Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Aud ca salariatii romani, aia putini care mai sunt, beneficiaza de tot felul de facilitati din partea angajatorilor. Drept dovada voi cita articolul de aici.
In 2011 mai multe companii decat in anii precedenti au oferit prime de Pasti/Craciun angajatilor. Desi e criza, desi din ce in ce mai multe firme se plang ca de abia supravietuiesc… s-au acordat, in 50% din cazuri, prime de Paste. De asemenea firmele ar fi investit in 2011 in programe de team-building. Anumiti angajatori chiar vor sa-si stimuleze si mai mult muncitorii, vor sa le introduca optiuni in asigurarea planului medical (sa-si aleaga singuri clinica) si asigurarea de spitalizare. Desigur ca unele companii au oferit chiar servicii de masaj angajatilor (ceea ce ma indoiesc totusi ca a acoperit toti angajatii, si nu doar sefii). Au decontat activitatile sportive (pentru ca, nu-i asa, la golf se pot incheia contracte). Sau chiar, culmea rasfatului, le-au oferit angajatilor ceai si cafea. Gratuit, prin automatele instalate in firma. Adevarul e ca asa ceva te face sa te dedici pe viata. Cate cafele poate bea un singur om intr-o zi?
Am “beneficiat” si eu de chestii d-astea. Din experienta proprie si nu numai ( am si prieteni care au trait aceste experiente) lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa explic.
Primele de Paste sau Craciun nu au legatura cu performanta. Se acorda pe banda, tuturor angajatilor, indiferent ca le merita sau nu. Sumele, in special pentru o multinationala, sunt modice si pot consta in cadouri produse de firma respectiva care n-au putut fi valorificate pe piata. Pentru ca erau prea scumpe sau depasite. Oricum, apreciez gestul. Decat sa le arunce mai bine ni le dau noua. Ei scapa astfel de casare si isi fericesc angajatii. Per total, e o chestie buna. Ce te faci insa daca lucrezi la un laborator de chimicale? Iti dau aia pentru acasa arsenicul care n-a putut fi valorificat? Eventual iti iei part-time un job de ucigas platit, mai ales ca firma ti-a pus la dispozitie un bonus constand in produse.
Team-buildingul cred ca este o activitate stupida. Problemele pe care le abandonezi pentru o saptamana sunt tot acolo. Cand te intorci in birou ele n-au disparut ca urmare a faptului ca te-ai imprietenit tu cu colegii. Sau ca i-ai zis, mai in gluma mai in serios, sefului: ba, mai implica-te si tu in problemele noastre si ajuta-ne sa le solutionam! Aceasta mini-vacanta e buna in general pentru oamenii foarte tineri. Pana in 30 de ani. Pentru ca dupa- ai familie, ai probleme si ai individualitate. Asta inseamna ca nu-ti place sa fii dus ca oaia si sa te prefaci ca te simti bine. Poate ai fi preferat sa stai acasa ca planta. Sa te odihnesti ca sa nu faci infarct. Team-buildingul este bun pentru companie, nu e un beneficiu al angajatului. E interesul firmei sa ii rodeze pe angajati unul cu celalalt. Asta daca nu vor sa cheme brigada omoruri din cadrul politiei ori de cate ori problemele de la birou escaladeaza…
Planul medical e o idee buna pana la un punct. De nenumarate ori angajatii prefera sa se duca la alte clinici decat cele contractate de companie. Spitalul privat nu va recunoaste niciodata ca esti muncit pana la moarte. Sau, daca va dori acest lucru, oricum nu va putea s-o faca. Pentru ca e legat prin contract de firma (ea plateste) si pentru ca oricum, in foarte multe dati, medicii de acolo sunt incapabili sa diagnosticheze corect. Stiu multe cazuri… prea multe.
Solutia pentru timpurile pe care le traim nu e nici bonusarea angajatului pana la refuz cu chestii de care n-are nevoie. Angajatul, chiar daca e platit sa fie robot, este insa om. Are limite fizice si psihice si are nevoie de odihna. De echilibru intre viata profesionala si cea personala. Ca exista unii oameni cu rezistenta (aparent) mai mare e adevarat. La fel de adevarat e si faptul ca acestia sunt ori oportunistii care in mod normal se duc catre zona politica in timp (doar sunt deja antrenati sa dea din gura dar sa nu faca nimic, minciuna nesocotindu-se efort), ori indivizi care-si neglijeaza simptomele pe o perioada mare de timp. Nici o companie din lume, nici o suma nu pot cumpara viata. Sau sanatatea. Uitati-va pe strada, in jurul vostru. Sunt foarte multi oameni cu semi-pareze, ca efect al unor atacuri cerebrale. Sunt foarte multi cardiaci, diabetici sau bolnavi de nervi. Din ce in ce mai multi… sunt deja in pamant. Uitati-va bine la cei de langa voi, observati-i pe ei si pe voi insiva cat de obositi sunteti. Daca ati putea probabil v-ati intinde pe jos, sa muriti putin.
Pana la urma e vorba de alegeri. Muriti de foame, muncind relativ echilibrat (daca gasiti unde, ceea ce ma indoiesc), sau va imbolnaviti grav pentru un salariu putin peste cel mediu pe economie. Ce preferati? Moartea sau saracia?
Alegerea va apartine. Restul, vorba filmului, e tacere.
In 2011 mai multe companii decat in anii precedenti au oferit prime de Pasti/Craciun angajatilor. Desi e criza, desi din ce in ce mai multe firme se plang ca de abia supravietuiesc… s-au acordat, in 50% din cazuri, prime de Paste. De asemenea firmele ar fi investit in 2011 in programe de team-building. Anumiti angajatori chiar vor sa-si stimuleze si mai mult muncitorii, vor sa le introduca optiuni in asigurarea planului medical (sa-si aleaga singuri clinica) si asigurarea de spitalizare. Desigur ca unele companii au oferit chiar servicii de masaj angajatilor (ceea ce ma indoiesc totusi ca a acoperit toti angajatii, si nu doar sefii). Au decontat activitatile sportive (pentru ca, nu-i asa, la golf se pot incheia contracte). Sau chiar, culmea rasfatului, le-au oferit angajatilor ceai si cafea. Gratuit, prin automatele instalate in firma. Adevarul e ca asa ceva te face sa te dedici pe viata. Cate cafele poate bea un singur om intr-o zi?
Am “beneficiat” si eu de chestii d-astea. Din experienta proprie si nu numai ( am si prieteni care au trait aceste experiente) lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa explic.
Primele de Paste sau Craciun nu au legatura cu performanta. Se acorda pe banda, tuturor angajatilor, indiferent ca le merita sau nu. Sumele, in special pentru o multinationala, sunt modice si pot consta in cadouri produse de firma respectiva care n-au putut fi valorificate pe piata. Pentru ca erau prea scumpe sau depasite. Oricum, apreciez gestul. Decat sa le arunce mai bine ni le dau noua. Ei scapa astfel de casare si isi fericesc angajatii. Per total, e o chestie buna. Ce te faci insa daca lucrezi la un laborator de chimicale? Iti dau aia pentru acasa arsenicul care n-a putut fi valorificat? Eventual iti iei part-time un job de ucigas platit, mai ales ca firma ti-a pus la dispozitie un bonus constand in produse.
Team-buildingul cred ca este o activitate stupida. Problemele pe care le abandonezi pentru o saptamana sunt tot acolo. Cand te intorci in birou ele n-au disparut ca urmare a faptului ca te-ai imprietenit tu cu colegii. Sau ca i-ai zis, mai in gluma mai in serios, sefului: ba, mai implica-te si tu in problemele noastre si ajuta-ne sa le solutionam! Aceasta mini-vacanta e buna in general pentru oamenii foarte tineri. Pana in 30 de ani. Pentru ca dupa- ai familie, ai probleme si ai individualitate. Asta inseamna ca nu-ti place sa fii dus ca oaia si sa te prefaci ca te simti bine. Poate ai fi preferat sa stai acasa ca planta. Sa te odihnesti ca sa nu faci infarct. Team-buildingul este bun pentru companie, nu e un beneficiu al angajatului. E interesul firmei sa ii rodeze pe angajati unul cu celalalt. Asta daca nu vor sa cheme brigada omoruri din cadrul politiei ori de cate ori problemele de la birou escaladeaza…
Planul medical e o idee buna pana la un punct. De nenumarate ori angajatii prefera sa se duca la alte clinici decat cele contractate de companie. Spitalul privat nu va recunoaste niciodata ca esti muncit pana la moarte. Sau, daca va dori acest lucru, oricum nu va putea s-o faca. Pentru ca e legat prin contract de firma (ea plateste) si pentru ca oricum, in foarte multe dati, medicii de acolo sunt incapabili sa diagnosticheze corect. Stiu multe cazuri… prea multe.
Solutia pentru timpurile pe care le traim nu e nici bonusarea angajatului pana la refuz cu chestii de care n-are nevoie. Angajatul, chiar daca e platit sa fie robot, este insa om. Are limite fizice si psihice si are nevoie de odihna. De echilibru intre viata profesionala si cea personala. Ca exista unii oameni cu rezistenta (aparent) mai mare e adevarat. La fel de adevarat e si faptul ca acestia sunt ori oportunistii care in mod normal se duc catre zona politica in timp (doar sunt deja antrenati sa dea din gura dar sa nu faca nimic, minciuna nesocotindu-se efort), ori indivizi care-si neglijeaza simptomele pe o perioada mare de timp. Nici o companie din lume, nici o suma nu pot cumpara viata. Sau sanatatea. Uitati-va pe strada, in jurul vostru. Sunt foarte multi oameni cu semi-pareze, ca efect al unor atacuri cerebrale. Sunt foarte multi cardiaci, diabetici sau bolnavi de nervi. Din ce in ce mai multi… sunt deja in pamant. Uitati-va bine la cei de langa voi, observati-i pe ei si pe voi insiva cat de obositi sunteti. Daca ati putea probabil v-ati intinde pe jos, sa muriti putin.
Pana la urma e vorba de alegeri. Muriti de foame, muncind relativ echilibrat (daca gasiti unde, ceea ce ma indoiesc), sau va imbolnaviti grav pentru un salariu putin peste cel mediu pe economie. Ce preferati? Moartea sau saracia?
Alegerea va apartine. Restul, vorba filmului, e tacere.
Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.
Sursa: Digerate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu