Majoritatea comentatorilor Columnei lui Traian recunosc într-una din scenele columnei, un sol dac (sau bur), care se prezintă în faţa împăratului cu un obiect circular, socotit un mesaj sau o scrisoare, în vederea începerii unor negocieri de pace. Este singura imagine care su gerează existenţa scrisului la daci.
Arheologii şi istoricii români şi-au concentrat atenţia asupra inscripţiilor greceşti şi latine descoperite în teritoriile geto-dace şi recunosc doar existenţa câtorva inscripţii dacice, printre care cea mai cunoscută este Decebalus per Scorilo.
Se porneşte de la ideea că adevărata istorie a scrisului (dar şi a românilor) începe odată cu cucerirea romană a unei părţi din regatul Daciei. Ei uită că, în fiecare sat din Munţii Carpaţi, românii, urmaşii dacilor, te pot călăuzi către diferite locuri din împrejurimi, numite Piatra scrisă, iar stâncile munţilor, altarele antice din peşteri, lespezile de mormânt, pietrele de căpătâi şi chiar crucile, păstrează încă nenumărate inscripţii nedescifrate, unele mult mai vechi decât influenţa greacă şi decât scurta ocupaţie romană.
Tăbliţele de lut descoperite la Tărtăria nu reprezintă un fenomen singular în spaţiul nostru. În jurul anului 1880, Szofia Torma din Orăştie adunase deja, la Muzeul de istorie din Cluj, o colecţie de câteva sute de tăbliţe asemănătoare. Astăzi, muzeele româneşti şi europene deţin mii de astfel de mărturii ale existenţei şi continuităţii scrisului la strămoşii noştri, iar primul capitol din Istoria scrisului, apărută în anul 2001, în limba franceză, la Paris, poartă titlul Precursorii scrisului în Valea Dunării.
În schimb, recenta Istorie a românilor, publicată sub egida Academiei Române, deşi admite descoperirea de la Tărtăria şi existenţa în muzeele româneşti a altor dovezi materiale în acest sens, propune să aşteptăm „noi descoperiri şi cercetări”, pentru a putea formula o recunoaştere oficială.
Ovidiu însuşi, cu un veac înainte de înfrângerea Daciei, afirma că a scris versuri în limba geţilor, fără a preciza alfabetul folosit. Sunt cunoscute şi recunoscute contactele secrete dintre preoţii daci şi misionarii creştini din Dobrogea, conduşi de Sfântul Apostol Andrei, chiar dacă teritoriul era sub administraţie romană. Creştinismul, ca religie a Cărţii, s-a răspândit în rândul dacilor şi prin intermediul scrisului (cu „veşminte” latine, getice/gotice, greceşti ori slave).
Un istoric grec mărturiseşte că alfabetul grecesc ar fi de origine getică. Ulfila (311-383 d.Hr), episcop creştin, considerat apostol al geţilor/goţilor, a tradus Biblia din limba greacă, pe malurile Dunării, pentru slujbele creştine adresate locuitorilor acestor ţinuturi. Unii istorici ai scrisului îi atribuie lui Ulfila paternitatea asupra alfabetului gotic. Este oare întâmplător faptul că evenimentele consemnate în Codexul Rohoncy se referă la existenţa unui regat dac în acelaşi spaţiu geografic şi spiritual ?
Alfabetul chirilic a fost creat şi răspândit în rândul popoarelor slave de doi traci, Metodi şi Chiril, strămoşi ai aromânilor din Peninsula Balcanică. La rândul lor, secuii din Transilvania multiplică şi astăzi planşe cu texte scrise în vechiul alphabet secuiesc, despre care un istoric deal lor a recunoscut că l-au preluat de la daci, fapt consemnat încă din secolul al XIX-lea de Bogdan Petriceu Hasdeu.
Regăsirea, descifrarea şi popularizarea plăcuţelor de plumb de la Sinaia constituie un nou orizont de cercetare pentru istoriografia românească, o nouă posibilitate de cunoaştere mai profundă a istoriei strămoşilor noştri geto-daci.
Corelarea simbolurilor alfabetice şi a elementelor de conţinut din plăcuţele de la Sinaia, din Codexul Rohoncy şi din numeroasele inscripţii în veşmânt grecesc, latin ori slav, ar putea pune într-o lumină nouă istoria noastră străveche.
Articol preluat de pe http://adevaruldespredaci.ro/scrieri-regasite-ale-stramasilor/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu