În univers au fost observate discuri gigantice de praf şi gaze, din care se nasc sistemele planetare.
Descoperirea planetelor aflate în jurul stelelor îndepărtate este dificilă, dar explorarea lor a inceput.
Sistemul solar nu este unicul în Univers. în jurul stelelor din multe zone ale galaxiei noastre există planete şi se formează întregi sisteme planetare. Deşi sunt multe detalii care nu au fost pe deplin elucidate, este posibil ca sistemul nostru solar să fi luat naştere dintr-un imens nor de praf şi gaze care s-a comprimat sub propria sa forţă gravitaţională. Atunci când s-a format o stea în centrul lui, norul s-a rotit din ce în ce mai repede, asemenea unui patinator în timpul unei piruete. Zona exterioară a norului de praf s-a aplatizat datorită forţei centrifuge. Discul protoplanetar a luat naştere pe măsură ce coliziunile neelastice dintre particule au format mase de material cu gravitaţie proprie. Astfel s-au format planetele, asteroizii şi alte corpuri.
Chiar şi cu cele mai bune telescoape, fotografierea unei planete extrasolare a fost imposibilă până acum, planetele aflate în apropierea stelelor fiind asemănătoare Soarelui sau altor stele luminoase. Până şi stelele cele mai apropiate de Soare se află la câţiva ani-lumină distanţă.
La acea distanţă, stelele şi planetele par foarte apropiate una de cealaltă, astfel că nu se poate face delimitarea între ele. Ca şi în cazul unei maşini care se află la o distanţă mare cu farurile aprinse, este foarte dificil să-i distingi luminile. Este foarte greu să distingi două corpuri cereşti, chiar dacă unuia dintre ele străluceşte de un miliard de ori mai putemic decâtcelălalt
Metode de căutare Pe lângă astrometrie, planetele extrasolare pot fi depistate prin multe alte metode. In fotometria de tranzit, planeta trece prin faţa stelei centrale, astfel încât propria sa lumină scade. O altă metodă este monitorizarea contracţiilor unui pulsar, care sunt provocate de apropierea unei planete care se roteşte în jurul stelei respective.
Oamenii de ştiinţă sunt în căutarea unor modalităţi de a obtura strălucirea unei stele pentru a observa planetele extrasolare. Câmpurile gravitaţionale ale galaxiilor pot perturba traiectoria luminii obiectelo rîndepărtate.
Cu ajutorul telescoapelor de înaltă tehnologie s-au descoperit planete extrasolare mari, care se rotesc în jurul unor stele de masă mică.
Chiar şi în secolul nostru, poate fi posibil, cu ajutorul unor telescoape spaţiale îmbunătăţite şi al tehnicilor de observare a stelelor, să se descopere sistematic planete extrasolare de mărimea Pământului. Atât timp cat ele vor avea atmosferă, se vor căuta semne de viaţă, ca de exemplu existenţa oxigenului, care este generat de plante şi apare în cazul Pământului.
Descoperirea planetelor aflate în jurul stelelor îndepărtate este dificilă, dar explorarea lor a inceput.
Sistemul solar nu este unicul în Univers. în jurul stelelor din multe zone ale galaxiei noastre există planete şi se formează întregi sisteme planetare. Deşi sunt multe detalii care nu au fost pe deplin elucidate, este posibil ca sistemul nostru solar să fi luat naştere dintr-un imens nor de praf şi gaze care s-a comprimat sub propria sa forţă gravitaţională. Atunci când s-a format o stea în centrul lui, norul s-a rotit din ce în ce mai repede, asemenea unui patinator în timpul unei piruete. Zona exterioară a norului de praf s-a aplatizat datorită forţei centrifuge. Discul protoplanetar a luat naştere pe măsură ce coliziunile neelastice dintre particule au format mase de material cu gravitaţie proprie. Astfel s-au format planetele, asteroizii şi alte corpuri.
Chiar şi cu cele mai bune telescoape, fotografierea unei planete extrasolare a fost imposibilă până acum, planetele aflate în apropierea stelelor fiind asemănătoare Soarelui sau altor stele luminoase. Până şi stelele cele mai apropiate de Soare se află la câţiva ani-lumină distanţă.
La acea distanţă, stelele şi planetele par foarte apropiate una de cealaltă, astfel că nu se poate face delimitarea între ele. Ca şi în cazul unei maşini care se află la o distanţă mare cu farurile aprinse, este foarte dificil să-i distingi luminile. Este foarte greu să distingi două corpuri cereşti, chiar dacă unuia dintre ele străluceşte de un miliard de ori mai putemic decâtcelălalt
Metode de căutare Pe lângă astrometrie, planetele extrasolare pot fi depistate prin multe alte metode. In fotometria de tranzit, planeta trece prin faţa stelei centrale, astfel încât propria sa lumină scade. O altă metodă este monitorizarea contracţiilor unui pulsar, care sunt provocate de apropierea unei planete care se roteşte în jurul stelei respective.
Oamenii de ştiinţă sunt în căutarea unor modalităţi de a obtura strălucirea unei stele pentru a observa planetele extrasolare. Câmpurile gravitaţionale ale galaxiilor pot perturba traiectoria luminii obiectelo rîndepărtate.
Cu ajutorul telescoapelor de înaltă tehnologie s-au descoperit planete extrasolare mari, care se rotesc în jurul unor stele de masă mică.
Chiar şi în secolul nostru, poate fi posibil, cu ajutorul unor telescoape spaţiale îmbunătăţite şi al tehnicilor de observare a stelelor, să se descopere sistematic planete extrasolare de mărimea Pământului. Atât timp cat ele vor avea atmosferă, se vor căuta semne de viaţă, ca de exemplu existenţa oxigenului, care este generat de plante şi apare în cazul Pământului.
Sursa: www.cerceteaza.eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu