DE LA KHANDAHAR, AFGANISTAN, ÎN MUNŢII RETEZAT VIA ROŞIA MONTANA, ROMÂNIA

Teodor Filip

Un înţelept proverb din vechime spune că „Minciuna are picioare scurte”. O scurgere recentă de informaţii privind zăcămintele naturale care se ascund în subsolul afgan ne oferă o perspectivă diferită a campaniei internaţionale împotriva terorismului, iniţiată de administraţia Bush după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 şi concretizată în ocuparea Afganistanului. Bănuielile diverşilor analişti politici internaţionali care invinuiau Statele Unite ale Americii că doresc, de fapt, cotropirea şi însuşirea bogăţiilor naturale ale Afganistanului (despre care circulau cifre imense în cerucri restrânse), sunt pe cale să fie confirmate. Unii estimează că valoarea bogăţiilor subterane depăşeşte suma astronomică de 1 trilion de dolari. Se zice că războaiele şi banii au acelaşi miros. Războiul din Afganistan poartă cu sine aroma ameţitoare a peste 1.000 de miliarde…” (1).
Afganistanul este considerată una din cele mai sărace ţări din lume. Însă…încă din 1957, geologii ruşi investigau rezervele de gaze naturale din apropierea fluviului Amu Daria. Apoi, autorităţile de la Kabul, susţinute de U.R.S.S., se pregăteau să exploreze acest zăcământ şi rezervele de uraniu pe baza tehnologiilor de extracţie şi prelucrare sovietică. După victoria mujahedinilor şi retragerea ruşinoasă a ruşilor, toate aceste planuri au fost sistate.
Afganistanul a fost ocupat apoi de „coaliţia antiteroristă”. Nu lupta împotriva „terorismului”, nu lupta împotriva talibanilor i-au determinat pe americani că se pună în fruntea „coaliţiei antiteroriste”.Nuuu! Ci imensele bogăţii ale subsolului acestei ţări sărace (!). Pe date de 13.06.2010, pe prima pagină a cotidianului The New York Post se specifica rezultatul cercetărilor din cadrul U.S. Geological Survey – forul superior al geologiei şi mineritului american. Specialiştii acestui organism, apăraţi de militari americani şi călăuziţi de agenţi CIA, descoperiseră cea mai mare parte a bogăţiilor subsolului afgan. La o estimare aproximativă, zăcămintele afgane valorează peste 1 trilion de dolari. Însă ministrul Minelor din Afganistan, Wahidullah Shahrasi a ieşit la rampă cu o declaraţie care, literalmente, a răsturnat cursul burselor la Londra, New York şi Tokyo.. El a anunţat potenialul sumei de 3.000 de miliarde de dolari!!!
Doresc să fac o precizare. Oficialii de la Washington erau la curent cu cercetările ruşilor pe timpul ocupaţie Afganistanului, prin agenţii CIA. După pătrunderea americanilor, toate hărţile întocmite de ruşi şi părăsite în retragerea lor grăbită, au fost găsite şi au început prospectările geologilor americani ca parte a unor echipe de reconstrucţie.Zăcămintele sunt atât de voluminoase încât fac din Afganistan capitala minieră a lumii. Zăcămintele de fier, cupru, niobiu (un metal uşor, foarte rar, folosit în obţinerea de oţeluri cu propietăţi superconductoare), zăcămintele de uraniu din Munţii Khwaja Rawaja şi Koh Mir Daoud (provincia Khandahar), cele de aur, argint, nichel, zinc, mercur, baoxită, potasiu, wolfram, smaralde, safire şi rubine, litiu (materia primă pentru baterii şi unele componente din laptop-uri, telefoane mobile; folosit şi la navetele cosmice) sunt în cantităţi care i-a mintea oricui. Rezervele de gaze naturale conţin circa 150 de milioane de metri cubi, iar zăcămintele de cărbuni însumează cifra enormă de 400 milioane de tone. Generalul David H. Petraus, uluit de datele prezentate, a exclamat: „Oh, Doamne, este un potenţial absolut uriaş aici. Practic această ţară stă pe comori.”
Dar căpeteniile tribale nu au habar ce comori zac sub picioarele lor. Afganii îşi văd de treburile şi cutumele lor străvechi. Viaţa stăpânilor de drept a acestor bogăţii continuă netulburată.
Marea Britanie, China, Rusia, etc. îşi vor întinde plasele de interese în zonă. Nimeni, însă, nu ţine cont de un lucru: încă din antichitate, Afganistanul de azi a fost ţinutul unde s-au împiedicat toate imperile în tendinţa lor de expansiune. Apărarea pământului strămoşesc, a Ţării şi a familiei pentru un afgan este o datorie sacră.
Să vă ofer câte o informaţie de ultimă oră din fiecare tabără. Strategii Al-Oaeda din Afganistan au anunţat că dispun de trupe noi care vor semăna moartea şi groaza în rândul militarilor coaliţiei antiteroriste. Noii războinici de sub flamura Islamului nu sunt altceva decât…maimuţe pe care talibanii le-au învăţat să arunce grenade, să poarte încărcături explozive pe care să le detoneze şi chiar să tragă cu puştile-mitralieră Kalaşnikov ..
Pe de altă parte, trupele americane din Afganistan au fost dotate cu „Active Deniel System – ADS”, o armă neletală, ce funcţionează pe principiul propagării controlate a emisiei de microunde capabile să ardă pielea umană. Dipozitivul foloseşte o rază invizibilă focalizată ce provoacă „senzaţie intolerabilă de fierbinţeală”, ce determină persoanele asupra căreia acţionează să fugă în grabă. Este proiectată pentru împrăştierea mulţimilor violente…
România se alătură Afganistanului, devenind singurele ţări din lume care dispun de cele mai mari zăcăminte de materiale strategice! Uraniul şi wolframul sunt două elemente fără de care nici o putere a lumii nu poate prezenta nici un pericol din punct de vedere militar. Fără aceste două elemente sunt, vorba romnânului „nimeni-neica-n drum.”
Wolframul este un material mai preţios şi mai scumpo decât aurul. Fără el, industria militară şi cea spaţială nu pot exista.
Acest material se află, în cantităţi inepuizabile şi în starea cea mai pură doar în România la Roşia Montana şi în Munţii Retezat – zona Sureanu, axa care le uneşte trecând prin Vârful Peleaga, ca punct de reper. Zona din munţi este cea în care s-a prăbuşit avionul militar israelian. Oare din întâmplare executa o misiune în acea zonă? Cel care a detectat, extrasenzorial, zăcământul din Munţii Retezat, este celebrul Vasile Rudan, de două ori ameninţat cu moartea de către KGB, „părintele” legendarului Departament Zero care, înainte de 1989 a păzit acest zăcământ. După ce Rudan a dezvăluit unor apropiaţi din SRI şi DGIA despre ameninţările respective, a fost găsit aproape mort în apartamentul său din Bucureşti.
Din punct de vedere al zăcămintelor de wolfram, România deţine supremaţia mondială.

Sursă: 1. descopera.ro

Sursa: basarabialiterara.com.md

Să trăiți bine! România, cea mai abruptă scădere din lume a averii populaţiei in perioada iulie 2011 - iunie 2012

Averea populaţiei a scăzut cu 36% în România în perioada iulie 2011 - iunie 2012, cel mai abrupt declin din lume ca procent, potrivit unui raport realizat de Credit Suisse, citat de Mediafax.ro.

Analiştii băncii elveţiene au luat în calcul valoarea activelor financiare şi imobiliare (în cea mai mare măsură locuinţe) deţinute de gospodării, din care au extras datoriile. Activele din fondurile private de pensii sunt incluse în estimare, însă nu şi contribuţiile la sistemul public de pensii. De asemenea, indicatorul se referă numai la populaţia adultă.

România este urmată de Ungaria (-25%), cu menţiunea că topul este selectiv, prezentând ţările care au printre cele mai abrupte scăderi şi creşteri în procente.

Potrivit datelor BNR, cursul leu-dolar a urcat în perioada analizată cu 19%, de la 2,97 lei/dolar la 3,55 lei/dolar, erodând semnificativ valoarea în monedă americană a activelor deţinute de români.

Datorită unui curs de schimb stabil în raport cu dolarul SUA şi unei creşteri de 11% a capitalizării de piaţă la nivel naţional, Columbia a reuşit cea mai importantă creştere a averii populaţiei în perioada analizată, de 16%. Algeria, Hong Kong, Peru şi Uruguay au înregistrat avansuri de peste 5%.

Cele mai puternice scăderi au fost înregistrate în zona euro şi Europa de Est: Grecia, Franţa, Irlanda, Suedia, Italia, Finlanda, Cehia, Polonia, Portugalia, Spania şi Cehia au consemnat declinuri între 10% şi 20%, întrecute însă de România şi Ungaria.

În raportul Credit Suisse se remarcă patru ţări care au înregistrat creşteri de peste 100 miliarde de dolari în privinţa averii populaţiei, în perioada iulie 2011 - iunie 2012, respectiv SUA (1.300 miliarde dolari), China (560 miliarde dolari), Japonia (370 miliarde dolari) şi Columbia (100 miliarde dolari).

Cele mai puternice pierderi au fost înregistrate în Franţa (2.200 miliarde dolari), Italia (2.100 miliarde dolari), Germania (1.900 miliarde dolari) şi Spania (870 miliarde dolari). Scăderile din Europa sunt accentuate de evoluţia nefavorabilă a cursului de schimb faţă de dolar, pentru euro şi alte monede.

Astfel, în euro, pierderile de avere din Germania reprezintă numai 50 miliarde euro, 148 miliarde euro în Franţa, 177 miliarde euro în Spania, respectiv 286 miliarde euro în Italia, notează Credit Suisse.

Cursul dolarului faţă de euro a scăzut cu 16% în perioada analizată, de la 1,4264 dolari/euro la 1,2288 dolari/euro.

sursa: cotidianul.ro

Cei mai bogaţi americani au devenit şi mai bogaţi

Avuţia celor mai bogaţi americani a crescut anul trecut cu 13%, ajungând la 1,7 trilioane de dolari.

Revista americană Forbes a publicat astăzi aceste date. Primele locuri în clasamentul revistei sunt ocupate de fostul şef al corporaţiei Microsoft, Bill Gates, cunoscutul investitor Warren Buffett, şeful companiei Oracle, Larry Ellison şi fraţii Koch.

Sursa: romanian.ruvr.ru

EXCLUSIV:DE CE AU NEVOIE RUSIA ŞI AMERICA DE ROMÂNIA?

Uite ce se ascunde in spatele “binefacerii canadiene” de la Rosia Montana.
Portugalia avea pe acea vreme un fel de autostrada, adica o sosea mai acatarii care lega Lisabona de nu stiu ce oras. Nemtii, care erau aliatii lor le-au oferit si le-au dat ajutorul fratesc sa le faca o autostrada ca lumea. Si, întradevar, le-au facut pe banii lor în locul soselei vechi o autostrada asa cum stia numai Hitler sa faca. În RDG ( în 1985 ) se circula pe portiunea de autostrada între Dresda si Leipzig, facuta de pe atunci (1936), care este si acum foarte buna si are sase sensuri.
Asadar, ce sa vezi, vechea sosea era facuta din pietre de caldarîm pe care nemtii le-au încarcat în tren si le-au dus în Germania ca “sa-i scape” pe portughezi de ele. Pietrele erau însa din minereu de wolfram sau tungsten care se foloseste la fabricarea de oteluri aliate pentru blindaje. Nu se gasea nicaieri în lume asa un mineral. Dar nemtii stiau, portughezii nu stiau.Vedeti ce înseamna sa aveti o buna informatie ?
Cît despre noi, ce sa mai zic: nu ne-am ales cu nimic din petrolul de pe valea Prahovei, în timp ce arabii au facut cel mai modern hotel din lume, orase si statiuni de vis. Probabil ca tot asa va fi cu Rosia Montana: se va gasi vreun cretin ajuns sef care le-o va vinde pe nimic numai ca sa ia el un ciubuc gras. Vezi chestia cu Rompetrolul.”
“Între CRIZA SI TERORISM, ROMÂNIA si AFGANISTAN sunt singurele puteri ale lumii în domeniul materialelor strategice !
AMERICA nu are zacaminte de URANIU.
Tot asa cum RUSIA nu detine zacaminte de WOLFRAM.
Fara aceste doua elemente, SUA si RUSIA sunt ZERO! Sunt niste neica-nimeni în materie de suprematie MILITARA.
Wolframul, un metal mai scump decât aurul si mult mai pretios, greu de gasit, este foarte necesar în industria militara si spatiala, iar uraniul în industria nucleara.
Primul se afla, în cantitati INEPUIZABILE si în starea cea mai pura (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de decantare a lui) doar în ROMÂNIA. La ROSIA MONTANA !
Zbaterea de a pune gheara pe minele de aur de la Rosia Montana are acum o miza periculoasa, cu atât mai mult cu cât Exploziv-News si GIS-SSR o dezvaluie în premiera:
Zacaminte de wolfram, neexplorate niciodata, se gasesc însa, în cantitati uriase, si în muntii Retezat (zona Gugu Sureanu, axa care le uneste trecând prin Vârful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona în care a cazut, în urma cu câtva timp, avionul militar israelian - posibil neintimplator in misiune in acea zona !) si, inainte de 1989, au fost pazite cu strasnicie, de catre DEPARTAMENTUL ZERO.
Cel care le-a detectat, extrasenzorial, era sa plateasca cu viata, în urma unui atentat psihotronic al rusilor, curajul de a dezvalui adevarul, în cadrul unor cursuri speciale, destinate profesionistilor din serviciile secrete militare ale României. Numele lui este Vasile RUDAN, cel care, dealtminteri, este si parintele legendarului Departament.
În aceeasi zi în care profesorul RUDAN era gasit aproape mort în apartamentul sau din Bucuresti (cu câteva zile înainte, el dezvaluise unor apropiati din SRI si DGIA ca fusese de doua ori amenintat cu moartea de un anume rus FONAREFF, fost ofiter KGB), iar generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, avea aproape aceeasi soarta cu a profesorului român. Generalului american i se întîmpla asta deoarece, într-o conferinta de presa, scapase un alt adevar: motivul prezentei NATO în AFGANISTAN nu erau teroristii. Ci uriasele zacaminte de URANIU pur!
În Muntii Khwaja Rawash, situati la nord de Kabul, dar si în Koh Mir Daoud, lânga Herat si Kharkiz, în provincia Khandahar, existau cele mai mari zacaminte de uraniu din lume, la fel cum, în materie de wolfram, România detine suprematia mondiala.
SÂRACA TARA BOGATA!”

Sursa: Secretele lumii

Sursa: basarabialiterara.com.md

Mirajul bunăstării

O ţară întreagă pare fascinată de furia cheltuielilor de sărbători, de ploaia banilor aruncaţi pe cadouri, distracţii sau călătorii. Mai cu seamă marile oraşe au lăsat impresia unei alte Românii, în care oamenii au bani în exces şi disponibilităţi nelimitate. Agenţiile de turism anunţau anul trecut încă de la inceputul lui decembrie că locurile de cazare pentru cele mai scumpe hoteluri au fost epuizate, iar reportajele din magazinele de electrocasnice semnalau un fel de apocalipsă a cumpărăturilor de sezon. 

Ştirile televizate şi forfota oraşelor lăsau impresia de bunăstare generalizată, în mare contrast cu ceea ce se întâmplase peste an, când ţara gemea sub povara scumpirilor tarifelor la lumina, căldură sau la telefoane. Goana dupa un Revelion de lux contrasta cu precedentele ştiri referitoare la sute de mii de oameni care se debranşau de la reţeaua de termoficare sau cu statisticile oficiale, care continuă să arate un venit mediu de numai 125 de euro. 

În faţa freneziei cheltuielilor, mulţi se întreabă de unde apar atâţia bani, de unde atâtea maşini, case, concedii, termopane sau electrocasnice? De unde succesul magazinelor de lux, de unde aglomeraţia din localurile cu pretenţii în care e greu să obţii o rezervare? Cine sunt cei care umplu discotecile, barurile şi ţin aprinse luminile oraşului până dimineaţa? 

Prinşi cu grijile de zi cu zi, oamenii cu posibilităţi modeste şi chiar cei din clasa de mijloc privesc intrigaţi această defilare de prosperitate, întrebându-se dacă nu cumva statisticile au rămas în urmă, iar Occidentul s-a mutat peste noapte la gurile Dunării. Secretul acestei aparente bunăstări nu stă însă nici în consolidarea clasei de mijloc, nici în simplul efect cumulativ al "cheltuielilor de ocazie", spun economiştii. Combustibilul care animă distracţia şi consumul în România sunt banii care lipsesc din statistici. 

Un observator străin venit într-o Românie descrisă de parametrii sărăciei este contrariat să vadă această euforie aparent generalizată a consumului. "Cine sunt aceşti oamenii cu bani?", se întreabă analistul Florin Petria. Se vorbeşte prea puţin de noua clasă a noilor îmbogăţiţi. Cine sunt ei? Nu prea ştim, iar comentatorii doar bănuiesc, urmărind sursele posibile de bani. Lăsăm la o parte "clubul celor 300" de milionari în dolari, care nu prea-şi mai petrec sărbătorile prin România şi fac deja cumpărături la Paris. 

Clubul noilor îmbogăţiţi nu poate fi confundat nici cu aşa-numita "clasă mijlocie". În Romania, clasa de mijloc, recunoscută ca atare prin salariile mari primite din bănci, case de brokeraj, sucursale ale marilor corporaţii sau prin veniturile obţinute din afaceri, nu e foarte numeroasă. În afară de asta, oamenii care fac bani din profesie sunt rereori prezenţi în peisajul social, împărţindu-se doar între serviciu şi viaţa de familie şi concentrându-se pe investiţii majore. 

Mirajul clasei de mijloc 

"Clasa de mijloc este reprezentată de indivizi cu studii superioare, bine calificaţi profesional şi mici antreprenori. Nu au averi mari, ci medii, dar reprezintă o categorie relativ importantă. În Europa, pătura intelectualilor variază în jurul a 30 la sută. În România, ca pondere a populaţiei cu studii superioare, ne situăm pe unul din ultimele locuri din Europa, cu aproximativ zece la sută din populaţie. Standardul de consum al păturii de mijloc este special. 

Sunt mai puţin interesaţi de bunurile de strictă subzistenţă şi tind să investească în altceva, tind să facă economii, iar, în România, tind să-şi cumpere electrocasnice, locuinţe şi automobile.", explică sociologul Bogdan Voicu, specialist la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii. 

Aspectul dinamic al pieţei în România ar putea crea impresia falsă că în sfârşit a apărut şi la noi mult râvnita clasă de mijloc, pătura groasă a celor care ţin în stare de funcţionare industriile producătoare de maşini, umplu teatrele şi cinematografele şi impulsionează industria serviciilor. "Oricum ai socoti, clasa de mijloc nu se extinde dincolo de 5-10 la suta din populaţia României, iar oameni cu averi considerabile sunt vreo zece mii.

Raportat la populaţia României, asta nu e prea mult", explică analistul economic Ilie Şerbănescu. Vreo 200.000 de oameni, risipiţi în toată ţara, nu explică momentele de maximă risipa şi nici aparenta bunăstare de peste an. "Statisticile arată că veniturile lunare ale unui salariat, chiar şi ale celor mai bine plătiţi, nu pot susţine cu intensitate euforia consumului." 

Mai bogaţi decât arată statisticile 

Bineînţeles, există o pătură de mijloc activă, cu resurse financiare "curate", la care se adaugă adolescenţii şi studenţii, care cheltuiesc cam tot ce au - din resurse proprii sau de la părinţi. Numărul acestora este însă departe de a explica dimensiunile consumului de timp liber. Oricât de adânc ar căuta în buzunar, cei care sunt plătiţi cu un salariu minim pe economie, situat la un nivel de 62 euro, tot nu pot cheltui mai mult de echivalentul a 2 euro pe zi. Asta în situaţia în care nu plătesc nici o factură în luna decembrie. 

Nici în eşaloanele superioare din punct de vedere salarial răspunsul freneziei consumului nu îşi găseşte răspuns: oficial, cei mai bine plătiţi români sunt bancherii. Potrivit statisticilor pentru noiembrie 2003, salariul mediu în bănci a fost de "numai" 325 de euro, şi astfel nici aceştia nu pot cheltui decât vreo zece euro pe zi. 

Cheltuială de plăcere 

În timp ce Alvin Toffler vorbea despre un "al patrulea val", anume economia timpului liber, spre care se îndreaptă lumea occidentală, România rămâne într-o etapă premergătoare, încercând să-şi acopere golurile acumulate până acum. "Consumul de timp liber nu pare a fi mare în România. Indivizii bine plătiţi din companiile prospere nu dau bani pe "loisir", ci preferă să investească masiv în apartamente - România fiind, de altfel, una dintre puţinele ţări cu număr record de proprietari de case (90 la sută). 

Pentru comparaţie, Anglia are sub 40 la sută. În afara aparentei bunăstări şi a unui tip de consum impulsionat de aproximativ 17 la sută din populaţie, românul o duce mai prost decât orice alt european, exceptînd spaţiul ex-sovietic, Albania, Bosnia şi Serbia. Raportat la propriile lor aşteptări, românii o duc chiar şi mai rău: în jur de 70 la sută spun că îşi ating puţin peste strictul necesar.", spune sociologul Bogdan Voicu. 

Şpaga, unealtă a prosperităţii 

Mai există o categorie de noi bogătaşi, din care fac parte, în general, corupţii deja plătiţi din buget. Investitorii străini susţin că în România corupţia este mai intensă în spitale, la ghişeele sau birourile funcţionarilor mărunţi. Dar "şpaga" micilor corupţi e în mare parte plătită din venituri legale. 

Bunăstare de import 

Nu în ultimul rând, printre argumentele creşterii aparente a nivelului de consum se numără faptul că imigraţia a crescut. Dupa un vârf absolut în 1990, s-a înregistrat o perioada de stagnare, după care a început din nou să crească (începînd cu 1995). "Mai nou, au apărut adevărate reţele de emigrare. Există, de pildă, o cursă Teleorman - Barcelona, care pleacă de la Dobroteşti joi la ora 1.00. De undeva din Botoşani se pleacă în fiecare săptămână la Bruxelles. Există comune întregi în care jumătate din populaţie este la muncă în străinătate", explică sociologul Bogdan Voicu.

Un studiu recent arată că 1,7 milioane de gospodării au cel puţin câte un membru plecat la muncă pe alte meleaguri. Astfel în Romania au intrat anul trecut cel puţin două miliarde dolari, din care aproape jumătate intră în circuitul bancar, restul vin direct la chimir", susţine analistul economic Ionuţ Popescu. Banii "stranierilor" explică în mare parte faptul că în ultima vreme consumul a crescut vizibil mai rapid decât veniturile oficiale, spune Popescu. 

Dezavantajele banilor nemunciţi 

Banii negri sau gri vin din traficul de mărfuri, din munca la negru afară, din şpăgile birocraţilor sau din veniturile de completare a salariilor. Probabil cel mai devastator efect al îmbogăţiţilor din zona subterană a economiei este creşterea preţurilor datorată uşurinţei cu care toţi aceştia pot accepta scumpirile. "Din păcate, veniturile ilegale sunt marea sursă a inflatiei, pentru că cine are bani în surplus acceptă mai uşor un preţ mai mare. Banul care vine muncit şi taxat nu generează inflaţie. Concentrarea banilor "negri" în oraşele mari ridică preţurile şi amplifică inflaţia. 

În România nu există o statistică regională a indicelui de creştere al preţurilor, dar dintr-o asemenea analiză am putea afla că inflaţia evoluează diferit în Moldova, faţă de Constanţa, Timişoara sau Bucureşti. O asemenea statistică ar descrie mai bine unde se concentrează veniturile netaxate", spune Florin Petria. "La o analiză atentă, observi că economia subterană e distribuită inegal. În esenţă, banii se-nvârt în oraşele mari. Dacă vrei să cumperi un produs mai scump în Brăila, de exemplu, nu-l gaseşti. Chiar dacă ai făcut bani la Brăila, cumpărăturile mai sofisticate le faci la Bucureşti, şi aşa se explică în parte şi vânzoleala pe marile artere comerciale din Capitală", apreciază Ionuţ Popescu. 

Economia subterană joacă un rol mult mai important decât ne place să admitem în viaţa socială şi economică a marilor oraşe. Cei care nu au bani se grupează, însă, într-o majoritate tăcută, în mare contrast cu bunăstarea "risipitorilor" al caror număr nu-l putem socoti. 

Sursa: aim.edu.tc

Anunt important de la Fundatia Keshe

"Poate cea mai uluitoare veste din ultima perioadă o reprezintă anunţul făcut de Fundaţia Keshe http://www.keshefoundation.org/en/ pentru luna septembrie a acestui an. Această fundaţie va prezenta întregii lumi şi tuturor guvernelor, fără discriminare, patentele descoperirilor sale în ceea ce priveşte tehnologia spaţială, bazată pe sistemele antigravitaţionale şi magnetice (Magrav), pe care ea le-a dezvoltat şi perfecţionat, având la bază energia liberă de punct zero. Invitaţia oficială a Fundaţiei Keshe, care a fost adresată liderilor statelor lumii, prin intermediul ambasadelor lor din Belgia poate fi citită aici: http://www.keshefoundation.org/en/media-a-papers/keshe-news/316-the-world-peace-invitation-and-release-of-technology.

Într-un efort de a se alinia cumva la această tendinţă foarte puternică - ce se manifestă din ce în ce mai mult în lume în ultima perioadă – în legătură cu implementarea unei clase complet noi de tehnologie şi de înţelegere ştiinţifică a realităţii, guvernul SUA şi-a exprimat şi el intenţia de a lansa pe piaţa elemente extraordinare, ale unei tehnologii bazate pe efectul Tesla şi pe descoperirile genialului savant Nicola Tesla, în special pentru a realiza transferul de energie fără intermedierea cablurilor (http://occupycorporatism.com/us-government-gives-un-classified-tesla-technology-to-assist-sustainable-development-scheme/). 

Totuşi, ceea ce au de gând să-i dezvăluie lumii, reprezentanţii Fundaţiei Keshe, depăşeşte în valoare şi importanţă orice a întreprins până acum ştiinţa actuală – sau ceea ce ea a ascuns de cunoaşterea generală a lumii.

Fundaţia Keshe are sediul în localitatea Ninov din Belgia şi, în ultimii 40 de ani, a dezvoltat mai multe sisteme revoluţionare de tehnologie a transportului, purificării mediului sau de alimentare cu energie, care în prezent ar putea transforma radical viaţa, pe întreaga noastră planetă, într-un timp foarte scurt – dacă guvernele lumii vor răspunde pozitiv la oferta fundaţiei. Istoria dezvăluirii acestor tehnologii este însă ceva mai veche. Fundaţia Keshe i-a propus lumii prima dată, pe 21 aprilie 2012, revelarea planurilor şi dispozitivelor tehnologice pe care ea le-a proiectat şi dezvoltat, făcând demersurile necesare pentru invitarea tuturor statelor, la conferinţa dedicată acelui eveniment internaţional. Nu toate statele au răspuns pozitiv la invitaţia Fundaţiei, iar dintre cele care şi-au confirmat participarea, unele s-au răzgândit brusc, cu 48 sau chiar cu 24 de ore înaintea conferinţei, datorită presiunilor mari care s-au făcut asupra liderilor lor, de către alte state. Fundaţia nu va divulga numele ţărilor participante, care au acceptat atunci să primească şi să introducă în folosinţă noua tehnologie – şi nici pe acelea ale ţărilor care s-au retras de la conferinţă. Se ştie însă că reprezentanţii NASA s-au retras intempestiv, cu 24 de ore înaintea demonstraţiei, iar la două zile după aceea (pe 23 aprilie 2012) Preşedintele SUA, Barack Obama, a semnat un decret prin care America nu recunoaşte tehnologiile neconvenţionale sau pe cele ce provin din afara Americii.

În urmă cu aproximativ o săptămână, Fundaţia Keshe a invitat din nou statele lumii, la o conferinţă pe aceeaşi temă, care va avea loc pe data de 6 septembrie 2012, iar două săptămâni mai târziu (pe data de 21 septembrie 2012) ea le va trimite tuturor ţărilor care vor dori, documentaţia necesară pentru a construi dispozitivele bazate pe noua tehnologie. Cu această a doua propunere, Fundaţia Keshe invitădirect şi fără echivoc liderii naţiunilor de pe Pământ să desemneze persoanele calificate pentru a lua parte la întâlnirea ce va fi organizată în Belgia, pe 6 septembrie 2012. Astfel, ea va iniţia prima fază de implementare a tehnologiei spaţiale, bazată pe sistemele gravitaţionale şi magnetice (Magrav). Mai apoi, ea le va trimite simultan, tuturor oamenilor de ştiinţă interesaţi, documentaţia şi cunoştinţele necesare pentru producţia în serie a acelor aparate. 

Practic vorbind, Fundaţia Keshe doreşte să pună la dispoziţia întregii omeniri, tehnologia bazată pe energie liberă şi pe propulsie magnetică, fără să solicite niciun profit şi nicio sumă de bani pentru aceasta. Ţelul fundaţiei este de a pune astfel capăt sărăciei şi foametei în lume. Noua tehnologie va face posibil transportul de mărfuri şi de fiinţe umane, în orice punct de pe planeta noastră, într-un interval de 5-10 minute; de asemenea, ea va oferi cu uşurinţă posibilitatea călătoriilor galactice şi, implicit, a contactului cu alte civilizaţii extraterestre, graţie dezvoltării tehnologiei de zbor spaţial. O altă utilizare imediată a tehnologiei va fi în ceea ce priveşte asigurarea unei cantităţi îndestulătoare de apă potabilă, foarte pură şi sănătoasă, astfel încât aproape nicio zonă de pe glob nu va mai avea de suferit de pe urma secetelor prelungite şi a lipsei de apă. 

Implicaţiile acestei intervenţii salutare a Fundaţiei Keshe, în status quo-ul materialist şi limitat al ştiinţei contemporane – şi, implicit, al intenţiilor malefice ale „elitei” masonice, pentru a menţine lumea la un nivel incipient de dezvoltare tehnologică şi energetică – va produce multe „valuri” în diverse medii de afaceri. Acum, fiecare va putea vedea ce vor, de fapt, liderii ţărilor şi care sunt intenţiile lor adevărate. Probabil că, la început, comunitatea ştiinţifică şi ţările aservite cabalei criminale masonice vor ignora cu desăvârşire chiar şi această a doua propunere lansată de Fundaţia Keshe, urmărind ca ea să nu fie deloc mediatizată. Totuşi, este greu de presupus că toate ţările vor reacţiona în acelaşi mod; unele dintre ele vor întâmpina cu bucurie propunerile fundaţiei şi vor prelua tehnologia respectivă, punând-o în aplicare, imediat. Popoarele ţărilor care au refuzat această tehnologie vor vedea realizările excepţionale pe care alte state le-au obţinut, precum şi avansul nivelului lor de trai, al prosperităţii şi economiei naţionale. Atunci, liderii lor vor trebui să explice de ce au refuzat tehnologia respectivă şi care este motivul pentru care oamenii sunt ţinuţi în continuare în suferinţă, nevoi şi multiple probleme financiare – când alţii sunt fericiţi şi progresează foarte repede. 

Pentru o transparenţă totală, Fundaţia Keshe va publica numele fiecărei ţări care va primi tehnologia respectivă şi adresa de e-mail care a fost folosită – astfel încât oricine doreşte, va putea urmări răspunsurile şi corespondenţa guvernamentală cu Fundaţia Keshe, în această problemă. În felul acesta va putea fi făcută o evaluare a situaţiei internaţionale şi se va putea observa care state doresc cu adevărat progresul omenirii şi care nu doresc ca el să fie realizat. Totuşi, ne aşteptăm ca problema să fie ceva mai complicată decât atât, dată fiind incredibila abilitate satanică a cabalei masonice de corupere şi manipulare a opiniei publice – care, împreună cu controlul asupra mass-media, ar putea conduce pur şi simplu la ignorarea Fundaţiei Keshe şi a excepţionalei sale oferte către omenire.

Criza energetică a omenirii va fi rezolvată repede şi toate problemele de ordin financiar, care au rezultat din această „criză” -– ce a fost în mod deliberat menţinută de „elita” masonica pentru propriul ei profit – vor dispare aproape imediat. Progrese uriaşe vor fi realizate, de asemenea, în domeniul medical, prin aceeaşi tehnologie pusă la dispoziţie de Fundaţia Keshe. În ultimii şase ani, fundaţia s-a asigurat ca fiecare om de ştiinţă important de pe planeta noastră, să primească patentele pentru sistemele noi inventate; în felul acesta, s-a prevenit posibilitatea blocării tehnologiei de către un grup de interese sau de către o persoană individuală – astfel încât, în acest moment, cele mai multe state au deja patentele de invenţie în ceea ce priveşte generarea energiei, sistemele medicale, ecologice şi cele de călătorie spaţială. Vechile metode bazate pe exploatarea resurselor planetei (combustibili convenţionali), care au fost menţinute pentru a preveni dezvoltarea şi progresul accelerat al omenirii, vor deveni în scurt timp inutile; toate ţările au acum aceeaşi posibilitate pentru a conlucra în vederea implementării rapide a acestei tehnologii noi, pure şi armonioase, care implică sistemele Magrav. Aplicaţiile militare ale tehnologiei care va fi pusă la dispoziţie de Fundaţia Keshe sunt atât de distrugătoare, încât lumea va realiza imediat că războiul nu mai are niciun sens şi el va trebui să fie eliminat complet din existenţa noastră.

Ţelul principal al Fundaţiei Keshe este acela ca nouă tehnologie să fie gratuită pentru orice guvern de pe planetă, în beneficiul fiecărui cetăţean al ei, deoarece fundaţia consideră că tehnologia sistemelor Magrav este proprietatea tuturor oamenilor de pe Pământ. Prin urmare, patentele de invenţie pentru aceste sisteme sunt, într-un fel, bunuri ale fiecărui locuitor al planetei noastre şi ele nu pot fi reclamate de nicio persoană, organizaţie sau naţiune, ca fiind proprietatea ei. Aceasta poate să însemne, în scurt timp, prosperitatea tuturor statelor, deoarece fiecare ţară în parte va beneficia integral de veniturile obţinute prin folosirea judicioasă a noii tehnologii, în funcţie de direcţia benefică în care aceasta va fi folosită."

Sursa: Editura For You

Studiu INCREDIBIL. Suma GIGANTICĂ ascunsă de bogaţii lumii în conturi offshore

Superbogaţii lumii au exploatat lacunele din legislaţia fiscală transfrontalieră pentru a ascunde în conturi offshore 21.000 miliarde de dolari, echivalentul PIB-urilor SUA şi Japoniei puse la un loc, potrivit unui studiu comandat de organizaţiei Tax Justice Network, relatează The Guardian.

Goldman Sachs

Fostul economist şef al firmei de consultanţă McKinsey James Henry, expert în paradisuri fiscale, a inclus estimări detaliate referitoare la mărimea economiei offshore într-un nou raport, "The Price of Offshore Revisited", realizat exclusiv pentru The Observer.

În raport se arată că cel puţin 13.000 de miliarde de lire sterline (21.000 de miliarde de dolari) au migrat către ţări cu jurisdicţii protectoare, precum Elveţia şi Cayman Islands, cu ajutorul băncilor de investiţii private.

Cele mai mari 10 bănci de investiţii private, între care UBS şi Credit Suisse în Elveţia şi Goldman Sachs din SUA, au administrat în 2010 peste 4.000 de miliarde de lire sterline (6.250 miliarde dolari), în creştere de la 1.500 de miliarde de lire sterline (2.343 miliarde dolari) în urmă cu cinci ani.

Analiza, care foloseşte date ale Băncii pentru Reglemente Internaţionale şi ale FMI, sugerează că pentru multe state aflate în dezvoltare valoarea cumulată a capitalului care a ieşit din economiile lor după anii ’70 ar fi mai mult decât suficientă pentru a-şi plăti datoriile către restul lumii.

Averile au migrat în conturi bancare offshore în special din ţări bogate în petrol, în loc să fie investite local. De la începutul anilor 1990, din Rusia au ieşit aproape 500 de miliarde de lire sterline (781 miliarde dolari), dacă se adaugă şi câştigurile aduse de investiţiile ascunse. Din Arabia Saudită au ieşit fonduri de 197 miliarde de lire (307 miliarde dolari), iar din Nigeria 196 miliarde de lire (306 miliarde dolari).

Liderii G20 s-au angajat în repetate rânduri să închidă paradisurile fiscale, după criza din 2008, când politica secretului bancar a fost considerată un factor de amplificare a instabilităţii. Multe state încă refuză să ofere informaţii legate de conturile clienţilor străini ai băncilor, către autorităţile fiscale din ţările de origine ale acestora.

Sursa: REALITATEA.NET

Oare vom suferi cu toţii de bolile bogăţiei?

Autor: Mihaela Stănescu 

A existat mereu - şi încă mai există, din păcate - o categorie de maladii pe care obişnuim să le numim „boli ale sărăciei”. Infecţii specifice şi boli carenţiale asociate cu un nivel de trai scăzut alcătuiesc partea de suferinţă "repartizată", în general, păturilor sărace ale populaţiei lumii. Dar astăzi ne confruntăm cu o nouă şi îngrijorătoare categorie de afecţiuni, pe care medicii, pentru a sublinia contrastul cu bolile sărăciei, care încă persistă, le numesc, neliniştitor, „boli ale bunăstării”. Iar aceste maladii sunt preţul pe care îl plătim pentru că nu am reuşit încă, în căutările noastre, să găsim şi să păstrăm echilibrul delicat dintre bunăstarea materială şi sănătate.

Om bogat, om sărac... fiecare cu boala lui

Ieşirea din sărăcie e un deziderat global şi, deşi o bună parte a populaţiei lumii trăieşte încă sub pragul sărăciei, lucrurile se îmbunătăţesc constant din acest punct de vedere. Dar, parcă pentru a sublinia în modul cel mai neplăcut că totul în lumea asta e cu dus şi-ntors, ieşirea din starea de sărăcie şi intrarea în clasa de mijloc care se bucură de o viaţă mai înlesnită are şi o latură întunecată: sănătatea ameninţată cândva de sărăcie poate ajunge să fie ameninţată, de acum înainte, tocmai de factori asociaţi cu viaţa îmbelşugată.

Aşa-numitele boli ale bunăstării, ale abundenţei (diseases of affluence, în engleză) reprezintă, sub aspectul răspândirii lor epidemice, un fenomen contemporan, un semn al vremurilor pe care le trăim. Şi sunt un fenomen plin de aspecte ciudate, plin de paradoxuri, care adesea par să contrazică logica bunului-simţ. Şi totuşi, aceasta e realitatea şi nu rămâne decât să încercăm să ne explicăm lucrurile cât mai complet, ca să înţelegem ce se întâmplă.

Cândva - e aşa de evident acest lucru încât e aproape jenant să-l repetăm - cele care prevalau în societate erau bolile sărăciei. Cu o mare parte a populaţiei trăind în condiţii mizere, maladiile legate de nivelul scăzut de trai erau o problemă copleşitoare, o plagă a societăţii. În schimb, erau puţin oameni cu adevărat bogaţi şi prea puţine erau bolile despre care să se poată spune că erau apanajul acestei categorii sociale.

Un exemplu notabil este guta, cunoscută încă din Antichitate, multă vreme socotită, într-adevăr, o boală a celor înstăriţi şi denumită ca atare: boala regilor sau boala bogaţilor.

Guta (sau podagra, cum se numelte când este loca este cauzată de o tulburare a metabolismului ce produce acumularea de acid uric în organismul uman. Acidul uric în exces se depune sub formă de cristale în articulaţii, determinând inflamarea acestora, manifestată sub forma unor crize extrem de dureroase (evocate sugestiv în această ilustraţie din 1799).

O localizare predilectă era degetul mare de la picior, care devenea atât de dureros, încât bolnavii nu suportau, în timpul crizelor, nici măcar atingerea păturii sau a plăpumii. În stadiile mai avansate ale bolii, excesul de acid uric putea provoca artrită cronică (din cauza erodării articulaţiiilor), nefropatii (afecţiuni ale rinichilor) şi alte necazuri, bolnavii de gută fiind predispuşi la apariţia diabetului zaharat, a hipertensiunii şi a altor boli cardiovasculare.

Deşi, ca în cazul mai tuturor bolilor, există o componentă genetică (responsabilă de o predispoziţie mai marcată la această maladie), stilul de viaţă are o mare contribuţie. Istoric vorbind, guta apărea la persoanele care consumau cantităţi mari de carne şi băuturi alcoolice şi care aveau un indice de masă corporală ridicat (era supraponderali sau obezi, cu alte cuvinte). Or, în urmă cu secole, cine mânca atâta carne şi, în general, cine mânca aşa de mult încât să ajungă obez? Doar cei foarte înstăriţi. De aici numele de boala bogătaşilor dată gutei.

Acesta este aspectul anecdotic şi istoric al chestiunii. Dar azi avem o altă problemă: ne paşte pe tot mai mulţi dintre noi această "boală a bogătaşilor". Şi, chiar dacă pare cinic s-a numim aşa, în condiţiile în care mulţi dintre noi avem totuşi dificultăţi de ordin financiar, mai mari sau mai mici, nu-i mai puţin adevărat că stilul de viaţă care ducea, în trecut, la apariţia gutei în rândul unei minorităţi de oameni cu stare a ajuns azi la îndemâna multora dintre membrii societăţii de tip occidental. La îndemâna multora dintre noi, adică.

Aşa încât nu e de mirare că guta cunoaşte azi o răspîndire mai largă decât oricând. Numărul cazurilor este în creştere, guta afectând 1-2% din populaţia occidentală. Între 1990 şi 2000, incidenţa bolii s-a dublat. Specialiştii atribuie această creştere mai multor factori: mărirea speranţei de viaţă, modificările regimului alimentar şi creşterea prevalenţei bolilor asociate cu guta, precum sindromul metabolic şi hipertensiunea. Guta este, aşadar, una dintre numeroasele boli metabolice la care ne predispune stilul nostru de viaţă actual.

Şi acum, după ce am dat ca exemplu guta, maladie care se bucura din vremuri vechi de "privilegiul" de a fi o boală a celor cu dare de mână, să aruncăm o privire asupra restului "colecţiei" de boli pe care experţii le denumesc actualmente boli ale bogăţiei.

Cele mai multe dintre ele fac parte din categoria bolilor cronice netransmisibile: diabet de tip 2, boli coronariene, obezitate, hipertensiune, boli cerebrovasculare, anumite tipuri de cancer, dar şi astm şi alte câteva tipuri de alergii.

Foto: Hepta

Acestea sunt boli în apariţia cărora are un rol major, după opinia specialiştilor, factorul economic. Nu numai nivelul de trai individual pare să joace un rol, ci şi gradul de dezvoltare economică a ţării întregi. Cândva, aceste boli erau numite "boli occidentale", dar acum, când modul de viaţă occidental se extinde tot mai mult spre est, ăncojurând Pământul, cucerind treptat tot globul, aceste afecţiuni nu mai sunt cantonate geografic, ci acoperă un ansamblu de teritorii unite cultural prin ceea ce s-ar putea descrie drept "modul de viaţă occidental".

Spre deosebire de aceste maladii, categoria opusă - boli ale sărăciei - cuprinde în special boli infecţioase, contagioase (din cauza igienei precare, a lipsei vaccinurilor, a ineficienţei reglementărilor privind sănătatea publică) şi boli determinate de malnutriţie.

Unul dintre paradoxurile fenomenului - care arată cât de complexă este chestiunea - constă în faptul că multe dintre aceste boli ale abundenţei apar (în ciuda numelui lor) în ţări în curs de dezvoltare. Un raport din anul 2011 al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că aproape 80% dintre decesele datorate unor boli cronice netransmisibile (inclusiv cancere, diabet, boli pulmonare cronice, boli de inimă şi accidente vasculare cerebrale) au avut loc în ţările în curs de dezvoltare. Da, lumea iese din sărăcie şi se occidentalizează văzând cu ochii, dar plăteşte pentru asta. Exemplul Chinei, care în urmă cu 45 de ani se lupta cu foametea şi malnutriţia, iar acum vorbeşte cu îngrijorare despre numărul crescând al cazurilor de obezitate în rândul populaţiei ei, este grăitor.

Faptul că peste trei sferturi dintre decesele datorate unor asemenea boli s-au petrecut în ţări în curs de dezvoltare se explică prin faptul că aceste ţări sunt în prima fază a occidentalizării lor: apare o îmbunătăţire a nivelului economic individual, un stil de viaţă personal ce presupune mai puţin efort şi accesul mai larg la o alimentaţie mai abundentă, dar nu neapărat sănătoasă. Fără efectul compensator al altor laturi ale bogăţiei occidentale, precum accesul la servicii de sănătate eficiente şi la educaţia privind un stil de viaţă sănătos, această tranziţie îi face pe locuitorii ţărilor în curs de dezvoltare vulnerabili la tot ceea ce este nesănătos în modul de viaţă occidental.
Iată încă un paradox: aceste schimbări sunt privite de către oamenii care au parte de ele drept îmbunătăţiri majore ale vieţii lor. Aşa sunt, pe de o parte; pe de altă parte, ele sunt elemente ale pericolului.

De la sărăcie la trai decent

Bolile abundenţei au o bază specifică, o temelie constituită din câţiva factori-cheie legaţi de stilul de viaţă modern.

• Lipsa de exerciţiu fizic este unul dintre cele mai importante elemente. Pe măsură ce nivelul de trai creşte, oamenii sunt nevoiţi să depună tot mai puţin efort fizic pentrui a-şi procura cele necesare traiului. Vehiculele motorizate înlocuiesc mersul pe jos, utilaje automatizate fac tot mai puţin necesară munca cu braţele, slujbele devin mai sedentare, la fel şi distracţiile, iar viaţa zilnică implică lungi perioade de inactivitate fizică.
• Accesul la hrană abundentă, cu un număr mare de calorii este un al doilea factor de importanţă majoră. Spre deosebire de economia de subzistenţă din ţările sărace, în care se munceşte din greu pentru a obţine un număr relativ mic de calorii, în societatea de tip occidental este disponibilă hrană bogată în calorii şi relativ ieftină. Dar această hrană nu este întotdeauna şi sănătoasă: conţine cantităţi mari de grăsimi, zahăr, făinoase (nemaivorbind de aditivi - faimoasele "E"-uri, cum se numesc în Europa -, dintre care unele au efecte nocive asupra sănătăţii) şi, oricum, prea multe calorii faţă de necesarul zilnic. (Iată, aici, un al treilea paradox: în cadrul populaţiilor hrănite "occidental" pot fi întâlniţi - chiar în ţările dezvoltate - indivizi care sunt supraalimentaţi, dar, în acelaşi timp, malnutriţi.)

Trăgând linie şi adunând, ne dă ca rezultat un stil de viaţă ce presupune multe calorii mâncate şi puţine cheltuite; la asta se adaugă ingerarea de substanţe nesănătoase pentru organism (inclusiv sporirea consumului de alcool şi tutun) şi, în final, avem tabloul dezolant al unor populaţii bolnave, în mare proporţie, de boli ale abundenţei.

Încă şi mai îngrijorător (şi, din nou, paradoxal) e faptul că maladii considerate în trecut boli ale sărăciei au schimbat tabăra, fiind azi pe cale să devină boli ale abundenţei. Un exemplu frapant este rahitismul, care în secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX era o boală răspândită în rândul populaţiei sărace din mahalalele marilor oraşe industriale ale Europei. Prost hrăniţi şi insuficient expuşi soarelui (din cauză că o pătură groasă de fum negru acoperea cerul, ca rezultat al activităţii uzinelor alimentate cu cărbuni), copiii din aceste medii sufereau în mare proporţie de această boală ce producea deformări vizibile, uneori invalidante, ale scheletului.

Şi iată că azi rahitismul se întoarce, de data acesta pentru a lovi copiii care îşi petrec o mare parte a timpului în casă, în faţa computerului ori a televizorului, lipsiţi de binefacerile soarelui. Nu mai e vorba despre copii săraci, din medii defavorizate, ci despre copii din familii cu o situaţie materială bună. Dar efectele bolii sunt aceleaşi ca şi în trecut.

Însă nu doar copii sunt victime ale lipsei de activitate în aer liber, ci şi adulţii din oraşe, care îşi petrec şi ei mai tot timpul în casă şi, din această cauză, suferă de o lipsă cronică de vitamina D.

Şi, cum toate se leagă între ele, aceste boli ale abundenţei sunt interrelaţionate în moduri complexe, de pildă, obezitatea este considerată a fi responsabilă, cel puţin parţial, de apariţia altor probleme de sănătate, precum anumite cancere, iar inflamaţia cronică (favorizată de lipsa vitaminei D) este un factor esenţial în apariţia multora dintre bolile moderne.

Prea multă curăţenie strică

Sărăcia înseamnă, de cele mai multe ori, condiţii mizere de trai, lipsa apei curate, lipsa canalizării, expunerea la murdărie şi germeni care provoacă boli infecţioase şi parazitoze. Îmbunătăţirea statutului economic presupune, cel mai adesea, locuinţe mult mai salubre, hrană şi apă curate, săpun şi dezinfectante.

Şi nu e bine? Ba da, dar... Avem de-a face aici cu factorul "prea", cu căderea dintr-o extremă în alta. Sau, cum zice înţelepciunea populară: tot ce e "prea" strică.

Da, pare paradoxal, dar un aspect al stilului de viaţă modern ce afectează sănătatea şi duce la apariţia unor boli specifice este curăţenia excesivă, ce determină o insuficientă expunere la germenii din mediu.

Multă vreme s-a considerat că "microbii" - microroganismele de toate felurile - nu pot fi altfel decât dăunători. Abia în ultimele câteva decenii ne-am reconsiderat poziţia faţă de microorganismele care ne înconjoară. Am aflat, recent, că organismul nostru găzduieşte o întreagă lume de astfel de fiinţe - lume pe care abia acum o descoperim şi începem să o înţelegem - şi că lor le datorăm, în mare parte, starea noastră de sănătate, bună sau rea, diverse aspecte ale fiziologiei şi chiar ale psihologiei noastre.

Microbiomul - totalitatea vietăţilor microscopice care ne locuiesc corpul - au roluri majore în viaţa noastră: printre altele, ne influenţează profund sistemul imunitar, antrenându-l, călindu-l, învăţându-l să-şi facă treaba ca lumea, să reacţioneze corespunzător la apariţia în organism a unor molecule străine, potenţial periculoase.

În lipsa unui astfel de antrement profesionist, sistemul imunitar poate reacţiona uneori exagerat, afişând un răspuns imun exploziv, disproporţionat de intens. Şi atunci, pot apărea, pe de o parte, fenomene alergice, precum astmul, iar pe de altă parte, boli autoimune, în care sistemul imunitar o ia razna şi începe să atace celulele proprii organismului uman, pe care nu le mai recunoaşte ca fiind ale sale, ci le consideră invadatori străini.

Intervine aici aşa-numita ipoteză a igienei: lipsa expunerii, în copilărie, la agenţi infecţioşi, bacterii simbiotice (cum sunt cele care trăiesc în intestinul uman) şi paraziţi determină o mai mare susceptibilitate la alergii, pe fondul unei dezvoltări deficitare a sistemului imunitar. În 1989, David P. Strachan a prezentat, într-un articol publicat în British Medical Journal, o teorie mai amplă şi argumentată, bazată pe această ipoteză. De atunci, un mare număr de date epidemiologice a venit în sprijinul acestei teorii, care azi este larg acceptată în cercurile ştiinţifice şi a influenţat mult modul în care sunt înţelese şi tratate alergiile de toate felurile.

Şi, tot pornind de la această teorie, au fost făcute în ultimele decenii numeroase studii care arată că o curăţenie excesivă în locuinţă predispune copiii la alergii; că, în general, copiii din oraşe sunt mai vulnerabili la afecţiuni alergice, comparativ cu copiii din mediul rural, tot din cauza expunerii mai slabe la germeni, poate şi din cauza poluanţilor urbani; că utilizarea constantă a săpunurilor antibacteriene predispune, de asemenea, la alergii; că manifestările alergice precum astmul, febra fânului (alergia sezonieră) şi urticaria devin din ce în ce mai frecvente, pe măsură ce devine tot mai intens bombardamentul cu reclame care ne îndeamnă să ne curăţăm şi dezinfectăm casele de parcă ar fi săli de operaţii.

În 1980, 10% dintre occidentali sufereau de alergii astăzi, cifra a ajuns la 30%. Un specialist reputat, dr. Guy Delespesse, directorul Laboratorului de Cercetari Alergologice de la Universitatea din Montreal, Canada, afirmă ca una dintre principalele cauze ale fenomenului e obsesia noastra pentru o curăţenie "perfectă" în casă.

Foto: Hepta

Există autori care includ printre bolile ale abundenţei chiar afecţiuni psihice, precum depresia, după cum arată un studiu publicat în 2003 în jurnalul Child Development, în care autorul, S. S. Luther, afirmă că există o corelaţie între înrăutăţirea sănătăţii psihice şi izolarea socială crescândă care este unul dintre factorii ce caracterizează mediul social în ţările dezvoltate.

Of, cine ar fi zis că ieşirea din sărăcie şi tranziţia la un trai decent, din punct de vedere material, ar putea fi o sursă de necazuri? Ei bine, nu e doar un fenomen posibil, ci şi unul foarte răspândit. Descoperindu-i rădăcinile, putem spera să găsim soluţii, înainte ca lumea să se transforme într-un loc deprimant, în care boala să ajungă să reprezinte normalul, iar sănătatea - o excepţie suspectă.

Sursa: www.descopera.ro

Robin Hood, da’ invers

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com

Stirea de astazi care ma enerveaza cel mai tare este aceasta. Dupa ce actiunile unui creditor franco-belgian- Dexia- un jucator foarte important pe piata europeana- au scazut cu 22%, statele cu pricina s-au decis sa ajute institutia financiara, oferind garantii guvernamentale pentru oricine s-ar oferi sa preia din activele Dexia. Prin urmare, confruntati cu falimentul unui colos bancar, ministrii finantelor din zona euro s-au speriat ca ar putea urma falimente in lant. Si au decis sa consolideze pozitiile bancilor din propriile tari. Ba mai mult, ca sa se asigure bunii stapani ca lucrurile sunt dincolo de pericol… ministrii de finante din UE vor fi obligati sa raporteze situatia bancilor din tarile proprii si masurile adoptate pentru protejarea lor.
Acum nu vreau sa fiu rea. Desi imi iese, invariabil. Dar nu pot sa nu ma intreb de ce m-as chinui eu, cetatean UE (pe hartie, ca in fapt mai am de asteptat), sa salvez niste bogati. Ca da, o banca ce se prabuseste poate antrena in lant toata economia unei tari. De acord, dar asta inseamna ca acea tara nu are economie. Ci doar ruleaza datorii si obligatiuni de hartie intre diferite institutii financiare. De ce a fost lasata sa ajunga aici? Si mai ales… pana cand sa impingem datoria? Pana cand s-o rulam mai departe, intre noi si noi banci? Si mai ales, de ce? Bancile astea, daca nu exista economie reala, nu sunt decat vehicule de imbogatire a unora si scufundare si mai adanca a unor economii deficitare. Un fel de Grecia- adica pompam bani, de peste tot, in ceva care oricum e falimentar. Si speram sa salvam situatia. Sa fim seriosi! Asta se trateaza intr-un singur fel: economie reala! Productie, industrie, si mai putin finante! Asa s-a ajuns aici si asta ne va aduce pieirea. Zic ne va aduce pentru ca noi vom suferi, oamenii obisnuiti, si nu bancile. Sau guvernantii. Sau bogatii. Pentru ca toata lumea isi asuma verbal responsabilitatea, in timp ce popoarele sufera efectele.
Important e ca ajutam bancile. Sa nu cumva sa falimenteze si sa se trezeaza miliardarii lumii saraci lipiti. Sa nu cumva sa se atinga de noi, poporenii, pe la vreo coada la ajutoare. In tarile in care ele se acorda. Grecii fac greve peste greve, practic s-au mutat in strada. Spaniolii manifesteaza si ei de cate ori pot. Indiferent de motivele declarate ele sunt de fapt economice. Spolierea noastra, a celor care muncim, pana dincolo de suportabilitate. Si ce fac atunci guvernele noastre? In cadrul politicilor economice comune?
Simplu. Sprijina bancile. Sa nu cumva sa cada. Pentru ca daca va cadea una vor cadea toate. Banci si tari. Pentru ca nimeni nu s-a mai preocupat de economia reala. Ci doar de invartit bani de hartie, fara acoperire in aur.
Nu conteaza ca prima criza contemporana, cea din 2008, a plecat tot de la banci. Nu conteaza ca guvernele nu mai au bani de pensii, de salarii si de ajutoare sociale. Ceea ce mai au, ce le-a ramas, injecteaza in sectorul bancar. Nu cumva sa moara bancile. Bancile sunt esentiale. Desi nu ele voteaza. Desi nu ele sufera de foame sau de greutatile pe care le intampinam noi, oamenii.
In conditiile acestea sper ca va e clar: austeritatea va continua. Disponibilizarile vor continua. Somajul va exploda. Oamenii isi vor pierde casele si din ce in ce mai multi vor muri, la propriu, de foame. Grecia, dar si alte tari, printre care Spania, Portugalia, Irlanda, dar si Italia (al carei rating a fost redus), vor continua sa se prabuseasca. Iar cei ce ar putea lua niste decizii cu adevarat salvatoare sunt ocupati cu salvarea… bancilor.

Din ce in ce mai des imi dau seama despre ce este vorba in societatea contemporana: despre Robin Hood, dar invers. Care fura de la saraci ca sa le dea la bogati.

Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

Sursa: Digerate