© Foto: Flickr.com/ swarve /cc-by-nc-sa 3.0 |
Fiecare privatizare a întreprinderilor strategice oferă ample posibilităţi pentru identificarea jurnaliştilor şi politicienilor care şi-au „luat tainul” de la diverşi beneficiari ai procesului de vânzare a patrimoniului naţional.
După un deceniu de privatizări „performante” care au adus beneficii exclusiv pentru cei care au cumpărat aproape gratis importante companii româneşti, cei care susţin că o vânzare a Portului Constanţa ar fi o idee bună sunt fie excesiv de naivi, fie excesiv de bine plătiţi.
Astăzi, nu există confirmări oficiale ale intenţiilor de preluare a controlului asupra Portului Constanţa de către companii olandeze, iar ambasadorul Olandei la Bucureşti a declarat că nu există vreo legătură dintre poziţia ţării sale în problema Schengen şi privatizarea portului. Probabil, diplomaţii olandezi încă mai ţin la vechile cutume ale decenţei ipocrite în relaţiile cu băştinaşii colonizaţi şi preferă să nu irite inutil opinia publică, ceea ce îi deosebeşte radical de unii diplomaţi americani sau europeni care deja s-au obişnuit cu ideea că autorităţile române pot fi şantajate fără nici o consecinţă negativă, iar opinia poporului nu contează. Există un interes cert al firmelor olandeze faţă de Portul Constanţa, fapt confirmat indirect atât de declaraţia Ambasadei Olandei de la Bucureşti cât şi de declaraţiile preşedintelui Confederaţiei Patronale a Olandei care, evident, susţin că este vorba doar de intenţii de cooperare.
În logica colonială a relaţiilor dintre România şi unele dintre statele Uniunii Europene este oarecum normal ca Olanda să-şi dorească participarea la ultimul val de privatizări din România, mai ales în condiţiile în care Olanda a rămas în urmă în comparaţie faţă de alte state europene în privinţa valorificării potenţialului colonial al României. Germania a obţinut o parte din reţelele de distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale, Austria a obţinut aproape gratis controlul asupra sectorului petrolier, sectorul financiar a fost împărţit „frăţeşte” între francezi şi austrieci, Cehia şi Italia au obţinut controlul asupra unor reţele energetice regionale, toate aceste vânzări făcându-se în numele intrării României în Uniunea Europeană. Nu este exclus ca politicienii olandezi să se simtă nedreptăţiţi de faptul că Olanda nu a obţinut vreun „beneficiu palpabil” de pe urma României şi să folosească posibilitatea de a şantaja guvernul de la Bucureşti prin blocarea accesului la spaţiul Schengen.
Scenariul cel mai probabil al strangulării potenţialului competitiv al Portului Constanţa este următorul: în perioada premergătoare alegerilor parlamentare, o companie olandeză sau o companie controlată „din umbră” de interese olandeze va deveni managerul privat al portului. Transferul de control va fi însoţit de o amplă campanie de presă care va fi menită să calmeze publicul şi să-l obişnuiască cu ideea că managementul privat străin va opri furtul şi va aduce investiţii străine. După alegerile parlamentare, odată cu reducerea riscului apariţiei unor probleme de ordin electoral, se va desfăşura procesul de privatizare a portului, astfel încât să nu existe nici măcar posibilitatea teoretică a creării în Constanţa a unui centru logistic care să concureze în vreun fel cu centrul de la Rotterdam sau ca statul român să beneficieze în vreun fel de pe urma fluxurilor logistice care vor trece prin Constanţa. Rămâne de văzut dacă acest scenariu se va dovedi a fi cel real. Aspectul ironic al situaţiei constă în faptul că sacrificarea Portului Constanţa nu garantează în vreun fel intrarea României în spaţiul Schengen. În România au mai rămas câteva companii de stat foarte atractive pentru coloniştii străini, iar pretextul blocării intrării în Schengen ar putea fi reutilizat pentru continuarea şantajului.
Sursa: romanian.ruvr.ru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu