Azi noapte in Bucuresti a tunat si fulgerat foarte mult.Imi aduc aminte asa ca in vis, cum se lumina casa cu totul.Am auzit o voce ca de tunet in fundal, care s-a repetat de trei ori“Zamolxe va vorbeste Acum!!!”
Nu-mi dau seama exact acum ce a vorbit Zamolxe, dar dimineata m-am trezit cu o durere de cap cumplita…ca dupa o petrecere “crunta” din anii studentiei 
In plus eram si foarte irascibil, atat eu cat si Juniorul.
Ne-am revenit amandoi cand am iesit afara si ne-am scaldat in primele raze de Soare.La intoarcere de la gradinita, am simtit sa vin pe jos(am mers cam 20 min).Cautam sa merg doar prin Soare, chiar daca parcurgeam o distanta mai mare
Mi-am vizualizat picioarele ca niste radacini de copac, iar in momentul in care atingeam Pamantul cu piciorul aveau loc niste “descarcari”.Am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine…chiar foarte bine.
Am simtit sa-mi montez castile la telefon si sa ascult radio(rar fac acest lucru, dar acum mi-am ascultat instinctul).Am ajuns pe un post de radio, pe care nu-l aveam setat decat cu un numar “17″.Era o pauza intre melodii si se auzea un soi de vajait.Deodata a inceput:
Tot corpul meu s-a transformat intr-o “pastila efervescenta” si am simtit cum a iesit din mine tot ce trebuia sa iasa si nu mai aveam nevoie
Au inceput sa-mi curga instantaneu lacrimile.Nu ma puteam abtine, nu le puteam controla.Mergeam pe strada cu zambetul pe buze si lacrimand Nu cred ca m-a vazut nimeni.
Nu cred ca m-a vazut nimeni.
L-am simtit pe Zamolxe cum mergea la brat cu mine…este ceva nou pentru mine, nu mi s-a mai intamplat pana acum.
Dan Gaucan
Completare:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu