Oltchim: Bătălie geopolitică

© Foto: SXC.hu

În ultimele 24 de ore, scandalul Oltchim a căpătat clare conotaţii geopolitice, iar capitala României a devenit din nou un câmp de bătălie între forţe politice şi economice de anvergură globală. În contextul evenimentelor de ieri, a devenit explicabil atât comportamentul consultanţilor americani de la PricewatehouseCoopers cât şi alte ciudăţenii din procesul de privatizare a celui mai mare combinat petrochimic din Europa de Sud-Est.

Judecând după modul în care evoluează situaţia, în bătălia pentru Oltchim sunt implicate trei forţe distincte. Acţionarul minoritar al Otlchim, compania germană PCC, şi-ar fi dorit să obţină controlul combinatului şi, dat fiind faptul că această entitate deja deţine o serie de unităţi de producţie petrochimică din Europa de Est, nu este exclus ca scopul final al preluării să fi fost închiderea combinatului. Compania PCC a fost acuzată în repetate rânduri de obstrucţionarea tentativelor de reorganizare sau revitalizare a combinatului, ceea ce ar putea induce anumite dubii intenţiilor acestui acţionar minoritar. Prin „manevra Diaconescu” compania PCC a fost scoasă din joc.

Declaraţiile premierului Ponta la care am făcut referire în articolele anterioare, vizita ambasadorului Federaţiei Ruse la Ministerul Economiei şi alte acţiuni mai mult sau mai puţin vizibile, arată că există un interes economic din partea rusă în privinţa Oltchim. Capacităţile financiare necesare repornirii şi retehnologizării combinatului există. În mod evident, există companii petrochimice din Rusia care ar fi interesate să intre în posesia unor capacităţi de producţie care se află în interiorul Uniunii Europene. Spre deosebire de alţi jucători angrenaţi în această dispută destul de haotică, companiile ruseşti nu ar avea vreun motiv logic să închidă Oltchim. Din contra, ar exista o nevoie evidentă de a avea un cap de pod în piaţa europeană şi de a „scrie” o poveste de succes referitoare la modul pozitiv în care investiţiile ruseşti influenţează economia şi situaţia socială. Privită din exterior, situaţia Oltchim are câteva probleme care ar putea afecta dorinţa unor investitori importanţi din Rusia să se implice în procesul de privatizare. Prima problemă: neclaritatea regulilor jocului şi incertitudinile legate de creanţele AVAS şi Electrica. A doua: Dan Diaconescu, care beneficiază de un sprijin vizibil al unor structuri mai puţin vizibile. Ultimul lucru pe care şi-l doreşte un investitor strategic este să fie „târât” prin tribunalele dâmboviţene în loc să se ocupe de producţie, locuri de muncă şi creşterea profitului. Poveştile despre „justiţia independentă” de la Bucureşti sună bine la sediul PPE de la Bruxelles, dar nu sunt prea credibile pentru cineva care se gândeşte la o investiţie de 1,3 miliarde de euro în România.

Elementul cel mai interesant al scandalului Oltchim este implicarea deja vizibilă a SUA. Este improbabil ca scopul principal al implicării americane să fie achiziţia combinatului petrochimic. Dacă se dorea acest lucru, soluţia era simplă: Dow Chemical sau ExxonMobil Chemical (că tot are relaţii bune la Cotroceni) puteau participa la licitaţie şi ar fi câştigat-o fără nicio problemă. Faptul că reprezentanţii ambasadei SUA discută cu Dan Diaconescu pentru a lua pulsul „situaţiei politice şi sociale din România” arată că jocul este mult mai complex. Cel mai probabil, diplomaţii americani sunt conştienţi că această întâlnire îi oferă lui Dan Diaconescu o legitimitate politică excepţională, transformându-l dintr-un personaj mediatic controversat într-un personaj politic cu un mare potenţial electoral. Scenariul cel mai probabil este că organizarea întâlnirii a fost o decizie luată în cunoştinţă de cauză. Dacă „mogulul poporului” va ajunge să fie finanţat din Occident în vederea preluării Oltchim, capitalul electoral al Partidului Poporului va atinge cote stratosferice. În aceste condiţii este foarte clar că banii se vor da de fapt pentru a finanţa un proiect politic şi nu pentru a investi în Oltchim. Desigur, un asemenea scenariu pare scos din filmele SF, dar acum câteva zile nimeni nu ar fi crezut că Dan Diaconescu poate fi primit la ambasada SUA pentru a fi consultat în privinţa situaţiei politice şi sociale din România.

Rămâne de văzut dacă electoratul român va fi satisfăcut de situaţia în care viitorul politic al acestei ţări, aşa cum este văzut de unii decidenţi de la Washington, are faţă de Dan Diaconescu.

Sursa: romanian.ruvr.ru