Energia celor cinci mahabhute

La baza intregii medicine tibetane sta teoria celor cinci mahabhute. Acestea sunt pamantul, apa, focul, vantul, spatiul. 

Dupa cum noteaza specialistul in fizica nucleara M.A. Markov, la o analiza mai atenta putem observa ca perceptia noastra despre fizica nu s-a indepartat foarte mult de cea a anticilor…

Daca grecii antici socoteau ca energii fundamentale cele patru stihii: pamant, apa, aer si foc, fara sa inteleaga insa proprietatile fundamentale ale acestor stihii, fizica contemporana incearca sa descopere continutul lumii reale ca o interactiune complexa a diverse cimpuri. Este acelasi lucru ca si in cazul stihiilor anticilor: cimpuri puternice, electromagnetice, slabe, gravitationale. 

Si ca si anticii, noi sintem destul de departe de intelegerea acestor proprietati fundamentale ale stihiilor. Aceste cuvinte pot duce cu gindul si la conceptia budista a celor cinci mahabhute, adoptata de medicii tibetani, cu o singura diferenta: medicii tibetani cred ca natura proprietatilor fundamentale ale mahabhutelor le este cunoscuta. 

Intr-o traducere in sens propriu, sintagma cele cinci mahabhute inseamna cele cinci manifestari marete. 

Yoghinul tibetan Natog Randol a scris: Realitatea mahabhutelor consta in aceea ca dinamica existentei Samsarei (lumea fenomenelor) si a Nirvanei (lumea realitatii neindoielnice) se manifesta fara incetare inca de la inceputuri. 

Dupa parerea lui, existenta nu are un inceput: In timpurile demult trecute, notiunea de obiect real prin chiar continutul sau era purificata in mod absolut prin pustietatea din spatiu a actualitatii care nu se manifesta si avea posibilitatea de expresie a elementelor. 

Aceasta posibilitate s-a actualizat mai apoi sub forma a cinci lumi, din potentialitatea celor cinci lumi se manifesta cele cinci mahabhute prin intensificare (sau prin dinamica existentei lor). O asemenea posibilitate de manifestare este numita energie sau putere. In acest fel se manifesta esenta mahabhutelor.

Mahabhutele au functii energetice.  T.G. Tarong spune ca mahabhutele sunt nu elemente fizice sau chimice, ci niste notiuni subtile determinate de functiile lor energetice.

Pamantul este energia care iti da tarie, capacitatea de a te opune influentelor exterioare.

Apa este energia de legatura, cea care uneste diverse elemente.

Focul inseamna caldura, energia care incalzeste ceva ce tocmai a aparut.

Vantul inseamna mobilitate, baza fiecarei miscari.

Spatiul se caracterizeaza prin lipsa oricarei limite; in particular energia spatiului formeaza cavitatile, vasele din corpul uman. Dar acestea sunt numai caracteristicile generale ale celor cinci mahabhute, fiecare dintre ele are o intrega insiruire de caracteristici proprii. Energia celor cinci mahabhute formeaza corpul uman.

Pamantul este responsabil pentru formarea tesutului muscular, a oaselor si a simtului mirosului. Apa este responsabila pentru formarea singelui, a fluidelor din corp si a simtului gustului. Focul raspunde pentru temperatura corpului, pentru aspectul exterior si pentru simtul vazului. Vintul este responsabil pentru respiratie si simtul tactil. Spatiul, dupa cum am mai spus, formeaza cavitatile din corpul uman.

Vintul  ca  sustinator al vietii.  Aceasta energie a mahabhutelor creeaza pe cei trei vinovati pentru san 949t197j atate si pentru boli – vintul, fierea si mucozitatea.

In sens propriu cuvintul tibetan rlung (se pronunta lung) inseamna vint. Aceasta este miscarea aerului pe care omul il inspira si il expira. 

Procesul respiratiei este imbogatit prin functiile corespunzatoare ale unuia dintre cele cinci vinturi functionale ale corpului – vintul este sustinatorul vietii. Acesta este insa numai nivelul cel mai superficial al sensului acestui cuvint, nivelul sensului propriu. 

In sens larg, vintul inseamna sistemul functional al organismului, care este responsabil pentru respiratie, dezvoltarea tesuturilor din corp, perceptia obiectelor cu ajutorul celor cinci organe de simt. Vintul este baza materiala a constiintei, creind posibilitatea gindirii. El este fundamentul energetic al organismului, prin care sunt determinate toate functiile legate de consumarea energiei acumulate.

Fierea (tibetanul mkhris, se pronunta ti) inseamna inainte de toate splina si vezica biliara, pentru ca intruchipind zona caldurii corporale, ea este acel agent care da nastere in corp caldurii focului si contribuie la digerarea alimentelor. Aceasta este cea mai clara manifestare a mahabhutei focului. 

Intr-un sens profund, fierea este sistemul functional al organismului care raspunde de prelucrarea si aprovizionarea organismului cu toate tipurile de energie necesara. Prin prisma esentelor proprii fierii sau energiei caldurii focului are loc topirea rapida a alimentelor, la fel de repede are loc si digerarea lor.

Sistemele in echilibru – un organism sanatos. Culoarea si caldura corpului devin mai clare, actionati in toate directiile fara teama, toate initiativele se bucura de o minte foarte clara. Pe scurt, fierea este sistemul de directionare a proceselor care sunt responsabile pentru aprovizionarea vitala a organismului.

Mucozitatea este traducerea in sens propriu a cuvintului tibetan badkan. Bad inseamna apa, kan inseamna pamant: impreuna ele desemneaza sfera de activitate a mahabhutelor apa si pamant in corpul uman si nu se folosesc in alte cazuri. 

Astfel, mucozitatea este acel sistem functional al organismului care raspunde de mentinerea (pamant) tuturor elementelor corpului unite si de legatura (apa) intre aceste elemente in intregul sistem al organismului uman. Acesta este sistemul de stabilizare a mediului intern al organismului. 

Mucozitatea intareste corpul si mintea; unind incheieturile oaselor, ea intareste legatura dintre ele; prelungind firul pur al constiintei, ea creste perseverenta in actiuni si capacitatea de a evita orice problema; toate partile corpului devin mai albe si mai moi.

Daca sistemele vintului, fierii si al mucozitatii se afla in echilibru, ele mentin si sanatatea in organism. Daca insa nu sunt in echilibru, ele pot provoca unele tulburari organismului.

Pulsatia si diagnosticarea bolilor.  Organele lezate sunt sapte parti ale corpului sau sapte niveluri de organizare a tesuturilor si trei tipuri de impuritati care se supun eliminarii.

Una dintre cele mai importante notiuni a medicinei tibetane este cea de pulsatie. Sensul de pulsatie se reda prin cuvintul tibetan rta (care se pronunta ta). In sens propriu, cuvintul rta inseamna canal. Prin acest cuvint sunt denumite canalele de circulatie a singelui, a limfocitelor, aerului si altor esente prin corp (vasele sangvine si cele limfatice, canalele nervoase si altele). 

Atunci cand spunem rta avem in vedere un canal, iar acesta este un canal care pulseaza. Daca avem in vedere pulsatia, atunci este vorba despre pulsatia canalului. Dupa caracterul pulsatiei canalelor la incheieturile miinilor pacientului sau in alte locuri ale corpului lui, medicul tibetan cunoaste starea locurilor afectate. Aceste cunostinte sunt dobindite de catre medic studiind teoria si metodica diagnosticului pe baza pulsatiei (principala metoda de diagnostic a medicinei tibetane).

Sursa: scritube.com

            autovindecarea.blogspot.ro