Anul 2013 este anul relaţiei cu ghidul spiritual

 

de Rodica Purniche

 

În anul profetic 2012 am consemnat atât sfârşitul cât şi începutul unui alt ciclu cosmic şi terestru. Început care s-a făcut, prin Voia lui Dumnezeu, într-o manieră blândă şi armonioasă, urmând ca el să se desfăşoare pe un nivel energetic superior celui abia încheiat. În astfel de momente, omenirea este permanent avertizată de mediumi sau călăuze spirituale despre astfel de finaluri şi debuturi, anume ca ea să ştie cum să întâmpine, cum să se comporte în ambele momente şi ce anume să înţeleagă sau să înveţe din ele. Din păcate însă pentru actuala rasă umană, era în care ne aflăm fiind Kali Yuga (era întunericului spiritual şi a ignoranţei spirituale, a prostiei crase şi a materialismului orb), marii învăţători care ne sunt trimişi sunt ignoraţi, marginalizaţi, defăimaţi, batjocoriţi şi terfeliţi public de o presă la fel de ignorantă spiritual precum masele cărora li se adresează. Putem spune fără sfială că, atunci când politicienii vremii şi presa de toate felurile (în special presa de scandal, unul dintre cele mai bolnave şi alienate organisme sociale) se declanşează cu furie împotriva unei şcoli sau a unui mentor spiritual, este limpede că şcoala şi mentorul ei jenează, deranjează sau sunt privite chiar cu spaima că ar putea pune în circulaţie adevăruri spirituale majore, menite a scoate lumea din „întunericul neştiinţei”, cum spune cronicarul român Miron Costin.

Alături de această situaţie gravă generată de faptul că actuala omenire şi-a pierdut centrul divin, consemnăm totodată răsturnarea totală a valorilor, incultura, alterarea tradiţiilor şi a spiritelor naţionale ale popoarelor, crizele economice, vandalismul politic, genocidul alimentar planetar şi barbaria medicală ca trăsături caracteristice ale unor astfel de ere.

Oricum, întrucât tot ce are un început, are şi un sfârşit, este logic că actuala situaţie a lumii nu va mai dura mult. Înainte de toate, pentru că aceasta este Legea Divină a acestei părţi de Univers în care ne aflăm: totul apare, atinge punctul său de maxim iar apoi decade spre a se stinge definitiv. Ceea ce urmează, noul ciclu, reia legitatea, dar pe un nivel superior de manifestare. Creaţia, aşa cum a menit-o Dumnezeu, merge doar înainte. În Creaţia Divină nu există întoarceri, chiar dacă o creatură a regresat spiritual. Dar Creaţia nu va mai trece niciodată prin „locul” şi „timpul” din care ea tocmai a ieşit, deşi frecvenţele de vibraţie pe care le-a traversat vor fi prezente pe octavele lor superioare. Aşadar, tot ceea ce are un început are, mai devreme sau mai târziu, şi un sfârşit.
În al doilea rând, finalul unei ere este întotdeauna caracterizat de un grad foarte mare de entropie, de nesiguranţă, de răutate şi de dezlănţuire a forţelor satanice şi a haosului. Acestea sunt cu adevărat semnele dramaticului şi implacabilului sfârşit al celor răi, al întoarcerii lor în bezna din care au ieşit pentru scurt timp, atât cât Dumnezeu le-a îngăduit, în speranţa că ei, cei răi, se vor transforma şi se vor căi pentru actele lor demoniace, şi că vor reveni (în mod conştient şi de bună voie, conform liberului său arbitru) la condiţia de copil al Tatălui Ceresc.

Putem face analogia lui Kali Yuga cu acel moment din intervalul celor 24 de ore care este miezul nopţii. Miezul nopţii (şi, implicit, Kali Yuga) are o importanţă crucială pentru evoluţia rasei umane. Atât tradiţia I Ching-iului cât şi astrologia consideră miezul nopţii sau Nadirul drept punctul opus amiezei, când Soarele se află „la meridian” sau la Zenit, deci în locul cel mai înalt de pe Cer sau din horoscop. Miezul zilei aşadar, simbolic vorbind, este apogeul Luminii şi expresia cea mai strălucitoare, cea mai vizibilă a Divinităţii. Prin oglindire (oglindirea fiind expresia inversată, „răsturnată” a unei imagini) sau prin opoziţie, miezul nopţii reprezintă absenţa Luminii, momentul de ocultare maximă a Divinităţii, când forţele Întunericului sunt lăsate să se manifeste.

Nadirul se află în partea „de jos” a lumii simbolic reprezentată prin cercul astrologic. El este inclus în momentul ce urmează Creaţiei, când Dumnezeu îşi acordă odihna divină. În Manifestare începe etapa cea mai dificilă, aceea a traseului descendent al vieţii, când ne aflăm în întuneric. Întunericul devine, astfel, absenţa Luminii, lipsa conştiinţei, opacitatea spirituală, negarea Luminii chiar. În acest context, Nadirul semnifică punctul cel mai de jos al evoluţiei noastre, şi, tocmai de aceea, ori de câte ori umanitatea atinge, ciclic, acest punct, este necesară, din raţiuni divine, prezenţa în universul fizic, material, a unei fiinţe/entităţi foarte înalte/elevate. Numai aceasta, expresie directă a lui Dumnezeu printre noi, poate controla trecerea de la Lumină la întuneric şi invers (aşa cum este trecerea de la Dwapara Yuga la Kali Yuga şi, după aceea, de la Kali Yuga la Satya Yuga). Doar ea poate compensa, controla şi normaliza acest proces de trecere.Tocmai de aceea, în astfel de momente cruciale pentru Creaţie, Dumnezeu trimite în această parte de întuneric cea mai luminoasă formă a Sa, precum Iisus, Krishna, Zalmoxis, şi mulţi alţi oameni mari a căror misiune spirituală este una singură: aceea de a ne scoate din ignoranţă, de a ne aminti cine suntem, de unde venim şi încotro mergem. Suntem scântei de divinitate, şi fărâme de Dumnezeu. Venim din Fiinţa Lui infinită, iubitoare, iertătoare, răbdătoare. Ne îndreptăm către El, după şiruri de vieţi în care am experimentat aspecte ale Creaţiei, ale creaturilor, ale creării, îmbogăţiţi de conştiinţă divină şi însetaţi de contopirea ultimă cu El. În prima parte a nopţii, întunericul creşte şi are din ce în ce mai multă putere. Totodată,  în acest moment de miez al nopţii în Creaţie, nu are loc doar „odihna divină”, ci şi „ascunderea” lui Dumnezeu, ocultarea Sa, iar forma Sa întrupată trimisă aici (precum Iisus sau toate spiritele luminate ale Umanităţii, toate călăuzele spirituale autentice) este de neînţeles pentru o conştiinţă umană obişnuită. Doar o conştiinţă divină poate înţelege ce se petrece atunci când Lumina este ascunsă în tenebre. Pe durata acestui întuneric testele spirituale sunt şi ele la apogeul lor, cele mai multe de neînţeles, însă puterea de transformare şi de realizare spirituală este aproape fără egal.

Apogeul întunericului este de foarte scurtă durată deoarece el conţine germenele Luminii şi acesta declanşează procesul ascendent. Tocmai de aceea spuneam mai sus că haosul conţine în el germenele renaşterii, al unui nou timp. Este tocmai de aceea necesar să ne păstrăm treze încrederea în Bine, credinţa în Dumnezeu, curajul de a merge mai departe, nevoia de a cunoaşte Adevărul, puterea de a iubi şi de a dărui necondiţionat, de a ierta, discernământul şi sănătatea la toate nivelurile (fizic, afectiv şi mental) pentru timpurile care vin. Forţele luciferice, satanice şi demoniace nu vor ceda uşor. Ele cunosc că nu vor primi mai mult timp decât li se cuvine. Nu sunt dispuse să cedeze şi chiar vor face tot ce le stă în putinţă ca Răul să învingă. Putem fi deopotrivă protagoniştii şi martorii prefacerilor terestre şi cosmice, facem parte din ele, le simţim şi le conştientizăm consecinţele transformatoare. Vedem cu ochii noştri cum cei buni devin mai buni iar cei răi devin şi mai răi, aşa cum Iisus a şi spus, de altfel: „Celui ce are (credinţă – n.n.) i se va mai da; celui ce nu are (credinţă – n.n.), i se va lua şi ceea ce mai are (adică dramul de credinţă pe care nu l-a folosit – n.n.)”. Cu alte cuvinte, aceia care L-au ales pe Dumnezeu vor avea accesul la Lumile de lumină; cei care nu L-au ales nici măcar acum, într-al 12-lea ceas, vor rămâne în sfera îndoielilor şi a stărilor demoniace, cu toate consecinţele ce decurg de aici.

Ne place sau nu, aşa cum a spus André Malraux, „Secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc”. „Deloc” nu are cum să fie, deoarece, dacă am accepta această perspectivă, ar însemna să acceptăm că Dumnezeu nu există, ceea ce ar fi o absurditate. Secolul XXI va fi DOAR SPIRITUAL, aşa cum o şi dovedeşte abundenţa mesajelor divine despre salturile noastre energetice şi despre marile transformări planetare.

Societatea umană este un puternic organism viu, greu de condus şi mai greu de supus dacă direcţia de înaintare ce i se oferă este falsă. Ea poate părea docilă şi compactă chiar pe termen lung, dar la un moment dat ea rupe malurile îngrădirii pe care aparent a acceptat-o şi îşi caută conducătorii care îi respectă informaţia genetică spirituală.

Posibile aspecte de viaţă în 2013:

Financiar – Aspectul financiar este cel mai grav pentru această planetă, deoarece el indică cel mai mare furt de energie umană posibilă la ora actuală. Oamenii muncesc mult pentru nimic, băncile au devenit cele mai nocive instituţii sociale, organizaţiile monetare internaţionale au programe şi modalităţi de acţiune diabolică pentru umanitate şi este posibil ca un astfel de program să dea tonul unui dezechilibru mondial absolut imprevizibil. Chiar dacă acest eveniment va crea panică, popoarele se vor redresa neaşteptat de repede, deoarece vor fi realmente divin inspirate cum să rezolve această manevră murdară a elitei ce conduce lumea. Foarte multe popoare vor da semne de părăsire a comunităţilor planetare sau chiar se vor desprinde de ele, ceea ce va genera un curent general de reconsiderare sau chiar refacere a monedelor naţionale. Oricum, problema banilor va deveni o problemă majoră în 2013, putând genera mişcări umane de amploare şi un dezechilibru social fără precedent, ce va da tonul concretizării Începuturilor despre care am amintit mai înainte. Ar fi de preferat ca importanţa banilor în viaţa noastră să fie regândită inclusiv din perspectivă spirituală, tocmai ca aceia care trăiesc numai pentru bani să nu se smintească de-a binelea atunci când va sosi momentul înlocuirii lor cu alte valori.

Profesional – Nici acest aspect nu este mai roz decât cel anterior. Şomajul va afecta aproape toate categoriile umane, într-un secol în care, în mod paradoxal, este atât de mult de muncă. Obiectivele nemărturisite ale politicii profesionale internaţionale sunt deja evidente, în România parcă mai bine decât oriunde altundeva: distrugerea învăţământului, a sănătăţii, a culturii popoarelor, a vieţii private. La aceasta se adaugă scăparea preţurilor de sub orice control şi scumpirea dementă a traiului zilnic, acţiuni care arată negru pe alb că planeta este condusă de oricine, dar nu de fiinţe umane adevărate. Ceea ce este însă interesant este că şi în acest sector există foarte multe soluţii de redresare, deoarece oamenii vor redescoperi vechile profesii şi, mai ales, profesiile „sănătoase ale vieţii”: agricultura, meşteşugurile şi meseriile tradiţionale, profesiile umane adevărate, generând declinul profesiilor care au înflorit precum ciupercile după ploaie: profesiile bancare, audio-vizuale, manageriale, de consiliere, de reprezentanţă, de mediere, de reclamă. Nu suntem departe de situaţia pe care Marin Preda o aminteşte în „Cel mai iubit dintre pământeni”: aceea în care vom ajunge să mâncăm fontă la grătar. Graţie acestor profesii „sănătoase” se va reface relaţia dintre oameni şi Natură, dintre sufletul uman şi sufletul planetei.

Medical – Din punct de vedere medical, planeta este deja cu un secol avans faţă de starea actuală a societăţii. Redescoperirea terapiilor tradiţionale, a medicinei naturiste, grija faţă de alimentaţie, interesul pentru tehnicile de purificare şi conştienţa genocidului alimentar planetar reprezintă paşii prin care oamenii au redescoperit legătura cu Divinitatea şi au dobândit cunoaşterea adevăratelor cauze care generează starea de boală. E adevărat, în continuare ne lovim de fiinţe obtuze, egotice, ignorante, consumatoare de alimente deja otrăvite, în continuare oferta alimentară a societăţii este aproape o nenorocire şi există încă destui indivizi inerţi faţă de alimentaţia industrială sau supuşi tratamentelor farmaceutice, vaccinurilor otrăvite, însă inclusiv aceştia vor trebui să facă ceva pentru binele lor fizic dacă vor dori să trăiască. Aşa că, la modul general, sănătatea noastră poate fi bună, foarte bună sau chiar excelentă dacă avem în vedere: -eliminarea treptată a alimentelor generatoare de toxicitate (mai ales carnea, cafeaua, băutura, produsele cu glutamat precum vegeta)
-practicarea terapiilor de purificare sau a dietelor uşurătoare
-respectarea celor 4 mari posturi creştine de peste an
-apelarea la tratamentele naturiste, la terapiile neconvenţionale
-controlul mental pe cât posibil în situaţiile de stres
-conştientizarea cauzelor reale care ne-au generat afecţiunile pe corpul fizic
-vindecarea prin meditaţie sau/şi rugăciune
-prezenţa remediilor Vastu în locuinţele noastre
-purificarea spirituală periodică a caselor în care locuim
-readucerea în viaţa noastră a timpului acordat lecturii, culturii, artei, prezenţei noastre în natură, periodic, măcar o dată la 3 luni în afara cocnediului de odihnă.

Afectiv – Aspectul relaţional este, poate, cel mai sensibil dintre toate. Îngrijorător nu este numărul de divorţuri, ci numărul de oameni singuri sau de oameni care se separă pe picior de cruntă ori chiar oarbă adversitate. Goana după sex şi plăceri instinctuale grosiere, aproape animalice, posesivitatea, gelozia, ataşamentul, controlul sau dominarea unuia de către celălalt, relaţiile de cuplu de tipul vânat-vânător, fiţele, scenele, toanele, crizele – aşa arată azi relaţiile umane. Avem anticoncepţionale, avem viagra, avem libertate sexuală, sex-shop-uri, maşini trăznet, mobile ultimul răcnet, dar şi enorm de multe femei cu histerectomie, fără sâni, mulţi bărbaţi cu ejaculare precoce sau cu probleme de erecţie, absolut toţi candidaţi la nefericire chiar şi după ce au inaugurat şi cluburile de swing. Nu luăm în discuţie goliciunea sufletească alarmantă, din cauza căreia o femeie şi un bărbat, după ce au făcut dragoste o dată sau cel mult de câteva ori, nu au efectiv ce să-şi spună şi se separă gata de o nouă tentativă sexuală ce le va spori o dată în plus angoasele şi nefericirea.

Asta arată că societatea de consum care suntem a transformat sexualitatea dintr-o calitate spirituală într-o prostituţie instituţionalizată şi că avem acum, în secolul XXI, toate motivele să fugim de o relaţie în loc să depunem toate eforturile ca să avem măcar una. Cuplul uman, dacă doreşte cu adevărat să fie fericit, are nevoie de o concepţie sănătoasă despre rolul spiritual al sexualităţii în viaţa noastră, de respectarea ei, de revenirea la „condiţia tainei erotice” pe care acum şi bărbaţii şi femeile o calcă în picioare. Bărbaţii efeminaţi, pe de o parte, anemici şi anoşti, iar pe de altă parte femeile cu haine lipite de trup, cu forme dând pe dinafară în mod dizgraţios, devenite o ofertă sexuală devalorizată vor să atingă Paradisul fiind deja leşinaţi fizic, impotenţi afectiv şi majoritatea goi din punct de vedere mental.

Şansa de a fi fericiţi în cuplu începe cu şansa de a avea cunoaşterea reală a ceea ce un cuplu polar opus este cu adevărat în faţa lui Dumnezeu, a ceea ce înseamnă viaţă erotică pentru acest cuplu, a ceea ce au de realizat cei doi după ce au făcut dragoste. Fericirea în cuplu înseamnă perspectivă, idealuri, responsabilitate, atenţia trează asupra stării de împreună, asupra stării de efervescenţă erotică, asupra stării de dăruire necondiţionată, asupra libertăţii noastre în iubire. Viaţa în doi se învaţă asemeni unui alfabet, dar trebuie să vrem cu adevărat asta. Cunoaşterea există sub nasul nostru, dar vom avea acces la ea pe măsură ce vom intra în rezonanţă cu ea.

Spiritual – Suntem în rezonanţă cu sferele gigantice de forţă din Macrocosmos atunci când ştim cu adevărat ce vrem. Asta înseamnă că am pornit la drum în viaţă animaţi de un obiectiv clar sau de un ideal major. Când aşa ceva s-a structurat bine în mintea noastră, atunci Universul (Fiinţa Macrocosmică a lui Dumnezeu) ştie cu exactitate ce ne trebuie şi aceea ne va oferi. Acest procedeu simplu este valabil pentru absolut orice aspect al vieţii noastre. Drumul spre Dumnezeu începe cu formularea clară a necesităţilor noastre lăuntrice, cu identificarea corectă a „cauzelor” reale ale fericirii. Tocmai de aceea, la început de an în 2013, este mai mult decât necesar să ne întrebăm dacă Dumnezeu există în viaţa noastră, şi dacă „da”, ce loc Îi acordăm. Nu mai putem merge înainte fără El, nu ne mai putem minţi că El nu există. Nu putem fi fiinţe spirituale fără să fim conştienţi de existenţa Lui. Aceasta este prima urgenţă majoră a vieţii noastre, ea este capitală. Fără „acceptarea” Lui suntem nişte sărmani roboţei care vor ceda psihic la orice apariţie angelică, la orice manifestare a intuiţiei, la orice miracol din viaţa noastră, dar care, pentru Dumnezeu, este o stare de normalitate. Mulţi ne spunem că, dacă am fi fost contemporani cu Iisus, L-am fi recunoscut şi L-am fi iubit. Dar infim de puţini dintre noi realizează că suntem exact în aceeaşi condiţie ignorantă de atunci şi că ne comportăm exact ca atunci. S-a spus că a doua venire a lui Iisus va fi în inimă, nu în trup. Îl vor recunoaşte doar aceia care au cu adevărat ochi să-L vadă şi care trăiesc cu adevărat cu Dumnezeu în suflet.

Sursa: www.yogaesoteric.net