Meci la Bruxelles. Victoria dubioasă a USL
Jose Manuel Barroso. Foto: RIA Novosti
|
Una dintre marile frustrări ale politicienilor din USL şi a susţinătorilor acestora din cadrul unui anumit trust de presă constă în suportul evident şi deloc tacit pe care Uniunea Europeană l-a acordat lui Traian Băsescu.
După ani de servilism şi admiraţie faţă de „idealurile euroatlantice” este dificil de acceptat o situaţie în care birocraţia de la Bruxelles participă activ la susţinerea unei părţi beligerante din conflictul politic intern şi nici măcar nu se oboseşte să creeze iluzia unei atitudini echidistante. În acest context, dezbaterea din Parlamentul European referitoare la situaţia din România a oferit o ocazie nesperată de a încerca „o revanşă europeană” împotriva lui Traian Băsescu.
Dezbaterea din Parlamentul European a fost declarată o „victorie politică”, iar presa usl-istă a analizat din toate unghiurile fiecare declaraţie a liderilor grupurilor politice care au criticat poziţia preşedintelui Barroso şi a comisarului Redding. Mai mulţi formatori de opinie s-au declarat profund mulţumiţi de rezultatul „bătăliei de la Bruxelles” şi au recunoscut în prime-time că şi-au recăpătat încrederea faţă de Europa, idealurile şi instituţiile europene. Doar câţiva jurnalişti şi-au permis luxul de a nu împărtăşi bucuria colegilor, dar şefii şi editorii nu le-au dat voie să strice petrecerea eurofililor euforici care au ocupat spaţiul de emisie.
În fond, argumentele celor care şi-au regăsit subit încrederea în instituţiile europene şi democraţia europeană se rezumă la exclamaţii exaltate de genul „Swoboda i-a zis-o lui Redding!” şi „Graham Watson a spus că Băsescu ar trebui să-şi dea demisia!”. Satisfacţia emoţională a unor susţinători ai USL este uşor de înţeles, însă este mai dificil de înţeles cum se justifică din punct de vedere raţional ideea unei „victorii” în Parlamentul European.
Argumentul forte al euroscepticilor este prezentat sintetic de jurnalistul Victor Ciutacu într-o postare pe twitter: „În caz că s-a uitat, tiranu-i la palat”, referindu-se la un aspect evident: declaraţiile „tăioase” şi „dure” ale liderilor socialiştilor şi liberalilor europeni nu schimbă cu nimic situaţia de fapt din România, iar Traian Băsescu rămâne în continuare la Cotroceni.
Întâlnirile recente pe care preşedintele Comisiei Europene le-a avut cu Traian Băsescu şi Victor Ponta au adus un nou prilej de bucurie pentru eurofilii din presa usl-istă. Faptul că Jose Barroso nu a dorit să facă o conferinţă de presă împreună cu Traian Băsescu a fost interpretat drept o demonstraţie a teoriei că Băsescu nu mai beneficiază de sprijinul de odinioară din partea Partidului Popular European. Probabil, o interpretare mai corectă ar fi că preşedintele Comisiei Europene a dorit să mimeze o echidistanţă, această interpretare fiind confirmată şi de faptul că nici premierul Ponta nu a beneficiat de un tratament diferit. Judecând la rece, scorul real în meciul european dintre echipa lui Traian Băsescu şi echipa USL este de 11 la 0 în favoarea preşedintelui. Înainte de referendum, Barroso i-a impus liderilor USL cele 11 condiţii care au modificat radical desfăşurarea şi rezultatul referendumului. Numărul de cerinţe impuse lui Traian Băsescu este egal cu zero. În ecuaţia politicii internaţionale, faptele şi deciziile concrete contează infinit mai mult decât declaraţiile făcute în cadrul unor dezbateri politice care nu produc nici un efect palpabil. Ar fi util de ştiut dacă analiştii care se bucură de declaraţii şi nu observă faptele sunt doar un pic naivi sau au primit un „ordin pe unitate” referitor la interpretările pe care trebuie să le facă în privinţa relaţiilor dintre Comisia Europeană şi USL.
Sursa: romanian.ruvr.ru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu