ETERNA LEGENDA A IUBIRII

Postat Maria

 Albastru... Gigantic... Stravechi. Necunoscut vreodata… Un nor inspirand un amestec de teama si respect, venind din Indepartare. Nascut pentru a calatori, se misca repede cu usurinta. Lumina sferele cu o stralucire divina albatru intunecat cum nimeni nu mai vazuse vreodata. Nici macar zeii…nici macar Nagas-ii , cei care cunosteau toate secretele Taramului de Dincolo. Zeii din Amaravati stateau grupati intr-un sir lung aproape de Marea Molten, privind norul ce se contura in apropiere.. Langa ei, Kartendranath…strangand in maini tridentul sau, zeul sopti: “Daca acest lucru ne ataca, atunci Lordul Melchisedek sa aiba mila de noi!”. Imensitatea norului era cea care il impresiona pe Kartendranath. Mai vazuse el Dragoni Zburatori dar niciodata atat de aproape. Aflandu-se acum fata in fata cu acea fiinta, a ramas inmarmurit. Si, peste toate..., Muzica…era dincolo de orice ascultase vreodata, dincolo parca de orice ar fi putut el intelege.Pe masura ce Dragonul Zburator se apropia, armonii inexprimabile au invadat sferele… Muzica multidimensionala… ` Acorduri ale necuprinderilor pline de mistere… Cantecul Creatiei… Infinite voci raspunzand oricarei chemari…Eoni din Necunoscut, Visul ce precede Noaptea Cosmica...cu mult, mult inainte de a se fi nascut Zeii. Cand norul a ajuns la marginea sferelor lui Melchisedek, s-a oprit. Insa muzica a continuat sa se auda... misterioasa si eterica…Norul s-a oglindit in apele Molten…foc pe fundul marii…flacarile din mare s-au reflectat apoi in inaltul cerului, intr-un albastru inexprimabil. Toti incremenisera…liniste…zeii contemplau sarbatoarea luminii. In limba zeilor existau o multume de cuvinte pentru ‘albastru” insa nici unul dintre ele nu s-ar fi potrivit divinei aurori care le lumina cerul. “Vrea ceva”, a intuit Kartendranath, “asteapta ca noi sa facem ceva”. S-a intors catre zeul din stanga lui: “Gana?”. Cu ochii atintiti asupra orizontului, zeul coifului auriu raspunse: „Aici, acum, ne-a fost ceruta Tesatura Iubirii. Asa cum vrea, o vom darui.” Tesatura Iubirii, Iubirea ce naste Lumina Lordului Melchisedek. Total neasteptat, Vulturul Alb al zeilor si-a luat zborul. S-a inaltat de la marginea marii Molten in inaltul cerului. Atunci, dintr-o data, muzica a incetat. Zeii si-au tinut respiratia. Linistea care a urmat sunetului era plina de mistere. Fara sfarsit si profunda ca o Noapte Cosmica. Ca o umbra alba, vulturul s-a indreptat spre norul strain...Intra in el...o sageata fragila de lumina, in comparatie cu imensitatea norului... Era ca si cum linistea se contopise cu infinitul...Vulturul Alb al zeilor disparuse. S-a evaporat in eter? A fost inghitit de nor? Ce se intamplase era greu de inteles, chiar si pentru zei. Apoi, muzica s-a auzit iar. Dar, de data aceasta, era o muzica diferita. Ceva extraordinar...inefabila si complexa ca Zorii Creatiei...Si totusi, avea ceva imblanzit, nu mai era atat de ciudata, atat de straina... Acum, focul ei rigid si calculat se insufletise de o forta solara. Acum continea inima nepatata a Vulturului. Astfel, Dragonul Zburator a inteles Calea Iubirii... S-a nascut o legenda. Pentru o intreaga noapte, zeii au sarbatorit misterul Taramului Indepartat. Prin ochii Vulturului Alb zeii au inteles gloria acelui Nor. Dragonul Zburator venise de dincolo de Abisul Adancului si de Prapastia Eternitatii. Traise de-a lungul multor cicluri cosmice, calatorise in mii de sfere, de la Laguna Albastra la Marele Stramos si din Adancurile Eternitatii unde Mama Luminii poate fi vazuta zambind, la Neagra Noapte Indepartata in care toate secretele Creatiei sunt intelese....Dincolo de Timp, de Spatiu, dincolo de Infinit, dincolo de orice nastere cosmica, acolo unde traiesc mistere ce-i depasesc chiar si pe zei. Vulturul Alb l-a rugat pe Dragonul Zburator sa ramana. Acest lucru insa nu era posibil in ordinea Universului pentru ca Dragonul Zburator, mereu calator prin eternitate, ar fi trebuit acum sa-si schimbe drumul. In zori, Vulturul Alb reaparu, izbucnind din flacarile albastre ale cerului. Sferele au vibrat de armonie si muzica, iar zeii s-au indestulat cu elixirul infinitului. Apoi Norul a inceput sa se miste...incet, la inceput, astfel incat Vulturul a putut sa zboare in urma sa. L-a insotit pana in marginea sferelor lui Melchisedek, acolo unde Tesatura Iubirii se sfarseste si incep sferele Indepartarii. Acolo si atunci au fost schimbate legendarele cuvinte: „Iubire Eterna, Dragon Zburator!’” „Iubire Eterna, Vultur Alb al Zeilor”! Apoi, Dragonul Zburator a disparut in marele Taram al Necunoscutului. Insa ecourile muzicii sale au rezonat in sfere timp de o mie de ani. De atunci, oricine contempla Vulturul, nu vede numai infinitul Spirit al Albei Puritati, ci si o sclipire de albastru, ca o unda de tristete razbatand de dincolo de Abisul Caderii si Indepartarile Eternitatii. Iar oricine traverseaza Marele Abis poate auzi, ca de nicaieri, cantecul Dragonului Zburator: „Cu toata Mintea mea, cu toata Inima mea Sunt cu tine, chiar daca sunt departe.”
 SAMUEL SAGAN Secretele Atlantidei

Sursa: http://eulinterior.blogspot.ro/