vieţii lor. Aşa sunt, pe de o parte; pe de altă parte, ele sunt elemente ale pericolului.

De la sărăcie la trai decent

Bolile abundenţei au o bază specifică, o temelie constituită din câţiva factori-cheie legaţi de stilul de viaţă modern.

• Lipsa de exerciţiu fizic este unul dintre cele mai importante elemente. Pe măsură ce nivelul de trai creşte, oamenii sunt nevoiţi să depună tot mai puţin efort fizic pentrui a-şi procura cele necesare traiului. Vehiculele motorizate înlocuiesc mersul pe jos, utilaje automatizate fac tot mai puţin necesară munca cu braţele, slujbele devin mai sedentare, la fel şi distracţiile, iar viaţa zilnică implică lungi perioade de inactivitate fizică.
• Accesul la hrană abundentă, cu un număr mare de calorii este un al doilea factor de importanţă majoră. Spre deosebire de economia de subzistenţă din ţările sărace, în care se munceşte din greu pentru a obţine un număr relativ mic de calorii, în societatea de tip occidental este disponibilă hrană bogată în calorii şi relativ ieftină. Dar această hrană nu este întotdeauna şi sănătoasă: conţine cantităţi mari de grăsimi, zahăr, făinoase (nemaivorbind de aditivi - faimoasele "E"-uri, cum se numesc în Europa -, dintre care unele au efecte nocive asupra sănătăţii) şi, oricum, prea multe calorii faţă de necesarul zilnic. (Iată, aici, un al treilea paradox: în cadrul populaţiilor hrănite "occidental" pot fi întâlniţi - chiar în ţările dezvoltate - indivizi care sunt supraalimentaţi, dar, în acelaşi timp, malnutriţi.)

Trăgând linie şi adunând, ne dă ca rezultat un stil de viaţă ce presupune multe calorii mâncate şi puţine cheltuite; la asta se adaugă ingerarea de substanţe nesănătoase pentru organism (inclusiv sporirea consumului de alcool şi tutun) şi, în final, avem tabloul dezolant al unor populaţii bolnave, în mare proporţie, de boli ale abundenţei.

Încă şi mai îngrijorător (şi, din nou, paradoxal) e faptul că maladii considerate în trecut boli ale sărăciei au schimbat tabăra, fiind azi pe cale să devină boli ale abundenţei. Un exemplu frapant este rahitismul, care în secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX era o boală răspândită în rândul populaţiei sărace din mahalalele marilor oraşe industriale ale Europei. Prost hrăniţi şi insuficient expuşi soarelui (din cauză că o pătură groasă de fum negru acoperea cerul, ca rezultat al activităţii uzinelor alimentate cu cărbuni), copiii din aceste medii sufereau în mare proporţie de această boală ce producea deformări vizibile, uneori invalidante, ale scheletului.

Şi iată că azi rahitismul se întoarce, de data acesta pentru a lovi copiii care îşi petrec o mare parte a timpului în casă, în faţa computerului ori a televizorului, lipsiţi de binefacerile soarelui. Nu mai e vorba despre copii săraci, din medii defavorizate, ci despre copii din familii cu o situaţie materială bună. Dar efectele bolii sunt aceleaşi ca şi în trecut.

Însă nu doar copii sunt victime ale lipsei de activitate în aer liber, ci şi adulţii din oraşe, care îşi petrec şi ei mai tot timpul în casă şi, din această cauză, suferă de o lipsă cronică de vitamina D.

Şi, cum toate se leagă între ele, aceste boli ale abundenţei sunt interrelaţionate în moduri complexe, de pildă, obezitatea este considerată a fi responsabilă, cel puţin parţial, de apariţia altor probleme de sănătate, precum anumite cancere, iar inflamaţia cronică (favorizată de lipsa vitaminei D) este un factor esenţial în apariţia multora dintre bolile moderne.

Prea multă curăţenie strică

Sărăcia înseamnă, de cele mai multe ori, condiţii mizere de trai, lipsa apei curate, lipsa canalizării, expunerea la murdărie şi germeni care provoacă boli infecţioase şi parazitoze. Îmbunătăţirea statutului economic presupune, cel mai adesea, locuinţe mult mai salubre, hrană şi apă curate, săpun şi dezinfectante.

Şi nu e bine? Ba da, dar... Avem de-a face aici cu factorul "prea", cu căderea dintr-o extremă în alta. Sau, cum zice înţelepciunea populară: tot ce e "prea" strică.

Da, pare paradoxal, dar un aspect al stilului de viaţă modern ce afectează sănătatea şi duce la apariţia unor boli specifice este curăţenia excesivă, ce determină o insuficientă expunere la germenii din mediu.

Multă vreme s-a considerat că "microbii" - microroganismele de toate felurile - nu pot fi altfel decât dăunători. Abia în ultimele câteva decenii ne-am reconsiderat poziţia faţă de microorganismele care ne înconjoară. Am aflat, recent, că organismul nostru găzduieşte o întreagă lume de astfel de fiinţe - lume pe care abia acum o descoperim şi începem să o înţelegem - şi că lor le datorăm, în mare parte, starea noastră de sănătate, bună sau rea, diverse aspecte ale fiziologiei şi chiar ale psihologiei noastre.

Microbiomul - totalitatea vietăţilor microscopice care ne locuiesc corpul - au roluri majore în viaţa noastră: printre altele, ne influenţează profund sistemul imunitar, antrenându-l, călindu-l, învăţându-l să-şi facă treaba ca lumea, să reacţioneze corespunzător la apariţia în organism a unor molecule străine, potenţial periculoase.

În lipsa unui astfel de antrement profesionist, sistemul imunitar poate reacţiona uneori exagerat, afişând un răspuns imun exploziv, disproporţionat de intens. Şi atunci, pot apărea, pe de o parte, fenomene alergice, precum astmul, iar pe de altă parte, boli autoimune, în care sistemul imunitar o ia razna şi începe să atace celulele proprii organismului uman, pe care nu le mai recunoaşte ca fiind ale sale, ci le consideră invadatori străini.

Intervine aici aşa-numita ipoteză a igienei: lipsa expunerii, în copilărie, la agenţi infecţioşi, bacterii simbiotice (cum sunt cele care trăiesc în intestinul uman) şi paraziţi determină o mai mare susceptibilitate la alergii, pe fondul unei dezvoltări deficitare a sistemului imunitar. În 1989, David P. Strachan a prezentat, într-un articol publicat în British Medical Journal, o teorie mai amplă şi argumentată, bazată pe această ipoteză. De atunci, un mare număr de date epidemiologice a venit în sprijinul acestei teorii, care azi este larg acceptată în cercurile ştiinţifice şi a influenţat mult modul în care sunt înţelese şi tratate alergiile de toate felurile.

Şi, tot pornind de la această teorie, au fost făcute în ultimele decenii numeroase studii care arată că o curăţenie excesivă în locuinţă predispune copiii la alergii; că, în general, copiii din oraşe sunt mai vulnerabili la afecţiuni alergice, comparativ cu copiii din mediul rural, tot din cauza expunerii mai slabe la germeni, poate şi din cauza poluanţilor urbani; că utilizarea constantă a săpunurilor antibacteriene predispune, de asemenea, la alergii; că manifestările alergice precum astmul, febra fânului (alergia sezonieră) şi urticaria devin din ce în ce mai frecvente, pe măsură ce devine tot mai intens bombardamentul cu reclame care ne îndeamnă să ne curăţăm şi dezinfectăm casele de parcă ar fi săli de operaţii.

În 1980, 10% dintre occidentali sufereau de alergii astăzi, cifra a ajuns la 30%. Un specialist reputat, dr. Guy Delespesse, directorul Laboratorului de Cercetari Alergologice de la Universitatea din Montreal, Canada, afirmă ca una dintre principalele cauze ale fenomenului e obsesia noastra pentru o curăţenie "perfectă" în casă.

Foto: Hepta

Există autori care includ printre bolile ale abundenţei chiar afecţiuni psihice, precum depresia, după cum arată un studiu publicat în 2003 în jurnalul Child Development, în care autorul, S. S. Luther, afirmă că există o corelaţie între înrăutăţirea sănătăţii psihice şi izolarea socială crescândă care este unul dintre factorii ce caracterizează mediul social în ţările dezvoltate.

Of, cine ar fi zis că ieşirea din sărăcie şi tranziţia la un trai decent, din punct de vedere material, ar putea fi o sursă de necazuri? Ei bine, nu e doar un fenomen posibil, ci şi unul foarte răspândit. Descoperindu-i rădăcinile, putem spera să găsim soluţii, înainte ca lumea să se transforme într-un loc deprimant, în care boala să ajungă să reprezinte normalul, iar sănătatea - o excepţie suspectă.

Sursa: www.descopera.ro

Sirbu | Oare mai avem puterea?!….

Traim intr-o societate stramba. Propovaduim dreptatea, cinstea, corectitudinea, curatenia sufleteasca, insa traim exact contrariul….Bodoganim in stanga si in dreapta, dispretuind tot ce ne inconjoara, nimic nefiindu-ne pe plac in micro-universul in care traim si ne dorim sa apara o schimbare radicala, pentru a putea trai linistiti tot restul vietii….Dar, nu facem nimic in acest sens…Nu facem altceva decat sa asteptam…sa se intample o minune…Din cauza grijilor cotidiene, din cauza oamenilor limitati in gandire, dar plini de tupeu si nesimtire de langa noi, asteptam….Ce anume?!….Cateodata avem impresia ca nici noi nu stim ce….Am vrea….ne-am dori…ne-ar placea…Si atat!…Simtim ca nu mai avem energia de a schimba ceva…Dupa 20 de ani de asteptare, incercari nereusite, falsuri, minciuni electorale si politice, fast de prost gust, mediocritate si intentii rauvoitoare, ne simtim tradati in cele mai pure si curate sentimente…Uneori simtim cum acestea se transforma in resentimente, dar tot nu facem nimic. Preferam sa avem mici rabufniri in viata personala, descarcandu-ne de toate frustrarile cotidiene, de energiile negative acumulate peste zi, pe cel/cea de langa noi, sau pe copii…Insa nici aceasta stratagema nu tine la infinit. Intr-o zi, vedem ca ramanem singuri, sau luam decizia de a ramane singuri, fiindca simtim ca chiar si persoana cu care am impartasit bucuriile si greutatile ultimilor “n” ani, nu ne mai intelege….sau asa credem noi…O simtim ca pe o alta greutate a vietii si luam decizia, de multe ori foarte usor, de a ne descotorosi de ea, in adancul finite noastre crezand ca asta e una din deciziile bune din viata si ca de acum incolo viata ne va fi mai usoara si asa cum ne-o dorim…De fapt, este singura modalitate de atac pe care o aplicam in razboiul cu societatea stramba si infecta in care traim…Din pacate, nu lovim in ea, ci tot in noi…Este exact asemeni efectului de boomerang: lovim un potential/aparent adversar, insa nu suntem atenti la, sau nu stim exact traiectoria armei si ne simtim la randul nostrum, loviti. Ne miram, incercam sa ne explicam fenomenul si incet, incet, ne cupride indoiala:”Oare am procedat bine?!”, “Oare am luat decizia corecta?!”, “Oare nu era mai bine sa mai am putina rabdare in plus?!”…Iar societatea isi vede mai departe de drumul ei gresit, fara sa ii pese de framantarile tale, de gandurile tale, de intentiile tale bune…Te simti dat la o parte, te face sa te simti mic, neinsemnat, insignificant, fiindca asa doreste sa te stie!…Cand, de fapt, ea, societatea asta infecta, traieste si datorita tie!!!….Legile, regulamentele, regulile, intelegerile, de fapt, sunt o forma de control si subjugare a oamenilor puternici, dar singuri, de catre oamenii slabi si mediocri, dar uniti!!…Oare v-ati gandit vreodata de ce, timp de 20 de ani incoace, procentul divorturilor este in continua acensiune?!….Daca nu, intrebati-va…Aceste clanuri de oameni slabi, mediocrii si superificiali, dar atat de tupeisti, plini de ura si dorinta de inavutire usoara, au stiut sa loveasca exact acolo unde omul de rand este cel mai puternic si de unde ii vine cea mai mare parte a energiei pozitive: in familie!!! Distrugand institutia familiei, au distrus, de fapt, o mare parte din puterea interioara si hotararea oamenilor, in acest fel, acestia fiind mult mai usor de manipulat, de directionat si de controlat. Iar de aici au plecat toate greutatile, toate frustrarile individuale, toate grijile si gandurile negre…Oameni buni, intaintea tuturor, a oricaror institutii, a oricaror ginti, intelegeri, pacturi, clanuri, etc. a existat familia! Aici ne-au lovit….In consecinta, din aceasta cauza ne si simtim slabi, fara aparare, fara sustinere, fara intelegere, fara credinta, fara speranta…In acest sens, cei carora le pasa cum isi traiesc viata, ar trebui sa se concentreze pentru a face ceva, luptand in prima faza pentru el ca individ, iar in a doua faza pentru o societate cu principii adevarate si puternice…Insa oare mai avem puterea, fiecare din noi, sa reconstruim, individual sau in comun, ceea ce au distrus ei in 20 de ani?!…Au reusit sa distruga in noi si speranta, sau inca ne mai dorim asta?!…

Sursa: Blogul lui Leonard-Puterea de a lupta singur

Traim…dar oare stim s-o facem?!…

Traim intr-o lume plina cu de toate. Cu multe rele si mai putin frumoase….Traim disperati de ziua de maine, in speranta ca poate va fi mai frumoasa, mai linistita…Traim in viteza…viteza cu care traim e din ce in ce mai mare, mai perfida, fugind, de fapt, de singuratate si de frica de a nu ramane in urma celorlalti, fie din punct de vedere al modei, fie al conceptiilor de viata, fie al acceptarii regulilor societatii…Insa aceasta viteza devine din ce in ce mai periculoasa, facandu-ne sa uitam de noi….de sentimente, de frumos, de farmecul naturii…de esenta vietii!…Uitandu-ma in jurul meu, mi-am dat seama ca, de fapt, nu noi suntem cele mai fericite fiinte de pe pamant, ci animalele!…Paradoxal, ele stiu sa traiasca in armonie cu mediul in care traiesc, nu il polueaza, nu il distrug, nu il secatuiesc de resurse…Noi, pentru a echilibra balanta, facem exact contrariul lor! Cine e mai castigat, noi, sau ele?!…Daca ar fi sa ne bazam pe statistici, vedem ca procentul de cazuri de cancer la animale este incomparabil mai mic decat la oameni!…Avand in vedere ca aceasta crunta boala este un efect la stress-ului, ma intreb oare cine e in avantaj?!…
Traim vremuri in care teama de ziua de maine ii face pe unii sa fie mai cruzi, mai lipsiti de omenie, mai rai, mai invidiosi, mai hapsani, mai perversi, mai fatarnici, mai snobi, uitand de respect, bun simt, impacare si sentimente frumoase si curate….iar ceilalti sufera de pe urma lor, fiind victimele directe sau colaterale ale actiunilor lor…
In viteza cu care traim, ne cautam, printre picaturi, sufletul-pereche…sperand ca, fara sa incetinim, o sa-l vedem, o sa-l gasim, o sa-l intuim si o sa-l facem sa vina dupa noi, tot cu aceeasi viteza…Iar cand nu ne reuseste aceasta manevra, ne doare….ne simtim tradati, inselati, neintelesi…Cateodata il gasim cu adevarat, insa viteza cu care am trecut pe langa el a fost atat de mare si inertia opririi atat de lunga, incat distanta dintre noi si el a suficient de mare pentru a deveni un inconvenient major in unificarea androgina…Distanta dintre suflete…un factor atat de important intr-o relatie….Care aproape intotdeauna duce la acelasi rezultat fatal: destramarea acelui cuplu…”Ochii care nu se vad, se uita!”-spune un proverb, pe buna dreptate…Insa ce facem noi pentru a preintampina acest rezultat dezastruos, dat de distanta fizica ce se interpune intre cei doi?!…Mai nimic…Ne traim viata cotidiana cu aceeasi viteza, in speranta ca ceva se va intampla…Ceva…Nu avem habar ce, insa noi speram…”Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista!” – e un alt proverb adevarat…Insa adrenalina descarcata in sange de viteza cu care traim, ne face sa uitam de acesta si sa ne aducem aminte de el din cand in cand, cand, seara tarziu, inainte de culcare, ne dam seama ca, de fapt, chiar daca credem sa suntem implicati intr-o relatie, suntem singuri!…Uitam pe parcursul zilei de acea relatie…sau ne facem ca uitam, din cauza ca amintirea celeilalte persoane si constientizarea ca e departe de noi, doare!…Ne lasam purtati de valul problemelor de zi cu zi, de efectele actiunilor celor aflati in imediata noastra apropiere si lasam pe ultimul plan, dorintele sufletului nostru si ale perechii noastre…Rezultatul?!…Cel despre care am scris mai sus: intoarecerea la singuratate… Singuratatea, ne devine uneori greu suportabila cand nu mai avem ce sa ne spunem noua insine.
Uneori, in vis, in locul chipurilor pe care le-am iubit, se strecoara o figura oarecare, nesemnificativa. Ne intrebam, mirati, de ce un profil episodic, la care nu ne-am gandit niciodata, poate, isi face loc in cugetul nostru, in visele noastre, in locul altora a caror prezenta imaginara am doti-o, dar care ne ocolesc?!
Dim pacate nu visam ce-am vrea noi si dupa legi ce ne sunt prea putin cunoscute. Evocam in singuratate figurile pe care le dorim si vin cele care vor. Sunt unele prezente in viata noastra mai prezente in noi decat orice prezenta. Le cultivam cu grija, pentru ca este tot ce ne-a ramas din epopeea neincheiata a amintirilor noastre si suferim cumplit cand ne dam seama, pe neasteptate, ca timpul si obisnuinta incep sa le transforme in absente de mana a doua, in prezente din zi in zi mai decolorte, mai sterse…
Nu poti spune ca esti intelept atata vreme cat inca amintirile dureroase ard in focul vietii…
Oare n-ar trebui sa fim mai atenti la apropierea care ne desparte si distanta care ne uneste?!…

Sursa: Blogul lui Leonard-Puterea de a lupta singur

OARE ASA SA INCEAPA?

Maine se anunta o zi extrem de agitata in Marea Egee! Contracanditatul principal al lui Erdogan la alegerile parlamentare turcesti din 12 iunie, Namık Kemal Zeybek a anuntat azi dar si in zilele trecute ca el impreuna cu ajutorul unor nave doreste sa ocupe maine 2 insule grecesti extrem de importante : Farmakonisi si Agathonisi .

In acest moment Garda de coasta a marinei grecesti se afla in stare de alerta!
http://www.defencenet.gr/defence/index.php?option=com_content&task=view&id=20272&Itemid=139
si
http://hellenic-navy.blogspot.com/2011/05/blog-post_7476.html
Provocare: pavilion turcesc pe insulele Agathonisi si Farmakonisi!
Presedintele Partidului Democrat ,Namik Kemal Zeybek a declarat ca va arbora steagul turcesc pe insulele Agathonisi si Farmakonisi cu ajutorul unor nave aflate sub pavilion turcesc.
Partidul Democrat din Turcia va organiza miercuri dupa-amiaza un miting electoral in orasul Didyma din provincia Aydin,protest intitulat :” Protest la ocupatia greaca a insulelor turcesti”.


Duminica trecuta ,seful partidului din Smirna declara pentru ziarul turcesc Sabah : “Vom face o adunare de oameni in orasul Didyma dupa care vom merge cu presedintele nostru impreuna cu alte nave pentru a arbora steagul turcesc pe insule. Sper ca nu vor exista obstacole”.


De asemenea Zeybek declara in urma cu 2 saptamani facand referire la atitudinea guvernului turc legata de insule :”Aceste 2 insule sunt trecute pe harta ca fiind gri si din acest motiv ele trebuie sa fie ocupate imediat de fortele armate turcesti”.
Autoritatile elene ,datorita amenintarilor din partea turcilor au emis starea de alerta. Zona marina a celor 2 insule va fi patrulata de Garda de Coasta a Marinei pentru a preveni o noua criza de tip “Imia”.
Provocarile turcilor pe tema Agathonisi si Farmakonisi s-au intensificat in ultima perioada,datorita unor documente secrete scoase la lumina de catre Wikileaks si datorita ministrului de extrerne a Turciei Ahmte Davutoglu,care a ridicat problema suveranitatii celor 2 insule grecesti incepand cu anul 2009.
preluare blogul saccsiv blog
cititi , va rog, si:
http://www.calauzaortodoxa.ro/credinta/antihristica/urmatoarea-tinta-grecia/
http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2010/11/profetia-par-paisie-aghioritul-despre.html
http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2010/06/stiri-si-profetii-despre-cel-de-al.html
Profetiile par Paisie Aghioritul:
“Altă dată, m-am aflat la Coliba Panaguda tot cu nişte personalităţi, de data aceasta greceşti. Stareţul ne-a spus: ‘Turcia se va dezmembra. Aceasta dezmembrare, nouă, grecilor, ne va fi de folos. Atunci ţinuturile noastre vor fi eliberate. La fel şi Constantinopolul, va fi eliberat şi va redeveni oraş grecesc. Biserica Sfânta Sofia se va deschide şi se va sluji din nou în ea”.
Vasilidis Stavros, fost comandant al sectiei de politiei din Sfântul.Munte, teologÎn martie 1994 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie la Mânăstirea Surotti. M-am emoţionat atunci când m-a prins de mână şi când, în ciuda stării lui critice, mi-a spus următoarele:
- Tu nu trebuie să te mahneşti şi să te temi de Turcia, căci ea se va destrăma. O vor destrăma chiar aliaţii ei. În Bosnia se va forma un stat musulman (în acea vreme nu exista acest stat). Dar acest fapt se va întoarce împotriva lor, a musulmanilor, deoarece în acest fel se va crea mai târziu şi statul Kurd în inima ei (a Turciei).Şi, fiindcă Stareţul m-a văzut că am căzut pe gânduri, mi-a spus:- Aşa cum ştii, eu nu citesc ziare. Aceste lucruri le aflu din altă parte…
Iconomo Alexandru, general de aviaţie în rezervă, AtenaPe 10 ianuarie 1992, am mers la coliba Stareţului Paisie şi am avut o discuţie cu el.- Gheronda, cum vedeţi dezmembrarea Iugoslaviei? L-am întrebat.- Să nu vă fie frică! Pentru Grecia nu va fi nici o primejdie.- Ce se întâmplă cu “arcul musulman”?- Nici de aici nu va ieşi nici o primejdie.
Stareţul mi-a explicat în continuare că diavolul urmăreşte distrugerea omului, însă Dumnezeu nu îngăduie aceasta. Dar ce face EL? Îngăduie diavolului să facă rău până la un punct, dar numai atunci când din acest rău va ieşi un bine. Apoi a spus că ceea ce va păţi Irakul, va păţi şi Turcia de la o putere aliată şi mai ales de la americani. Îşi va pierde chiar şi prietenii cei mai buni, pe germani. De asemenea, a spus că în Italia va apărea un nou Mussolini, în Germania un nou Hitler, iar Comunitatea Europeană se va dizolva. Comunitatea Europeană, a spus Stareţul, nu are nici o legătura cu America. Statele Unite seamănă cu un război de ţesut care asimileaza toate peticele, în timp ce în Comuniunea Europeană există interese contrare şi împletite.
Karafeizis Vasile, comandant de brigadă în rezervă, Didimotiho-EvrosÎn vara anului 1992 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie :- Gheronda ce influenţă va avea Comunitatea Europeană asupra Greciei ?
- Ascultă! În America au mers oameni din diferite locuri. Fiecare a adus cu el peticul său şi astfel s-a făcut acolo un covor din petice. În Comunitatea Europeană însă, ţările care intră sunt covoare gata ţesute. Iar aceste covoare, oricât ai încerca să le uneşti, niciodată nu se vor putea potrivi. Aşadar, nu te teme de urmările nefaste venite din partea Comunităţii Europene.Ţările Europei niciodată nu se vor putea uni deplin încât să ne poată vătăma.
Papatzimos Atanasie, Stavros –Tesalonic
În iulie 1992, ca aghiotant al Diviziei 113 (Aeroportul militar din Tesalonic), am organizat un pelerinaj în Sfântul Munte cu şaptezeci de ofiţeri şi, printre altele, am vizitat şi coliba Stareţului Paisie. Acolo am început să discutăm diferite probleme naţionale. La un moment dat l-am întrebat pe Stareţ:- Gheronda, cum vedeţi problema Macedoniei?- Oricare soluţie se va da, pe termen lung va fi în folosul grecilor. De câinele care latră în spatele autobuzului să nu vă temeţi, căci nu muşcă.- Gheronda, vom lua înapoi Constantinopolul?- Englezii şi americanii ne vor ceda Constantinopolul, nu pentru că ne iubesc, ci pentru că aceasta va fi în interesul lor.- Când vom lua Cetatea, o vom păstra şase luni? – Nu, fiul meu, ci pentru totdeauna.- Vom trăi oare aceste evenimente?- Desigur că le veţi trăi!
Zurnazoglu Nicolae, ofiţer în rezervă
Extras din cartea: “Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”,
Profetiile pustnicilor de pe muntele Rarau

 Pustnicul N.(Nazarie)
Pustnicul N. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalău. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevăzut. În anul 2001, i-a spus fratelui I.:
Peste două săptămâni, o să fie un eveniment important [Este vorba de atacul terorist din 11 septembrie 2001, asupra celor două blocuri turn gemene din New Vork, oare, după cum spunea preşedintele Bush, au schimbat soarta lumii (în mai rău pentru creştinii ortodocşi)] într-o ţară îndepărtată.
Efectul dăunător în România va fi în anul 2011. ( asta are legatura cu presupusa moarte a lui osama!!!)
Ai să fii în Iaşi, să nu te sperii… Roagă-te lui Dumnezeu să nu te prindă anul 2011 în oraş, pentru că va fi mare vărsare de sânge. O să rânduiască Dumnezeu şi o să stai pe Muntele Rarău, în 2011.
Fratele I. avea 60 de ani şi a întrebat:
- Mai este mult până în 2011. O să trăiesc până atunci?
- O să trăieşti. O să mă rog, ca să locuieşti pe Muntele Rarău.
Cu un an mai înainte de a se muta la viaţa cea veşnică (Pustnicul N. s-a mutat la viaţa cea veşnică in anul 2002, fiind in vârstă de 105 ani), pustnicul N. i-a spus fratelui I. ziua în care să vină şi cum să-l înmormânteze. În ziua pe care o prorocise, a fost găsit adormit întru Domnul şi îngropat de fratele I. şi maica T., după obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalău, în locaşul pe care şi l-a săpat singur. Pustnicul N. nu a vrut să i să pună cruce pe mormânt, ca să nu ştie nimeni locul unde este îngropat şi i-a dat canon fratelui I., să nu-i spună nimănui numele.
Pustnicul Zosima
Despre pustnicul Zosima, am aflat că a fost monah la Mănăstirea Rarău. L-a cunoscut pe părintele Daniil Tudor – Stareţ la Mănăstirea Rarău, între anii 1954 – 1958. A plecat pe Muntele Rarău, fiind prigonit de autorităţile comuniste.
Fratele I. l-a întrebat în anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
- Părinte, ce o să fie în România în anul 2011?
- O să fie mare măcel în oraşe*. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N. Roagă-te să te păzească Dumnezeu, că este greu de scăpat de ce o să fie.
Fratele I. a insistat să afle mai mult:
- Ce o să fie, revoltă, război sau cutremur?
Zosima i-a răspuns:
- O să trăieşti şi o să vezi. Să te rogi lui Dumnezeu neîncetat.
Sihastrul Zosima a spus să nu luăm documentele biometrice şi că este foarte bine că la mănăstirile de pe Muntele Rarău se slujeşte zilnic Sfânta Liturghie.
*Este canonul românilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi şi alte mari păcate. Criza economică, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de muncă, neplata integrală a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case şi a multor maşini achiziţionate în leasing, fără a li se restitui banii plătiţi; patimile şi păcatele, vor scoate milioane de români în stradă, avănd loc acest mare măcel în Rornănia. Indrumăm pe creştini noştri, să meargă la Biserică şi la Sfintele Mănăstiri, să se roage pentru pace şi mântuire, să postească, să se spovedească şi Împărtăşcască şi să nu participe la aceste revolte. Sunt Părinţi care spun că Romănia va fi atăt de distrusă, încăt nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenată de marile puteri, care se vor confrunta după puțin timp timp în cel de al III-lea Război Mondial, care va începe prin atacul armatei ruse asupra Turciei şi strâmtorilor Dardanele şi Bosfor.
si:
Sa ne amintim si profetiile par Arsenie Boca despre Romania:
-”Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări“.
“-Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria , Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?“, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc“.
“În ce priveşte viitorul, a spus odată: „Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri va dispare , dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi amar de lume“.
“Altă dată, Părintele ne-a vorbit despre sfârşitul lumii, că sfârşitul lumii nu va fi aşa cum gândim noi că va muri toată lumea odată. Ci va muri pe rând. Intr-o parte de lume vor fi războaie, în altă parte cutremure, în alta înecări, vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute şi fără leac. Toate acestea le putem vedea în zilele noastre. Toate acestea, pe care le vedem acum, le-a proorocit Părintele Arsenie prin anii 1945-1946 ca să ne întoarcem la credinţă că sfârşitul nu-i departe. Putem vedea asta după semnele care sunt.
Toate aceste semne ni le-a proorocit Părintele Arsenie prin anul 1945-1946 şi ne-a citit [tălmăcit] din Biblie de la Apocalipsă că se va ridica de la Răsărit un popor fără cruce ( NR:chinezii), va bântui casele oamenilor, le va dărâma, le va nimici, se va călca om pe om, se va mânca carne de om şi se va bea sânge de om. Cine va rămâne din războiul acesta va fi ales ca grâul din pleavă. Pleava zboară, iar grâul rămâne. Se va alege cine va rămâne.
Părintele ne-a spus: „Nu vă spun de la mine. Aşa scrie în carte, în Biblie“.
“Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la muntele Athos.
„În ea, ne-a spus părintele Arsenie, se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască. Voi trebuie să înfruntaţi cu înţelepciune această ameninţare şi înţelepciunea vă va fi dată vouă, precum şi la mulţi alţii, pentru a răpune Răul. Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei.”
“Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus că această „lucrare diavolească” nu este ceva care a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de sute şi chiar de mii de ani în urmă, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi. Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste. Arsenie Boca a mai precizat că toate acestea se vor face întru voia lui Dumnezeu, pentru că totul este ciclic şi trebuie să se întoarcă de acolo de unde a pornit.”
-Eram cu Părintele Arsenie şi l-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)
“-Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea
cititi si:
http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2011/04/viziunea-staretului-antonie-despre_40.html
http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2011/04/viziunea-staretului-antonie-despre_30.html
Marii duhovnici despre vremurile de apoi
Par Serafim Rose: “Chiar că este chiar mai târziu decât credeam cu toţii. Apocalipsa se întâmplă chiar acum”.
Părintele Dionisie Ignat, M. Athos (1909-2004):”E sfârşitul. Am intrat în al VIII-lea veac. Să ştii că urgiile cele mai mari încep de-acum înainte”
“Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur… s-a terminat, e sfârşitul” ( vezi ecumenismul)
Parintele pustnic Proclu: “Antihristul s-a nascut!”
Par IOANICHIE BALAN : “ TRAIM VREMURI APOCALIPTICE “
Parintele Rafail Noica (fiul marelui filozof Constantin Noica): „Dupa primul razboi mondial s-a ridicat harul de pe pamant si n-a mai venit. Vadit sunt ultimele vremi. Si traim zilele alea”
Parintele Cleopa: DA, NOI SUNTEM CEI DE PE URMA!


Părintele Selafiil din Siberia – ucenicul Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii – Epistola unui sfant contemporan
(http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/27/epistola-unui-sfant-contemporan-pregatiti-va-dragii-bunelului-pregatiti-va/)
“Oh, inima mea dulce, vezi cât s-a înmulţit răutatea în lume? Acolo, în Palestina, este acum mare vărsare de sânge şi lucrurile nu cred să meargă spre bine. Poate te vei mira, Piotr, dragul Bunelului, că pe mine, un moşneag, mă preocupă lucrurile acestea; dar voiesc să vi le zic pentru că acum sunt vremurile de sfârşit, copile, sunt vremurile de sfârşit! Pacea în lume va fi, curând, un lucru rar.
Oh, dragul Bunelului, eu mă voi duce din această lume deşartă în curând, dar voi, voi veţi prinde mari grozavii şi mari răutăţi.
Sfanta Fericita Matrona (1881-1952):
“Cât de milă îmi este de voi. Veţi trăi până în timpurile cele de pe urmă. Viaţa va fi tot mai rea şi mai rea. Apăsătoare. Va veni timpul când vi se va pune în faţă crucea şi pâinea, spunându-vă: „Alegeţi!” „Noi alegem crucea”.
Proorociile schimonahiei Nila (http://www.razbointrucuvant.ro/2009/03/06/proorociile-schimonahiei-nila-10-ani-de-la-adormire-6-martie/)
- Atunci când vor începe prigoanele asupra creştinilor, grăbiţi-vă să plecaţi în exil cu primul şuvoi, faceţi-vă luntre şi punte, dar să nu rămâneţi. Cei care vor pleca primii se vor mântui. Toate acestea le veţi vedea cu ochii voştri, generaţia voastră va întâlni venirea lui antihrist. Copilaşii mei, cât de milă îmi este de voi – plângea maica spunând acestea. Dar adăuga: totuşi, slavă Domnului pentru toate.

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE