Misterele Ceahlăului: Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis

Dincolo de măreţia peisajului, menită să taie pur şi simplu respiraţia privitorului, Ceahlăul a intrat şi a rămas însă în istorie datorită misterelor care îl înconjoară.

Departe de a a egala prin înălţime alte piscuri din ţară, masivul poate fi totuşi văzut, în zile senine şi în anumite condiţii de luminozitate a soarelui, de pe ţărmul Mării Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanţă, sau de pe malul la fel de îndepărtat al Nistrului.

La orele răsăritului, deasupra Ceahlăului se produc jocuri de lumini unice şi inexplicabile. Localnicii văd deseori apariţii misterioase pe cer şi descoperă pe păşunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor fiinţe din Univers. Cei din vechime considerau muntele ca fiind sălaş al zeului Zamolxis, iar cei de astăzi spun că masivul este străbătut de cea mai puternică axa energetică a globului pământesc.

Sălaşul zeilor, comparat cu Muntele Athos

Geograful antic grec, Strabon, povestea în scrierile sale despre muntele sfânt Kogaion, unde trăia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri.

Legenda spune că Dochia, fiica lui Decebal, a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelaşi Ceahlău al zeului Zamolxis. Împresurată de oștile împăratului Traian, ea s-a rugat divinităţii şi s-a prefăcut în stană de piatră. Stânca Dochiei străjuieşte şi astăzi masivul, fiind considerată de unii cercetători ca fiind o creaţie a mâinii omeneşti, asemeni Sfinxului.

Marţial povesteşte despre „muntele cel faimos din ţară hyperboreenilor (identificaţi a fi strămoşii noştri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legaseră cu jurământ în faţa altarului cel mare să lupte contra giganţilor”. La spusele grecului se adaugă o legendă care circulă şi azi printre localnicii de la poalele Ceahlăului şi care istoriseşte că plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam de uriaşi, grozav de înalţi şi de tari, care au fost în cele din urmă înfrânţi de urgia cerească”.

Cercetările arată că, poate deloc întâmplător, aici s-a făcut reală tranziţie între religia păgână şi creştinismul de la noi, pe Ceahlău fiind ridicate unele din primele altare creştine din ţara noastră. Astăzi, prin numărul impresionant de biserici şi de mănăstiri înălţate pe cuprinsul lui, Ceahlăul este considerat drept al doilea munte sfânt al creştinătăţii ortodoxe, după Athos. Și poate că acest lucru nu a fost deloc întâmplător. Poate că primii creştini din ţara noastră s-au conformat unei porunci biblice în care li se spunea să ridice, pe Ceahlăul considerat sfânt, locuri de închinare către Dumnezeu. Fiindcă în Biblie, Dumnezeu i s-a arătat lui Ghedeon şi i-a spus să ridice altarul Său pe stâncile muntelui, în locul altarului lui Baal şi-al stâlpului acestuia de închinăciune (Judecători – 6, 25).

Astăzi, pe Ceahlăul zilelor noastre, una din frumuseţile naturale admirată cu prisosinţă de turişti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lată a lui Ghedeon. Iar numele străbun al Ceahlăului este Pion sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche şi care, în traducere, înseamnă „casa stâlpului” – cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii îi ridicau ca locuri de închinare la zei.

Holograme ciudate şi apariţii luminoase inexplicabile

Ceahlăul nu se ridică, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din ţările vecine. Cu toate acestea, în mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi văzut de la sute de kilometri depărtare. În anumite condiţii atmosferice şi de luminozitate solară, piscurile Ceahlăului se zăresc cu o deosebită claritate de pe ţărmul Mării Negre şi de pe malurile Nistrului.

Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen încă din anul 1859: „Corăbierul de pe Marea Neagră vede piscul cel înalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei şi până la Cetatea Albă. Locuitorul de pe ţărmul Nistrului vede soarele apunând după masa acestui munte, iar pastorul nomad, după ce şi-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se întoarce către casă având în vedere vârful Pionului sau Ceahlăului”.

Acesta nu este, însă, singurul lucru uimitor care se leagă de existenţa masivului muntos. Pe Ceahlău se petrec an de an, cu regularitate, două fenomene optice inexplixabile. În prima decadă a lunii august, sub lumina răsăritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca şi Piatra Ciobanului formează, timp de peste o oră şi jumătate, o hologramă naturală imensă, având formă unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei.

Tot în aceeaşi perioadă a anului şi tot la răsăritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un fenomen optic care durează doar câteva minute şi pe care localnicii l-au numit, încă din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formează un stâlp de o luminozitate intensă şi stranie, care se pierde în imensitatea cerului şi care este mărginit pe laturi de două benzi întunecate. Unii cercetători ai respectivelor fenomene sunt de părere că acestea se datorează faptului că prin Ceahlău, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pământesc.

Vârful Toaca, o piramidă cu baza pătrată

La această teorie trebuie adăugat că vârful Toaca reprezintă el însuşi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza pătrată, figură considerată a se forma extrem de rar în mod natural. Măsurătorile efectuate de specialişti au arătat că laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiaşi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simplă şi întâmplătoare coincidenţă, dacă la numai 30 de kilometri distanţă de Ceahlău nu ar fi fost descoperită celebra cultură Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 înainte de Hristos.

Printre vestigiile scoase la iveală s-au găsit nenumărate obiecte din ceramică, ce aveau imprimate proiecţii în plan ale unor piramide cu baza pătrată şi cu diagonalele perfect trasate. În zilele noastre, localnicii din zona Ceahlăului sunt frecvent martori ai unor fenomene inexplicabile cu care deja s-au obişnuit.

Tit Tihon este renumit profesor de matematică în Roman şi autor al unor cărţi de specialitate, deci o persoană a cărui credibilitate poate fi pusă greu la îndoială. Originar din Bicaz, localitate aflată la poalele masivului Ceahlău, el se afla în vizită la părinţi şi a fost martorul unei apariţii luminoase pe cer, chiar în noaptea de revelion. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, însă imaginea de o calitate extrem de slabă nu le-a permis specialiştilor, ulterior, să stabilească dacă este vorba de un obiect neidentificat aflat în zbor sau de o simplă reflexie optică.

Alţi localnici declară, cu mâna pe inimă, că văd deseori fâşii de lumină străbătând pădurile Ceahlăului. Călugării de la Schitul Durău fac afirmaţii asemănătoare, susţinând că văd, în miez de noapte, când se duc la rugăciune, ploi de luminiţe albastre pogorându-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun că acest lucru este harul lui Dumnezeu, care îi îndeamnă la credinţă pe monahii tuturor mănăstirilor ce împânzesc masivul Ceahlău.

Zona Ceahlăului, vizitată de extratereştri

În vara acestui an, la Trifeşti, localitate aflată în zona în care poalele Ceahlăului se pierd pe coame de dealuri, au apărut peste noapte nu mai puţin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare având, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri şi grosimea de 50 de centimetri. Încredinţaţi că satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului şi-au făcut cruce, apoi au chemat autorităţile şi specialiştii în domeniu. La faţa locului au venit reprezentanţi ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului şi ai organizaţiei „Romanian UFO Network”. Aceştia au luat probe ale solului ars, au făcut măsurători, analize şi fotografii, însă nu au reuşit să dea o explicaţie plauzibilă fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt şi încă vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlău şi din împrejurimile sale un veritabil tărâm al misterelor de nepătruns.

Sursa: http://www.worldwideromania.com/