Cititi prima parte aici:
David Petraeus. Foto: EPA
|
Continuăm relatarea domnului Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre implicarea fostului şef al CIA în răpiri şi torturi.
Prima parte a articolului o puteţi citi aici: Fostul şef al CIA responsabil de răpirea jurnalistului Ovidiu Ohanesian? Partea I
"Brigăzile Lupilor" semănau ca 2 picături de apă cu organizațiile "Lupii gri" și "Ergenekon" create în Turcia, pe timpul Războiului Rece, de forţele pentru operaţiuni speciale americane, în colaborare cu CIA. Ele constituiau elemente ale reţelei de organizații paramilitare Gladio de la granița cu URSS, fiind instruite inițial de foşti ofițeri ai Wehrmachtului nazist, deveniţi după război ofiţeri CIA. Cu mult înainte ca Petraeus și Steele să părăsească Irakul, în septembrie 2005, Jabr al-Solagh, şeful "brigăzilor Lupilor", a fost numit ministru de Interne. În mandatul lui Solagh, care a fost strâns asociat cu violenţele miliţiei Badr constituite din şiiţi, dovezile cu privire la tortură și asasinate ale "Brigăzilor Lupilor" s-au înmulțit.
În august 2007, cotidianul The Washington Post, preluând rapoarte ale biroului de contabilitate a Pentagonului, atrăgea atenţia că Petraeus a pierdut evidenţa a 30% din armele furnizate noii armate irakiene, fiind vorba în special de 100.000 de arme de asalt AK-47, ajunse în posesia comandourilor paramilitare şiite. Impactul pe termen lung al finanţării şi înarmării acestor forţe de "democratizare" şi "pacificare" a Irakului, de către trioul Petraeus, Steele și Coffman, a fost acela al declanşării unei forțe care nu se supunea niciunei legi şi care a terorizat comunitatea sunnită, producând sute de mii de morți. Rezultatul fiind acela că la apogeului conflictului dintre sunniţi şi şiiţi, 3.000 de cadavre erau “adunate” de pe străzile din Irak în fiecare lună.
James Jim Steel şi-a început cariera de ofiţer pentru operaţiuni speciale în războiul din Vietnam. Pe finalul acestuia, a participat alături de Richard Armitage (adjunct al secretarului de stat al Apărării în perioada 2001-2005) la programul clandestin Phoenix. Potrivit istoricului Douglas Valentine, programul Phoenix a fost conceput, coordonat de CIA şi executat de Comandamentul pentru operaţiuni speciale al armatei SUA (USSOCOM), ajutat de subunităţi ale forţelor pentru operaţiuni speciale din armata Australiei (AATTV) şi ale serviciul de informaţii al Vietnamului de Sud, pe timpul războiului din Vietnam.
Teoretic, programul era destinat identificării şi "neutralizării" (prin infiltrări, capturare, terorism, tortură şi asasinate) infrastructurii de conducere a Frontului de Eliberare Naţională, mai cunoscut ca Viet Cong. Practic, ţintele USSOCOM au fost copii, femeile, bătrânii, adică membrii familiilor luptătorilor Viet Cong. Neutralizarea avea la bază o lege specială ( Directiva MACV 381-41/ 1967) emisă în secret de preşedintele SUA, care permitea arestarea şi execuţia vietnamezilor, fără să fie nevoie de nici o probă şi de nici un proces. Acest aşa-zis contra-terorism inventat de CIA, denumit codificat Phoenix, nu avea nici un corespondent în strategia militară, el legitimând de fapt utilizarea procedeelor neconvenţionale de către nişte dezaxaţi, pentru a comite crime împotriva umanităţii. În perioada 1965-1972 programul Phoenix a "neutralizat" prin asasinare, pe loc, 26.369 de vietnamezi, restul până la 81.740 decedând în închisorile secrete ale CIA, denumite PRU (centre de interogare), ca urmare a torturii. Reţeaua PRU era subordonată direct lui Peer DeSilva, şeful CIA de la Saigon şi fiecare centru de interogare era condus de unul din cei 704 ofiţeri superiori ai CIA, detaşaţi în Vietnam.
În perioada 1984-1986, colonelul Steele a fost comandantul corpului de instructori americani, specializaţi în contra insurgenţă (US MilGroup), care a fost detaşat în El Salvador pentru instruirea unităţilor de contraspionaj ale armatei naţionale. Rapoartele întocmite ulterior de ONU în Nicaragua şi Salvador, relatau cum colonelul Steele a adaptat şi aplicat aceeaşi doctrină a contra insurgenţei din Vietnam, prin care, la lupta de eliberare naţională, escadroanele morţii, constituite de el şi acţionând sub comanda sa, răspundeau prin acte clasice de terorism. Potrivit acestor rapoarte, Steele ar fi fost responsabil de dispariţia sau asasinarea a zeci de mii de civili salvadorieni, printre care şi a cardinalului Oscar Romero. David Petraeus, pe atunci maior, a efectuat o vizită de documentare în El Salvador, în 1986, devenind un adept şi un susținător al metodelor de contraspionaj ale lui Steele.
În 1996 o investigaţie a jurnalistului Robert Parry, reporter al Associated Press,Newsweek şi PBS TV, reproducea una din declaraţiile date FBI-lui de salvadorianul Luis Posada Carriles, care dezvăluia detalii halucinante ale vastei operaţiuni de trafic de arme şi de droguri, coordonată de colonelul Steele, ca intermediar al locotenent colonelului Oliver North, consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Ronald Reagan. Subiectul scandalului Iran-Contras, vizând transporturile de arme, derulate de la baza de operare a CIA, de pe aeroportul Ostend din Belgia, l-am tratat pe larg într-un material anterior.
(Vezi: Ţigareta 2, model NATO 2013)
Pentru apărarea teritoriului propriu, România mai dispune acum de 20-25 de MIG-21 fabricate în 1971 (cu resursa expirată) şi de instalaţii de rachete AA sovietice, din generaţia întâi, fabricate în 1960. La baza aeriană americană Davis-Monthan din Tucson (statul Arizona) pe o suprafaţă de 11 km pătraţi, sunt aliniate în perfectă stare de conservare 4.400 de aeronave şi sisteme de rachete AA, gata pentru a fi folosite, într-un nou război (http://en.wikipedia.org/wiki/309th_Aerospace_Maintenance_and_Regeneration_Group). Între acestea figurează avioane moderne de tip F-16 C/D, F-15 D/E, A-10, F-18, etc. Anual, un număr neprecizat dintre acestea se întorc în serviciul activ al diferitelor statele partenere ale SUA (Pakistan, Grecia, Turcia, Australia, etc.), întotdeauna altele decât România.
Potrivit unor telegrame ale ambasadei SUA la Bucureşti, publicate de WikiLeaks, la 21 iulie 2005 preşedintele Traian Băsescu l-a informat pe ambasadorul Richard Jones, consilier al Secretarului şi Coordonatorului Politicii pentru Irak, că ţara sa era dispusă să şteargă 80% din datoria istorică de 2,6 miliarde USD, pe care trebuia să o primească de la Irak. Totodată, Băsescu solicita un sprijin suplimentar din partea guvernului SUA pentru reforma în domeniul apărării, care putea permite României să-şi dezvolte contribuţia în Irak. Traian Băsescu n-a avut nici o apăsare privind necesitatea înzestrării armatei române, el fiind preocupat doar de satisfacerea pretenţiilor de dominaţie mondială ale SUA.
Aşa se explică faptul că în 2003, România a înfiinţat la Târgu Mureş primul batalion de forţe pentru operaţii speciale (FOS). O parte din membrii acestui batalion au urmat cursuri de specialitate (US Army Special Forces) la Fort Bragg, restul fiind antrenaţi de instructori din Forţele speciale ale SUA, Israel şi Anglia, detaşaţi timp de 6 luni în România. În aprilie 2006, primul contingent românesc FOS şi-a început misiunea în Afganistan, în cadrul operaţiei „Enduring Freedom”, al forţelor de coaliţie conduse de SUA (ISAF), desfăşurând misiuni de luptă în zone considerate din cele mai periculoase din Afganistan. Din anul 2011, România dispune de Brigada 6 de Operaţii Speciale, compusă din batalionul 610 Operaţii Speciale - Tg. Mureş, batalionul 620 Operaţii Speciale-Buzău, batalionul 630 Paraşutişti - Bacău şi batalionul 640 Logistic.
Despre implicarea specialiştilor, instruiţi de forţele pentru operaţiuni speciale ale SUA, în răsturnarea de la putere a preşedintelui Slobodan Miloşevici din 2000, în „Revoluţia trandafirilor" din Georgia din 2003, în cea „Portocalie" din Ucraina din 2004, în cea a „Lalelelor" din Kârgâzstan din 2005 și în cea din R. Moldova din 2009, precum şi despre modul în care America Latina a fost devastată de grupurile paramilitare, specializate în acte de terorism, la centrul de instrucţie al forţelor pentru operaţiuni speciale americane de la Fort Benning (statul Georgia), am relatat pe larg în finalul unui material anterior.
(Vezi:
România, ţinta celei mai mari operaţiuni de spionaj economic din ultimii 40 de ani)
Sursa: http://romanian.ruvr.ru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu