© Foto: Flickr.com/Leo Reynolds/cc-by-nc-sa 3.0
|
Recentul scandal legat de interceptările telefonice americane i-a făcut pe locuitorii din multe ţări să-şi pună întrebarea dacă sunt şi ei urmăriţi de serviciile americane. Intră şi România în programul de urmărire, practicat de SUA?
La această întrebare ne răspunde Valentin Vasilescu,pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992.
The Washington Post şi The Guardian au dezvăluit recent existenţa a două programe secrete NSA. Unul priveşte interceptarea datelor apelurilor telefonice în Statele Unite în cea mai importantă reţea (Verizon) şi în toate celelalte reţele. Celălalt program, numit PRISM, vizează interceptarea comunicaţiilor navigatorilor străini pe Internet, din afara teritoriului Statelor Unite. El funcţionează neîntrerupt, cel puţin din 2006 pe toate reţele mari de socializare, totul fiind posibil datorită companiilor emitente de certificate de criptare de tip SSL care sunt în marea lor majoritate americane dar şi britanice şi israeliene. Companiile în cauză sunt practic toţi furnizorii de servicii de internet americani Facebook, Google, Yahoo, Microsoft etc. Companiile respective includ certificatele de criptare în aplicaţii utilizate pe internet precum browserele. Mai precis cheile publice. NSA sau alte servicii secrete cu care cooperează NSA, au acces nelimitat la cheile private ale acestor certificate.
Sursa dezvăluirilor jurnaliştilor este Edward Snowden în vârstă de 29 de ani, fost tehnician CIA, angajat sub acoperire la firmele Booz Allen Hamilton şi Dell care lucrează pentru industria de apărare a SUA. El a activat în ultimii 4 ani la NSA (National Security Agency) în cadrul mai sus amintitelor programe secrete. Edward Snowden susține că NSA deţine capacităţi inimaginabile, ea a dezvoltat pe termen lung facilităţi de stocare enorme în SUA, sistemele cele mai performante de decriptat şi o infrastructură de culegere a informaţiilor capabilă să intercepteze aproape orice. De aceea nimeni nu este în siguranţă, întrucât NSA este prezentă în aproape toate ţările din lume.
După dezvăluirile din The Washington Post şi The Guardian, NSA a cerut oficial Ministerului Justiției să deschidă o anchetă penală în cazul scurgerilor de informații. Aceeaşi atitudine „patriotică" a avut şi președintele Barack Obama, beneficiarul culegerii de informaţii pe căi ilegale. Congresul, cel care face legile în SUA, a recunoscut că ştia despre aplicarea de către NSA, a acestui procedeu ilegal de urmărire.
Dezvăluirile din The Washington Post şi The Guardian şochează lumea occidentală, nu şi pe cetăţenii fostelor state comuniste care au fost subiectul acestui tip de spionaj practicat de SUA în perioada Războiului Rece. Agenţia de Securitate Naţională (NSA), apărută la 4 noiembrie 1952 în subordinea Ministerului Apărării, avea misiunea de a proteja reţelele de comunicaţii ale armatei şi pe cele guvernamentale americane. Un termen „convertit" de Pentagon de la problemele militare la cele legate de spionajul economic este SIGINT (Signals intelligence) şi se referă la două domenii interconectate: pe de o parte interceptarea tuturor reţelelor de comunicaţii (COMINT) şi pe de altă parte a emisiei electronice a radarelor şi a sistemelor de radionavigaţie care echipează sistemele de rachete sol-aer, avioanele şi navele militare şi civile (ELINT).
Extinzând sfera preocupărilor dincolo de interceptarea canalelor militare şi diplomatice ale ţărilor socialiste din 1974, NSA şi-a creat pe întreg globul o reţea SIGINT, comună cu Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, formată din staţii de recepţie de mare putere dispuse la sol, echipate cu zeci de antene parabolice cu diametrul de 33 m. Această reţea numită Echelon era destinată interceptării, înregistrării şi analizării de la mare distanță a traficului telefonic, fax, radio și de date din statele socialiste cu ajutorul sateliţilor americani de spionaj.
Elementul vulnerabil al acestor rețele îl constituia emisia în gamă centimetrică şi milimetrică care realiza transferul traficului între numeroasele relee de retranslaţie, montate pe clădirile centralelor telefonice analogice urbane. Dar şi între localităţi sau în zone împădurite, obstacolate şi greu accesibile. Un satelit american SIGINT intercepta de pe o orbită geostaţionară (adică permanent fix deasupra unui stat de mărime medie precum Polonia sau România), 24 din 24 de ore, circa 80% din traficul comunicaţiilor terestre militare şi civile, semnalele fiind retransmise integral la una din cele 20 de staţii de la sol ale sistemului Echelon din Europa (în cazul nostru la una din bazele militare americane din R.F.Germană).
Între anii 1978-1981, în beneficiul reţelei Echelon a fost lansată o constelaţie de 40 de sateliți de tip CHALET cântărind 1,2 t prevăzuţi cu antene parabolice cu diametrul de 45 m. Orbitele acestora erau cvasi-geostaţionare (toate deasupra statelor socialiste) la altitudinea de 35.400 km (care asigurau o perioadă de funcţionare de 11-12 ani). O altă reţea de 15-20 de sateliţi utilizaţi de Echelon a fost RHYTOLITE, lansată pe orbită geosincronă în perioada 1975-1979. Naveta Discovery în misiunile STS-51-C din 1985 și STS-33 din 1989, precum şi Atlantis în noiembrie 1990, a plasat pe orbită geosincronă o nouă generaţie de 3 sateliţi MAGNUM din reţeaua Echelon. Aceştia cântăreau 2,7 t şi aveau o antenă de recepţie cu diametrul de 100 m. Jurnaliştii britanici Duncan Campbell şi Nicky Hager au dezvăluit în 1995, în ziarul Baltimore Sun, extinderea implicării reţelei Echelon în spionajul industrial şi al statelor occidentale, ţintele fiind firma germană Enercon şi cea belgiană Lernout & Hauspie.
Din 2004, odată cu accesul României în NATO, NSA a scos ţara noastră de sub supravegherea reţelei Echelon, din simplul motiv că toate informaţiile care o interesează îi sunt furnizate în flux continuu, de către serviciile de informaţii româneşti. Totul în baza unor protocoale de colaborare care obligă România să participe alături de SUA la războiul antiterorist global. Acesta vizează 3 principale direcţii de acţiune. Prima se referă la monitorizarea tranzacţiilor cu arme, muniţii explozibili şi substanţe cu dublă utilizare, cu scopul preîntâmpinării intrării acestora în posesia grupărilor teroriste şi se execută de către DIM, SRI şi SIE. A doua se axează pe monitorizarea reţelelor de comunicaţii cu scopul depistării utilizării lor de către structuri teroriste în planificarea, executarea şi sprijinirea unor acte criminale şi se execută de STS şi SRI. A treia are în vedere controlul tranzacţiilor comerciale şi financiar-bancare cu scopul depistării originii fluxurilor financiare care alimentează grupările teroriste şi se execută de SRI, DGIPI şi SIE.
Practic, prin terminalele special montate de NSA în centralele tuturor serviciilor de informaţii româneşti, majoritatea informaţiilor brute culese de acestea, se transferă cifrat peste Ocean, la serverele Agenţiei de Securitate Naţională a SUA. De acolo acestea sunt repartizate funcţie de tematică, spre diseminare şi valorificare serviciilor specializate americane. Se poate afirma că serviciile secrete ale SUA cunosc până la cele mai mici detalii modul în care se desfăşoară viaţa economică, politică şi socială în România.
Ca urmare a acestei colaborări, agenţii acoperiţi ai SUA, sprijiniţi de serviciile româneşti au ajuns să pună la cale pe teritoriul României, frecvente tranzacţii şi livrări dirijate de arme către grupările teroriste, pentru că acţionând pe teritoriul României, agenţii serviciilor secrete americane se bucură de aceeaşi imunitate ca şi militarii SUA, în baza Tratatului SOFA semnat la 6 decembrie 2005 de guvernul român şi ratificat de Parlament.
Sursa: http://romanian.ruvr.ru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu