Violeta A. ne-a povestit următoarele întîmplări prin care au trecut ea şi fetiţa ei, făcînd-o să creadă, şi ea, în îngeri.
Violeta este mama unei fetiţe de cinci ani, foarte bolnavă. Micuţa nu mai putea merge şi trebuia să se ducă des la spital, doctorii sperînd în recuperarea ei. Intr-o zi, ca de obicei, Violeta o luase cu maşina şi se grăbea, căci avea oră fixă la medicul care o trata pe fetiţa ei, Oana. De cîte ori pleca împreună cu mama ei la spital, micuţa se ruga cu glas tare să se facă bine, vorbind cu cineva, dar cînd a fost întrebată de mamă cu cine anume, a răspuns că acela care o veghează este un înger mititel ca şi ea, care stă deasupra capului şi are două aripioare. Bineînţeles că mama nu o lua în seamă, socotind că fiica ei are o imaginaţie prea bogată.
La un moment dat, pe drum, a făcut o pană de cauciuc şi, neştiind cum se schimbe o roată, Violeta a început să plîngă, disperată că nu va ajunge la timp la spital. Printre lacrimi, a auzit-o pe Oana cum se ruga la îngerul ei s-o ajute. In aceeaşi clipă, a realizat că lîngă maşină apăruseră două fete tinere şi frumoase. I s-a părut ciudat, pentru că şoseaua era pustie, iar fetele au venit la ea fără nicio maşină, şi nici nu era vreo clădire prin apropiere.
După ce a văzut roata cea nouă montată de cele două fete, care păreau a se pricepe foarte bine, femeia a vrut să le mulţumească, dar a rămas uimită, deoarece acestea dispăruseră la fel de misterios cum veniseră. Violeta era de profesie psiholog, aşadar o persoană lucidă şi înţeleaptă, care ştia că nu avusese halucinaţii. Atunci, fiica ei, Oana, i-a mărturisit fericită că vorbise cu îngerul ei, care îi promisese că o va ajuta, întrucît atunci cînd este nevoie îngerii pot lua înfăţişare omenească. Chiar i-a spus mamei, rîzînd, cum de nu văzuse şi ea că fetele erau chiar îngerul ei, dar Violeta nu văzuse nimic.
Pentru că nu putea merge deloc, Oana a rămas în spatele maşinii, în căruciorul ei, rugîndu-se în continuare la îngerul ei s-o apere. Cînd au ajuns la spital, Violeta a oprit maşina şi a scos căruciorul, pregătindu-se să-l împingă pînă la poartă, dar s-a speriat, pentru că drumul era înclinat şi căruciorul i-a scăpat de sub control, luînd-o la vale.
Pentru prima oară în viaţă, femeia l-a strigat pe îngerul Oanei să oprească vehiculul ce ar fi putut fi lovit de maşinile care treceau pe acolo. Şi, minune, căruciorul s-a oprit exact atunci, chiar dacă era în pantă. O femeie tînără a apărut de nicăieri, mutîndu-l chiar pe trotuar, ferindu-l din calea maşinilor ce mergeau cu viteză. Fericită, Violeta a trecut drumul, dorind să-i mulţumească, dar femeia dispăruse. Ca de obicei, Oana rîdea, spunîndu-i că femeia era chiar îngerul ei, care luase din nou înfăţişare omenească pentru a le ajuta.
Ajutorul cerut de Violeta, precum şi credinţa neclintită în îngeri a fiicei sale înfăptuiseră, de fapt, acele minuni. Aşadar, dacă avem credinţă, tot ceea ce trebuie să facem este să cerem sprijin, pentru că îngerii nu ne vor părăsi niciodată, ei protejîndu-ne de multe necazuri.
Sursa: dei-matei.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu