Cea mai bunã pianistã la vârsta ei, chiar dacã este nevãzãtoare
IMPRESIONANT … Melodia interpretatã de Livia Fronea, fetita oarbã în vârstã de 9 ani, din Adjudeni, judetul Neamt, a fost cel mai emotionant moment al Concursului national de interpretare – pian MuzArt desfãsurat la Vaslui, în data de 9 noiembrie a.c. Aceasta a urcat sfioasã pe scenã, fãrã ca publicul sã stie cã este nevãzãtoare. Mama acesteia a ajutat-o sã ajungã la pian, iar fetita, care “vede” muzica, a ridicat sala în picioare. Si la festivitatea de premiere a fost îndelung aplaudatã. Publicul deja aflase trista ei poveste. A luat premiul I la sectiunea care a concurat (categoria de vârstã – 9ani), primind din partea unei fundatii un premiu de 300 de lei.
Livia Fronea este un copil obisnuit, un pic retras si, dacã nu ai sti cã este oarbã, ai spune doar cã este timidã. Aceasta este impresia pe care a lãsat-o fetita de numai 9 ani, venitã tocmai din judetul Neamt sã concureze la Concursul national de interpretare pian, organizat la Vaslui de profesorul Beniamin Harii. Povestea ei este însã una tristã, dar în acelasi timp mobilizatoare. Nãscutã prematur la numai 6 luni si din vina medicilor care nu i-au acoperit ochii pe perioada cât a stat în incubator (3 luni), Livia si-a pierdut vederea. Diagnosticul a fost unul dur: retinopatie de prematuritate în formã gravã. Practic retina sa este dezlipitã, iar sansele de a mai vedea vreodatã sunt nule. Mama sa, Angela Fronea a luptat mult ca sã-i redea copilului lumina ochilor, dar nu a reusit.
„Am avut un vis de la Dumnezeu”
Însã când fetita avea 5 ani s-a întâmplat o minune: „Am avut un vis de la Dumnezeu si mi s-a spus s-o dau pe Livia sã cânte la pian. În aceeasi zi m-am interesat dacã e posibil ca un orb sã cânte la vreun instrument si am aflat cã se poate. Nu am mai stat pe gânduri si, cum noi locuim lângã Roman, într-un sat, am dus-o la Clubul Copiilor din oras. Am asezat-o la pian si imediat, ca printr-o minune, a descoperit notele. A început cu Re si Do si a fost suficient sã cânte prima ei melodie <<Melc, melc, codobelc>>. A prins totul foarte repede. Eram în culmea fericirii si de atunci viata mea are sens. Pânã în acel moment eram o cersetoare si mã rugam de toatã lumea sã mã ajute sã-mi pot duce copilul la medici. Am fost cu ea în Italia, la tot felul de clinici, dar în zadar. Când am auzit cum cântã, mi-am dat seama cã Dumnezeu are un plan, si de atunci îmi dedic viata sã fac tot ce este posibil ca copilul meu sã cânte la pian.”
Livia învatã foarte usor totul
Acum, Livia învatã la Liceul „Moldova” din Tg. Frumos, o scoalã specialã pentru nevãzãtori. Este în clasa a III-a. Familia ei si-a închiriat un apartament în micul orãsel din judetul Iasi si o datã pe sãptãmânã merg în capitala Moldovei, unde Livia face cursuri particulare cu un profesor de muzicã. Cântã pe zi cam o orã, o orã si jumãtate. „Pentru mine pianul este ca o joacã. Îm place enorm muzica. Stau si ascult de pe calculator ore întregi. Am un pian portabil cu care vin la scoalã si îi învãt si pe colegii mei din clasã sã cânte. Ei îmi zic cã sunt profesoara lor de pian, iar mie îmi place mult. Si acasã mã joc cu pãpusile, pe care tot asa le învãt sã cânte la pian. Îmi place mult sã învãt si sã mã joc” a spus Livia, copilul-minune care este un exemplu pentru toti nevãzãtorii. Îi place cel mai mult <<Sonata Lunii>> de Beethoven, iar compozitorul preferat este Mozart. Si la concurs a interpretat o compozitie a acestuia, sonatina „Menuet si Trio”.
„Pentru mine clapele de pian sunt ca niste fiinte vii”
„Pentru mine clapele de pian sunt ca niste fiinte vii, pe care când le ating scot sunete frumoase. Îmi place sã mã joc cu animãlute, fiindcã si acestea sunt vii. Îmi plac cel mai mult iepurasii, fiindcã sunt curati. Când învãt o melodie, mai întâi o ascult si stiu exact pe ce clape sã apãs ca sã redau sunetele auzite. Nu este greu deloc”, spune plinã de viatã Livia. Asa cum povesteste acest copil, totul pare incredibil de usor, dar în spate se ascunde o minune: „Este clar o minune de la Dumnezeu, fiindcã Livia prinde din zbor muzica. Îmi aduc aminte ce frumos a fost momentul în care a descoperit clapele negre de la pian. Îm spunea: mamã acestea sunã mai altfel, mai frumos. Vã dati seama cã pentru mine, ca mamã, mi-a umplut sufletul si viata. Acum nu mã preocupã decât ca fetita mea sã cânte, fiindcã stiu cã muzica o va vindeca pe Livia”, a mai spus mama fetitei.
Se joacã ca un copil normal
Cele mai asteptate momente ale Liviei sunt cele când merge acasã, la Adjudeni, unde o asteaptã copiii la joacã: „Pe stradã, la noi în sat, sunt multi copii. Astept cu nerãbdare sã se facã vineri sã ajung la ei si sã ne jucãm. Stiti, am învãtat anul trecut sã merg si pe bicicletã. O sã mã întrebati cum, cã doar eu nu vãd. Simt când e o curbã sau un gard. Atunci vãd cu mintea cã drumul s-a terminat. Simt cã e un gol si mã opresc”, mai spune Livia. Si tatãl ei este încântat. Acesta ne-a spus cã a simtit în ea un sprijin când a fost singurã la magazinul din sat si a fãcut cumpãrãturi: „Vã dati seama ce fricã mi-a fost. Dar ea m-a rugat sã o las si am avut încredere. Stie când vine o masinã sau e un obstacol. Se opreste si îmi spune. Aici e o masinã sau un gard. Nu stiu cum face”. Si la scoalã, aceasta se joacã ca un copil normal, aleargã în pauze si este veselã. Însã, la final, ne-a spus cã muzica îi umple viata si vrea ca pe viitor sã ajungã o mare pianistã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu