Omul devine cu adevarat OM atunci cand isi asuma intreaga raspundere pentru ceea ce este: asta e primul curaj, cel mai mare curaj.Fragment din cartea: “Secretul Secretelor”, Cap. 14
Întrebare: Osho, după tine, care este cel mai semnificativ lucru care se petrece astăzi în lume?
Răspuns: Apare un Nou Om. Imaginea Noului Om nu este încă clară, dar orizontul devine roşu şi soarele curând va fi acolo. Ceaţa dimineţii este acolo şi imaginea Noului Om este vagă, dar câteva lucruri despre Noul Om sunt încă clare precum cristalul.
... Acum o altă schimbare mult mai semnificativă se va petrece, care va aduce sufletul, şi omul nu va fi doar o fiinţă psihologică, ci şi o fiinţă spirituală.
Trăieşti într-unul dintre cele mai vii timpuri. Noul Om, în fragmente, deja a sosit, dar doar în fragmente. Şi Noul Om sosea de secole, dar numai ici şi colo. Aşa se petrec lucrurile: când vine primăvara, începe cu o singură floare. Dar când o floare este acolo, atunci poţi fi sigur că primăvara nu este departe – trebuie să vină. Prima floare care a vestit-o vine. Zoroastru, Krishna, Lao Tzu, Buddha, Iisus – acestea au fost primele flori. Acum, la o scară mai mare, se va naşte Noul Om.
Această nouă conştientizare este cel mai important lucru care se petrece astăzi, după mine. Mi-ar place să îţi spun câte ceva despre această nouă conştientizare – orientările ei şi caracteristicile ei – fiindcă tu trebuie să o ajuţi să iasă din pântece, fiindcă tu trebuie să fi ea. Noul Om nu poate veni de nicăieri, trebuie să vină prin tine. Noul Om poate să se nască doar prin pântecele tale: tu trebuie să devii pântecele. Sannyasul este o experimentare: a curăţa terenul astfel încât noile seminţe să poată cădea în el. Dacă înţelegi semnificaţia Noului Om, vei fi capabil să înţelegi şi semnificaţia sannyasului. Şi fiindcă sannyasul se preocupă cu Noul Om, ortodoxiile vechi de tot felul vor fi împotriva mea şi împotriva sannyasului – fiindcă acesta este sfârşitul lor. Dacă sannyasul reuşeşte, dacă Noul Om reuşeşte, vechiul va trebui să se ducă. Vechiul poate trăi doar dacă Noul Om este împiedicat să vină. Nu poate fi împiedicat acum, fiindcă nu este doar o chestiune de venire a Noului Om în existenţă. Este o chestiune de supravieţuire a întregului pământ – a conştientizării însăşi, a vieţii însăşi. Este o chestiune de viaţă şi de moarte. Vechiul Om a ajuns la deplină distructivitate. Vechiul Om a ajuns la capătul funiei. Acum nu mai este posibilă nici o viaţă cu vechiul concept de om, ci doar moarte. Vechiul Om se pregăteşte de sinucidere globală. Vechiul Om îngrămădeşte bombe atomice, bombe cu hidrogen, cu scopul de a comite o sinucidere colectivă. Aceasta este o dorinţă foarte inconştientă: mai degrabă decât să-i permită Noului Om să fie, Vechiului Om i-ar place să distrugă totul.
Trebuie să înţelegi, trebuie să protejezi noul, fiindcă noul poartă tot viitorul cu el. Şi omul a ajuns la un stadiu unde este posibil un măreţ salt cuantic.
Vechiul Om era altfel-lumesc, Vechiul Om era împotriva acestei lumi.
Vechiul Om privea întotdeauna cerurile. Vechiul Om era preocupat mai mult cu viaţa după moarte decât cu viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi această viaţă, fiindcă dacă se are grijă de această viaţă, cealaltă va urma de la sine.
Nu este nevoie să te îngrijorezi despre asta, nu ai nevoie să te gândeşti la asta.
Vechiul Om era prea preocupat cu Dumnezeu. Acea preocupare era din teamă. Noul Om nu va fi preocupat cu Dumnezeu, dar va trăi şi va iubi această lume şi din această dragoste va experimenta existenţa lui Dumnezeu. Vechiul Om era speculativ, Noul Om va fi existenţial.
Vechiul Om poate fi definit în afirmaţia upanishadică „neti neti”, nu aceasta, nu aceasta. Vechiul Om era negativ – negativ-viaţă, negând viaţa. Noul Om va fi afirmând viaţa: „iti iti”, aceasta, aceasta. Preocuparea Vechiului Om era aceea, preocuparea Noului Om va fi aceasta, fiindcă din aceasta se naşte aceea şi dacă devii prea preocupat cu aceea, le ratezi pe amândouă.
Mâine este în pântecele lui astăzi: ai grijă de astăzi şi vei avea grijă de mâine. Nu este nevoie să fi în vreun fel îngrijorat despre mâine. Şi dacă devii prea îngrijorat de mâine, vei rata pe astăzi! Şi mâine va veni ca astăzi – întotdeauna vine ca astăzi. Şi dacă ai învăţat acest obicei sinucigaş de a-l rata pe astăzi, îl vei rata şi pe mâine. Vei continua să ratezi.
Vechiul Om rata permanent, era mizerabil, trist. Şi fiindcă era trist, era împotriva lumii, el condamna lumea, el condamna samsara. El spunea: „Din cauza lumii sunt în mizerie”. Nu este aşa. Lumea este imens de frumoasă – este toată frumuseţe, fericire şi binecuvântare. Nu este nimic greşit cu lumea. Ceva era greşit cu mintea veche. Vechea minte era fie orientată către trecut fie orientată către viitor – care de fapt nu sunt orientări într-adevăr diferite. Vechea minte era preocupată cu ceea ce nu este.
Noul Om va fi complet armonizat cu ceea ce este, fiindcă aceasta este Dumnezeu, aceasta este realitatea; iti iti, asta este. Acest moment trebuie trăit în totalitatea lui. Acest moment trebuie trăit în spontanietatea lui, fără nici o idee apriori. Vechiul Om căra răspunsuri de-a gata. El era împănat cu filozofie, religie şi tot felul de nonsensuri.
Noul Om va trăi viaţa fără nici o concluzie apriori despre ea. Fără nici o concluzie, cineva trebuie să facă faţă existenţei şi apoi ştie ce este aceasta. Dacă ai tras deja concluzia, concluzia ta va deveni o legătură pentru ochi, nu îţi va permite să vezi adevărul. Investiţia ta va fi în concluzie. Vei distorsiona realitatea pentru ca aceasta să se potrivească concluziei.
Asta este ceea ce a fost făcut până acum.
Noul Om nu va fi hindus, nu va fi mahomedan, nu va fi creştin, nu va fi comunist. Noul Om nu va cunoaşte toate aceste „-isme”. Noul Om va fi doar o deschidere, o fereastră către realitate. El va permite realitatea aşa cum este. El nu va proiecta mintea lui asupra acesteia, el nu va utiliza realitatea ca un ecran. Ochii săi vor fi disponibili, ei nu vor fi plini de idei.
Noul Om nu va trăi din convingere, el doar va trăi. Şi aminteşte-ţi, cei care pot trăi doar, fără convingere, doar ei pot ajunge să cunoască ce este adevărul. Credinciosul sau necredinciosul nu ajung niciodată să cunoască ce este adevărul – convingerile lor apasă prea greu pe minţile lor, ei sunt înconjuraţi prea mult de sistemele de credinţă. Noul Om nu va cunoaşte nici un sistem de credinţă. El va veghea, va observa, va vedea, va trăi şi va permite tot felul de experienţe. El va fi disponibil, el va fi multidimensional. El nu va căra scripturi în cap, el va căra doar alertă, conştientizare. El va fi meditativ.
Vechiul Om trăia din teamă – chiar şi Dumnezeul lui nu era nimic altceva decât o creaţie din teamă. Templele lui, moscheile, gurudwaras-urile, bisericile – toate erau din teamă. El tremura, era înficoşat. Noul Om va trăi din dragoste, nu din teamă, fiindcă teama serveşte moartea, dragostea serveşte viaţa. Şi dacă tu trăieşti din teamă, nu vei cunoaşte niciodată ce este viaţa, vei cunoaşte doar moartea, din nou şi din nou.
Şi aminteşte-ţi, persoana care trăieşte din frică creează tot felul de situaţii în care ea trebuie să simtă tot mai multă frică. Frica ta crează situaţii, întocmai precum dragostea crează situaţii, dacă iubeşti vei găsi aşa de multe situaţii să fii iubitor, dacă esti speriat vei găsi aşa de multe situaţii să fi speriat. Dragoste va fi aroma noii conştientizări.
Fiindcă teama a fost aroma vechii conştientizări, a creat războaie. În trei mii de ani omul a luptat în cinci mii de războaie – ca şi când nu am fi făcut nimic altceva – luptând continuu într-o parte sau în alta.
Aceasta este o foarte nebunească stare de lucruri, trecutul umanităţii este nebun.
Noul Om va deveni discontinuu cu trecutul lui nebun. El va crede în dragoste, nu în război. El va crede în viaţă, nu în moarte. El va fi creativ, nu distructiv. Ştiinţa lui, arta lui – totul va servi creativităţii. El nu va crea bombe. El nu va fi politic, fiindcă politica provine din ură. Politica este înrădăcinată în teamă, ură, distrugere.
Noul Om nu va fi politic, Noul Om nu va fi naţional. Noul Om va fi global. El nu va avea nici o ambiţie politică, fiindcă este stupid să ai ambiţii politice. Noul Om va fi foarte inteligent. Primele semne de inteligenţă se ridică la orizont. Cei care au ochi, le pot vedea: copiii se răzvrătesc.
Este un măreţ moment de bucurie când tinerii de peste tot în lume se răzvrătesc împotriva tuturor felurilor de ortodoxii – că ortodoxia este cea a bisericii sau a statului, nu contează. Ei nu sunt gata să se supună – nu că ei s-au hotărât să nu se supună, ei nu au hotărât nici să se supună. Ei vor medita şi dacă simt că este bine să se supună, se vor supune, şi dacă simt că nu este bine să se supună, nu se vor supune. Nu au nici o ideologie fixă. „Ţara mea are sau nu dreptate” – astfel de afirmaţii stupide nu pot ei să le facă. Uneori este corect, alteori este greşit. Când este corect, Noul Om va sprijini, când este greşit, nu va conta dacă este ţara proprie a cuiva sau nu. Ar putea fi propria familie – propriul tată, propria mamă a cuiva – dar dacă greşeşte, greşeşte.
Noul Om nu va trăi din prejudecăţi, ci din responsabilitate spontană. Vechiul Om era un sclav, Noul Om va fi liber. Noul Om va avea libertatea chiar în miezul fiinţei lui.
Vechiul Om era foarte serios, era dependent de muncă. Noul Om va fi jucăuş – homo ludens. El va crede în faptul de a se bucura de viaţă. El va renunţa la cuvinte ca datorie, sacrificiu. El nu se va sacrifica pentru ninic. El nu va fi o victimă pe nici un altar – cel al statului sau al religiei, al preotului sau al politicianului. El nu va permite nimănui să îi exploateze viaţa cum că: „Du-te şi mori pentru că ţara ta este în război”. Angajamentul lui este faţă de viaţă, angajamentul lui nu este faţă de nimic altceva. El vrea să trăiască în bucurie, el vrea să se bucure de toate darurile lui Dumnezeu, el vrea să sărbătorească. Aleluia va fi mantra lui.
Iisus spune: „Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă. Vă spun vouă bucuraţi-vă.”
Omul încă nu s-a bucurat. Omul a trăit sub o mare povară de seriozitate. Munceşte pentru ţară, munceşte pentru familie, munceşte pentru nevastă, munceşte pentru copii, munceşte pentru tatăl şi mama ta – continuă să munceşti şi să munceşti, şi apoi într-o zi mori şi dispari în mormânt. Şi apoi alţii vor munci şi totul continuă şi continuă. Nimeni nu pare să aibă timp pentru a se bucura de viaţă.
Şi nu spun că Noul Om nu va munci. El va munci, dar asta nu va fi dependenţa lui, el nu va fi dependent de muncă. Aceasta nu va fi un drog. El va munci fiindcă are nevoie de câteva lucruri, dar el nu va munci permanent pentru tot mai mult. El nu va fi acumulativ. El nu va crede în a avea un cont gras în bancă şi el nu va crede în a fi într-un post înalt. Mai degrabă îi va plăcea să cânte un cântec, să cânte din flaut, la chitară, să danseze. Nu îi va plăcea să devină faimos. Îi va plăcea să trăiască, să trăiască autentic. El va fi gata să fie un nimeni.
Şi asta se întâmplă deja. Primele raze sunt deja disponibile. Este încă ascuns în ceaţa dimineţii, dar dacă tu cauţi vei găsi: copii noi, generaţii noi, sunt un fel total diferit de generaţie. De aici prăpastia între generaţii, este foarte real. Nu a fost niciodată aşa – niciodată mai înainte nu a fost vreo prăpastie între generaţii. Aceasta este prima oară în întreaga istorie umană când este o prăpastie. Copii vorbesc un limbaj diferit de părinţii lor. Părinţii nu pot înţelege fiindcă părinţii vor ca ei să îi urmeze. Şi copii spun: „Dar care este rostul succesului dacă nu poţi cânta un cântec şi nu poţi dansa şi nu te poţi bucura şi nu poţi iubi, care este rostul de a avea succes? De ce? Ce o să se întâmple prin succes? Chiar dacă întreaga lume îmi cunoaşte numele ce o să îmi ofere asta?”
Vechea genereaţie credea în bani. Şi vei fi surprins că credinţa în bani este aşa de profundă că până şi cei care renunţă la bani, şi ei cred în bani; altfel nu ar fi nici o nevoie să renunţe la asta. Şi cei ce laudă renunţarea, ei de asemenea cred în bani: cu cât renunţi la mai mulţi bani cu atât mai măreţ esti. Aşa că măsurătoarea este prin bani, banii rămân criteriul. În lume, dacă ai mai mulţi bani eşti măreţ. Şi chiar în lumea călugărilor: „La cât de mult ai renunţat?” Dacă ai renunţat la mai mulţi bani, atunci tu eşti mai important. Banii rămân importanţi chiar şi acolo.
Noua generaţie nu va fi maniacă după bani. Şi aminteşte-ţi, nu spun că vor fi împotriva banilor – vor utiliza bani. În trecut banii l-au utilizat pe om, în trecut omul a trăit într-un mod aşa se inconştient, că el gândea că posedă lucruri, dar lucrurile îl posedau pe el. Noul Om va fi capabil să utilizeze: Noul Om va utiliza bani, va utiliza tehnologie, dar Noul Om va rămâne stăpânul. El nu va deveni o victimă, un instrument. Acesta, după mine, este cel mai măreţ lucru care se va întâmpla. Câteva caracteristici...
Noua conştientizare va fi împotriva tuturor ortodoxiilor – oricărui fel de ortodoxie, catolică sau comunistă, hindusă sau jainistă. Orice fel de ortodoxie este un fel de paralizie a minţii – paralizează, te opreşte să trăieşti. Devine o rigiditate în jurul tău. Tu devii un fanatic, devii încăpăţânat, devii ca o piatrtă. Tu nu te comporţi ca o fiinţă umană lichidă, începi să te comporţi ca un catâr. De aceea pentru Morarji Desai am un alt nume: Mulishjibhai Desai (mulish – încăpăţânat ca un catâr, n.a.). Cineva începe să se comporte în felul catârului – încăpăţânat, pus morţiş, nici o posibilitate de schimbare, nici o flexibilitate, nici o fluiditate. Dar în trecut acest lucru a fost foarte mult lăudat: oamenii o numeau consecvenţă, siguranţă. Nu este. Nu este nici consecvenţă, nici siguranţă. Este doar mortalitate.
O persoană vie trebuie să rămână curgând. Ea trebuie să răspundă la situaţii provocatoare – şi situaţiile se schimbă continuu. Cum poţi să rămâi fixat în atitudinile tale când viaţa nu este fixă? Când viaţa este un râu, cum poţi să rămâi încăpăţânat? Şi dacă rămâi încăpăţânat, pierzi contactul cu viaţa, eşti deja în mormântul tău.
Noua conştientizare va fi non-ortodoxă, non-fanatică. Va fi fluidă. Nu va reacţiona, va răspunde. Şi diferenţa între aceste două cuvinte este mare.
Reacţia este întotdeauna rigidă: ai o idee fixă, reacţionezi pe baza ei; înainte să se ridice întrebarea, răspunsul este gata. Răspunsul este total diferit: tu asculţi întrebarea, absorbi întrebarea, vezi situaţia, simţi situaţia, trăieşti situaţia şi din însăşi acea trăire apare răspunsul. Un om responsabil nu poate fi încăpăţânat, nu poate fi sigur, nu poate fi rigid. El va trebui să trăiască clipă de clipă. El nu poate decide dinainte. El va trebui să decidă în fiecare zi, în fiecare clipă. Şi din cauză că el trebuie să se mişte continuu odată cu viaţa, cu provocările ei schimbătoare, el nu poate fi consecvent în vechiul sens. Consecvenţa lui va fi doar una: că el va fi întotdeauna armonizat cu viaţa. Aceasta va fi consecvenţa lui, nu aceea că el are o anumită idee şi rămâne consecvent cu acea idee, şi continuă să îşi sacrifice viaţa pentru ea.
A fost un caz împotriva lui Nastratin Hogea la tribunal şi magistratul l-a întrebat:
„Hogea, cât de bătrân eşti?”
El a spus: „ Patruzeci de ani”.
Magistratul a spus: „Dar asta este ciudat. Mă surprinzi, fiindcă acum cinci ani erai la tribunal şi atunci tot patruzeci ai spus.”
Hogea a spus: „ Da, sunt un om consecvent. Odată ce am spus ceva, poţi să mă crezi. Nu spun niciodată altceva.”
Acesta este un tip de consecvenţă. Noul Om va găsi asta ridicol. Dar Vechiul Om a fost consecvent astfel: în caracterul lui, în afirmaţiile lui, în ipocrizia lui. Vechiul Om obişnuia să decidă o dată pentru totdeauna.
Psihologii spun că aproape cincizeci la sută din viaţa ta este decisă la şapte ani – cincizeci la sută – şi apoi tu rămâi consecvent cu ea. Şi viaţa continuă să se schimbe – nu-i de mirare că tu eşti lăsat în urmă, că începi să te târăşti, că îţi pierzi bucuria, că pierzi acea calitate a dansului. Cum poţi dansa? – eşti aşa de în urma vieţii, tu eşti lemn mort, nu creşti. Un copac viu creşte, se schimbă; pe măsură ce se schimbă anotimpurile, se schimbă si copacul. O persoană vie creşte şi creşte continuu. Până în chiar clipa morţii ea continuă să crească. Ea nu cunoaşte nici un sfârşit al creşterii sale.
Psihologii spun că media vârstei mentale a omului este de treisprezece ani. Aceasta este situaţia, aşa a trăit Vechiul Om până acum. O vârstă mentală medie de treisprezece ani înseamnă că la vârsta de treisprezece ani oamenii s-au oprit din creştere. Da, ei continuă să îmbătrânească, dar ei nu se maturizează. A îmbătrâni este un lucru, a se maturiza este total diferit. A îmbătrâni este un fenomen fiziologic, a creşte mare înseamnă maturitate, înţelepciune. Şi doar cei care continuă să curgă cu viaţa se maturizează. Noul Om nu va fi supus ideilor stupide care au fost date din trecut – şi ele s-ar putea să nu fi fost stupide când s-au născut, s-ar putea ca ele să fi fost relevante în acele circumstanţe. Dar pe măsură ce circumstanţele se schimbă, lucrurile devin stupide. Dacă le cari, dacă continui persistând în vechile tale rutine fixe, începi să te comporţi într-un mod absurd.
Acuma, uite: unele religii sunt vechi de cinci mii de ani – asta înseamnă că acum cinci mii de ani s-au născut ritualurile lor şi de atunci ele au rămas fixe. Cât de periculos este, cât de paralizant! Cum poate omul să fie viu dacă aceste ritualuri vechi de cinci mii de ani îi înconjoară sufletul?
Noul Om va fi creativ. În fiecare moment el îşi va găsi religia lui, în fiecare moment îşi va găsi filozofie lui şi totul va rămâne crescând. El nu va fi supus trecutului, el nu poate fi. A fi supus trecutului înseamnă a fi supus morţii, fiindcă trecutul este mort. El va fi supus prezentului, şi prin a fi supus prezentului el va fi rebel împotriva trecutului.
A fi rebel o să fie una dintre caracteristicile lui cele mai proeminente. Şi din cauză că el va fi rebel, el nu se va potrivi într-o societate moartă, el nu se va potrivi într-o biserică moartă, el nu se va potrivi într-o armată moartă. El nu se va potrivi nicăieri unde supunerea este o cerinţă de bază. Noul Om obligatoriu va crea o nouă societate în jurul lui.
Mai întâi conştientizarea devine nouă, apoi societatea devine nouă.
Va fi o lungă perioadă în care vechiul va rezista noului, va lupta cu noul, va încerca să distrugă noul. Dar vechiul nu poate reuşi. Timpul, spiritul timpului nu va fi în favoarea lui – vechiul trebuie să moară. În tocmai precum vechiul corp moare şi face loc pentru copii noi, aşa vechile societăţi, vechile ortodoxii trebuie să moară. Ele deja au trăit peste timpul lor, ele au trăit prea mult.
Noua conştientizare nu va fi moralistă, nu va fi puritană – nu că nu va avea nici o moralitate. Dar va avea un fel diferit de moralitate – o moralitate care răsare din proprie simţire a vieţii de către cineva, din propria sensibilitate, din proprile experienţe – nu o moralitate învăţată de la alţii, împrumutată. Noul Om nu va fi un om de caracter în vechiul sens, fiindcă orice caracter obligă. Crează o armură în jurul tău. Noul Om va fi fără caracter în sensul că el nu va avea o celulă de închisoare în jurul lui. Nu că el nu va avea caracter, dar el va da o nouă definiţie caracterului. El nu va fi un ipocrit.
Vechiul puritanism, vechile atitudini moralizatoare au creat ipocrizie în lume. Ele au făcut omul schizofrenic: la suprafaţă un lucru, în adânc altceva, aproape opusul.
Vechiul Om trăia o viaţă dublă.
Noul Om va trăi într-un fel unitar. El va trăi o singură viaţă. Orice este înlăuntrul lui va fi de asemenea şi pe dinafară. El va fi autentic. Aminteşte-ţi acest cuvânt, autenticitate – aceasta va fi religia Noului Om. Asta va fi adevărul Noului Om, templul său, Dumnezeul său: autenticitatea. Şi cu autenticitatea dispare nevroza.
Vechiul Om era nevrotic fiindcă era constant în conflict: el vroia să facă un lucru şi făcea întotdeauna altceva, fiindcă altceva îi era impus. El a fost învăţat să facă ceva împotriva lui însuşi, el a fost represiv. Propria lui autenticitate a fost reprimată, şi peste toate acestea, a fost impus un fals caracter.
Prea mult timp am lăudat aceşti oameni falşi. Acum a venit timpul când falsitatea lor ar trebui expusă. Am lăudat aceşti mahatmas şi sfinţi prea mult timp. Acum trebuie să le vedem nevroza: ei erau bolnavi psihologic, erau patologici.
O persoană sănătoasă este o persoană întreagă. Interiorul și exteriorul ei sunt acelaşi. Dacă ea iubeşte, iubeşte cu pasiune, dacă este furioasă, este furioasă cu pasiune. Furia ei are adevăr în ea la fel de mult pe cât dragostea ei are adevăr în ea.
Vechiul Om fierbe pe dinăuntru şi zâmbeşte pe dinafară, el trăieşte fără pasiune, fără energie. El trăieşte fără vreo flacără. Întreaga lui viaţă este un exerciţiu de falsitate şi este natural că suferă. Viața lui este o lungă poveste inutilă „o poveste spusă de un idiot, plină de sunet şi furie, nesemnificând nimic”.
Noul Om nu va fi o poveste spusă de un idiot, ci va fi o poezie cântată din deplinătate, va fi un dans de o imensă bucurie pentru darul lui Dumnezeu, al vieţii şi al fiinţei – pentru florile şi copacii şi păsările şi soarele şi nisipul şi marea. Noul Om nu va căuta undeva departe după Dumnezeu. Acum va fi doar timpul lui, aici va fi doar spaţiul lui.
Noul Om va fi pământesc, şi prin „pământesc” nu vreau să spun materialist. Noul Om va fi un realist, el va iubi acest pământ.
Fiindcă nu am iubit acest pământ, iar aşa-numitele noastre religii ne-au învăţat să urâm acest pământ, noi l-am distrus. Este o frumoasă planetă, una dintre cele mai frumoase, fiindcă este una dintre cele mai vii. Această planetă trebuie să fie iubită, ea trebuie să fie motiv de bucurie – este un dar. Acest corp are atât de multe mistere în el, că până şi un Buddha este posibil doar din cauza acestui corp. Acest corp devine templul măreţiei posibilităţi: buddhaitatea, nirvana. Acest corp trebuie iubit, acest pământ trebuie iubit.
Noul Om îşi va găsi religia în natură - nu în statui de piatră moartă - ci în copaci vii dansând în vânt. El îşi va găsi religia lui surfând pe mare, urcând munţii neatinşi de picior de om. El va găsi rugăciunea lui cu zăpada, cu luna, cu stelele. El va fi în dialog cu existenţa, aşa cum este ea. El nu va trăi cu idei abstracte, ci va trăi cu realităţi. Angajamentul lui va fi cu natura şi prin acest angajament el va ajunge să cunoască supra-natura. Dumnezeu este ascuns aici pe acest pământ, în chiar acest corp: acest corp însuşi buddha, acest pământ însuşi paradisul.
Noul Om va citi scriptura naturii. Aceasta va fi Veda lui, Coranul lui, Biblia lui. Aici el va găsi predicile în pietre. El va încerca să descifreze misterele vieţii, dar nu va încerca să demistifice viaţa. El va încerca să iubească toate acele mistere, să intre în acele mistere. El va fi poet, dar nu va fi filozof. El va fi artist, el nu va fi teolog. Ştiinţa lui va avea de asemenea un ton diferit. Ştiinţa lui va fi cea a Tao – nu un efort de a cuceri natura, fiindcă acest efort este doar prostesc. Cum poţi cuceri natura când eşti parte a naturii ?
Ştiinţa lui va fi de a înţelege natura, nu de cucerire a naturii. El nu va viola natura, ci o va iubi şi va convinge natura să îşi reveleze secretele.
Noul Om nu va fi ambiţios, nu va fi politic. Politica nu are nici un viitor. Politica a existat din cauza nevrozei umanităţii. Odată ce nevroza dispare, dispare și politica.
Ambiţia înseamnă doar că ţie îţi lipseşte ceva şi te consolezi că în viitor îl vei căpăta. Ambiţia este consolare: astăzi este mizerie, mâine va fi bucurie. Privind la mâine devii capabil să tolerezi pe astăzi şi mizeria lui. Astăzi este întotdeauna iad, mâine este rai: continui să priveşti către rai, continui să speri. Dar acea speranţă nu se va împlini niciodată, fiindcă mâine nu vine niciodată.
Ambiţia înseamnă că tu eşti incapabil de a te transorma astăzi într-o beatitudine, eşti neputincios. Doar oamenii neputincioşi sunt ambiţioşi: ei caută bani, caută putere. Doar oamenii neputincioşi caută putere şi bani. Persoana potenţială trăieşte. Dacă banii îi ies în cale, ea trăieşte şi banii, dar nu îi caută, nu merge după ei. Ea nu este speriată nici de ei.
Vechiul Om era fie după bani sau speriat de bani, fie după putere sau speriat de putere, dar în ambele moduri întreaga lui focalizare era asupra puterii şi banilor. El era ambiţios. Vechiul Om era demn de milă: era ambiţios fiindcă nu era capabil să trăiască, să iubească. Noul Om va fi capabil să traiască şi capabil să iubească. Şi aiciacum-ul său va fi aşa de frumos, de ce ar trebui să se îngrijoreze pentru mâine? Grija lui nu va fi de a avea mai mult, grija lui va fi de a fi mai mult – o altă importantă distincţie pentru a fi reamintită. Grija lui va fi de a fi mai mult, nu de a avea mai mult. A avea mai mult este doar un substitut pentru a fi mai mult. Tu ai mai mulţi bani – gândeşti că eşti mai mult; ai mai multă putere – gândeşti că eşti mai mult. În adâncul tău tu rămâi acelaşi cerşetor. Alexandru cel Mare moare la fel de sărac ca orice cerşetor.
A fi mai mult este o dimensiune total diferită. A fi mai mult înseamnă a ajunge în contact cu realitatea ta, a ajunge în armonie cu fiinţa ta şi de a te ajuta să te armonizezi cu universul. Pentru a fi în armonie cu universul, tu devii mai mult. Cu cât eşti mai rezonant cu existenţa, cu atât mai mult eşti. Dacă armonia este totală, tu eşti un zeu. De aceea noi îl numim pe Buddha un zeu, pe Mahavira un zeu: deplină armonie totală cu existenţa, absolut nici un conflict. Ei s-au dizolvat în întreg, ei au devenit întregul, întocmai precum o picătură de rouă dispare în ocean şi devine oceanul. Ei au murit în ego-urile lor, acum ei trăiesc în existenţa însăşi.
Noul Om nu va avea nici o utilizare pentru contrafacere, mascare sau simulacru. El va fi adevărat, fiindcă doar prin adevăr există eliberare. Toate minciunile crează cătuşe. Spune o singură minciună şi va trebui să spui alte o mie şi una pentru a o apăra, va trebui să spui minciuni până ţi se face rău. Deci nu este un sfârşit pentru asta: o singură minciună mai devreme sau mai târziu se va răspândi peste toată fiinţa ta – este precum cancerul.
Fii plin de adevăr şi nu ai nevoie să te ascunzi. Poţi fi deschis. Fii iubitor de adevăr – nu ai nevoie să te protejezi împotriva existenţei. Poţi fi vulnerabil. Prin acea vulnerabilitate existenţa te penetrează, Dumnezeu ajunge la inima ta.
Spui o minciună şi eşti speriat. Tu vei fi speriat şi de Dumnezeu, vei fi speriat că vei sta în faţa Lui, vei fi speriat să stai în faţa ta. Tu vei fugi continuu – de tine, de alţii, de Dumnezeu. Te vei ascunde constant în spatele pretenţiilor tale false, ipocrizia va deveni stilul tău de viaţă şi acolo există iadul. Ipocrizia crează iadul. Autenticitatea este unica bucurie – unica bucurie, spun. Dacă tu nu eşti autentic, nu vei fi niciodată bucuros.
Noua conştientizare nu va accepta vorbăria fără sens. Noua conştientizare va urî acest fel de lucru cu pasiune. Această ură pentru falsitate este cea mai profundă marcă a Noului Om. Noul Om va fi opus sistemelor structurate, inflexibile şi infailibile, fiindcă viaţa este o frumoasă curgere. Nu este structurată, este libertate. Nu este o închisoare, este un templu. Statele noastre sunt inumane, armatele noastre sunt inumane, bisericile noastre sunt inumane. Ele îl dezumanizează pe om, ele reduc omul la un lucru, fiindcă ele nu respectă libertatea omului. Noul Om va respecta libertatea lui şi va respecta şi libertatea altora.
Vechiul Om interferează constant, băgându-şi nasul în treburile tututror, încercând să manipuleze, să critice, să condamne, să recompenseze, să pedepsească. Vechiul Om este constant preocupat de alţii: „Ce faci?” Stăteam odată la Bombay. O femeie parsi (persani de religie zoroastriană, fugiţi de persecuţiile din Iranul islamic în nordul Indiei, n.t.) a venit la mine fiindcă chiar cu o zi înainte îl criticasem pe Satya Sai Baba şi îl numisem un guru fals. Ea a venit să mă vadă şi mi-a spus: „Am venit să îţi spun încă câteva lucruri”. Ea se gândea că voi fi foarte fericit că mi-a adus nişte informaţii împotriva lui Satya Sai Baba. Ea a spus: „El este homosexual. Şi ştiu asta din surse demne de încredere.”
Am spus: „Dar de ce te-ar preocupa asta? Homosexual sau heterosexual – asta este treaba lui. Este viaţa lui. Cine eşti tu? De ce te-ar deranja asta?”
Ea a fost foarte şocată când am spus asta. Ea a venit simţind că ar trebui ca eu să fiu foarte recunoscător ei fiindcă ea îmi dădea o informaţie aşa de importantă. De ce ar trebui să te preocupe? Nu poţi lăsa oamenii cu viaţa lor? Eu critic doar când viaţa altuia este vizată; altfel nu este nici o treabă. Ce face Satya Sai Baba cu sexualitatea lui este treaba lui, nu este treaba nimănui alcuiva. Dar Vechiul Om îşi băga constant nasul în treaba orişicui.
Aici se întâmplă în fiecare zi: felul vechi de oameni vin şi sunt în agonie fiindcă un bărbat ţine mâna unei femei. De ce? Doar el nu îţi ţine mâna ta. Şi dacă cele două persoane s-au decis să se ţină de mână, ele au libertate absolută de a face asta. Şi dacă ei se bucură, cine eşti tu să te bagi? Dacă bărbatul ţine mâna vreunei femei împotriva voinţei ei, atunci poate că este nevoie de ajutorul tău, dar dacă ambii sunt voitori, atunci nu ar trebui să te privească deloc.
Dar asta este vechea conştientizare. Ea încerca întotdeauna să găsească moduri şi mijloace de a manipula pe ceilalţi, de a fi dominantă asupra celorlalţi. Noua conştientizare va lăsa pe oricene cu viaţa lui. Dacă cineva nu dăunează celorlalţi, el nu ar trebui blocat. Dacă cineva nu este un pericol pentru ceilalţi, el nu ar trebui blocat. Până când cineva nu interferează cu libertatea altcuiva, nu ar trebui să se interfereze cu libertatea lui.
Vechea lume a rămas fără individualitate – ea ura individualitatea! Îi plăceau doar oile, mulţimile – oameni purtându-se în acelaşi fel şi fiecare urmând aceeaşi rutină şi aceeaşi structură. Noul Om va permite tot felul de posibilităţi. Noul Om va iubi structurile lichide. El va fi uman, el va respecta fiinţele umane. Respectul lui va fi aproape religios.
Noul Om va trebui să găsească noi forme de comunitate, de apropiere, de intimitate, de scop împărtăşit, fiindcă vechea societate nu va dispărea imediat – va mai persista. Va da tot felul de lupte cu noua societate – aşa cum se întâmplă întotdeauna. Are atât de multe interese vădite, nu poate să se ducă uşor. Se va duce doar când devine imposibil ca ea să mai rămână în existenţă.
Înainte ca ea să se ducă, Noul Om va trebui să creeze noi feluri de comunităţi, noi feluri de familii, noi comunităţi de apropiere, intimitate, scop împărtăşit. De aceea încerc să creez o mică comunitate unde tu poţi fi în mod total tu însuţi – departe de lumea structurată şi putredă – şi îţi poate fi acordată libertate absolută. Va fi un experiment, fiindcă de-a lungul acestor linii se va mişca viitorul. Va fi un mic experiment, dar de o imensă semnificaţie.
Noua conştientizare nu va avea nimic de-a face cu instituţii precum căsătoria. Noul Om va avea o neîncredere naturală faţă de căsătorie ca instituţie. O relaţie bărbat-femeie are profundă valoare pentru el doar când este o relaţie reciproc amplificatoare, crescândă, curgătoare. El va avea puţin respect pentru căsătorie ca o ceremonie sau pentru jurăminte de permanenţă... care se dovedesc a fi foarte nepermanente. El iubeşte clipa şi o trăieşte în totalitatea ei. Căsătoria nu are nici un viitor. Dragostea are un viitor.
În trecut dragostea nu era o realitate, căsătoria era o realitate. În viitor dragostea va fi o realitate şi căsătoria va deveni tot mai ireală. În trecut oamenii se căsătoreau unul cu celălalt, de aici cu timpul ei au început să se placă şi să se iubească. În viitor oamenii se vor iubi şi se vor plăcea unul pe celălalt, doar atunci ei vor trăi împreună. În trecut a trăi împreună venea mai întâi şi natural că atunci când trăieşti împreună apare o plăcere, o dependenţă. Era un fenomen necesar; soţul avea nevoie de soţie, soţia avea nevoie de soţ şi apoi copiii aveau nevoie de părinţi ca să fie împreună. Era mai mult sau mai puţin un fenomen economic, dar nu era din dragoste.
Viitorul va cunoaşte un fel diferit de relaţie care este bazată pur pe dragoste şi rămâne în existenţă doar cât timp rămâne dragostea. Şi nu este nici o năzuinţă pentru permanenţa ei, fiindcă în viaţă nimic nu este permanent; doar florile de plastic sunt permanente. Trendafirii adevăraţi se nasc dimineaţa şi sunt duşi seara. Şi aceasta este frumuseţea lor: sunt frumoşi când vin, sunt frumoşi când petalele lor încep să se ofilească şi să cadă. Viaţa lor este frumoasă, moartea lor este frumoasă, fiindcă există vitalitate. O floare de plastic nu se naşte niciodată, nu trăieşte niciodată, nu moare niciodată.
Căsătoria a fost o floare de plastic a trecutului. Noua conştientizare nu poate avea nici un respect pentru căsătorie. Va trebui să creeze un nou fel de intimitate – prietenie – şi va trebui să înveţe să trăiască cu fenomenul nepermanent al dragostei şi al fiecărui lucru.
Este nevoie de curaj pentru a trăi cu nepermanenţa vieţii, fiindcă de fiecare dată când se schimbă ceva trebuie să te schimbi din nou pe tine însuţi. Cineva ar vrea să rămână fix – pare mai sigur, mai adăpostit. Aşa a trăit Vechiul Om: Vechiul Om nu era aventuros, întreaga sa preocupare era siguranţa. Noul Om va avea spirit de aventură. Preocuparea lui nu va fi siguranţa, preocuparea lui va fi extazul. El nu va crede, fiindcă convingerea este o căutare a securităţii – el va explora. El s-ar putea să nu aibă răspunsuri clare la fiecare întrebare, dar el va accepta orice provocare la investigaţie, la explorare. El va merge pe cât de departe îl va duce viaţa. El va încerca să ajungă la stele. Dar el va rămâne deschis. El nu va începe cu o credinţă, cu o concluzie, el va începe doar cu o căutare, cu o întrebare.
A începe cu o credinţă înseamnă a nu începe deloc. A începe cu o credinţă este doar a juca un joc cu tine însuţi. Tu ai crezut deja – cum poţi explora? Pentru a explora, cineva trebuie să fie agnostic, şi asta va fi religia viitorului: agnosticismul. El va fi capabil şi destul de curajos pentru a spune: „Nu ştiu, dar sunt interesat să cunosc. Şi sunt gata să merg în orice dimensiune, în orice aventură.”
Noul Om va fi gata să rişte. Vechiul Om era foarte afacerist, niciodată gata să rişte: riscul era anatema, securitatea era ţelul lui. Dar cu securitatea începi să mori. Doar în aventură, în continuă aventură viaţa creşte către tot mai înalte plenitudini, ajunge către piscurile himalayene.
Noua persoană va fi o persoană spontană – impredictibilă, voitoare de a risca noutatea, adesea vrând să rişte spunând sau făcând lucrul sălbatic, îndepărtat. El va crede că orice este posibil şi că poate fi încercat orice. El nu se va agăţa de cunoscut, el va încerca întotdeauna să rămână disponibil necunoscutului, chiar şi incognoscibilului. Şi el nu se va sacrifica pentru nici un viitor, fiindcă el nu va fi un idealist. El nu se va sacrifica pentru nici o idee, idealuri, ideologii abstracte. El se încrede în propria lui experienţă şi o profundă neîncredere în orice autoritate externă.
Noul Om se va încrede doar în propria lui experienţă. Până nu cunoaşte, el nu se va încrede. Nici o autoritate externă nu-l poate ajuta pe Noul Om. Nimeni nu poate spune: „Ţi-am spus eu, deci trebuie să crezi fiindcă noi am crezut întotdeauna, deci tu trebuie să crezi fiindcă strămoşii noştri au crezut, deci tu trebuie să crezi fiindcă este scris în Vede şi în Biblie, tu trebuie să crezi.” Noul Om nu va avea nimic de a face cu astfel de nonsensuri. Noul Om va crede doar dacă el cunoaşte. Aceasta este adevărata încredere: încredere în propriile posibilităţi, în potenţialul său propriu. Noul Om se va respecta pe el însuşi. A crede în autorităţi externe este lipsit de respect faţă de propria fiinţă.
Şi în cele din urmă, Noului Om o să-i placă să fie alături de natura elementară: de mare, de soare, zăpadă, flori, animale, păsări, de viaţă, de creştere, de moarte.
După mine, acesta este cel mai important fenomen care se întâmplă astăzi: un Nou Om vine în existenţă, iar primele raze sunt deja la orizont. Pregăteşte-te să-l primeşti pe Noul Om, fii gata să devii în orice moment o gazdă pentru oaspetele care vine, pentru că bate la uşa ta. Şi aceasta este sannyasul: o pregătire – să fi gata să-l primeşti pe Noul Om. Primirea Noului Om va fi o aventură măreaţă, va fi de asemenea riscantă, fiindcă vechiului nu-i va plăcea.
Trebuie să vă deschideţi inimile pentru nou, să desrădăcinaţi toate buruienile vechiului, să renunţaţi la toate condiţionările pe care vechiul vi le-a dat, astfel încât să puteţi primi Noul.
Şi amintiți-vă că zilele mesiilor sunt terminate. Nu aşteptați venirea din nou a lui Cristos, nu aştepția pentru venirea din nou a lui Buddha. Nimeni nu mai vine din nou, cel puţin nu Buddha şi nu Cristos. Cei care vin din nou, sunt oamenii care trăiesc fără a învăţa nimic de la viaţă. Buddha și-a învăţat lecţia, așa că el nu va veni din nou. Cristos și-a învăţat lecţia, așa că nu va veni din nou. Nu aştepta vreun mesia să vină şi să te mântuiască, ci aşteaptă o nouă conştientizare.
Asta obişnuia să creadă Vechiul Om, că va veni cineva. Hinduşii gândesc că Krishna va veni: „Când lucrurile sunt într-adevăr întunecate şi dificile şi disperate, Krishna va veni şi ne va mântui”. Totul prostie! Totul este un sfânt bălegar de vacă!
O nouă conştientizare te va mântui, nu vreo persoană – Buddha, Krishna, Cristos. Ei au fost aici şi ei nu au putut mântui. Nici o singură persoană nu o poate face – este imposibil. Doar o nouă conştientizare poate mântui omul din sclavia lui. Şi noua conştientizare poate veni doar prin tine: tu trebuie să devii pântecul, trebuie să accepţi asta, să o primeşti, să te pregăteşti pentru asta.
Sannyas nu este nimic altceva decât a deveni gata pentru ceva imens de valoros, astfel încât atunci când darul vine, tu să nu fii profund adormit, astfel încât atunci când noua conştientizare bate la uşa ta, tu eşti gata să o îmbrăţişezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu