Părinte, asistăm la introducerea unor măsuri din ce în ce mai abuzive la adresa cetățenilor români, prin implementarea obligatorie a cardurilor de sănătate electronice. Suntem în faţa unui sistem dictatorial ce își spionează cetățenii prin cipuirea obligatorie. Mai au creştinii de rând puterea să se lupte cu un sistem atât de înverşunat care le cere un preţ prea mare pentru a conviețui în societate: propria libertate?În zilele noastre se vorbeşte atât de mult despre democraţie, despre libertatea de gândire, despre libertatea credinței şi tocmai aceste valori sunt călcate mai mult în picioare. Cu cât se vorbește mai mult, cu atât le desființează mai tare. Ei au conceput omul modern ca omul căruia să i se dicteze ce să gândească şi ce să creadă. Orice manifestare trebuie aşadar controlată şi pusă la index. Şi cred că fiecare din noi poate cerca dacă i se oferă dreptul să spună ceva sau nu, pentru că oricum nimeni nu îl va lua în seamă. Libertatea de opinie este doar de faţadă, doar în teorie, dar în realitate drepturile ne sunt călcate în picioare.Iată că asistăm la o contradicţie a acestui sistem democratic, contradicţia între teorie şi practică. Iar pe poporul nostru se aplică de minune; noi suntem un exemplu de supunere şi toleranţă. E un popor prea bun, toate le ia de bune, toate le crede, toate le nădăjduiește. Ştiindu-l un popor îngăduitor şi temător de Dumnezeu, puterile lumii profită de aceste calităţi şi transformă poporul român în cobaiul Europei. Dar de fapt ei au o ură nestăpânită împotriva popoarelor ortodoxe şi a Ortodoxiei în general. Aşezarea sufletească a poporului român e lipsită de aroganță, de refuz, de împotriviri, de nemulţumiri şi lor nu le rămâne decât dorinţa de a ne exploata şi a ne supune cu totul la gândul lor perfid. Popoarele acestea se exploatează unele pe altele în raport de civilizaţie, în raport de cultură, de religia şi de tradiţia lor specifică. Poporul român e mai uşor de exploatat. Însă îngăduinţa românului este până la un moment dat. El este îngăduitor, dar până când îl superi prea tare; atunci nu îl mai poţi opri din năvala lui şi reacţionează, numai că trebuie să îi ajungă cuţitul la os.
Au introdus cipuri în paşapoarte, introduc acum şi în buletinele de identitate, doar că acestea nu sunt obligatorii, cardurile de sănătate sunt însă obligatorii pentru cetăţeni şi fără ele nu poţi beneficia de asigurarea de sănătate…
Faptul că obligă cetăţenii să se cipuiască tocmai în acest domeniu al sănătăţii, arată o cruzime fără margini a autorităților care implementează acest sistem. Statul ar trebui să își protejeze cetăţenii şi să le ofere îngrijire medicală, fără să îi oblige să se cipuiască. Dar se vede că sănătatea propriilor cetățeni valorează mai puţin în ochii autorităților şi probabil se doreşte exterminarea cât mai rapidă a poporului român. Să te omoare mai degrabă decât să te îngrijească. În loc să se găsească fonduri pentru a îmbunătăţi activitatea spitalelor din România, ei au fonduri pentru a cumpăra cipuri şi a prelucra acte de asiguraţi şi să le schimbe cât mai des cu putinţă. Ne obligă pe noi să avem card de sănătate electronic, dar ei de ce nu se obligă să ofere îngrijire adecvată pacienţilor? Că ferească Dumnezeu să pici pe mâna medicilor din spitalele din România! Dacă nu ai relaţii şi bani, nu se ocupă nimeni de tine, te lasă să mori în spital, mai mult, te îmbolnăvesc ei cu fel şi fel de microbi de prin spitale, pentru că nu este un minim de igienă. Nu mai spun de reţetele care se prescriu, că au omorât populația cu atâtea antibiotice pentru orice fleac, vaccinurile obligatorii care se înmulţesc din ce în ce mai mult. Dacă sunt aşa de bune vaccinurile lor, de ce nu aduc sănătate omului? Însă vedem că tot mai multe boli apar şi alte şi alte vaccinuri se produc. Dar vaccinul produce de fapt îmbolnăvirea organismului.Suntem obligați să primim reţeta electronică pentru ca ei să ne prescrie otravă? Medicamentele de azi, în marea lor majoritate, au doar un efect imediat de ameliorare, în schimb îţi otrăvesc în timp organismul şi te trezeşti cu alte şi alte boli. Uitaţi-vă cât trăiau oamenii înainte şi până la ce vârstă trăiesc azi: trăiau şi peste 100 de ani, azi vedeţi ce se întâmplă.
Ei s-au pus să macine cât mai mult forţa umană şi în special popoarele ortodoxe vor să le distrugă. Nu vedeţi că sistemul medical e deficitar mai mult în statele ortodoxe? Au evreii atâta otravă în medicamente şi în alimentație? Nu cred. Sunt popoare care îşi respectă cetăţenii şi le oferă alimentaţie bogată şi îngrijire medicală pentru a avea cetăţeni sănătoşi, apţi să îşi apere neamul. Dar faţă de popoarele care sunt vândute aplică cea mai criminală metodă, de a le distruge prin alimentaţie şi medicaţie. Guvernanţii noștri ne vând pe noi ca ei să guverneze în continuare. Există o tendinţă de otrăvire şi de descompunere a omului.
Popoarele occidentale au profitat de onestitatea şi cinstea românilor, şi în special a popoarelor răsăritene şi au aplicat tactici de exterminare foarte inteligente, foarte bine puse la punct, încât ei să pară salvatori şi nicidecum răufăcători. Numai bunul Dumnezeu îi mai poate opri, pentru că ei au folosit inteligența pe care le-a dat-o Creatorul în scopuri rele, de distrugere a creaţiei lui Dumnezeu, prin știință. Ei folosesc această știință să distrugă natura şi pe Dumnezeu, de s-ar putea, profitând de dragostea şi mila lui Dumnezeu pentru om, care l-a înzestrat cu daruri aşa de mari. Să mă ierte Dumnezeu, nu că îmi doresc, dar pe aceşti oameni numai o nouă conflagrație mondială îi mai poate opri, numai mânia lui Dumnezeu care nu poate răbda atâta nelegiuire. Va fi un război care îi va nimici pe aceşti oameni de ştiinţă şi toată tehnica lor va pica. Pentru că au uitat cine este Creatorul.
Dar, deocamdată noi ne-am înjugat la răbdare, aşteptare, credință şi nădejde – armele creştinului. Poporul nostru este aşa de blând şi smerit cu inima şi, folosind aceste arme, va birui. Stăpânii lumii, masoneria, se vor împiedica de virtuţile creştine şi vor pierde. Forţa satanică a stăpânilor lumii va fi învinsă de blândeţea şi smerenia creştinilor. Tehnica lor se va risipi ca fumul, dar principiile morale creştineşti nu vor putea fi distruse niciodată. Nu există o forţă materială care să doboare credinţa creştinilor.
Credeți așadar că această generaţie ateizată şi crescută în faţa televizorului se va îndrepta spre Dumnezeu? De unde să mai aibă această forţă dacă prea puţini au o educație morală şi religioasă?
Acest tineret care pare acum a fi foarte uşuratic şi predispus mai mult plăcerilor decât sacrificiului, eu cred că se va trezi repede. Tinerii şi copiii de azi au o inteligență foarte ridicată şi această inteligenţă îi va ajuta să vadă unde este adevărul. Această generație a fost înșelată şi manipulată, fără voia ei, spre toate deşertăciunile lumii, de aceea şi Dumnezeu va fi mai îngăduitor cu ea şi îi va da forţa să vadă. Şi aceşti tineri pe care îi vedeţi acum, vor fi salvarea noastră. Eu cred într-o renaştere spirituală a tineretului nostru, care se va ridica din toate aceste căderi. Aşa cum Dumnezeu a făcut din tâlhari sfinţi, tot aşa va face şi cu aceşti tineri de azi. Dumnezeu nu va rămâne batjocorit prin ştiinţa satanică a modernismului de azi. Şi prin renaşterea tineretului ortodox se va restabili un echilibru în viaţa noastră.
E bine să înaintăm autorităţilor refuzul nostru faţă de cardurile de sănătate?
Desigur. Să facem tot ce ne stă în putinţă, să ne aliem unor asociaţii civice care militează pentru drepturile umane şi creştine şi să ne cerem drepturile. Nu putem sta indiferenţi, nu asta înseamnă smerenia. Smerenia nu se teme să spună adevărul. Majoritatea preoților de frică tac, sau dacă îi întrebi, îţi răspund că ei nu sunt informaţi, că nu au cunoştinţe despre acest domeniu şi nu ar putea să spună ceva precis. Iată cum se găseşte imediat un mod de a ocoli răspunsul şi turma asta rămâne neajutorată. Tocmai aici este marea dramă – este un zid între păstori şi turmă. Păstorul nu mai ajunge la inima credincioșilor.Misiunea preoților se rezumă la mese şi ospeţe, se suie în maşină şi circulă în toată lumea asta. Iar poporul aşteaptă în sărăcie şi durere. Aceasta este adevărata dramă pentru că s-a despărțit omul de păstor. Iar bietul creştin aşteaptă şi tot aşteaptă nişte vremuri mai bune. Şi cred că răbdarea şi suferinţa poporului român nu vor rămâne nerăsplătite. Numai să cerem şi ni se va da; bateţi şi vi se va deschide, căutați şi veţi afla.
În Apus, creştinismul s-a laicizat foarte mult. Papa a transformat religia în cultură, dar nici măcar o cultură bună. Apusul s-a aliniat la toată ştiinţa satanică. Şi cultura are rostul şi importanţa ei, dacă este sub protecţia religiei, dar dacă este sub stăpânirea ştiinţei, atunci nu mai e bună la nimic. Papismul va pica, dar Ortodoxia va rămâne până la sfârşitul veacurilor. Cerul şi pământul vor trece, dar Ortodoxia va rămâne, căci este adevărul cuvântului lui Hristos.
Da, Părinte, acum încearcă să laicizeze Biserica şi la noi prin mass-media. Este o băşcălie continuă la adresa ritualurilor şi practicilor ortodoxe, care par prea învechite pentru oamenii presei. Cum a fost recent cazul incinerării regizorului Sergiu Nicolaescu. Mass-media acuză Biserica pentru faptul că nu este de acord cu astfel de practici.
Dacă acest regizor ar fi murit în altă perioadă istorică, nici nu s-ar fi pus problema incinerării pentru un creştin ortodox. Dar modernismul acesta a adus forme străine de civilizaţie în concepţia românească de azi. Nu cred că acest regizor, dacă s-ar fi născut în secolul trecut, s-ar fi temut să fie mâncat de viermi după moarte, în cazul îngropării. Degeaba a făcut atâtea filme istorice care reflectă tradiția sfântă a poporului român. Înseamnă că pentru el nu a valorat de fapt nimic, nu a trăit nimic românesc. Totul a fost comercial. Dacă era un român la suflet, ar fi fost bucuros să se întoarcă în pământul din care a ieşit, bun sau rău cum a fost; pentru că oricum va merge la judecata lui Dumnezeu, de care nimeni nu va putea scăpa. Crezi că dacă tu te arunci cenușă în lumea aceasta a aerului, crezi că te ascunzi de faţa lui Dumnezeu? Cu cât te ascunzi mai mult de El şi ţi se pare că ai dispărut din faţa lui Dumnezeu, cu atât te afli mai vârtos în faţa Lui, dar mai gol şi mai inconştient.
Cum poţi tu să crezi că Dumnezeu, care te-a creat pe tine ca om, prin bunătatea şi dragostea Lui, ţi-a pus la îndemână atâta cultură de mii de ani, ţi-a pus la îndemână istorie, profeţii şi Evanghelia Sa, ţi-a pus la îndemână până şi jertfa Sa pe cruce, apoi cum poţi să Te temi de El şi să te gândești că nu te poate mântui şi pe tine?Unde se mai găsește pe pământ o religie mai scumpă, ideală şi frumoasă precum creștinismul? Ca să ajungi pe dealul Golgotei şi acolo să te răstignească şi să îmbrăţişezi lumea aceasta, şi, răstignit pe cruce, să spui:„Iartă-le lor, Doamne, că nu ştiu ce fac!” Creștinismul este religia iertării şi a iubirii. Cum să te temi de ea? În ce budism sau mozaism se poate găsi o asemenea expresie? Iar aceşti „talentaţi” ai mass mediei iau în derâdere tocmai ce este mai important. Poate că aşa au fost educaţi în familii de renegaţi, de bolşevici. Dar ortodoxia noastră nu se bazează pe renegaţi, se bazează pe oameni de mare valoare, cu spirit de sacrificiu, – aceştia rămân în memoria neamului – pe un Iorga, Nichifor Crainic, Eminescu, Paulescu, Vulcănescu şi alţi oameni de cultură, nobili la suflet, care au dus crucea şi au purtat povara neamului. Traversăm acum o perioadă destul de pustiită din punct de vedere cultural şi religios. Cultura lor este seacă, plină de negativism şi răutate împotriva adevărului. Dar cine se opune adevărului dumnezeiesc va lua pedeapsa lui Cain din Biblie.
Ce părere aveţi despre faptul că Patriarhia română a publicat în ziarul Lumina un articol în care recomanda creştinilor să ia cardul de sănătate electronic?
Ce să mai zic? Nu mai zic nimic. Dumnezeu să-i ierte pe toţi. De altfel nu e prima dată când ei se poziţionează împotriva voinţei poporului credincios. Şi acum doi ani purtătorul de cuvânt al patriarhiei a afirmat că el va fi primul care îşi va pune cip. Numai Dumnezeu cu mila Lui poate să îi mai înţeleagă. Dar oamenii nu au încredere în ei, ştiu ce le poate capul. Noi trebuie să ne salvăm sufletul nostru şi să urmăm sfinţilor Părinţi şi învăţăturilor lor. Poate dacă ar canoniza martirii din închisori, i-ar mai ierta Dumnezeu. Şi dacă ei nu au curaj să o facă, măcar să dea libertate poporului să își manifeste evlavia faţă de sfinţi şi să nu dea circulare în care să scoată de la închinare osemintele martirilor, care izvorăsc mir şi mireasmă nemaiîntâlnită. Eu am păstrat aici în chilie nişte oseminte care neîncetat izvorăsc mir şi ori de câte ori vine câte un episcop în chilia mea le ofer aceste oseminte să se închine şi să aprecieze ei singuri.
Când e vorba de implementarea unor legi care atrag urgia păcatului, românul trebuie să reacţioneze, nu trebuie să rabde, ci să găsim păstorul cel bun şi să mergem în căutarea adevărului. Aceste prigoane care vin peste noi trebuie să ne întărească mai mult şi să învăţăm să ne apărăm viaţa spirituală şi materială. Va trebui să revenim, cum am mai zis, la viaţa simplă a ţăranului român de altădată. Nu avem nevoie de tehnica lumii. Ţăranul nostru s-a înecat în tehnică; nu are echilibru şi stăpânire de sine în faţa tehnicii. Tehnica este un vierme care roade cele mai puternice stânci ale civilizațiilor. Nu trebuie să ne temem că nu vom avea ce mânca. Ne rugăm – vom avea. Nu ne rugăm – nu vom avea.
Ce părere aveţi despre faptul că reprezentanţi ai Bisericii Greciei vor să introducă în calendarele lor pe sfinţii noştri martiri din temniţele comuniste, chiar le alcătuiesc acatiste, icoane şi îi cinstesc ca pe nişte sfinţi? Iar în Biserica Română până şi Părintele Ilie Lăcătuşu, cu sfinte moaşte întregi, a rămas necanonizat?
De ce? Pentru că aceşti tineri au fost ca nişte arhangheli care au apărat cu preţul vieţii lor Biserica şi neamul. Tinerii români, simpatizanţi sau membri ai Mişcării Legionare, au fost singurii din Europa care s-au ridicat făţiş împotriva comunismului. Ei s-au ridicat împotriva abuzurilor totalitariste şi păcatelor pe care le promova doctrina comunistă, cu toate nedreptăţile şi urgiile ei. Aceşti tineri au înfuriat foarte tare masoneria, vrăjmaşii creștinismului şi au trezit toată Europa din somnolenţa în care se afla. Aceşti martiri incomodează şi după moarte. Dar vor ajunge cu toţii în faţa judecăţii şi vor vedea la cine au fost adevărul şi dreptatea. Dacă aici pe pământ nu s-au putut convinge nici cu jertfele noastre, se vor convinge dincolo cu hotărârea lui Dumnezeu.Treceţi de la Mine că nu vă cunosc pe voi… Aceşti martiri care au făcut parte din Mişcarea Legionară nu aveau nimic în comun şi nicio legătură cu hitlerismul. Ei sunt acum acuzaţi de fascism tocmai pentru a decredibiliza mișcarea, însă toţi oamenii mari de cultură ai României din acea perioadă au susţinut această mişcare. Pe noi nu ne interesează problema politică. Aceşti tineri erau închişi în special pentru convingerile lor religioase care puteau influenţa masele creştine.
Da… aţi văzut acum că comunitatea evreiască este indignată de faptul ca primăria oraşului Târgu Ocna i-a acordat cetățenia de onoare lui Valeriu Gafencu…
Nu are nevoie Gafencu de recunoştinţa evreilor şi a nimănui. Cum pot fi acuzaţi aceşti tineri de antisemitism când tocmai Valeriu Gafencu a salvat un evreu, ştiţi foarte bine, pe Wurmbrand?… Şi tocmai un evreu, Nicolae Steinhardt, îl numeşte sfântul închisorilor. Legionarii au luptat împotriva socialismului, iar hitlerismul era tot un soi de socialism, nu era compatibil cu învăţătura legionară. Germanii ar fi vrut să pună mâna pe această mișcare ca să o compromită şi ca să poată ei cuceri pe români şi apoi mai departe, dar nu au reuşit. Ce legătură să aibă tinerii legionari, care puneau credinţa mai presus de orice ideologie şi stăpânire lumească, cu fascismul, care era pentru ei un păgânism? La fascişti a prins mai bine catolicismul cu ramurile lui, dar în niciun caz ortodoxia.
Pentru evrei, gestul lui Gafencu de a-l salva pe Wurmbrand a fost mai degrabă o slăbiciune şi o dezonoare că s-a lăsat salvat de un creştin, fiindcă pentru evrei noi suntem spurcaţi. Pentru ei bunătatea este o defecţiune morală. Noi sau ei suntem rasiştii? Dar diavolul nu poate să recunoască niciodată sfinţenia lui Hristos. Ei tot timpul vor încerca să denigreze prezenţa noastră în istorie, luptând pe toate căile şi cultural şi religios şi militar.
Ştim că sfinţia voastră aţi fost în temniţă cu Părintele Ilie Lăcătuşu la Periprava. Ne-aţi mai povestit din minunile pe care Părintele Ilie le săvârşea printre deţinuţi, ce ne mai puteţi spune despre caracterul Părintelui? Ce anume credeţi că i-a conferit mai multă sfinţenie, pentru că nu toţi martirii au fost aşa de proslăviţi de Dumnezeu cum sunt sfintele sale moaşte?
Părintele Ilie Lăcătuşu a fost un model de desăvârșire creştină, de demnitate şi bunătate; era un sprijin şi reazem duhovnicesc, numai dacă îl vedeai. Nu a cedat niciodată în faţa anchetelor, a mărturisit cu curaj şi nu a trădat pe nimeni. A fost un bărbat foarte demn, cu multă prestanţă şi nu s-a compromis cu nimic. A fost ca un apostol care a îndrumat mulţime de oameni pe calea lui Hristos. Era un mare trăitor, trăia rugăciunea şi viaţa în Hristos. Era un model de lepădare de sine, toţi ştiau că părintele împărțea orice bun pe care îl avea. Şi ori de câte ori primea vreun pacheţel de acasă, el imediat dădea haina sau ce altceva primea deţinutului care era mai bolnav, mai prăpădit. Iar el rămânea tot în zeghea lui ruptă. Îmi amintesc altădată că era un deţinut foarte bolnav care își arunca plămânii afară când tuşea (a şi murit de altfel după două luni) şi Părintele Ilie își dădea porţia de mâncare acestui deţinut bolnav şi cine ştie pe câţi alţii nu a mai hrănit? Această forţă imensă de dăruire către celălalt l-a sfinţit. De altfel era un om foarte bun şi blând la suflet. Faptul că Părintele Ilie este proslăvit poate mai mult decât ceilalţi martiri arată cinstea cu care Dumnezeu i-a proslăvit pe aceşti mărturisitori din temniţele comuniste, şi că nu doar cei care au fost muceniciţi acolo sunt sfinţi în faţa Domnului, ci şi cei care, eliberaţi fiind, au continuat trăirea evanghelică în lume. El a ieşit din închisoare sfinţit, ca un odor de preţ al Bisericii lui Hristos şi a luminat tuturor celor din jurul lui calea mântuirii.
Iar faptul că la noi nu sunt canonizaţi este lesne de înțeles. Dacă ar recunoaşte sfinţenia lor, ar însemna să recunoască toată baza lor de minciuni, se prăbuşesc cu totul. Ei supraviețuiesc numai prin minciuna aceasta permanentă.
Dar prin martirii Bisericii trăieşte Ortodoxia şi va trăi. Cu cât sunt mai mult denigraţi şi osândiți şi după moarte, cu atât mai mult ei vor rămâne mai vii în faţa poporului nostru. Ei sunt oricum canonizaţi nu numai prin evlavia poporului român, ci şi a altor popoare ortodoxe. Creştinii adevăraţi nu se tulbură atunci când sunt osândiţi şi calomniaţi, ci se bucură pentru că se aseamănă Mântuitorului Hristos aşa cum zice foarte frumos şi Sf. Serafim de Sarov: „O, dacă, ai ştii – spuse Părintele – de câtă bucurie, de câtă dulceaţă se împărtășesc sufletele drepţilor în cer, atunci ai fi gata ca în această viaţă trecătoare să pătimești orice necaz, persecuţie sau calomnie, cu mulţumire şi recunoștință”[1].
[1] Ierom. Serafim Rose şi S.A. Nilus, Sfântul Serafim de Sarov, Povăţuiri duhovniceşti, Editura Axioma, 2012.
interviu realizat de Monahia Fotini, 30 ianuarie 2013, apărut în revista ATITUDINI, nr. 27
sursA: atitudini.com
http://gandeste.org
