Dan Diaconescu – asul din mâneca lui Traian Băsescu

Traian Băsescu. Screenshot: Vocea Rusiei

© Скриншот: «Голос России»

Pentru orice observator avizat, succesul obţinut de Dan Diaconescu în lupta pentru privatizarea Oltchim este un semnal de ordin politic care se înscrie într-o strategie mai largă de reducere a şanselor USL de a obţine o majoritate parlamentară în urma alegerilor viitoare. Situaţia politică, privită din perspectiva chiriaşului de la Cotroceni, prezintă anumite provocări care pot fi depăşite prin utilizarea creativă a electoratului lui Dan Diaconescu.

Perspectivele electorale ale PDL nu sunt deloc strălucite şi chiar dacă Barroso şi Redding vor face campanie prin satele Olteniei, este improbabil ca echipa portocalie să recâştige popularitatea de odinioară. „Generaţia nouă” a politicienilor de dreapta, inclusiv „micul Codreanu” alias Neamţu şi „premierul Puff” alias MRU nu pot oferi nici un fel de speranţe politice, fiind fie nişte anonimi din punct de vedere electoral, fie nişte persoane care provoacă alergia electoratului. În aceste condiţii, unica speranţă de a reduce procentajul USL sub 50% este partidul lui Dan Diaconescu. PDL nu mai poate creşte semnificativ, iar tandemul „STS + găleata” nu poate compensa decât un anumit procent de voturi, această corecţie fiind insuficientă pentru a evita o victorie a USL. În schimb, PP poate creşte semnificativ, mai ales dacă este ajutat economic şi organizatoric de anumite forţe care au o experienţă în asemenea operaţiuni.

Un prim pas pentru ranforsarea PP este „demarginalizarea” acestei structuri politice. Cei care îşi doresc o viitoare alianţă parlamentară între PP şi PDL ar fi interesaţi ca imaginea politică a lui Dan Diaconescu să fie disociată cât mai rapid de imaginea lui „domu’ Dan de la televizor” şi privatizarea Oltchim oferă o şansă pentru a-l transforma pe Diaconescu într-un fel de erou naţional care „ia de la stat şi dă poporului”. Lupta cu „ciocoii de la Oltchim” poate deveni acel eveniment care-l va transforma pe Diaconescu dintr-un personaj bizar şi marginal într-un politician cu perspective electorale foarte serioase.

În cazul Oltchim, poziţia lui Dan Diaconescu este un fel de win-win în varianta triplă. Dacă o altă companie ar fi oferit mai mulţi bani pentru acţiunile combinatului (ceea ce nu era o problemă), cel mai probabil, „eroul poporului” ar fi contestat până în pânzele albe procesul de privatizare şi, ajutat de „justiţia independentă”, ar fi transformat activitatea noului investitor într-o veritabilă cursă cu obstacole juridice şi administrative. Orice victorie în instanţă a lui Dan Diaconescu, ar fi fost tratată ca o înfrângere a „ciocoilor capitalişti” şi o victorie „a poporului”. Dacă Diaconescu pierdea în instanţă, probabil, ar fi urmat acuzaţii de blat între investitorul străin şi guvernul USL, iar Diaconescu ar fi căpătat o aură de erou care a suferit de pe urma patriotismului său. În aceste condiţii, faptul că „mogulul poporului” a câştigat licitaţia nu trebuie tratat ca ceva surprinzător.

Acum, situaţia va evolua în funcţie de conjunctura politică. Nu este exclus ca anumite grupuri politico-economice cu pronunţate afilieri „portocalii” să-i ofere lui Dan Diaconescu banii necesari pentru a cumpăra acţiunile, iar achiziţia Oltchim să devină o importantă sursă de capital electoral pentru PP. Dacă Electrica sau AVAS vor încerca să forţeze plata datoriilor Oltchim, „mogulul poporului” va deveni un martir al luptei cu „ciocoii de la USL” care doresc „să dea combinatul pe mâna unor străini”. Chiar şi în acest caz, Dan Diaconescu va obţine o creştere importantă a capitalului electoral. Astăzi, o asemenea variantă este încă posibilă, dar deja improbabilă. Scenariul cel mai probabil fiind utilizarea dezastrului de la Oltchim în calitate de „piatră de moară” legată de gâtul campaniei electorale a USL. Scandalul va continua, banii nu se vor da, Dan Diaconescu va acuza „ciocoii” de sabotaj şi atacuri la adresa „mogulului poporului”, iar USL va scădea în sondaje.

Viitorul Otlchim se plasează undeva între farsă şi tragedie. Atât pentru Dan Diaconescu cât şi pentru angajaţii de la Oltchim soluţia ideală ar fi cooptarea unui partener extern cât mai puternic din punct de vedere financiar. În caz contrar, Oltchimul va ajunge în faliment, iar Dan Diaconescu o va sfârşi, mai devreme sau mai târziu, la fel de tragic ca şi ceilalţi aliaţi politici ai găştii de politruci portocalii.

Pentru Victor Ponta, soluţiile cele mai radicale sunt soluţiile cele mai bune. În cazul ideal, privatizarea trebuie reluată cât mai rapid şi finalizată înainte de alegeri. Investitori interesaţi există, contează abilitatea guvernului de a organiza procesul de privatizare în mod adecvat şi fără „ciudaţi” în rândul participanţilor.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru