Cine ne spune ce să gândim?

Un articol publicat de Theeconomiccollapseblog.com aduce în prim plan o întrebare foarte bună: oamenii gândesc singuri sau, în realitate, există cineva care le spune cum să gândească?  „Din păcate, aproape toţi ne-am conectat de bună voie într-un sistem media colosal, care efectiv ne spune ce să gândim”, consideră autorul articolului, concluzionând că aceasta este una din cauzele pentru care „am devenit extrem de proşti, la nivel de societate”.

În SUA, americanul obişnuit petrece 153 de ore, într-o lună, în faţa televizorului. Oamenii petrec o bună perioadă de timp urmărind filme, navigând pe Internet, citind cărţi şi reviste, jucând diferite jocuri video şi ascultând muzică. Multe persoane suntdependente de ideea de a fi “conectate”, deoarece încep să se simtă incomod, din punct de vedere fizic, dacă sunt acasă şi sunt înconjurate de o linişte deplină. Din păcate, în jur de 90% din “informaţiile” care ne sunt pompate în permanenţă în creier sunt deţinute de doar şase corporaţii mass-media gigantice.

Aşadar, mijloacele de comunicare în masă au mai mult control asupra oamenilor decât s-ar crede?

Dimineaţa, în drum spre servici sau şcoală, despre ce vorbeşte toată lumea? De obicei, oamenii vorbesc despre ceva ce au văzut la televizor sau au auzit la ştiri. În societatea de azi, interacţiunile limitate pe care le avem cu cei din jur sunt de obicei definite de conexiunea noastră reciprocă cu mass-media.

Mass-media defineşte în locul nostru ceea ce este important şi ceea ce nu este.Dacă mass-media nu vorbeşte despre ceva, atunci acel lucru pur şi simplu nu contează. Adesea auzim invocat argumentul: “Dacă acel lucru ar fi fost adevărat, atunci am fi auzit la ştiri despre el.”

Tinerii din ziua de azi sunt dependenţi de ideea de a fi “conectaţi” în continuu la matricea media, care pune tot mai multă stăpânire nu doar pe spaţiul public, ci şi pe cel al vieţii private. Următorul fragment este o relatare scurtă dintr-un articol recent al lui Daniel Taylor:

“Potrivit unui raport din 2010 realizat de LA Times, persoanele tinere petrec în medie 53 de ore pe săptămână uitându-se la televizor, jucând jocuri video sau stând în faţa calculatorului. Utilizatorii Facebook petrec aproximativ 15 ore pe lună navigând pe reţeaua de socializare. Oamenii merg şi conduc orbeşte, în timp ce trimit un mesaj, ajungând fără să vrea în fântâni arteziene şi uneori chiar în prăpăstii.”

Această informaţie merită subliniată: tinerii petrec peste 200 de ore pe lună conectaţi la mass-media (în condiţiile în care, într-o lună, avem la dispoziţie aproximativ 480 de ore în care suntem treji şi în care putem munci).

În trecut, copiii se jucau împreună pe stradă, iar adulţii ieşeau din casă pentru a interacţiona cu cei din jur. Însă, în zilele noastre, ne petrecem aproape tot timpul liber stând în casă, privind insistent la nişte ecrane care pâlpâie.

• Este un semn al unei societăţi sănătoase?

Am fost creaţi fiinţe sociale. Am fost proiectaţi pentru a iubi şi pentru a fi iubiţi. Însă, în zilele noastre, oamenii îşi “iubesc” echipa favorită sau programul de televiziune preferat şi le este din ce în ce mai greu să construiască o relaţie reală, unul cu celălalt.

Între timp, elita globală se bazează pe mass-media pentru a ne distrage atenţia şi pentru a controla limitele discursului public. În cea mai mare parte a timpului, mass-media se concentrează asupra celor mai recente scandaluri cu vedete sau asupra “certurilor” dintre politicieni, şi ignoră în mod sistematic multe din lucrurile importante care se petrec în lumea reală.

Iată un exemplu. Timp de câteva decenii, a existat o linişte totală în media despre întâlnirile Grupului Bilderberg, care au avut loc în fiecare an. Directorii de top ai unor publicaţii importante iau parte la aceste întâlniri, însă nu scriu nici măcar un cuvânt despre ele.

Dacă cineva aduce vorba despre “Grupul Bilderberg”, atunci imediat este catalogat drept un “teoretician nebun al conspiraţiei”, în timp ce marile publicaţii se străduiesc să ignore complet acest subiect. În realitate, această „secretomanie” este foarte bine plănuită.

Iată ce a spus David Rockefeller, în timpul unei întâlniri din 1991 a Grupului Bilderberg:

“Suntem recunoscători publicaţiilor “The Washington Post”, “The New York Times”, “Time Magazine” şi altora, ai căror directori au participat la întâlnirile noastre şi şi-au respectat promisiunile privind discreţia totală, timp de aproape 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi să dezvoltăm planul pe care l-am conturat pentru lumea noastră, dacă am fi fost subiectul unor articole în tot acest timp.”

Mai degrabă decât să relateze ceea ce se întâmplă cu adevărat în lumea în care trăim,mass-media ne distrage în permanenţă atenţia.

Este suficient să amintim doar câteva titluri de ştiri care pot fi descoperite pe primele pagini ale website-urilor marilor publicaţii:

- Michael Douglas se simte “bine”

- Turneu de golf amânat din cauza cangurilor

- Experienţa hamburgerului Rock ‘n’ roll

- Lady Gaga îşi amână turneul din cauza unei intervenţii chirurgicale

Ei bine, acestea sunt câteva mostre ale unui tip de jurnalism “cu un impact puternic asupra vieţii noastre”. Aşadar, de ce majoritatea persoanelor continuă să fie interesate de aceste subiecte?

Din păcate, unul din motive este acela că am devenit “extrem de proşti” la nivel de societate.

În momentul de faţă, sistemul de educaţie publică a devenit o glumă seacă. Mulţi dintre elevi au un nivel al inteligenţei extrem de scăzut, iar în SUA, 23% dintre toţi americanii nu mai ştiu să citească la un nivel de clasa a patra.

Bineînţeles că elita globală este are motive de mulţumire, deoarece o populaţie lipsită de inteligenţă este uşor de dominat şi manipulat. Atunci când un segment mare al populaţiei abia dacă poate citi, iar oamenii sunt obişnuiţi să îi lase pe alţii să gândească pentru ei, devine tot mai uşor să manevrezi informaţiile după bunul plac.

Din fericire, tot mai mulţi oameni devin din ce în ce mai nemulţumiţi de mass-media şi încep să caute surse alternative de informare. Potrivit unui sondaj Gallup, efectuat recent, nivelul de încredere a publicului larg în mass-media a ajuns acum la cel mai mic nivel din toate timpurile. Aşadar, poate există speranţă până la urmă…

Sursa: www.financiarul.ro