Nu rareori sunt întrebat de oameni suferinzi – inclusiv de cei cu maladii incurabile din punctul de vedere al medicinii alopate actuale - care este cel mai de încredere vindecător popular, la care să apeleze în ultimă instanţă pentru tratament. Din experienţa cumulată în acest controversat domeniu, m-am gândit să fac un mic ghid estimativ pentru uzul bolnavilor, care doresc să se informeze asupra unor tămăduitori din aria terapiilor alternative.
„Foşti bolnavi incurabili de serviciu”.
În primul rând, nu vă luaţi după ce spun la televizor „foşti bolnavi incurabili de serviciu”. Vindecătorii populari dispun de suficiente resurse băneşti, pentru a plăti diverşi indivizi rămaşi repetenţi la moralitate, care le fac reclamă. Pentru a ne face o ideie cât câştigă un asemenea tămăduitor, este suficient să menţionăm declaraţia unui „bioterapeut” din vestul ţării, care a declarat la un post de televiziune că deţine recordul la pacienţi care apelează la seviciile sale: 252 într-o zi!
Dacă înmulţim numărul pacienţilor cu 100 de lei (cât reprezintă „consultaţia”), înseamnă că acest vindecător poate căştiga 25.200 lei pe zi. Înmulţit cu cinci zile pe săptămână fac 126.000 lei. Dacă înmulţim cu 4 săptămâni pe lună, rezultă o sumă de 504.000 lei lunar. Dacă mai înmulţim şi cu 10 luni pe an, cât lucrează un „bioterapeut”, ajungem la suma de 5.040.000 lei, neimpozabili. Este evindent, un caz de excepţie. Grosul vindecătorilor se situează cam la jumătate din această sumă, adică în jur de 2.500.000 lei pe an. Prin urmare, tămăduitorii populari au de unde plăti pe cei ce le fac reclamă. Au de unde plăti şi trepăduşii puşi să maculeze, sub diferite forme, pe cei ce divulgă acest „secret” profesional.
Aspectul fizic al vindecătorului popular.
Dacă tămăduitorul are un aspect fizic deficitar, este bine să-l evitaţi. Dacă este supraponderal sau obez, este semn că poate avea diabet, hipertesiune, artrită, boli endocrine, cancer, etc. Dacă este prea slab, s-ar putea să sufere de tuberculoză, de afecţiuni hepatice sau renale, de hipertiroidie, cancer, etc. Prin urmare, terapeutul fiind în deficit de resurse bioenergetice vitale, poate deveni energofag în dauna pacientului. (A se vedea în acest sens şi articolul din Jurnal paranormal, întitulat Vampirismul bioenergetic.)
Vindecătorul dacă este eficient, ar trebui să se trateze mai întâi pe el, înainte de a se lasa în aria terapiilor alternative. Există riscul să luaţi o boală în plus de la tămăduitor. Mai există şi un alt risc iminent. Zilnic prin cabinetele vindecătorilor populari se perindă tot soiul de bolnavi, unii având boli transmisibile. Atenţie! Potrivit cercetărilor medicale de ultimă oră, unele forme de cancer ar fi transmisibile prin secreţiile palmelor bolnavului. Tămăduitorul nu are capacitatea să să discearnă pe cei care prezintă pericol pentru pacienţi.
Icoane şi cruci în cabinetele vindecătorilor.
Dacă pereţii cabinetului tămăduitorul sunt tapetaţi cu icoane, cruci şi cu alte recuzite religioase este semn că acesta trişeză şi vrea să vă convingă de intenţiile sale „cinstite”. Eficienţa terapiei alternative se manifestă în absenţa simbolurilor religioase, excepţie făcând bolnavii care se roagă ei înşişi la Dumnezeu. Am întrebat o vindecătoare, ce trata un pacient din Turcia, cum se împacă prezenţa icoanelor ortodoxe pe pereţii cabinetului, cu credinţa islamică a pacientului turc. Nu a am primit un răspuns satisfăcător.
Evaluarea psihică a terapeutului, de către pacient.
Nu uitaţi să recurgeţi la psihologie nativă, în evaluarea psihică a unui terapeut căruia aţi decis să încredinţaţi sănătatea şi viaţa voastră. Potrivit datelor comunicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), fiecare al cincilea vest-european şi fiecare al patrulea român suferă de disfuncţii ale sistemului nervos. Nu ezitaţi să evaluaţi prin mijloace voastre native, dacă terapeutul căruia vă adresaţi este în regulă la acest capitol.
Dacă susţine că este paranormal, ţineţi-vă departe de acesta. Nimeni nu este mai paronormal decât altul. Toate lucrurile din Universul cunoscut sunt paranormale prin geneză şi normale prin repetabilitate.
Dacă pretinde că aude voci în cap care îi spun cum să trateze, iarăşi trebuie să-l evitaţi. Vocile pe care le „aud” unii indivizi sunt un sidrom al schizofreniei şi riscaţi să vă „trateze” un schizofrenic, cu urmări ireparabile.
Dacă terapeutul pretinde că „lucrează cu creierul” său ca să vă vindece, în cel mai bun caz minte ca să vă ia banii. Psihoterapia reală (care se aplică în tratamente alternative) constă în tehnici psihologice, menite să declanşeze resursele bioenergetice subtile ale omului suferind, ca să se vindece prin propriile sale mijloace biologice.
Dacă terapeutul suferă de fobii de ori ce fel, evitaţi-l. Fobiile sunt axate pe fond psihic labil. De exemplu, o terapeută care s-a aflat în monitorizarea subsemnatului, dormea pe canicula verii învelită cu plapumă şi cu ferestrele închise ermetic, fiindu-i teamă să nu o tragă curentul.
Dacă vindecătorul susţine că este în legătură cu spiritele sau cu alte entităţi paranormale, trebuie să-l evitaţi întrucât poate fi vorba de disfunţii psihice grave.
Aurele umane. „Repararea” aurelor umane.
Dacă terapeutul pretinde că vă vizualizează aura, sunt posibile trei variante:
1.Vă minte ca să vă impresioneze în privinţa „puterilor” sale paranormale şi să vă ia banii;
2.Vede prin autosugestie aureole după un model mental prefabricat, văzut anterior pe fotografii trucate sau schiţe cu aure simulate. Prin urmare, este labil pshic şi nu va fi în stare să se concentreze asupra actului vindecării bolnavului;
3. Prezintă alte disfucţii neuropsihice.
Biocâmpul uman – impropriu spus aura umană – este invizibil. Biocâmpul uman se manifestă începând cu limita de separare a organismului viu faţă de mediul ambiant şi continuă în jurul omului pe distanţe nedeterminabile. Iar pretinsa reparare a aurei de către vindecătorii „clarvăzători” este un nonsens. Biocâmpul („aura”) este rezultatul extern al funcţiilor fiziologice şi psihice ale omului. Simplificând lucrurile, biocâmpul poate fi asimilat cu câmpul energetic generat de un motor cu ardere internă, în funcţiune. În jurul motorului se pot detecta, uneori de la distaţe destul de mari, câmp electrostatic, câmp magnetic, componentă termică, vibraţii acustice, gaze de eşapament, etc. Când se defectează motorul, este inutil să se acţioneze asupra componentelor câmpului energetic extern al mecanismului, cu speranţa deşartă că asfel va fi reparat.
Pasele cu palmele nu sunt recomandabile.
Pusul palmelor pe bolnav şi pasele cu palmele în jurul capului bolnavului sunt gesturi nerecomandabile. Pot să inducă o stare de rău suplimentar pacientului, întrucât terapeutul înmagazinează în palmele sale propriile secreţii sudorale, bacterii şi energii negative reziduale preluate de la bolnavii pe care i-a tratat anterior.
Medicamente pe care le vând unii terapeuţi.
Cu foarte rare excepţii, medicamentele pe care le vând unii vindecători sunt inutile în tratarea maladiilor incurabile. Terapeuţi populari ce abia au trecut de stadiul alfabetizării, ingineri rataţi, medici puşi pe căpătuială, etc, vând produse medicinale „originale” cu valoare terapeutică îndoielnică şi cu efecte secundare necercetate în mod serios. Zilnic, telespectatorul este bombardat de reclame în genul „produs unic de la Oxford”, plante din Mongolia, etc. Asemenea reclame fantasmagorice sunt plătite de tămăduitori, care vor să-şi vândă marfa.
Excepţie fac produsele placebo, dar acestea nu se recomandă a fi administrate de vindecători populari. (A se vedea şi articolul din Jurnal paranormal, Medicamentele placebo – terapia viitorului?)
Vindecătorii care fac călătorii pentru „studii” în China, Tibet, Mongolia, America, etc.
Vindecătorii populari tind să vă aburească cu pretinsele călătorii pentru „studii”, pe care le-au făcut în diverse zone ale globului. În fapt, sunt simple excursii de vacanţă, plătite de bolnavii pe care îi „tratează”. Să luăm în acest sens, un exemplu concret.
Un tămăduitor popular se lăuda deunăzi la un post de televiziune, că a făcut o călătorie de studii în China. A „vândut” această înformaţie ca pe un apogeu al pregătirii sale profesionale. Drept care, trebuia să vină tot natul la cabinetul său, să beneficieze de experinţa dobândită în China.
Dar noi ştim că grupuri de turişti care se duc în China, sunt preluate operativ de chinezi îmbrăcaţi în haine civile, sunt monitoziate tot timpul şi sunt duse să viziteze obiective destinate exclusiv turiştilor. De unde schimb de experienţă cu vindecătorii chizezi, care vindecători - între noi fie vorba -, sunt tot „cadre” îmbrăcate în civil? În Tibet este acelaşi lucru. În ce priveşte excursiile în alte zone ale globului, bolnavii trebuie să fie conştienţi că, terapeuţii noştri populari pot merge acolo numai în postură de pacienţi ai unor vindecători locali. Nici un tămăduitor nu va dezvălui altora secretele sale profesionale, care în ultimă instanţă îi aduc profituri băneşti în urma pacientilor pe care îi tratează. Prin urmare, lauda cu călătorii în ţări exotice făcute pentru „studii” este menită să vă păcălească.
Ce este de făcut în această situaţie?
Să renunţăm la terapiile alternative? Nu. Terapeuţi credibili se găsesc pe toate meridianele planetei noastre. Dar aceşti oameni sunt rari, ca iarba de leac. Ca să lecuiască o boală, un tămăduitor trebuie să creadă, fără rezerve, în puterea mijloacelor sale de vindecare. Bolnavul, la rândul său, trebuie să creadă în puterea de vindecare a terapeutului. Persoanele din jurul bolnavului, trebuie fie încredinţate că miracolul vindecării se va produce. La baza acestui procedeu de tămăduire, se pare că se interpune câmpul morfic – noţiune din domeniul psihologiei, care defineşte legătura subtilă şi conlucrarea între mai multe creiere.
Există tămăduitori populari care săvârşesc adevărate miracole în arta vindecării unor boli, declarate incurabile de medicina alopată actuală. De pildă, unşaman din America Centrală a vindecat trei bolnavi cu rabie declanşată. Medici şi alţi cercetători care au verificat cu rigoare ştiinţifică acest lucru la faţa locului, nu au găsit nici o explicaţie rezonabilă pentru această reuşită. Au apărut tămăduitori în SUA, care vindecă forme de cancer în cel mult două săptămâni. Iarăşi nu s-a găsit nici o explicaţie ştiiţifică pentru acest lucru. Şi exemple de acest gen ar putea continua.
Când ne decidem să apelăm la terapetuţi populari,trebuie să ne obişnuim cu ideea să alegem grâul de neghină, ţinând cont de indicaţiile de mai sus. Desigur că, prin recomandările făcute, nu am epuizat întreaga gamă de subterfugii la care regurg unii vindecători populari, pentru păcălirea bolnavilor. Să nu uităm că printre aşa zişi vindecători există şi psihopaţi, care prin natura bolii psihice de care suferă sunt lipsiţi de milă faţă de semeni.
P.S. Aţi remarcat, fără îndoială, că în acest articol am folosit diverse denumiri pentru desemnarea întreprizătorilor din aria terapiilor alternative: bioterapeut, terapeut, vindecător, tămăduitor. În lipsa unor reglementări legale, fiecare se numeşte pe sine cum vrea, nu rareori în cotradicţie cu medicina alopată. Vom încerca împreună săptămâna viitoare să găsim o denumire adecvată pentru aceşti vindecători şi să propunem, spre legiferare, denumirea corectă.
Sursa: rudan.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu