Umbra lui Jung

Suntem extraodinar de complecşi şi avem o natură foarte diferită de la context la context, atât de mult încât uneori ne putem speria pe noi înşine. Nu suntem în totalitate buni şi nu suntem în totalitate aşa cum ne văd ceilalţi, deoarece de cele mai multe ori ne suprind şi pe noi gândurile, întrebările şi reacţiile noastre.

Psihiatrul elveţian Jung a enunţat prima dată conceptul de „umbră” – de cele mai multe ori, o partea a noastră pe care o vedem complet opusă firii noastre, dar care îşi face totuşi simţită prezenţa în noi. Acest tip de trăiri sunt parte din ceea ce suntem, iar negarea lor duce la creşterea confuziei noastre şi la dificultatea gestionării acestora.
De cele mai multe ori, aceste umbre sunt părţi din noi pe care le considerăm inferioare, de care nu suntem mândri şi pe care nu le înţelegem. Umbra are însă părţi bune, pe care le fructificăm deja atunci când ne place să ne costumăm sau să facem ceva ce nu am mai făcut, atunci când citim despre personaje ficţionale sau când creăm ceva.

 

Umbrele ne fac să ne punem întrebări, în loc să ne lase în ignoranţă. Ne oferă perspective diferite, în loc să ne ţină mereu în aceeaşi rutină. Este adevărat că uneori nu ne recunoaştem pe noi, însă manifestările acestea sunt exact exprimarea lucrurilor pe care le reprimăm. De cele mai multe ori ne putem recunoaşte umbrele în lucrurile care ne deranjează cel mai mult la ceilalţi. Atunci când reprimăm ceva în noi, totodată proiectăm acel lucru şi asupra celorlalţi. Ne putem recunoaşte umbrele şi în lucrurile pe care le repetăm în mod involuntar.

 

Copiii au umbre mult mai vizibile, având un fel de personalitate completă, precum o suprafaţă de 360 de grade. Noi simţim că facem un progres prin creşterea şi dezvoltarea noastră, deoarece devenim mai civilizaţi. Acest lucru este într-adevăr unul bun, însă există o linie subţire între adaptare şi auto-cenzurare. Ceea ce este important este să ne adaptăm mai mult la noi înşine şi mai puţin la lumea din jur, deoarece cel mai important acord şi cea mai importantă congruenţă pe care avem nevoie s-o obţinem este în primul rând cu noi înşine.

Un astfel de concept complex este menit să ne facă să ne cunoaştem mai bine şi să ne acceptăm mai mult. Nu este nevoie să ne lăsăm copleşiţi de lucrurile pe care le descoperim despre noi, ci să le descoperim pentru a le accepta şi a le lăsa să existe, în timp ce ne continuăm existenţa. Acceptarea noastră este un proces continuu în viaţă.

Sursa : http://mariandumitru.com/umbra-lui-jung-MarianDumitru/

http://dei-matei.blogspot.ro