Capcane din drumul “evolutiei” spirituale

Deoarece observ ca din ce in ce mai multi oameni au experiente de natura spirituala, vreau sa-ti impartasesc cateva dintre multele capcane pe care le poti intalni, odata ce pornesti pe acest drum.Nu voi insista pe capcanele cele mai cunoscute, ci pe cele finute si usor deghizate in bune intentii. 
Iti scriu doar din ce am experimentat, poate te ajuta, poate nu. Insa spiritualitatea nu se poate invata, ci doar simti si asta nu e posibil fara practica. 
Imi amintesc zambind, ca la scurt timp, dupa ce am luat-o pe o cale spirituala, mintea mea a inceput sa categoriseasca, sa analizeze si sa gaseasca solutii de schimbare a lumii. Ca sa nu mai vorbim de sindromul celui aflat la inceput de drum, acela de a da sfaturi tuturor celor apropiati, trecand cu vederea ca fiecare sfat pe care il da este in realitate adresat lui insusi Poate ca vorbele mele iti vor suna dure, dar poate iti vei aminti candva de ele. 

1. Nevoia de a schimba ceea ce nu mai “rezoneaza” cu tine 
Cautand sa inteleg cauza-efectul lucrurilor, am ajuns usor la o permanenta stare de nemultumire despre cum “ar trebui” sa fie lumea, oamenii si lucrurile. Poti schimba casa, vecinul, catelul, serviciul si chiar sotul/sotia pentru ca nu mai rezonati, dar nu vei scapa de lectiile pe care le ai de invatat din situatiile “incomode”. Caci nu conteaza cum ar trebui sa fie lucrurile, ci cum sunt. Nu e nimic de inteles, doar de acceptat. 
Fie ca e vorba de omul de langa tine, de ceea ce ti se intampla sau de mediul in care locuiesti si nu iti place…poti sa accepti situatia sau nu? Pentru ca daca nu o accepti, nu ai nicio sansa de a merge mai departe si poti ramane blocat o viata intreaga. E ca si cum urci pe munte, dai de o rapa ascunsa si in loc sa te strecori pe langa ea si sa mergi mai departe, tu vrei sa reconstruiesti muntele. 
Daca nu accepti lucrurile asa cum sunt, te lupti cu ele si mai devreme sau mai tarziu vei capitula obosit aruncand cu ocara in directia sistemului, a societatii, bisericii, etc.
Si de fiecare data cand te plangi de ceva inseamna ca nu accepti situatia… 

2. Capcana de a te considera evoluat spiritual 

Da, dragul meu cititor, in acel moment ai cazut, precum Lucifer din poveste.Spun asta deoarece ideea de “evolutie” e doar o nascocire a mintii pentru a-ti da iluzia ca te misti din punctul A in punctul B, ca intr-un joc de calculator in care depasesti obstacole, dar stii ca nu e real. 
Nu exista ierarhii si trepte in ceea ce priveste spiritul, exista doar ritm si fiecare are ritmul lui. Mintea are nevoie de un astfel de colac de salvare, pentru a se linisti. Insa mai devreme sau mai tarziu realizezi cu nu esti cu nimic mai evoluat decat altii, oricat de ignoranti ar parea (au si ei rolul lor) sau decat o furnica de la care noi oamenii am invatat cum sa construim orase. 
E ca la un maraton, poti crede ca esti inaintea altora, dar mai devreme sau mai tarziu toti ajungem la destinatie, fiecare in ritmul lui. 

3. Totul trebuie sa aiba un sens 

Candva credeam ca totul trebuie sa aiba un sens, iar daca mintea nu gasea un sens ma framantam zile, ani. Trebuia sa descopar sensul in orice, un pact pe care l-am facut cu mine insami in copilarie si care m-a costat de fapt multa suferinta. Concluzia?..prea multa filosofie strica .
In cele din urma am recunoscut ca sunt multe lucruri care depasesc sfera de intelegere a mintii omenesti si ca cel mult pot sa inteleg cum functioneaza legile universului, dar sa nu ma pierd in labirinturi mentale pentru ca risc sa raman blocata acolo pe vecie, ca multi intelectuali. 
Ei bine, gluma cosmica este ca nu e niciun sens, ce zici de asta? Totul doar este…si punct. 

4. “Misiunea” speciala 

Nu vreau sa descurajez pe nimeni, dar o capcana de care tin sa te avertizez este aceea sa crezi ca ai o misiune speciala in aceasta viata si ca trebuie neaparat sa o descoperi, idee ce vine tot din nevoia egotica de a te simti special. O astfel de idee poate genera multa neliniste, mai ales cand multi iti spun ca ei si-au gasit misiunea si tu nu. 
In realitate nu exista nicio misiune speciala, poate doar in filmele americane cu James Bond . Lumea actuala nu are nevoie de eroi, ci de oameni simpli care sa-si faca munca cu daruire si cu suflet, atat si nimic mai mult. Ne indeplinim misiunea inca din burta mamei, prin simplul fapt ca traim si ca ne bucuram de aceasta viata. 

5. Vorbe si iar vorbe… 
In incheiere, vreau sa insist asupra capacanei de a vorbi foarte mult despre spiritualitate, despre notiunea de Dumnezeu, de a initia discutii, si de a ne pierde in comentarii si dispute inutile. Exista mii si mii de carti despre spiritualitate, nu le contest rolul, dar cititul nu va alimenta decat mintea infometata de noi cunostinte si atat. Am citit foarte mult la viata mea, insa nu m-a ajutat atat de mult precum credeam, ba chiar m-a incurcat de multe ori.. 
In “biblia” taoismului Tao Te Ching, Lao Tzu spune ca a vorbi despre astfel de lucruri inseamna a-ti irosi pretioasa energie. Toti marii intelepti ne indeamna sa practicam, sa practicam, sa practicam si atat.
Restul e tacere… 

Am cazut si eu candva in aceste capcane si pot spune ca m-am trezit doar atunci cand am acceptat ca in realitate nu stiu nimic despre spiritualitate, universul are mult simt al umorului, nu crezi? 

Adela Haru
http://lifeinbalance.ro/2013/05/04/capcane-din-drumul-evolutiei-spirituale/
http://adevarul2012.blogspot.ro/2013/05/capcane-din-drumul-evolutiei-spirituale.html

Sistemul financiar, în capcana capitalului fictiv

Deşi oamenii contează pe economiile lor din bănci, doar o parte dintre acestea au acoperire în realitate, a declarat la sfârşitul lunii trecute pentru Press TV Michael Hudson, profesor la University of Missouri and Kansas City şi fost executiv la banca new-yorkeză Chase Manhattan. Depozitele bancare sunt parte a ceea ce Hudson numeşte “capital fictiv”, sume de bani pe care băncile, în realitate, nu le pot onora niciodată în măsura în care creditele acordate de acestea nu pot fi rambursate, iar colateralele au valori mult mai mici decât cele prinse în contabilitatea companiilor financiare.
Doar 40-50% din banii aflaţi scriptural în bănci au acoperire în realitate, iar această ficţiune este acoperită doar în măsura în care băncile centrale injectează bani către instituţiile de credit. Statele şi autorităţile încurajează băncile să ţină o contabilitate fictivă, de natură frauduloasă, întrucât, de îndată ce ar fi îndepărtate ficţiunile sistemul ar intra în colaps.
Hudson crede că în cele din urmă aceste ficţiuni nu vor mai putea fi susţinute, iar fenomenul deflaţiei datoriilor îşi va face loc în economie. Primele sincope în lanţul de plăţi vor conduce la apariţia acestui crah, care va revela realitatea că este o cantitate enormă de datorii care nu pot fi plătite.

Depozitele bancare, obligaţii care nu vor putea fi onorate

Obligaţiile băncilor faţă de deponenţi nu vor putea fi respectate întrucât economisirile nu sunt susţinute decât de colaterale care sunt valorizate la preţuri departe de orice realitate. Pentru cineva care a depus 1.000 de dolari la o bancă, în măsura în care instituţia de credit a acordat un împrumut ipotecar ce nu mai poate fi returnat, realitatea este că odată executat colateralul imobiliar la numai jumătatea valorii ipotecii, ar duce echivalentul real al economiilor sale la numai 500 de dolari, spune Hudson. Restul de până la 1.000 de dolari îl reprezintă capitalul fictiv.
În opinia profesorului american, întreg sistemul financiar se află sub incidenţa unor astfel de capitaluri fictive. Deponenţii cred că dispun de economii, dar de fapt au doar un titlu de credit care reprezintă o obligaţie a băncii ce nu poate fi onorată. 40-50% din banii din bănci nu au acoperire în economia reală, însă în contabilitatea bancară există atâta fraudă încât nu se ştie cât colateral este disponibil.

Guvernele încurajează ficţiunea din sistemul bancar

Sunt statistici fictive, o contabilitate fictivă în care activele nu sunt marcate la piaţă, ci la un model stabilit arbitrar la nivelul conducerii instituţiei de credit. Băncile pretind că au suficiente active ca să răspundă cererilor de retragere ale deponenţilor, dar de fapt ele nu au.
Guvernul se teme să introducă, prin reglementări, un realism în contabilitatea bancară pentru că, de îndată ce îndepărtează ficţiunile, întregul sistem ar intra în colaps. Sunt creanţe enorme pentru datorii care nu pot fi plătite. Oamenii sunt însă induşi în eroare pentru a continua să creadă în această ficţiune.

Bani gratis pentru bănci, austeritate pentru oamenii de rând

În cele din urmă presiunile economiei reale vor forţa apariţia fenomenului deflaţiei datoriilor. Acesta deja se resimte, doar că este compensat de banii inflaţionişti eliberaţi de băncile centrale şi care merg către băncile comerciale pentru a fi utilizaţi în vederea menţinerii iluziei datoriei.
Guvernele acum suprataxează populaţia pentru a avea bani ca să menţină în viaţă băncile, spune Hudson. Banii primiţi de sistemul financiar contribuie la aprecierea proprietăţilor imobiliare. Această inflaţie la nivelul activelor este o parte a ficţiunii din sistemul financiar şi o formă a conservării cantităţii de datorii cu care acesta operează.
Pieţele financiare sunt însă în risc. De aceea, investitorii pentru siguranţă cumpără titluri de stat americane şi germane la randamente de 1%. Pe scadenţele scurte pot accepta şi randamente negative. “Oamenilor le este frică să îşi asume riscuri; ei mai degrabă pierd jumătate de procent pe an decât să piardă 20% în piaţa de acţiuni sau 100% într-o bancă”, spune Hudson. El adaugă faptul că dobânzile scăzute sunt şi un rezultat al abundenţei de lichidităţi create de băncile centrale cu scopul de a menţine sus preţurile colateralelor. Autorităţile mizează că băncile vor acorda credite cu dobânzi mici pentru achiziţiile imobiliare astfel încât să readucă preţurile ridicate din real estate.
Nu va merge, iar băncile nu vor credita, spune profesorul american. Nu numai că aceste resurse sunt fictive, dar contrapartea este fictivă şi teoria economică ce stă la baza acestor politici este fictivă. Banii sunt aruncaţi către bănci, în timp ce fondurile de pensii trebuie să îşi asume pierderi, iar populaţia este silită să treacă prin austeritate. În Irlanda, Grecia şi Spania au fost impuse tăieri de salarii cu promisiunea că ţările respective vor deveni mai competitive; de fapt, ele se îndreaptă către un model latino-american.
Totuşi, pierderile vor ajunge şi la bănci. Crahul va apărea ca urmare a unor ruperi în lanţul de plăţi, spune Hudson, care este sigur de un principiu: “Datoriile care nu pot fi plătite nu vor fi plătite.” Întrebarea este însă ce cale va fi aleasă pentru acest proces de deflaţie a datoriilor. Se poate opta pentru o tăiere a datoriilor până la niveluri la care acestea pot fi plătite, după cum se poate opta pentru valuri de executări silite fără precedent.

sursa: curierulnational.ro

Sursa: gandeste.org

Parintele Justin despre “revolutia” din 15 oct. 2011: “Sub nicio forma sa se nu iasa in strada, pentru ca este o capcana!”

Iata ce aflam din articolul Părintele Justin despre “revoluţia” din 15 oct. 2011: “Sub nicio formă să se nu iasă în stradă, pentru că este o capcană!”:

Părinte un pericol social care se întrezăreşte la ora actuală îl reprezintă posibilitatea unor revolte generale, pe care nişte conducători din umbră le dirijează şi scot populația în stradă să protesteze faţă de criza în care ne aflăm. Chiar există nişte anunţuri de mobilizare generală programată anul acesta, oricum cât de curând. Ce sfătuiți oamenii să facă?

Sub nicio formă să nu iasă în stradă, pentru că este o capcană mai mare decât își pot vreodată închipui. Sunt manevre politice, în care românul nostru a picat de multe ori. Aşa cum ne-au ameţit şi ruşii şi americanii; după ’44 toţi săreau în sus că vin americanii şi vin americanii! Românii noştri peste tot aşteptau americanii. Şi securitatea înregistra toate persoanele care propovăduiau acest americanism. Americanii nu au mai venit, bineînţeles, au umplut însă puşcăriile de români, condamnări – 15-20 de ani de puşcărie. De aceea eu atenţionez şi acum, pentru că niciodată nu poţi şti ce e pus la cale şi care sunt înţelegerile şi dedesubturile dintre ei. Cetăţeanul, înainte de a ieşi la o manifestaţie sau revoltă, trebuie să îşi pună mai întâi întrebarea: Cine pune la cale această revoltă? Cine o conduce? Că spontană e o naivitate să crezi că e. Dacă se va informa va vedea că în spatele acestor mişcări sunt oameni ai sistemului, nişte criminali care se folosesc de mulţime spre a-şi câştiga ei autoritate şi putere. Împotriva cui te revolţi? Se ştie măcar cine e de vină pentru această criză? Nu e limpede că ea este provocată tocmai de bancherii şi oamenii sistemului în scopuri murdare? Aşadar cine se va face părtaş la astfel de revoluţie își va periclita şi libertatea pe care o mai are şi răspunde şi pentru întreaga omenire care se va afunda într-o dictatură nemaiîntâlnită până acum. Nu vă încredeţi în manipulările mass-mediei. Şi chiar de ar avea un scop bun o revoluţie, cine să mai dirijeze o societate în zilele noastre? Toţi stăpânii netrebnici s-au făcut, nu mai este niciun drept care să poată dori binele omenirii. Numai Dumnezeu ne poate scăpa de urgia care vine. De abia aici este justificată cuminţenia. Deci să avem cuminţenia cea bună şi să nu cădem în laţurile unei politici nefaste.

extras din interviul ce va apărea în ATITUDINI, nr. 19



Sursa: Saccsiv’s Weblog

Codul lui Oreste 11 iunie 2011 – Capcanele Mintii

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul numarul opt, are ca invitati pe Mariana Lucreteanu specialista in metafizica chineza, astrologie chineza, feng-shui, scriitorul si maestrul Reiki Vlad T. Popescu, cei care incearca sa faca cunoscute doctrinele orientale.
Se vorbeste despre omul trezit, cel care reuseste sa paraseasca stadiul iluziei, sa iasa din capcanele iluzorice tesute de mintea si gandurile noastre.
Tema emisiunii din 11 iunie 2011, Capcanele mintii si iesirea din suferinta.

Sursa: Dezvatatorul