Misterul Al-Qaida

Aiman al-Zavahiri. Foto: EPA

Potrivit experţilor, Al-Qaida, fără ajutor, nu va putea niciodată acapara puterea într-o ţară. Însă de ce ea îi împiedică pe aliaţii săi să facă acest lucru?

Mijlocul anilor 90. În Afganistan, la putere sunt talibanii. Ei se comportă într-un mod specific şi, în afară de concetăţenii lor, nu au de gând să se atingă de nimeni. Însă în 1996, aici soseşte Osama bin Laden cu susţinătorii săi din Al-Qaida. Peste puţin timp, oaspeţii au oferit gazdelor o surpriză neplăcută: pe 7 august au organizat o dublă explozie la ambasadele Statelor Unite din Nairobi şi Dar es Salaam soldate cu sute de răniţi şi mii de morţi. Statale Unite au aplicat o lovitură cu rachete împotriva Afganistanului, însă talibanii au refuzat să-l predea pe „teroristul numărul 1”, care i-a pus în această situaţie. Însă Osama nu este atât de sentimental. Pe 11 septembrie 2001, printr-un atac masiv împotriva Statelor Unite el a condamnat la moarte sigură statul care l-a adăpostit pe el şi organizaţia sa. De-acum înainte, talibanii prea ospitalieri vor începe totul de la început, însă numai după retragerea trupelor americane în 2014.

Primăvara anului 2012. Mali. Mişcarea tuaregilor pentru separarea nordului ţării are toate şansele de succes. Partea centrală se află într-un colaps, armata puţin numeroasă este incapabilă de luptă. Tuaregii ocupă localităţi tot mai mari în nordul ţării şi pregătesc condiţii proprii pentru împărţirea ţării. În ţările Maghrebului Islamic îşi face apariţia Al-Qaida, care intră în conflict cu tuaregii şi a preia toate teritoriile cucerite de ei. Apoi, se întâmplă un lucru ciudat: la începutul anului 2013, coaliţia jihadiştilor începe un marş sinucigaş împotriva capitalei ţării, Bamako. Ei ştiu foarte bine că Franţa a declarat război Al-Qaidei, că ea este pregătită de mult timp pentru o operaţiune militară împotriva insurgenţilor din Mali şi aşteaptă un motiv. În final, în urma unei operaţiuni militare de o jumătate de an au fost ucişi circa 1.000 de jihadişti, iar tuaregii pot să uite de independenţa de care au fost atât de aproape.

Anul 2013. Siria. La mijlocul lunii mai, rebelii din oraşul asediat El Quseir au început să se plângă de reducerea bruscă a livrărilor de arme din străinătate. BBC a comunicat: „Qatarul şi alte ţări au oprit de curând livrările de arme, probabil că în vederea respectării condiţiile impuse de Statele Unite, de a împiedica gruparea de rebeli în care Frontul an-Nusra, care are legături cu Al-Qaida, joacă principalul rol. La sfârşitul lunii mai, ONU a înscris această organizaţie pe lista organizaţiilor teroriste şi a interzis furnizarea de arme.

Acest front a fost una din principalele grupări ale opoziţiei Siriei care se deosebea prin capacitate de luptă şi disciplină. În aprilie anul acesta, când echilibrul în cadrul conflictului sirian a ajuns instabil, pe neaşteptate, liderul Frontului, Abu Mohammed Golani a depus în mod public jurământul în faţa actualului şef al Al-Qaida, Aiman al-Zavahiri. Rezultatul este evident. Pe 5 iunie, trupele guvernamentale au ocupat El Quseir. Pendulul succesului militar s-a deplasat în partea armatei lui Bashar al-Assad.

În general, în acţiunile Al-Qaidei există un mister şi unui om cu o logică obişnuită îi este greu să-l dezlege.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru