Gazele de şist şi paranoia „pericolului roşu”

Colaj: Vocea Rusiei

Situaţia legată de gazele de şist a stârnit o adevărată panică în rândul analiştilor portocalii. După ce premierul Ponta şi-a trădat alegătorii, „reevaluând” poziţia faţă de exploatările gazelor de şist, lucrurile păreau rezolvate, însă locuitorii zonelor afectate nu au dorit să stea nepăsători în timp ce se pregăteşte otrăvirea apei şi pământului pe care trăiesc.

După primele acţiuni de protest, trompetele companiilor americane s-au aliniat pentru a discredita aceste acţiuni, găsind imediat „mâna Moscovei” în toate demersurile celor care îşi doresc privilegiul de a bea apă pură şi a avea un sol curat.

Dintre toate textele care insinuează existenţa unei operaţiuni finanţate de Gazprom în spatele protestelor împotriva gazelor de şist, se remarcă textul semnat de Andrei Bădin şi publicat în EVZ.

În contextul publicării unor asemenea texte, propaganda portocalie are obiceiul de a folosi următorul truc propagandistic: dacă la un asemenea text nu există răspuns, atunci se declară că „ruşii nu au găsit ce să răspundă la magistrala analiză”, iar dacă un răspuns există, declară că „sigur în analiză există adevăr, pentru că ruşii au răspuns”. Merită atrasă atenţia asupra faptului că aceste trucuri nu fac altceva decât să deturneze atenţia cititorului de la studiul argumentelor şi informaţiilor prezentate de părţile beligerante.

Unul dintre „argumentele” prezentate de propagandiştii pro-americani se referă la teoretica imposibilitate „de a scoate în stradă 10 mii de oameni fără a-i plăti”, mai ales în condiţiile în care acţiunile de protest politic de la Bucureşti nu se bucură de popularitate. În asemenea argumente se vede clar miopia şi cinismul specific unora dintre analiştii bucureşteni care cred că nimic nu poate fi mai important decât jocurile politice din capitală. În realitate, lupta partidelor politice şi lupta „pentru democraţie” este un concept foarte abstract şi în mod normal, fără eforturi specializate, oamenii de rând se implică foarte greu în acţiuni de protest cu caracter politic. În cazul gazelor de şist, motivul protestului este chiar instinctul de supravieţuire, iar pericolul intoxicării apei şi solului este unul cât se poate de concret. Frica şi mânia sunt sentimente foarte puternice, care pot scoate în stradă mii de oameni fără eforturi adiţionale.

Cei care tot caută „mâna Moscovei” în aceste proteste, nu reuşesc să aducă nici un fel de dovezi în sprijinul acuzaţiilor aduse. Luând în consideraţie numărul de agenţi înfiltraţi în rândul protestatarilor (cu şi fără echipament de înregistrare) şi numărul astronomic de ofiţeri (ne)acoperiţi care se ocupă de acest subiect, dacă legături pe filiera Moscova-Bârlad nu s-au găsit, înseamnă că ele nu există.

Andrei Bădin, citează ca din Sfânta Scriptură fragmente din rapoartele think-tank-ului american CSIS (Center for Strategic and International Studies), găsind în aceste fragmente confirmări ale tuturor aserţiunilor şi acuzaţiilor lansate. În rapoartele CSIS se explică (fără dovezi) că Gazprom ar fi implicat în lobby împotriva gazelor de şist, că gazele de şist prezintă un pericol major pentru Rusia etc. Acum, pentru echilibrarea impresiei, să punem în balanţă câteva aspecte omise din „analiza” propagandei americane.

Primul: CSIS este un think-tank printre finanţatorii căruia se numără companiile petroliere din Statele Unite.

Al doilea: Printre cele mai cunoscute recomandări ale CSIS se numără un raport în care se justifica necesitatea „privatizării urgente ale industriei petroliere din Iraq”, cu sau fără voia guvernului Iraqian.

Al treilea: CSIS a susţinut că în Iraq au existat arme de distrugere în masă şi acum susţine existenţa armelor de distrugere în masă în Siria. Se vede că „mâna Gazpromului” în scandalul gazelor de şist este la fel de reală ca şi „armele de distrugere în masă” ale lui Saddam Hussein.

Dacă tot caută agenţi ai Moscovei, atunci reprezentanţii propagandei pro-Chevron ar trebui să-i găsească la New York Times care a publicat o serie de articole incendiare în care se detaliază pericolele ecologice ale extracţiei gazelor de şist. Ar trebui să găsească agenţi ruşi şi în departamentul de analiză de la Deutsche Bank care au publicat un amplu raport în care se explică de ce extracţia gazelor de şist din Europa nu va fi profitabilă. Ar putea să mai găsească agenţi KGB şi la Departamentul de Energie al SUA care a publicat în 2012 un raport în care a redus la jumătate estimările ultraoptimiste anterioare care se refereau la rezervele de gaze de şist din SUA, decredibilizând astfel toate estimările făcute cu privire la abundenţa gazelor de şist în Europa.

Pe măsură ce conflictul în legătură cu exploatarea gazelor de şist se va intensifica, se vor intensifica şi eforturile de lobby în presă care şi aşa se cam poziţionează în favoarea companiilor petroliere americane. Ca de obicei, Vocea Rusiei va oferi o viziune alternativă şi argumentată asupra situaţiei.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Substante toxice in haine de marca - gen Armani, H & M, Zara, Gap...

“Cămaşa lui Nessus” era Armani?

Miturile au o fărâmă de realitate, se spune. Nu ştiu câtă realitate era, acum multe milenii, în mitul „cămăşii lui Nessus” – acea cămaşă otrăvită care i-a adus sfârşitul lui Hercule – însă autorul antic pare să fi avut o viziune a zilelor noastre, când mitul său este mai actual decât ne-am putea imagina mulţi dintre noi.

de Dan Bărboi şi Rovena Costea

Aici vorbim deja de un domeniu extrem de sensibil şi controversat: cum se poate proteja consumatorul de abuzurile marilor companii? Incriminaţi, în cazul de faţă, sunt producătorii de textile şi substanţele pe care le folosesc în procesul tehnologic – uneori adevărate otrăvuri pentru organism, care pun în pericol sănătatea şi chiar viaţa utilizatorilor.

Un studiu Greenpeace International, ale cărui rezultate au fost anunţate în noiembrie trecut, a analizat materialele utilizate de 20 de mari firme de îmbrăcăminte, inclusiv nume grele ca Armani, Levi’s şi Zara, iar concluziile sunt de-a dreptul îngrijorătoare.

Autorii studiului numit “Fibre Toxice, Marea Înşelătorie din Modă” (în original “Toxic Threads, the Big Fashion Stitch-Up”) au supus analizelor chimice un eşantion de 141 de articole vestimentare diferite (de la bluze şi pantaloni la lenjerie de corp) pentru femei, bărbaţi şi copii, conţinând fibre naturale şi artificiale, cumpărate în aprilie 2012, în 29 de ţări şi regiuni din întreaga lume.

În 31 de articole a fost depistat un conţinut ridicat de substanţe nocive – ftalaţi, etoxilaţi de nonilfenol (ENF), şi amine cancerigene folosite la fabricarea coloranţilor azoici pentru industria textilă.

Descoperiri alarmante

Studiul – foarte temeinic documentat – aduce în atenţia opiniei publice o serie de fapte şi date cel puţin îngrijorătoare privind industria textilă, din care ne vom rezuma să le cităm pe cele mai relevante:

1. Etoxilaţi de nonilfenol (ENF)

TABEL: Numărul mostrelor analizate la fiecare brand în parte, alături de numărul mostrelor la care au fost depistate ENF

Substanţe de tip ENF au fost descoperite în 89 din cele 141 de articole (63% din totalul eşantionului probă), în concentraţii de la 1 la 45.000 părţi pe milion (ppm).

Toate mărcile incluse în studiu au avut cel puţin un produs care conţinea niveluri detectabile de ENF.

Cea mai mare concentraţie de ENF (45.000 mg/kg) a fost detectată într-o mostră de material de la un tricou marca C&A (care avea un imprimeu din plastisol), produs şi vândut în Mexic. Această concentraţie a fost semnificativ mai mare decât cele descoperite în orice alte mostre, iar produsul clasat pe locul al doilea, cu o concentraţie de 9.800 mg/kg a fost un tricou Mango simplu, produs în Turcia şi vândut în Spania.

Concentraţii de ENF mai mari de 100 ppm au fost decelate în 20% din mostrele incluse în studiu, iar niveluri mai ridicate decât acest prag au fost prezente într-un procentaj mai mare de mostre decât în cadrul studiilor similare din trecut, deci se poate considera că utilizarea ENF ia amploare. Odată eliminate în mediu, substanţele ENF se transformă în nonilfenol, cunoscut a fi o substanţă toxică perturbatoare a sistemului endocrin, persistentă şi bioacumulativă (se acumulează în interiorul fiinţelor vii).

Concentraţii ridicate (peste 1.000 ppm) ale ENF au fost depistate în următoarele mărci de produse: C&A (1 articol), Mango (3), Levi’s (2), Calvin Klein (1), Zara (1), Meters/bonwe (2), Jack & Jones (1) şi Marks & Spencer (1).

2. Ftalaţi

Prezenţa ftalaţilor a fost detectată în toate cele 31 de mostre de ţesături serigrafiate cu plastisol, iar concentraţii foarte mari (până la 37,6% din greutate) au fost descoperite în 4 mostre, din care două fabricate de firma Tommy Hilfiger (37,6% şi 20%), una Armani (23,3%) şi una Victoria’s Secret (0,52%).

Ftalaţii predominanţi, cu concentraţii mari, identificaţi în cele patru mostre au fost di-2-etilexil ftalat (DEHP), diisononil ftalat (DINP) şi benzil butil ftalat (BBP). DEHP şi BBP, substanţe toxice pentru sistemul reproductiv, au fost listate ca şi “substanţe cu risc ridicat” în funcţie de reglementările REACH ale UE. De asemenea, şi DINP este toxic în doze mari şi are câteva efecte de pertubare a nivelului hormonilor. Ftalaţii din formulele plastisolului nu sunt stabili şi, din acest motiv, “migrează” din produs de-a lungul timpului.

3. Amine de la coloranţi azoici

În două produse Zara au fost găsiţi coloranţi azoici ce pot degaja amine cancerigene. Deşi concentraţiile acestora se încadrează în limite legale, autorii studiului consideră simpla prezenţă a unor substanţe cancerigene în articole vestimentare ca inacceptabilă.

Aminele sunt folosite în producerea coloranţilor azoici. Amina descoperită în mostre (o-dianisidină) este cancerigenă, şi, cu toate aceastea, unele utilizări ale substanţei sunt reglementate de UE.

În afara substanţelor anterior menţionate, analizele de laborator au mai depistat prezenţa a 5 compuşi chimici clasificaţi ca „toxici” sau „foarte toxici pentru formele de viaţa acvatice” – alcanii, benzil benzoatul, benzofenonul, 1,1-bifenil, butilhidroxitoluen (BhT), benzil naftil eter.

Rezultatele arată că o gamă complexă de reziduuri chimice pot rămâne în produsele textile finite,ca o consecinţă a utilizării lor în procesul de producţie, şi pot fi eliminate în rezidurile generate de fabricile textile şi în apele în care se spală hainele, după ce produsele sunt vândute.

TABEL: Distribuţia pe mărci a probelor în care au fost depistate ENF, ftalaţi şi amine cancerigene eliberate de coloranţi azoici.

“Detox” – o campanie pentru sănătatea mediului

Pe lângă riscurile la adresa organismului uman, ce decurg din substanţele utilizate în compoziţia textilelor, industria de profil implică riscuri majore şi pentru mediu, principala ameninţare fiind deversarea de coloranţi şi reziduuri chimice nebiodegradabile folosite în producţie.

Pentru a reduce amploarea acestor practici industriale nocive, Greenpeace organizează anual, sub numele „Detox”, campanii de conştientizare a producătorilor de textile şi îmbrăcăminte, soldate cu rezultate notabile.

Astfel, în urma campaniei Detox din 2011, mai mulţi producători de articole vestimentare şi sportive s-au angajat să reducă la zero emisiile poluante până la 1 ianuarie 2020. Şase mărci – Puma, Nike, Adidas, Li-Ning, H&M şi C&A – colaborează în prezent pentru dezvoltarea şi implementarea – la nivel individual şi colectiv – a unor tehnologii prietenoase cu mediul ambiant.

Alte companii, cum sunt Levi Strauss şi G-Star Raw, au adoptat politici de limitare, dar nu eliminare completă a emisiilor poluante.

Oricum, în ciuda progreselor realizate în ultimii ani, Greenpeace consideră că metodele şi instrumentele de control al acestui tip de poluare chimică încă sunt insuficiente, iar firmele trebuie să facă eforturi mai mari de conformare la politica “zero emisii”.Concluzii şi recomandări

Autorii studiului ajung la mai multe concluzii şi fac o serie de recomandări menite să îmbunătăţească situaţia şi să ghideze industria textilă pe o cale mai curată, mai atentă cu mediul şi cu sănătatea clienţilor.

Transparenţă: Producătorii trebuie responsabilizaţi

Fără îndoială, o industrie mai curată reprezintă o provocare majoră pentru producători, iar pentru a atinge nivelul de “zero emisii” aceştia trebuie să fie mai responsabili şi mai transparenţi privind substanţele nocive pe care le folosesc în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte. În particular, comunităţile ce se învecinează cu unităţile de producţie sunt îndreptăţite să ştie ce emisii produc aceste fabrici.

Eliminare: Primul pas către zero emisii

Ca jucători la scară globală, firmele de îmbrăcăminte au ocazia să dezvolte soluţii globale care să elimine folosirea de substanţe periculoase în procesul productiv şi sunt în măsură să impună schimbări la nivelul furnizorile de materii prime. De asemenea, este nevoie ca un număr mai mare de companii din domeniu să adopte politica “zero emisii” până la 1 januarie 2020. Pe termen scurt, mărcile trebuie să impună date până la care să renunţe complet la substanţe nocive, cum ar fi ENF, ftalaţii şi coloranţii azoici. Simpla reducere a concentraţiilor acestor adevărate otrăvuri nu este suficientă, consideră experţii Greenpeace, care recomandă completa abandonare a oricăror tehnologii bazate pe astfel de compuşi.

Adoptarea pe scară largă a recomandărilor Detox

Tot mai multe mărci trebuie să se alăture campaniei Detox prin eforturi menite să elimine substanţele periculoase pentru mediu din apele reziduale, de asemenea adoptând programe ce pot produce rezultate rapide şi eficiente. În acest efort, un rol esenţial le revine furnizorilor, care trebuie să îşi informeze corect şi complet complet clienţii – în acest caz industria textilă – despre compoziţia materialelor livrate şi posibilele riscuri pe care acestea le pot prezenta pentru mediu sau utilizatorul final.

Implicarea activă a guvernelor

Guvernele au un rol hotărâtor în a impune politica de “zero emisii” pentru toate substanţele chimice periculoase, printr-o abordare preventivă care să interzică producerea, folosirea şi deversarea de compuşi periculoşi în industria textilă. Concomitent, ele trebuie să implementeze planuri de acţiune pe termen scurt ce vor include o listă dinamică a celor mai periculoase substanţe, care să fie imediat înlocuite în industrie cu echivalenţi mai puţin riscanţi, precum şi o bază de date actualizată permanent, în care să fie înscrise firmele care emit substanţe poluante.

Comunitatea trebuie să ia atitudine

La rândul lor, consumatorii trebuie să ia atitudine atât împotriva poluării produse de firmele textile, cât şi a articolelor vestimentare ce conţin substanţe nocive pentru organism.

De altfel, cele două aspecte se întrepătrund, deoarece inevitabil dacă un produs textil conţine substanţe dăunătoare, o parte din acestea a fost deversată în mediul înconjurător pe durata procesului de producţie, iar o altă parte se vor deversa atunci când produsul este curăţat după cumpărare, mai ales la primele spălări.

Astfel, Greenpeace recomandă câteva măsuri pe care consumatorii le pot lua pentru a conştientiza riscurile industriei şi a proteja atât mediul, cât şi propria lor sănătate:

- să refolosească în mod creativ articole vestimentare mai vechi din propria garderobă, combinându-le astfel încât să obţină haine „noi”;

- să solicite o atitudine responsabilă a firmelor producătoare, sancţionând acele companii care nu se conformează unor politici „verzi” de producţie;

- să ceară guvernelor să limiteze vânzarea şi importul de produse ce conţin compuşi periculoşi. 

Sursa: http://roaim.net.tf

Perele turceşti cu conţinut mare de pesticide au ajuns la comercializare pentru că un angajat al ANSVSA a permis acest lucru

Perele cu conţinut mare de pesticide, provenite din Turcia, au ajuns la comercializare pentru că un angajat al Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor /ANSVSA/ a permis acest lucru, deşi exista un certificat ce menţiona aceste depăşiri ale valorilor de pesticide, a declarat, joi, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

Potrivit acestuia, cazul este unul de fraudă, fiind declanşată o anchetă.

“Pe zona de legume/fructe, vreau să accentuez că tot acest control a început din toamna anului trecut, atunci când în grapefruit-urile importate din Turcia a fost depistată o cantitate mai mare de pesticide decât limita admisă. Am continuat controalele. De 3 – 4 luni avem controale mult mai amănunţite la frontieră sau la punctele de destinaţie a tuturor intrărilor în ţară.

Le vom face şi în continuare. Nu s-au mai descoperit din luna noiembrie şi până acum două săptămâni, când a fost cazul cu perele importate din Turcia. Acolo a fost un caz de fraudă, pentru că cineva din Autoritatea Sanitară Veterinară – cu toate că exista un certificat care spunea că există acea cantitate mai mare de pesticide – a permis comercializarea acelor produse. Există deja o anchetă la poliţie în acest sens”, a spus Constantin.

Aproape 10 tone de legume şi fructe provenite din Turcia, la care s-au constatat depăşiri ale valorilor de pesticide, au fost descoperite de inspectorii sanitar-veterinari la începutul lunii februarie şi au fost distruse în mare parte, a informat, pe 6 martie, ANSVSA.

Potrivit sursei citate, un transport de 3.342 kilograme de pere din Turcia a fost depistat în data de 7 februarie 2013, având un buletin de analiză emis de laboratorul EuroLab Bulgaria, cu depăşiri ale valorii pentru pesticidele Carbendazim şi Benomyl. În urma acestui rezultat, a fost declanşată alerta prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje /SRAAF/, iar produsele au fost sechestrate în vederea trimiterii spre distrugere.

În cele din urmă, inspectorii ANSVSA au constatat că, de fapt, fusese distrusă doar cantitatea de 2.977 kilograme, diferenţa de 365 kilograme fiind trimisă spre comercializare.

Unitatea de depozitare a fost sancţionată contravenţional cu amendă în valoare de 6.000 lei, fiind anunţată şi Poliţia, în timp ce trimiterea spre comercializare a perelor din respectivul transport va face obiectul unei cercetări judiciare.

ANSVSA menţionează, totodată, că în data de 9 februarie 2013, în urma verificărilor, inspectorii au depistat un transport de 6.100 kg de ardei capia roşu, însoţit de un buletin de analiză emis de către laboratorul EuroLab Bulgaria, care arăta depăşiri ale limitelor admise pentru pesticidul Formetanat.

Autoritatea a declanşat alerta prin SRAAF şi a luat măsura distrugerii întregii cantităţi de produs.

La sfârşitul lunii noiembrie 2012, conducerea ANVSA a dispus intensificarea controalelor, la nivel naţional, pentru legumele şi fructele provenite cu origine Turcia.

Decizia a fost luată în urma unor repetate constatări ale depăşirilor limitelor maxime admise de reziduuri de pesticide. O altă măsură necesară aplicată a fost aceea de prelevare a probelor din legumele şi fructele din Turcia în vamă sau la depozitul de destinaţie, cu interdicţia de a comercializa aceste produse până la sosirea buletinului de analiză.

Sursa: www.financiarul.ro

“Lupii tineri” din “generatia asteptata”. O revolta populara autentica ne va gasi din nou nepregatiti ?!

Dupa ’89 serviciile secrete si activistii din Romania au ales o cale “originala” de evolutie spre o economie de piata, respectiv au planificat sa treaca proprietatea “intregului popor” in proprietatea tovarasilor lor. Tinerii eminenti de atunci, multi scoliti in occident, specialisti in economie au primit misiunea sa rezolve problema. Batranii activisti si securisti au fost “lasati la vatra” sa-si consume pensia generoasa, si si-au promovat copii in “sistem”.
Occidentul si-a dat seama de ce se intampla si capitalul strain a stat in espectativa. Nici integrarea in UE nu dadea semene pozitive.

In anul ’96 “sistemul” a adus la putere CDR-ul pentru ca Romania risca sa intre in incetare de plati, ca Bulgaria. Desi se putea face un guvern PSDR-PD, au preferat un guvern CDR-PD, CDR-ul fiind in minoritate. Sprijinul a fost numai pentru masuri care nu le periclitau planul de acaparare a economiei. Pentru masurile neagreate de PD acesta avea sustinerea PSDR. De fapt dupa 2000 jumatate din membrii PD au migrat in PSD si la guvernare.

Guvernarea CDR a fost ca o gura de oxigen, pentru ca au redresat bugetul si au facut disponibilizari masive in minerit, unul din sectoarele cu pierderi mari, si au asanat ce se mai putea din sistemul bancar, privatizand cateva banci. FSN-istii incercat sa pacaleasca occidentul, si investitiile au inceput sa vina timid, in speciala bancile din zona (Austria si Grecia), cu credite pentru stat si cu asigurari si apoi si cu credite pentru populatie.

Modelul planificarii si conducerii centralizate a functionat si inca functioneaza.
Firmele private infiintate de oamenii serviciilor au capusat societatile comerciale si regiile locale sau companiile centrale de stat. Primeau contracte si ofereau servicii la alte firme. Ce scrie la postul precedent este verificat si prin propria experienta.

Piata nu era si nu este functionala si capitalul productiv nu a venit sa faca investitii in Romania.
Daca va amintiti abia dupa 2000 s-a vorbit de o economie “functionala de piata”, dar doar s-a vorbit pentru ca de functionat nu functiona si nu functioneza. Singurele domenii unde exista o piata autentica sunt: agricultura, comertul cu amanuntul, turismul privat in general finantat de oamenii din fostele servcii, industria alimentara, si micile ateliere de marochinarie si de confectii.
Implicarea serviciilor in economie face sa nu existe o competitie loiala.
Ascultarea abuziva a convorbirilor, complicitatea cu patronatul autohton a institutilor care controleaza si avizeaza si abuzurile lor exercitate la comanda, justitia care lucreaza cu dubla masura, au facut ca Romania sa fie ocolita de capitalul strain. Au venit cativa mafioti italieni si rusi, primii ca sa spele bani in Romania, ultimii sa dea “tunuri”.
Imi spuneau cativa prieteni care lucrau in companii straine ca, firmele straine nu vin in Romania cu know-how, din cauza ca nu au incredere in protectia pe care le-o ofera mediul de afaceri, si preferau sa racoleze specialisti si sa-i duca in occident, desi pentru firme era o solutie mai costisitoare.

Incompetenta si coruptia managerilor a dus economia la faliment. Desi managerii au fost racolati dintre persoanele inteligente, unii olimpici sau studenti eminenti, nu au reusit sa performeze pentru ca multi nu aveau cunostinte elementare de economie si de management, si au aplicat metode militare de conducere. Cei pregatiti profesional abia au acoperit posturile din minstere, dar au preferat sa plece ca specialisti in companii private, sau sa se ocupe de afaceri proprii.

In lipsa culturii antreprenoriale foarte multe venituri obtinute de persoanele fizice din salarii uriase sau din contracte generoase cu statul au fost investite in imobiliare, o forma de tezaurizare, in idea ca preturile vor creste si vor vinde in castig. S-au construit cartiere intregi la marginea oraselor mari, in statiuni montane sau pe litoral. Criza imobiliara a lovit necrutator. Locuintele care ar fi trebuit sa fie surse de venit si-au pierdut valoarea iar cetatenii cu credite, platesc la bancile straine creditele si pretul locuintelor supraevaluate. Politicienii de la Bucuresti nu a avut curajul sa gaseasca o solutie prin care sa lase bancile sa suporte o parte a creditelor neperformante, si au luat credit de la FMI ca sa mentina cursul si un nivel de trai peste posibilitatile economiei.

In domeniul administratiei nu s-a reformat nimic.
Conducerea economiei si a administratiei au ramas centralizate, si chiar s-a centralizat si mai mult. Legislatia a ramas stufoasa si rigida, aceeasi de pe vremea comunismului. Promovarea functionarilor cu functii de conducere se face pe baza de relatii ca in comunism. Nimeni nu raspunde de nimic, si oricine poate fi schimbat daca pierde bunavointa superiorilor. Rigiditatea si frica de anchetele abuzive ale DNA, au facut ca majoritatea managerilor sa evite deciziile riscante si oamenii responsabili sa evite functiile de decizie, ceea ce a facut ca posturile de decizie sa fie ocupate de “aventurieri”.

Avutia nationala s-a contractat si lupta intre “tovarasi” s-a ascutit.
Nu-si permit inca, sa recurga la gesturi radicale, la condamnari penale sau crime la comanda, dar vor veni si vremurile respective.
Momentan lupta se da mediatic. Se promoveaza si se demoleaza “personalitati de mucava”.
“Oameni de afaceri” au fost revendicati succesiv de cei de la putere. Inainte de alegerile din 2004 alianta DA vorbea de “JAFO” si de coruptii din jurul lui A Nastase, dar dupa alegeri nu au mai fost corupti, si au fost chiar promovati si decorati pentru ca s-au pus in slujba noii puteri.
Dinu Patriciu a fost nevoit sa vanda si apoi adua la faliment.
Hidroelectrica a fost introdusa in insolventa ca sa oblige “baietii destepti” din energie sa se alinieze de partea noii puteri. Asfaltatorii au basculat intre partide, intotdeauna servind pe cei de la putere.

Deviza anilor ’90!
“Ca sa se schime ceva in bine trebuie sa vina o noua generatie”, “generatia asteptata” cum au botezat-o cei de la Cotidianul. Acum “generatia asteptata” a venit la putere, cu Ponta, Antonescu, Prigoana jr, M.R.U, Udrea, Ghita, s.a.m.d. Dupa calitatea politicienilor din “generatia asteptata” putem sa ne dam seama ce viitor ne asteapta. Este o generatie care nici nu incearca sa pastreze aparentele unei preocupari pentru binele public, sau pentru apararea democratiei.
Ne spun cu nonsalanta ca obiectivul partidelor este castigarea puterii. Mai departe nu-i problema noastra ce vor face cu puterea.

Lupii tineri au devenit potenti
RTV ataca pe liberali si A3 raspunde cu atacuri la adresa patronului RTV.
S R Stanescu acuza ca patronul Ghita este ofiter SRI. Ion Nicolae afirma ca nu Maior conduce SRI-ul si ca SRI-ul este condus politic de Coldea.
PRECIZAREA SRI despre speculaţiile privind existenţa ofiţerilor sub acoperire în Parlament
Ponta ameninta ca-i da afara din PSD pe Ghita si pe SRS, si din Scrisoare deschisă către Victor Ponta a Senatorului Valer Marian rezulta ca trece si la fapte.

Regret că v-am supărat pentru devoalarea generalului Coldea (câinele cel mai rău și mai credincios al lui Băsescu), pentru care nașul Maior v-a cerut capul meu politic. ( Pretendentul și apoi pretendenta pe care i-ați preferat și i-ați încurajat la Satu Mare au mărturisit totul).

Ioan Niculae a dat un interviu foarte interesant, pe care analistii din media l-au ignorat. Printre randuri a spus multe lucruri despre care nu se discuta dar pe care le stiam.
Si Niculae si probabil Culita Tarata sau Trita Fanita si multi altii au fost ofiteri. Au desfasurat o activitate economica pentru ca au primit tot sprijinul autoritatilor. Cine ar fi primit credite pe care nu le-au mai rambursat si nici nu au fost executati silit. Cine ar fi primit energie ieftina sau terenuri, si cine ar fi primit despagubiri pentru recolte calamitate daca nu cei din sfera puterii?
Nici unul nu a facut afaceri de unul singur. S-a lucrat in echipe pe domenile in care erau specializati si cu care erau familiarizati.

Nicolae acuza “lupii tineri” din SRI ca-i hartuiesc si ii acuza de neglijenta si de complicitate la demolarea societatilor comerciale. El, Culita Tarata, si altii considera ca au facut ceva pentru economie, pe cand cei care-i sicaneaza nu numai ca nu au realizat nimic, dar au dat si dovada de iresponsabilitate. 
Din interviu se vede ca fostii “lupi tineri” acum “oameni de afaceri”, au devenit “vanat” pentru noii “lupii tineri” din “generatia asteptata”.
Afacerea Interagro. Vicepreşedintele ANRE şi 4 foşti secretari de stat, puşi sub acuzare
Lupii tineri din SRI sunt la curent cu afacerile “fostilor” si vor “taxa de protectie”. Ceilalti sunt revoltati ca unii care nu aduc nici un beneficiu sa fie parte la “impartirea cascavalului”.
Nu-i exclus ca “veteranii” sa-si lichideze afacerile la fel ca Patriciu, ca sa nu devina victime si sa nu le lase pe mana noilor “sacali”.
Acuzatile lui Ion Niculae au primit un raspuns neconvingator de la seful SRI Maior

George Maior: Domnul Nicolae dacă tăcea, filozof rămânea. O să îi răspund în felul următor: Securitatea la care domnia sa a lucrat a distrus un stat, l-a șters de pe harta politică, strategică a lumii civilizate și nu a înțeles deloc prin aceasta lumea în care trăia și acționa acel stat, din păcate. Și văd că, ca exponent vechi al acestui organism, nici el nu cred că înțelege foarte bine despre ce lume vorbim în secolul XXI. Așa pot să-i răspund.
..
Acum nu spun că în cadrul Securității nu au fost și oameni competenți, dar la nivel instituțional acea organizație era una ideologică, pervertită la valori ideologice care apăra valori ideologice, inclusiv economia de comandă. Secția în care a lucrat dl. Niculae era direcția de securitate economică a Securității care apăra ce? Un sistem de comandă în economie care s-a dovedit a fi falimentar inclusiv din punct de vedere al logicii pieței.

Realitatea este ca nici actualii oameni din SRI nu lupta pentru democratie si descentralizare. Si ei sunt adeptii centralismului si tot ce-i intereseaza este sa preia afacerile de la fostii securisti.
Lupta lor pentru ce a mai ramas din avutia tarii ne duce in faliment ca natiune.

Ceva ar trebui facut, dar nimeni nu are solutii.
La momentul cand combatantii vor fi la pamant, si cetatenii disperati, o sa se produca o revolta populara autentica, care ne va gasi din nou nepregatiti.

sursa: decantare.wordpress.com

http://gandeste.org

De unde vine sărăcia noastră?

E clar pentru fiecare dintre noi că e mai bine să fii prosper decât să fii sărac. E mai bine să ai bani decât să nu îi ai. La fel de important este însă și cum poți obține această prosperitate. Într-o piață liberă doar dacă ai ceva de vândut pieței. Doar dacă ceea ce ai promis este și ceea ce ai oferit. Nu este loc de minciună și nici de păcăleală. Dacă nu poți fi cel care își asumă riscurile pieței poți să te pui la adăpostul antreprenorului și să îți vinzi munca acestuia (evident în condițiile pe care doar acesta le poate impune pentru că doar el este cel conectat direct la piață). Prosperitatea nu trebuie însă obținută cu orice preț. Cu prețul unui război pe față cu antreprenorii (singurii care își asumă riscurile și care plătesc pentru necazurile din piață). O cale facilă de îmbogățire este să iei de la unii și să dai la alții. Dacă privim problema din punct de vedere politic, e important să iei de la cei puțini și să dai la cât mai mulți (după ce îți oprești și tu o halcă sănătoasă din pradă). Dacă privim problema din punct de vedere economic, e important să îi protejezi pe cei capabili să creeze valoare și care pot, prin acțiunile lor, da de muncă celor mulți. Dacă gândești pe termen scurt, vei aborda problema politic. Dacă gândești pe termen lung, vei aborda problema economic.
Românii sunt săraci. Nu e o noutate sau un lucru dificil de constatat. Mai greu e însă să explicăm de ce sunt românii săraci. Sunt ei săraci pentru că antreprenorii sunt lacomi și nu dau doi bani pe sclavii pe care îi angajează în firmele lor? Evident că nu. Dacă am avea suficient de mulți antreprenori care să se bată pentru forța de muncă existentă, probabil că mulți nu ar mai pleca în străinătate și ar rămâne aici. Cu afaceri care nu ar mai prididi să se deschidă forța de muncă ar deveni rară și antreprenorii ar fi mult mai grijulii în a o păstra și a o remunera corespunzător. Problema sărăciei noastre nu e deci ticăloșia și lăcomia antreprenorilor ci, mai degrabă, absența antreprenorilor într-un număr suficient de mare. 

De ce lipsesc antreprenorii în România? În primul rând pentru că sunt priviți cu o ostilitate vădită de antreprenorii politici care nu înțeleg modul natural de prosperitate prin mecanismele de piață și care mențin caldă ura claselor asuprite aducătoare de voturi negative (e suficient să se înfoaie puțin politicienii la ”ticăloșii” de antreprenori, ăia care mai există, și masele sunt în delir). În al doilea rând pentru că antreprenorii politici plimbă ostentativ prin fața ochilor schemele lor politice de prosperitate individuală (consilii de administrație, licitații dedicate, nepotismul din funcțiile publice, contracte oneroase), tăind orice elan de a deschide o afacere și de a prospera cinstit. Totul este conectat la tătuc prin fire nevăzute și nebănuite. Antreprenorii lipsesc și pentru că ne lipsește educația pieței. Vina e împărțită între școlile de economie din România (concentrate mai degrabă pe fiscalitate, monetarism, macroeconomie, politici publice, diplomație și mai puțin pe discipline pronunțat antreprenoriale) și indivizii cărora sistemul comunist le-a alterat orice inițiativă antreprenorială. În plus, disciplinele economice au fost populate de tot felul de teoreticieni cu serioase probleme de logică economică pentru care prețurile ar fi mai bine să fie fixate / rigide decât decât să rămână variabile, pentru care e bine ca dobânda să fie cât mai aproape de zero, pentru care impozitele sunt mai bine mai degrabă mari și progresive decât mai degrabă mici și în sumă fixă / individ pentru că altfel ar afecta spațiul fiscal sau pentru care statul e mai bun investitor decât privatul cel ticălos.

Există vreo cale e ieșire din impasul acesta al sărăciei în care ne afundăm tot mai tare pe zi ce trece? Evident că da. Ridicarea vălului de pe ochii noștri și renunțarea la credința în iluzii deșarte: investiții publice cât mai mari, bani europeni cât mai mulți, consum mai degrabă pe credit fără ca cineva să economisească în prealabil resursele, bani cât mai mulți produși din nimic și cu costuri zero. Întotdeauna să ne gândim de două ori atunci când cădem în plasa politicienilor care ne îmbie cu fonduri, subvenții și facilități. Ele vin întotdeauna la pachet și cu deficite, datorii și taxe mai multe și mai mari. E greu să explici oamenilor cât de otrăvite sunt cadourile politicienilor. La fel de greu este să reziști în piața publică explicând aceste lucruri. Cu cât sărăcia e mai mare și asistații sociali sunt mai numeroși, cu atât mai ciudat pare mesajul pe care vrei să îl transmiți. Diferența dintre politician și antreprenorii reali este clară: [1] Politicianul depinde de voturi și de liniștea electorală pe care le poate cumpăra cu promisiuni pentru cei cu carte (nefiind niciodată obligat să le respecte ulterior sau fiind foarte ușor să le stingă cu alte promisiuni sau cu justificări ale nerespectării lor) sau o poate cumpăra cu pungi de alimente pentru cei săraci; [2] Antreprenorul real depinde de clienții săi care nu pot fi amăgiți cu promisiuni ci doar cu surprize plăcute (reduceri de prețuri, oferte atractive, raport calitate – preț etc.). Antreprenorul real nu minte și nu înșeală așteptări, iar dacă o face își asumă costul integral al acestor fapte sau atitudini. Cu cât mai mulți antreprenori, cu atât mai multe surprize plăcute, locuri de muncă și prosperitate. Cu cât mai mulți politicieni, cu atât mai multă minciună, iluzie, promisiuni și sărăcie. Oare putem decide noi cu adevărat în ce lume am vrea să trăim? Cum altfel decât tot politic?

sursa: cristianpaun.finantare.ro

          gandeste.org

Magistrații italieni acuză DIICOT că PROTEJEAZĂ MAFIA COSA NOSTRA!

Un reportaj realizat de postul TV Euronews abordează acuzaţia adusă mafiei italiene că spală bani prin firmele care gestionează deşeurile româneşti.

Ce a găsit Euronews în groapa de gunoi de la Glina?
Sub muntele de gunoi de la Glina stă ascunsă averea familiei unui cap al mafiei siciliene - Vito Ciancimino, fost primar din Palermo, decedat în 2002, potrivit procurorilor italieni. Ancheta a fost subiectul unui reportaj video transmis la sfârşitul săptămânii trecute de postul de televiziune Euronews. Administrarea afacerilor sale ar fi fost preluată de fiul boss-ului mafiot, Massimo Ciancimino. Moşte­nitorul celui numit Don Vito ar spăla banii murdari din activitatea grupării prin firme care gestionează groapa de la Glina.

„Spălarea banilor murdari cu ajutorul deşeurilor. Asta cred procurorii italieni că se întâmplă în România”, anunţă jurna­liştii Euronews.

Aceştia au venit în România pentru a afla detalii despre modul de operare al grupului mafiot. Massimo Ciancimino ar lucra prin interpuşi care controlează firmele administratoare ale deşeurilor de pe cele 114 hectare de la Glina. Omul său de bază ar fi Victor Dombrovschi, despre care s-a scris că ar fi lucrat pentru Serviciul Extern de Informaţii. Acesta este o figură retrasă, despre care presa română a scris foarte puţin şi care a preferat să stea departe de atenţia publicului.

Ancheta derulată în prezent în Italia şi în alte ţări din Europa şi-a propus să identifice persoanele şi societăţile cu care ar fi în afaceri Massimo Ciancimino, şi de a recupera bunurile materiale moştenite de acesta de la tatăl său. Acesta din urmă a avut legături strânse cu mafia siciliană, Cosa Nostra, spun autorităţile de la Roma.

Massimo Ciancimino: „N-am fost niciodată în România”

Fiul lui Don Vito, investigat de procurorii de la Roma, a acordat un interviu postului Euronews, dar numai pentru a insista că este nevinovat. A negat că ar fi fost vreodată în România şi că l-ar cunoaşte pe Victor Dombro­v­schi, cel despre care procurorii spun că este omul său de legătură. Dombrovschi este managerul societăţii Ecorec, care s-a ocupat de gestionarea deşeurilor de la Glina şi care, potrivit justiţiei italiene, ar avea legături cu fraţii italieni Pileri, aflaţi la conducerea unei alte companii din România. Jurna­liştii Euronews nu au fost pri­miţi de repre­zentanţii Ecorec şi nu au fost primiţi la vreo discuţie.

Autorităţile române au fost însă mai cooperante. Primăria din Popeşti Leordeni le-a arătat contractul de administrare a gropii Glina iar şeful DIICOT, Codruţ Olaru, le-a vorbit despre colaborarea între procurorii italieni şi cei români.

La Roma, autorităţile continuă să caute dovezi pentru a demonstra o legătură directă între Massimo Ciancimino şi afacerea de la Glina. Garda Financiară italiană încearcă, de mai multe luni, să reconstruiască patrimoniul lui Vito Ciancimino, care a murit acum zece ani. Este vorba de un tezaur format din mari sume de bani ascunse în străinătate, un patrimoniu care ar fi rezultatul afacerilor făcute de familia Ciancimino în anii ‘80 cu mafia din Sicilia, bani care ar fi utilizaţi acum de fiul lui Vito, Massimo Ciancimino. (ANDREI MĂRGĂRITESCU - romanialibera.ro)

Magistrații italieni acuză DIICOT că PROTEJEAZĂ MAFIA COSA NOSTRA!

Judecătorul Silvana Saguto, președinte la Tribunalul din Palermo, Sicilia, acuză autoritățile judiciare de la București, în speță DIICOT, de protejarea intereselor lui Massimo Ciancimino, fiul lui Don Vito Ciancimino, fost lider Cosa Nostra și fost primar al orașului Palermo, calități pe care le-a utilizat pentru a acumula o avere estimată la sute de milioane de euro.

Deși a fost condamnat, Vito Ciancimino a murit în urmă cu 10 ani, la venerabila vârstă de 78 de ani, fără să fie deposedat de averea acumulată ilicit. Averea i-a rămas fiului, iar Massimo Ciancimino este acuzat că o „spală” în România, la… groapa de gunoi Glina,prin intermediul fraților Giuseppe și Sergio Pileri, parteneri de afaceri cu Victor Dombroschi, fost general al Serviciului Român de Informații Externe (SIE).

Ani de zile, paravanul afacerii a fost firma Ecorec, controlată de Agenda 21, controlată, la rândul ei, de firma Sirco, din Palermo – considerată a fi controlată, prin interpuși, de Massimo Ciancimino.

În anul 2005, autoritățile judiciare italiene au impus sechestru pe cele trei firme. Însă, doi ani mai târziu, printr-o manevră abilă, acționariatul Ecorec a fost preluat de o altă firmă, Alzalea, despre care autoritățile italiene consideră că este controlată de Massimo Ciancimino.
Magistratul Silvana Saguto a declarat, pentru Euronews, că autoritățile judiciare din România nu au procedat corect în cazul sechestrului Ecorec: „În loc să impună un sechestru total, care să presupună controlul administrativ, s-a efectuat un sechestru pe bunuri fizice. Am sfârșit prin a avea sechestru pe șapte camioane de gunoi”.

În replică, Codruț Olaru, șeful Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) a declarat că s-a acționat „conform procedurilor noastre interne”.
Silvana Saguto a anunțat că, în cazul în care autoritățile judiciare din România nu vor înțelege să coopereze deplin, va apela la Guvernul Italiei, pentru a face demersurile necesare, pe cale diplomatică. Rămâne de văzut cum va putea interveni Guvernul României în cauză, fără a fi acuzat de CSM de interferență în treburile Justiției.

Intervievat de Euronews, Massimo Ciancimino s-a apărat de acuzația că ar spăla bani în România prin faptul că nu a fost niciodată în țara noastră. Cât despre relația cu Dombrovschi: „Nu îl cunosc, nici nu am mai auzit de el. Are un nume urât, ca un cod de securitate socială”. (Robert Veress - jurnalul.ro)

Autoritățile române protejează afacerile Camorrei. Mafia napolitană sufocă România cu gunoaiele italienilor

Săptămânalul italian “L’espresso” a publicat joi o amplă anchetă despre cea mai recentă și extrem de profitabilă afacere a Camorrei. Cu ajutorul și cu binecuvântarea autorităților române, La Camorra aduce ilegal, în România, sutele de tone de gunoaie care sufocă orașul Napoli și întreaga provincie Campania. La București, așa cum era de așteptat, decidenții tac adânc în privința acestui subiect. Nimeni nu știe nimic, nimeni nu a văzut nimic.

Deșeurile italienilor sunt aduse în România, de la Napoli, prin strâmtoarea Dardanele, până în Portul Constanța. De aici, din momentul în care au fost descărcate, dispar ca prin farmec, și, după cum spun jurnaliștii italieni, nici cel mai iscusit comisar al Gărzii de Mediu nu mai dă de urma sutelor de camioane care transportă periculoasele gunoaie.

Din Portul Constanța, deșeurile italienilor ajung la Glina, la groapa Ochiul Boului, cea mai mare parte din ele, sau în alte sute de astfel de gropi de gunoi din România, în timp ce gunoaiele noastre sunt depozitate și incinerate în gropi ilegale de gunoi, răspândite prin toată țara.

“L’espresso” mai spune că Interpolul se află în alertă maximă, de mai bine de un an și jumătate, din cauza faptului că “aici, sub Carpați, a înflorit o imensă rețea de firme ale Camorrei care se ocupă de gunoaie. Circuitul este acesta: la suprafață, tot acest business al gunoaielor este gestionat de firme românești, în spatele cărora se află însă firmele Camorrei - stăpâna absolută a afacerii cu deșeuri”, a declarat sub protecția anonimatului un important investigator al Interpolului.

În acest punct, nu putem să nu întrebăm, de ce în România nu se știe nimic despre acest imens scandal? Cine este interesat în a acoperi afacerile cu gunoi ale Camorrei napolitane? Noi, cetățenii Romaniei, plătitori de taxe și impozite, habar nu am avut de plidă că, acum aproape doi ani, Procuratura din Palermo a deschis o mare anchetă pe teritoriul românesc pentru a investiga afacerile necurate ale camorristului don Vito Ciancimino, cel care își adjudecase groapa de la Glina, incineratorul de la Ploiești și multe alte gropi de gunoi în județele Mureș și Prahova. Procuratura din Palermo a încercat în acea perioadă să oprească operațiunile din România ale boss-ului italian - deja condamnat în Italia la 13 ani de închisoare. Însă Ciancimino și asociații săi, spun ziariștii italieni, au scăpat “prin strecurătoarea dreptului penal românesc”.

După acele evenimente, groapa de la Glina a fost gestionată pentru scurt timp de Ecorec, o societate care aparținea lui fostului pesedist, acum membru de bază la UNPR, Viorel Gheorghiu (ginerele lui Bebe Ivanovici). După jumătate de an, Ecorec este cumpărată de grupul italian de firme Valente, care făcea același tip de afaceri cu gunoaiele, în anii ‘80, în fosta Iugoslavie.

“Autoritățile române cunosc toate amănuntele necurate ale acestui uriaș business al deșeurilor și modul în care diferitele mafii controlează ofertanta piață a gunoiului. Astfel, de jos de la Marea Neagră și până sus, în toată partea de vest și de nord-vest a țării, bossii gunoaielor sunt camoristii italieni, în timp ce partea de est a României, legea o fac mafioții rușii și cei chinezi care se ocupă de gestiunea și traficul deșeurilor toxice care vin din fostele republici sovietice”, a explicat pentru L’espresso oficialul Interpol. Pentru ei, continuă investigatorul de la Interpol, “gunoiul nu murdărește, ci spală. Spală bani negri și suge uriașe fonduri publice. Cu alte cuvinte, UE crede că finanțează modernizarea sistemului de depozitare și incinerare a deșeurilor, dar în realitate, banii ajung în România doar pentru a umple conturile mafiei italo-române. Și uite așa, gunoiul de la Napoli a devenit o găină cu ouă de aur. Plătește guvernul român, plătește, Bruxelles-ul, în fine plătim noi toți, cetățenii europeni, pentru a umfla și mai tare conturile Camorrei, ale eco-mafiei, cum i se spune, mai nou. Și de fapt, știți unde e adevărată tragedie? În faptul că arderea acestor gunoaie venite de la Napoli se face foarte ușor aici în România, pentru că aici statul nu face nimic pentru a pedepsi distrugerea amestecată a deșeurilor, chestiune, totalmente interzisă în Italia. Nu, nu sunt povești SF ceea ce vă spun! Noi, echipa de la Interpol, investigăm această îngrozitoare afacere din România, aproape industrie, de mai bine de doi ani. Acest business italo-românesc e mai profitabil de o mie de ori decât traficul de droguri. Lucru ajuns la cote alarmante, după intrarea României în UE, atunci când criminalitatea organizată a făcut un salt calitativ, dacă putem să îi spunem așa, orientându-se către așa-zisele întreprinderi ecologice. Cu dublul avantaj că investițiile se fac la cost zero sau pe bani europeni, și în schimb se pot recicla fluvii de bani negri ai crimei organizate, într-o perfectă legalitate, într-o țară membră UE”.

Jurnaliștii de la “L’espresso” spun că, în baza datelor pe care le au, cei mai importanți exponenți ai Camorrei care au făcut o avere fabuloasă din aducerea și incinerarea gunoaielor în România sunt frații Giosue (cunoscut sub numele de Joshua) și Ciro Castellano, nepoții Pupettei Maresca, prima femeie șefă din Camorra. De ani buni de când s-au stabilit în România, frații Castellano desfășoară afacerea de zeci de milioane cu gunoi adus de la Napoli, sub paravanul restaurantelor și cluburilor de lux pe care le dețin în toată țara.

Cei de la “L’espresso” au stat de vorbă și cu un inginer italian din Lombardia, care a încercat o perioadă, pe căi legale, obișnuite, să înceapă o mică afacere de reciclare a gunoaielor, aici, în România. Inginerul s-a lovit de niște piedici imense, convingându-se în scurt timp că această piață a gunoaielor din România este doar pentru rechinii cei mari: “Aici, lucrurile funcționează așa: firmele românești, în spatele cărora se află marea criminalitate organizată italiană, obțin de la primării autorizațiile necesare pentru a înființa gropi de gunoi. Chiar acum câteva zile de exemplu s-au obținut autorizații pentru o groapă de gunoi la Cumpăna, lângă Dunăre, și pentru încă una la Valul lui Traian. Pe hârtie, adică pe autorizație, scrie că aceste gropi de gunoi vor fi folosite pentru gunoaiele urbane și industriale ale românilor din zonele respective. În realitate însă nu se întâmplă așa, întrucât sistemul de ardere a deșeurilor este rudimentar, în mare parte din cazuri, neexistând nici măcar contenitoarele cerute de normele de mediu ale UE. Astfel, primăria respectivă plătește bani mulți pentru gropile legale de gunoi, dar mare parte din gunoiul urban și industrial al românilor sfârșește în sutele de gropi ilegale de gunoi, care apar ca ciupercile după ploaie, peste tot. În acest fel, gropile de gunoi legale rămân goale și milioane de metri cubi din aceste gropi sunt libere de a fi umplute cu gunoiul adus ilegal din Italia”.

Ziariștii de la “L’espresso” încheie articolul ironizându-l pe președintele României: “Astfel, gunoiul de la Napoli a devenit un coșmar pentru și pentru români, poporul condus de Traian Băsescu, același Traian Băsescu care, în 2007, refuza cu toată tăria afacerea gunoiului, oficial și legal propusă de statul italian. Acum, la distanță de numai trei ani, gunoiul de la Napoli intră ilegal în România, prin Portul Constanța, de unde se revarsă către miile de gropi de gunoi care au invadat țara. Aceste lucruri sunt știute și ne-au fost confirmate chiar de către Poliția Română. Însă, toți acești oficiali ne-au sfătuit să ocolim și chiar să abandonăm subiectul eco-mafiei din Balcani. Pentru că nu există, de fapt. Așa cum nu există nici sutele de nave cu deșeuri care acostează zi de zi în Portul Constanța. Și așa cum nu sunt reale nici camioanele care se aud noaptea la marginile orașelor sau comunelor, descărcând gunoaie în putrefacție”.

După cum se poate vedea, scandalul gunoaielor este imens, iar guvernanții români sunt vinovați nu doar pentru că protejează, cu bună știință au ba, interesele “eco-mafiei din Balcani”, ci mai ales pentru ocultarea acestui subiect. 

Sursa: (Cristina Horvat - cotidianul.ro) / gandeste.org

Exces de putere: C.E. suspectează DNA că protejează furtul din bani europeni. Romania da de 3 ori bani pe nimic

Potrivit unui comunicat OLAF, există o “îngrijorare serioasă” asupra faptului că autorităţile administrative şi judiciare din România acţionează în mod coordonat pentru a împiedica investigaţiile Oficiului de luptă antifraudă – OLAF.

“OLAF şi-a exprimat profunda îngrijorare asupra faptului că autorităţile administrative şi judiciare relevante din România, cum ar fi Direcţia Naţională Anticorupţie, agenţia de plăţi, autoritatea de management, ministerele de linie, par să lucreze într-o manieră coordonată pentru a contracara investigaţiile OLAF. Aceasta suspiciune se bazează pe o argumentaţie similară prezentată ca răspuns la cererile OLAF şi pe indiciile că anumite documente sunt distribuite între aceste autorităţi”, se afirmă în documentul citat.

sursa: antena3.ro

Sursa: gandeste.org