David Petraeus. Foto: EPA
|
Vă prezentăm un comentariu de Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre „jocurile murdare” ale CIA.
„După 15 luni de investigaţii, jurnaliştii de la The Guardian şi BBC-secţia arabă au realizat un reportaj de 51 de minute în care au adus dovezi serioase că pe timpul ocupaţiei americane, generalul David Petraeus a folosit veterani specializaţi în războiul “murdar”, aparţinând forţelor pentru operaţiuni speciale ale SUA, pentru constituirea şi dirijarea unor unități paramilitare irakiene, în misiuni de comando, soldate cu asasinate şi răpiri.
Totodată, aceşti specialişti în acţiuni neconvenţionale, pe care le-au experimentat în Vietnam şi în ţări din America Centrală, au condus cele mai oribile acțiuni de tortură din timpul ocupației americane, prin crearea unei vaste reţele secrete de centre de detenţie în Irakю
Ancheta jurnalistică a avut ca punct de plecare dezvăluirile soldatului Bradley Manning, făcute site-ului WikiLeaks, rapoartele declasificate arătând în detaliu sute de incidente, în care patrulele mobile, compuse din soldați americani, descopereau cadavre de irakieni torturaţi în centrele de detenție clandestine ale comandourilor paramilitare din Irak. Alteori rapoartele relatau descinderi ale comandourilor paramilitare irakiene în localităţi, urmate de capturarea sau executarea sumară a sunniţilor. Toate rapoartele se încheiau prin primirea de la eşalonul superior, a misteriosului cod "Fargo 242" şi rechemarea de urgenţă a patrulelor la bază.
După absolvirea şcolii militare de ofiţeri, David Petraeus a activat în cadrul forţelor pentru operaţiuni speciale a SUA. A comandat brigada 1 din divizia 82 Paraşutişti, divizia 101 Aeropurtată (pe timpul invaziei din Irak) şi a fost şeful de stat major al Corpului XVIII Armată (operaţiuni speciale). Era cunoscut drept un expert în lupta contra insurgenţilor, pe timpul cât a comandat centrul de arme întrunite de la Fort Leavenworth (statul Kansas), iniţiind conceperea Field Manual 3–24, Counterinsurgency. În perioada 2004-2008, cu întreruperi, generalul locotenent David Petraeus a condus Forţa multinaţională care a asigurat tranziţia Irakului. În 2008-2010 a fost comandant al USCENTCOM, în 2010-2011 a comandat forţele SUA şi ale aliaţilor în cadrul misiunii ISAF din Afganistan şi din 2011 până în 2012 a fost director al CIA, de unde a fost forțat să demisioneze, din cauza unui aparent scandal sexual.
Începând din 2004, generalul locotenent David Petraeus a fost primul comandant al Forţei multinaţionale care a asigurat tranziţia Irakului, după ocuparea acestuia de către armata SUA. Acestei forţe i-a revenit misiunea de a selecţiona, antrena, echipa şi instrui noua armată, poliţie şi securitate irakiană, alocându-se în acest scop 11 miliarde USD. Odată cu numirea generalului David Petraeus în funcţia de comandant al Forţei din Irak, secretarul de stat al Apărării, Donald Rumsfeld l-a desemnat pe colonelul în rezervă James Jim Steel, de 58 de ani (un veteran al forțelor speciale americane), în calitate de consultant civil, să organizeze acțiunile de culegere de informații de la insurgenții sunniţi, de către securitatea irakiană.
Steel era secondat de colonelul r. James H. Coffman, un alt veteran al forţelor speciale, ei nesubordonându-se nimănui în afară de generalul David Petraeus. Coffman îi raporta totul lui Petraeus şi s-a descris, într-un interviu acordat ziarului militar american “Stele şi Dungi” drept “ochii şi urechile” lui Petraeus din Irak. Un purtător de cuvânt al generalului Petraeus, a declarat pentru investigația BBC şi Guardian că a acesta a beneficiat enorm de pe urma procedeelor de tortură a deținuților, utilizate de forțelor irakiene, transmiţând informația mai departe lanțului ierarhic militar al SUA, ambasadorului american la Bagdad și liderilor irakieni relevanți. Petraeus știa ce se petrece la interogări și îi știau pe prizonieri. Chiar şi detaliile de planificare a unor operaţii neconvenţionale se bazau pe informații clasificate, care ajungeau la colonelul James Steel, pe o linie secretizată, a forţelor speciale SUA (USSOCOM ) care acţionau în Irak.
Reportajul realizat de The Guardian şi BBC-secţia arabă cuprinde mărturia generalului irakian Muntahder al-Samari, care a lucrat cu Steele și Coffman un an, când comandourile create de ei, numite "brigăzile Lupilor" erau instalate. El spune că cei doi lucrau împreună şi că nu i-a văzut niciodată separați în cele 40-50 de acţiuni în care au intrat în centrele de detenție clandestine. Fiecare centru de detenţie avea un centru de interogare, încadrat cu un ofițer de informaţii şi opt interogatori. Apelau la orice formă de tortură pentru a-l face pe deţinut să vorbească, precum electrocutarea, atârnatul cu capul în jos, smulsul unghiilor sau lovituri aplicate zonelor sensibile. Al-Samari relatează cum un băiat în vârstă de 14 ani a fost legat cu picioarele deasupra capului, de unul dintre stâlpii unei foste librării, care servea drept centru de interogare. Corpul său era în întregime vânăt din cauza bătăilor cu cablu pe care le-a primit.
Fotograful Gilles Perres s-a întâlnit cu Steele atunci când lucra pentru New York Times, și a fost primit în unul dintre centrele de comandă situat în aceeaşi librărie. L-a intervievat pe Steele într-o cameră a librăriei și îşi aminteşte că era sânge peste tot. Reporterul Peter Maas care lucra la material împreună cu Perres, a explicat că în timp ce interviul se desfășura, se auzeau ţipete teribile de durere şi teroare.The Guardian scrie că procedurile de tortură ale "brigăzilor Lupilor" au intrat în conștiința opiniei publice din Irak, întrucât erau filmate și prezentate în show-uri de televiziune, în cadrul programului numit “Terorismul în mâinile Justiției”. Când spectacolul acesta a început să-i ofenseze pe irakieni, Petraeus personal a sunat și a cerut încetarea difuzării la TV a imaginilor cu oamenii torturaţi.
Generalul irakian Muntahder al-Samari nu exclude posibilitatea ca unele din celebrele răpiri de cetăţeni străini, aparţinînd statelor care au susţinut invazia americană în Irak (precum cea a jurnaliştilor români, a franţuzoaicei Florence Aubenas şi a fostului ofițer de informații de la Pentagon, Roy Hallums), intens mediatizate, să fi fost instrumentate de Steele, cu scopul penetrării reţelelor de răpitori veritabili, aparţinând insurgenţilor. În această situaţie, cu excepţia lui Ovidiu Ohanesian, toţi cei răpiţi lucrau pentru serviciile de informaţii din ţările lor, ştiau că participă la o înscenare, consumată în centrele de interogare clandestină, care erau perfect securizate de forţele pentru operaţiuni speciale americane subordonate generalului Petraeus.
Reamintesc faptul că pe 28 martie 2005, jurnaliştii români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (angajaţi la postul Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la ziarul România liberă), împreună cu ghidul lor irakian Mohammed Munaf (despre care ulterior s-a aflat că avea şi cetăţenie americană) au fost răpiţi la Bagdad de către persoane necunoscute. După ce au fost ţinuţi 3 zile într-o locaţie din Bagdad, ei au fost transferaţi la 1 aprilie 2005, în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberaţi după 55 de zile. În tot acest timp, în mod misterios, în România au ajuns în timp real şi au fost difuzate pe toate canalele TV mai multe casete filmate de răpitori cu ostaticii, în care cereau retragerea militarilor români din Irak. Operaţiunea de eliberare a fost condusă de preşedintele Traian Băsescu prin intermediul unei celule de criză din cadrul CSAT, stenogramele legate de răpirea din Irak, fiind secretizate pentru următorii 50 de ani”.
(Va urma)
Sursa: http://romanian.ruvr.ru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu