Tăbliţele de Tărtăria, comori pierdute?

În anul 1961, în localitatea Tărtăria din judeţul Alba, arheologul clujean Nicolae Vlassa avea să facă poate una dintre cele mai importante descoperiri arheologice: trei tăbliţe din lut, care deşi sunt supuse multor controverse, se pare că reprezintă cele mai vechi scrieri din lume găsite până în prezent. Recunoscute în lume, tăbliţele de la Tărtăria au fost hulite şi nebăgate în seamă în lumea ştiinţifică românească, drept pentru care astăzi reprezintă doar nişte comori pierdute.

 Ecaterina Pop

• Au zguduit lumea ştiinţifică mondială

În primăvara anului 1961, cercetătorul Nicolae Vlassa s-a dus în satul Tărtăria unde a iniţiat un şantier arheologic, întrucât zona era cunoscută pentru resturi de ceramică şi artefacte străvechi care ieşeau acolo la suprafaţă. Cu toate că nu avusese un început tocmai bun, Vlassa avea să descopere trei tăbliţe de lut care au zguduit în timp lumea ştiinţifică la nivel mondial.

Vlassa nu descoperirseră doar aceste trei tăbliţe, ci şi alte 26 de figurine de lut şi piatră, o brăţară confecţionată din scoici şi câteva oase umane care, la prima vedere, păreau că aparţin unui bărbat matur.

Triumful arheologului l-a reprezentat aceste tăbliţe, două în formă rectangulară, iar cea de-a treia avea formă rotundă. Cele rectangulare erau găurite şi acoperite cu semne pictografice care redau texte vechi, cu peste un mileniu anterioare celor similare descoperite la Djemer-Nasr, Kis şi Uruk din Sumer, datate în jurul lui 3300 î.Hr. Pe a treia tăbliţă se afla reprezentarea stilizată a unei capre, precum şi un simbol vegetal şi unul neclar.

Astfel, Nicolae Vlassa a observat asemănări între tăbliţele găsite la Tărtăria şi scrierile de pe tăbliţele sumeriene de la Uruk şi Djemdet Nasr, cele din urmă datând de la sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul mileniului al III-lea î.Hr. El a luat în considerare ipoteza conform căreia şi tăbliţele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri străvechi legate de scrierea sumeriană. Tăbliţele de la Tărtăria ar fi însă mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene.

• Nicolae Vlassa, denigrat şi hulit în lumea ştiinţifică românească

Cei mai mulţi arheologi şi istorici au aproximat elaborarea tăbliţelor în jurul anului 5500 î.Hr., conferindu-le o vechime de peste 7.000 de ani. Aşadar, un simplu calcul matematic împinge inventarea limbajului scris cu mai bine de un mileniu decât se credea iniţial şi schimbă total şi locul de naştere al acestuia, din Mesopotamia în bazinul Dunării.

În decursul anilor 1962-1965, cercetători din toată lumea au studiat aceste tăbliţe de lut, folosind metoda carbonului radioactiv pentru a le data în timp. Rezultatele studiilor lor au apărut în lucrări de prestigiu din lume, printre cercetători amintim pe:

Marija Gimbutas, specializată în culturile neolitice europene – „…cea mai veche cultură europeană creată de o populaţie pre-indo-europeană…” – Los Angeles : Institute of Archaeology, University of California

 R. Schiller – „Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare cu mult înainte de Sumer” – Reader’s Digest, 7/1975

 Acad. Vladimir I. GEORGIEV – „Tăbliţele de la Tărtăria sunt mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene.” – Sofia

 Arheologul rus, V.Titov– „La Tărtăria…s-a ivit cea mai veche (până azi) scriere a omenirii”

 Profesorul Marco Merlini de la Roma -  „Spiritualitatea danubiană este una dintre mamele culturii europene”

Dacă s-ar admite că ele reprezintă într-adevăr scrieri, Tăbliţele de la Tărtăria sunt cele mai vechi scrieri din lume găsite până-n prezent. Cele trei tăbliţe de au fost, totuşi, datate indirect, căci din cauza conţinutului prea mic de carbon şi cel mai important, datorită unui tratament termic de coacere în cuptor, pentru o mai bună conservare, nu mai pot fi datate niciodată cu radiocarbon.

Apoi, s-au făcut analize pe alte obiecte, şi anume oase, găsite împreună cu tăbliţele în groapă. De aceea, metoda numită mai sus este indirectă. Bineînţeles, există voci sceptice care susţin că tăbliţele sunt falsuri „puse” în groapă de descoperitor, fapt ce nu poate fi clar infirmat, de vreme ce nu se pot lua probe din piese.

Mulţi cercetători străini, dintre care David Whipp, Boris Perlov sau Iovan Todorovici, sunt de părere că simbolurile care apar pe aceste artefacte sunt, de fapt, prima scriere a lumii. Dar, din mare nefericire, în ţară, minunatul arheolog Nicolae Vlassa a fost denigrat şi hulit de lumea ştiinţifică românească. Din acest motiv, pe vremea când trăia arheologul, acesta nu prea făcea referiri la tăbliţe şi prefera să nu vorbească despre ele.

Marea sa descoperire a rămas nesoluţionată până astăzi, pierzându-se în negura vremii. Descoperirea sa epocală devenise doar un subiect aprins de controversă, deşi din ce în ce mai mulţi arheologi par să confirme vechimea şi importanţa acestor vestigii istorice.

Sursa: http://www.financiarul.ro