PAULO COELHO-Nimeni nu poate creste singur

Fiecare războinic al luminii a rămas cu o teamă de a intra în luptă.

Fiecare războinic al luminii a trădat şi minţit cândva în trecut.

Fiecare războinic al luminii a păşit cândva pe un drum care nu era al lui.

Fiecare războinic al luminii a suferit cândva din pricina unor lucruri lipsite de însemnătate.

Fiecare războinic al luminii a crezut cândva că nu este războinic al luminii.

Fiecare războinic al luminii a eşuat cândva în datoriile sale spirituale.

Fiecare războinic al luminii a zis cândva da când ar fi vrut să zică nu.

Fiecare războinic al luminii a lovit-o cândva pe o fiinţă iubită.

Tocmai de aceea este războinic al luminii, pentru că a trecut prin toate acestea şi nu şi-a pierdut niciodată speranţa de a fi mai bun decât era.

Un războinic al luminii îşi împarte lumea cu persoanele pe care le iubeşte.

Încearcă să le încurajeze ca să facă ce le este pe plac, dar nu îndrăznesc; în asemenea momente, Adversarul

îşi face apariţia cu două table de lemn în mână.

Pe una din table stă scris: “Gândeşte-te mai mult la tine. Păstrează-ţi binecuvântările pentru tine însuţi, altminteri vei sfârşi prin a pierde totul.”

Pe cealaltă tablă stă scris: “Cine eşti tu ca să-i ajuţi pe ceilalţi? Oare nu-ţi poţi vedea propriile tale defecte?”

Un războinic ştie că are defecte. Ştie însă şi că nu poate creşte singur, îndepărtându-se de tovarăşii săi.

Atunci, el aruncă cele două table pe jos, chiar dacă e încredinţat că în ele se află şi un grăunte de adevăr. Ele se vor preface în pulbere şi războinicul va continua să-l încurajeze pe cel de alături.

PAULO COELHO,

 

Sursa: http://eulinterior.blogspot.ro

Invatatura pierduta a lui Hristos

Patru evanghelii canonizate compun Noul Testament, iar timpul ne-a aratat ca acestea nu sunt suficiente pentru a dizolva vesnicile tensiuni , discutii si contradictii din cadrul confesiunii. Nu este o sarcina usoara, dar cu un anumit efort de cautare, intelegere si munca aceste contradictii pot fi dezlegate si peste toate poate fi adusa lumina.
Pe langa arhicunoscutele Evanghelii cu textele ce le compun si apocrifele in arhivele Vaticanului se pastreaza in secret o multime de alte documente despre viata si invatatura lui Hristos, informatii care ar putea pune punct in toate aceste discutii interminabile si contradictii din interiorul confesiunilor religioase. Cu toate acestea, de foarte mult timp aceste documente sunt cu mare tenacitate ascunse de ochiul cautatorului si nimeni de laVatican nu doreste sa ofere publicului larg acele informatii. Se creaza impresia ca cineva in mod deliberat, planificat, incearca sa ascunda adevarul, astfel ca oamenii, cautatorii sa nu poata niciodata a face cunostinta cu acele documente si invataturi ascunse in bibliotecile secrete ale Vaticanului.
Cu toate acestea mereu undeva, candva se va produce o scurgere de informatii.

Cea mai ingrata munca este cea de a pune baraj in calea adevarului. Este ca si cum ai incerca sa pui un baraj in fata lui Dumnezeu, deoarece chiar El este adevarul. Astazi, in mainele cercetatorilor, cautatorilor, celor care bat si li se deschide au ajuns documente suplimentare despre viata lui Hristos.

Aceste documente care ca printr-un miracol s-au pastrat ajungand pana in prezent, au devenit documente inestimabile care completeaza documentele deja cunoscute din trecut si aduc cu ele o viziune mai imbogatita asupra textelor sfinte deja existente. Documentele descoperite in ultimile decenii completeaza foarte mult chiar si invatatura lui Hristos. Fara a astepta cand biserica va face cunoscute aceste documente oamenilor, cercetatorii incearca sa restabileasca Adevarata Invatatura a lui Hristos si sa completeze acele informatii care sunt ascunse.
Datorita acestei munci unice de cercetare a specialistilor care au reusit sa lege intre ele si sa aseze informatiile intr-o continuitate logica cele mai bune ganduri si exprimari a lui Hristos, astazi cuvintele Lui pentru prima data suna ca fiind unele vii, intregi, pline de rezonanta, dar cel mai important este ca invatatura Lui devine foarte usor de inteles, accesibila pentru oricare dintre oamenii cautatori.
Invatatura lui Hristos, restabilita in urma cercetarii documentelor descoperite in ultimile decenii.

1. Cei mai putin credinciosi dintre voi, sunt cei care se roaga mult si gandesc ca astfel mai mult decat altii vor primi. Ei nu inteleg, in ce cred. La fel ca niste cersetori, de nimic mai mult nu sunt in stare, decat umilitor sa ceara indeplinirea dorintelor lor. Ce tot cersiti voi de la Dumnezeu? Sau credeti ca a gresit El, dandu-va ceea ce aveti si doriti a-l invata pe El cum greseala Lui ar trebui sa si-o corecteze? Asta inseamna ca neintelept este Dumnezeul vostru. De ce atunci Dumnezeu il numiti, de ce credeti in El si va rugati Lui? De ce? Voi insiva nu stiti, cui va inchinati si de la cine cersiti si putina credinta adevarata este in voi.
Va spun voua, ca este mai rau sa fii putin credincios decat sa nu fii deloc. Deoarece ignorandu-l pe Dumnezeu, la Dumnezeu vei ajunge, in orice parte a lumii nu ai merge tot una la ocean o sa ajungi. Dar daca putina este credinta ta, atunci nicaeri nu mergi tu, doar te leagani dintr-o parte in alta.
2. Pe cine asculti tu si cui te inchini tu mergand in templu? Cine sunt cei mai venerati oameni in templu? Carturarii? Fariseii? Preotii? Toti acestia cati au trecut prin fata Mea, esenta de hoti si talhari si chiar mai rau de atat sunt, doarece nu aurul si painea voastra o fura, dar insasi viata voastra. Cu buzele si limba lor acestea il venereaza pe Dumnezeu, inima lor insa departe de Domnul ramane in urma. Se asemana acestia cu sicriile, care pe dinafara par a fi frumoase, dar inauntrul sunt pline de oase moarte si alte necurate.
Acesti ipocriti inchid si ascund Portile Ceresti in fata oamenilor, deoarece ei insasi nu vad intrarea prin Ele si nici celor care vor sa ajunga nu le permit. Ei stiu ca nu vor intra prin acele porti si din acest motiv nici altora nu le permit sa intre. Lor le place ca oamenii sa-i numeasca: invatatorule! invatatorule! Voi insa sa nu ii numiti invatatori. Ei sunt conducatori orbi a turmelor de orbi, iar daca un orb conduce un orb atunci ambii vor cade in groapa. Cu veacurile acestia ascund cheile cunasterii adevarate si le inlocuiesc cu jumatati de adevaruri, imbracate in haine frumoase si scumpe ascund Adevarul si anume din aceasta cauza, ele sunt mult mai oribile, decat insasi minciuna.
3.Dumnezeu este in apropierea fiecaruia dintre voi, dar nu trebuie sa ganditi voi ca il veti gasi pe El in desrierile si interpretarile ce au capatat chip din arta si imaginatia oamenilor. Daca faci asta atunci te vei ruga si vei sluji lucrurilor facute de mana omului in loc sa slujesti Creatorul. Creatorul nu traieste in templele create de mana omului si nu necesita inchinaciune si nici slujire in fata lucrurilor facute de mana omului, deoarece Dumnezeu nu are nevoie de nimic si de nimic nu duce lipsa. Cerul este prestolul Lui si pamantul ii sta la picioarele Lui.
Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide si Tatal Ceresc va va trimite Duhul Sfant celui care cere de la El.
Nu cereti comori ascunse, bogatii false, nu cereti bunuri pamantesti de la Tatal vostru Ceresc asa cum fac pacatosii cersind, dar una sa cereti, ca sa va faca drept drumul si sa va netezeasca caile in Imparatia Lui, pentru a apuca sa-l vedeti pe Creator inca in viata pamanteana. Deoarece, daca nu veti apuca sa-l vedeti pe Tatal vostru Ceresc inca in viata fiind, nu o sa-l vedeti nici dupa.
4.Eu doresc sa va dau voua credinta in insasi existenta Imparatiei Tatalui, unde totul exista in bucurie vesnica si blajinitate, pentru ca aceasta credinta sa aprinda in voi focul dorintei nestinse de a descoperi si intra in aceasta imparatie.
Credinta – e ca si dulceata unui morcov fraged. Mersul pe cale – dulceata mierii.
De aceea nu doar sa credeti este necesar, ci sa va verificati pe voi insiva, a dobandi si a cunoaste – iata catre ce va indemn eu pe voi, pentru ca ceea ce ai cunoscut si ai dobandit nu mai este nevoie sa crezi. Daca credinta ta va fi doar o carja pentru invalid- putin folos din ea vei avea.Eu ii dau acesta carja bolnavului nu pentru ca el toata viata sa schiopateze umbland pe pamant, ci pentru ca sanatos sa se faca, adica sa cunoasca Duhul Sfant si sa intre in Imparatia Domnului inca in timpul vietii pe pamant.
Imparatia Cerurilor este intotdeauna aici, dar voi nu cunoasteti cum sa intrati in Imparatie. Cerurile despre care va spun Eu voua, se afla in interiorul vostru si in afara voastra, iar imparatia Cerurilor se afla in acest cer si in niciunul altul. Nu este necesar sa mergeti departe pentru a ajunge la ceruri si nu va voi spune; iata el este aici, sau: iata el este acolo, deoarece Imparatia Domnului este in interiorul vostru. Voi insiva nu intelegeti, cate comori se ascund chiar in voi. Eu insa ma uimesc vazand cum atata bogatie se ascunde in atata saracie?!
Sunt unii care nu vor vedea moartea, deoarece vor vedea Marea Imparatie.
5. Inainte trebuie sa te cunosti pe tine. Cand te vei cunoaste pe tine, atunci vei fi cunoscut si acceptat de catre Preainalt si tu vei afla ca esti copilul Tatalui Viu Ceresc. Prin tine, ca si prin intreaga creatie. El se va arata tie. Omul este cea mai importanta creatie a Lui. De ce il ascundeti pe Dumnezeu in voi? Aratati-l pe El lumii si proslaviti-va pe voi si pe Dumnezeu.
Cand te vei cunoaste pe tine, atunci te vei dobandi pe tine adevaratul si toate tainele, ce sunt ascunse in tine- ti se vor deschide tie. Daca nu te vei cunoaste pe tine, atunci tu vei trai in saracie si tu vei fi saracia!
Daca nu intelegi inceputul, nu este cu putinta sa intelegi sfarsitul. Nu este cu putinta sa cunosti ce este in jurul tau, daca nu cunosti mai intai ce este in interiorul tau si astfel nu exista nici cunoscatorul caruia ii este dat sa cunoasca tainele Tatalui Ceresc.
Nu desparti cerurile de pamant, deoarece cerurile sunt prelungirea pamantului, asa nu de desparti pe tine de pamant, deoarece tu esti prelungirea pamantului, iar pamantul este prelungirea ta. De aceea va spun: tu esti inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor. Atunci cand vei vedea asta – vei vedea si Imparatia Cerurilor. Tu esti cauza si efectul tuturor lucrurilor. Tu esti masura necazurilor si bucuriilor tale.
6.Tot ce este viu si tot ce se prezinta a nu fi viu sunt legate nevazut intre ele si toate cele separate compun prin ele parti dintr-un mare intreg! Toate sunt Unul.
Vai si amar de cei care fac granite pe pamant si pe oameni ii despart. In Ceruri nu exista granite si nici pe pamant nu trebuie sa existe. Adevarat va zic voua: aceasta imparteala – cauza pentru dusmanie si ura intre oameni este, fie aceasta imparteala este in granite, pe limbi sau pe credinta – toate sunt una. Daca tu in interiorul tau esti impartit, atunci aceasta dusmanie va fi si in tine si intunericul va domina interiorul tau si nu vei avea liniste si impacare.
7.Sa nu ai frica ca ai putea sa te ratacesti, atunci cand vei cauta calea ta, doar cei mai puternici sunt capabili de asta. Cei care au parasit turma, Pastorul ii iubeste mai mult ca pe altii, deoarece doar lor le este dat sa gaseasca calea.
Nu are vina animalul ca se afla in tarc, pentru ca acel tarc stapanul lui l-a facut pentru animal. Omul insa, in rusinea lui a creat astfel de lucruri de care nu este capabil nici un animal; si-a creat puscarie pentru el cu mainele proprii si pe el insasi s-a asezat in ea.
Amaraciune este ca copii lui se nasc in puscarie. Acestia cresc si nu stiu o alta viata, in afara de viata tatilor lor si nici mai tarziu nu o pot vedea deoarece au orbit ochii lor de la intunericul intemnitarii. Si nu vad acestia pe nimeni, care ar trai altfel si din aceasta cauza considera ca viata lor este singura modalitate de a exista.Daca ochii acestora niciodata nu au vazut lumina cum vor sti ei ca se afla in intuneric.
8. Nu adunati bogatii pe pamant, unde moliile si rugina le distrug si unde hotii le sapa si le fura, dar aruncati-va privirea catre bogatiile nemuritoare. Daca o sa aveti adevarata putere, atunci sufletul vostru va fi eliberat de dorintele si patimile pamantesti cu care era sufletul plin de fierbere si odata cu acestea va pleca stiinta falsa si prejudecatile.
Viata omului nu depinde de belsugul avutiei lui. Voi va agitati si va ingrijorati de multe, dar numai una ii este necesar sufletului vostru, ca Cuvantul Domnului precum o seminta sa se prinda in voi si sa aduca rodul bucuriei.
Adevarat va spun voua – Cine are de toate, dar are nevoie de el insusi, nu are nimic.
9.Nu te justifica pe tine prin implinirea Legilor; acestea sunt date pentru putin credinciosii, in care nu incape Cuvantul lui Dumnezeu, pentru a-i feri pe acestia de faradelege pana cand vor dobandi intelegere si intelepciune in adevar. Legile sunt date pentru cei care cu urechea asculta dar nu aud, cu ochii privesc, dar nu vad. Implinirea legilor nu te face mai creativ, nu aduce belsug si prihanire. Asta o poate face numai credinta adevarata, cea care actioneaza cu Iubire.
Voua o singura lege va dau – Iubirea
Pe aceasta lege se sprijina si se afirma toate legile si proorocii. Toate celelalte legi sunt copiii acesteia si Iubirea este mama lor. Daca mama este in tine, atunci si copiii ei sunt in tine. Nu este necesar sa ii stiti pe fiecare dupa nume, atunci cand acestia in interiorul tau traiesc, pentru ca ei sunt esenta ta.
10. Va spun voua: iubeste-l pe Tatal Tau Ceresc cu toata inima ta si cu tot sufletul tau si cu toata intelepciunea ta. Nu fi temator de Dumnezeu, dar fii iubitor de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu te-a iubit pe tine mai inainte ca sa-l iubesti tu pe El cu o Iubire Adevarata si Curata, Iubire in care nu exista frica. Iubirea absoluta alunga frica, pentru ca in frica se ascunde suferinta. Cel care se teme nu e desavarsit in Iubire.
Iubeste-ti aproapele ca pe tine isuti, deoarece daca nu iubesti aproapele, dar spui ca-l iubesti pe Creator – tu minti!
11. Chiar daca esti cel mai drept din lume si printre oameni si traiesti dupa Legile Domnului si cu limba vorbesti cuvinte ingeresti si detii tot felul de cunostinte si toata credinta, dar daca pe langa toate acestea nu ai Iubire si nutresti in tine rautatea, fie aceasta chiar si cat un vierme de mica, atunci tu esti arama sunatoare si nu ai din asta nici un folos pentru sufletul tau.
Toate faptele bune – este lumina exterioara a omului, dar nu lumineaza calea in Imparatia Cerurilor. Exista lumina in interiorul omului luminii si aceasta lumineaza intreaga lume. Daca aceasta nu lumineaza, atunci e intuneric.
Chiar daca imparti tu tot ce detii si corpul tau il dai spre ardere, dar daca Iubirea nu va lumina faptele tale, nu vei avea din asta nici un fel de folos.
12. Voi sunteti copiii Iubirii, din Iubire sunteti nascuti, nu voi oare trebuie Iubire sa ajungeti? A deveni Iubire inseamna a deveni egal cu Dumnezeu, inseamna a deveni Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este Iubire.
Nu exista alta cale in Imparatia Lui: omului ii este imposibil, Dumnezeului totul ii este posibil!
Catre voi Cuvantul mi-l indrept, pe voi Dumnezei va numesc: despre asta in scriptura este scris. Cu Adevarat voi sunteti Dumnezei, dar ochii vostri sunt inchisi si inca nu v-ati trezit pentru a intra in slava voastra.
Daca Iubirea va salaslui in voi, atunci si Dumnezeu va fi in voi si voi in El. Iubirea Desavarsita si Duhul Sfant vin impreuna, pentru ca acesta una sunt. Daca in tine este Iubirea, atunci si Duhul Stant este in tine. Daca in tine este Duhul Sfant, atunci si Iubirea ta este Desavarsita.
Fiti sinceri precum porumbeii si intelepti precum sarpele. Lumina care va va salva in voi insiva o ve-ti descoperi. Iar daca paginile evangheliei se vor face pierdute, acestea din inima vor fi reconstruite.

Aceste texte descoperite recent au oglindirea lor directa in textele Biblice si se leaga perfect de cele deja scrise in Cartea Cartilor.


sursa
http://anatolbasarab.ro/invatatura-pierduta-a-lui-hristos/

http://adevarul2012.blogspot.ro/2013/10/invatatura-pierduta-lui-hristos.html

Invataturile Mantuitorului pentru a evita capcanele pe drumul evolutiei

Principiul fundamental al crestinismului este Imitatio Hristi, adica luarea crucii personale, pe un umar si strabaterea Golgotei patimilor. Si nu virtutile si puterile Sale sunt cele care ar trebui sa ne incite cel mai mult, ci mai ales lipsa oricarei forme de ego, din toate actiunile si lucrarile lui divino-umane.


Prima capacana, pe care Mantuitorul ne invata s-o ocolim, in cautarea perfectiunii este intoleranta. De regula, perfectiunea umana starneste acest morb. In vremurile sale, fariseii si saducheii se considerau superiori prin cunoasterea textelor sacre, iar astazi, ortodoxii fanatizati spun despre ei ca au intaietate la Mantuire, doar pentru ca ei il iubesc pe Hristos, mai mult decat pe oricine…sau, mai rau, ca doar ei merita Regatul…Nimic mai fals teologic, nimic mai prostesc duhovniceste. Mantuitorul ne accepta pe toti asa cum suntem, dar ne propune tuturor un ideal de iubire smerita, blanda si atotcuprinzatoare.


O alta capcana in care bietul om, pornit pe calea desavarsirii lui, se poate prabusi, este ca atunci cand practica iubirea, sa se astepte la reciprocitate, desi Iisus ne invata sa ne iubim vrajmasul. Din pacate, tendinta omului este sectara in toate privintele, impunand un etalon al valorilor pentru care merita sa fie iubit cineva. Pentru Hristos, fiecare om este demn de dragoste pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce are sau face…


De regula, noi muncim si ne manifestam astfel incat sa fim acceptati de ceilalti, sa ne gasim un loc, cat mai confortabil, in duhul lumii. Pe cararea ingusta care duce la Reintegrarea Ingereasca, invatura lui Hristos este alta. Importanta este lucrarea, nu rezulatul ei imediat. Iisus nu s-a temut de esec, stiind ca opera sa dumnezeiasca va dura in veac. Moartea trupului Sau a fost dovada refuzului de a renunta la valorile sale, din dorinta de a-si vedea acceptata opera, cu orice pret, de catre ceilalti. ”Ce folos sa castigi intreaga lume, daca iti pierzi sufletul.”


De regula, noi cand suntem coplesiti de necazuri, cadem in patima auto-compatimirii, ajungand sa-i impovaram pe altii cu necazurile noastre. Iisus, cuprins de toata rautatea lumii, nu se plange si nu se lasa prada melancoliei, ci pe toate le duce supunandu-se vointei Tatalui. Ne invata si pe noi in versul Rugaciunii…”sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia ta, precum in cer asa si pe pamant.“


Iisus nu are nimic din ganditorul sau savantul distant si vanitos. El nu se infumureaza cu ansamblul cunostintelor sale, nu epateaza, nu iese ostentativ in evidenta. Filosofia Mantuitorului este profund integralist-umanista. Am putea spune ca Iisus este un ganditor caruia ii pasa de ceilalti.


Poate cea mai importanta lectie mantuitoare este faptul cu nu textul legii si nici ceremonialul gol, steril, sec, au vreo importanta, ci faptele pline de iubire. Nu apartenenta la o religie, secta, sau curent, doar generozitatea inimii, duce catre mantuire.


In practica spirituala, Iisus nu face parada, nu se autoeticheteaza ca fiind un ascet rigid si sumbru, ba dimpotriva a fost adesea criticat ca a petrecut cu pacatosii, ca-i placea un vin bun, muzica si veselia. Noi nu trebuie sa fugim de bucurie, caci ea ne este caluza catre Eliberare, dar sa nu ne temem prea tare, nici de suferinta. Sfintii Parinti chiar spun: “suferinta acceptata este un mod de a te darui celorlalti!“


Infruntand oamenii Templului si autoritatea Cezarului, Hristos ne transfera tainica putere de a-L aduce pe Tatal in sufletele fiecaruia dintre noi, aratand ca adevarata locuinta a lui Dumnezeu, e in inimile noastre si nu in caramizile moarte ale oricarei constructii. Biserica Sa este formata din pietre vii, din suflete, legate intre ele prin iubire, nadejde si credinta, nu prin mortar.


Virtutea cea mai mare, pe care o putem primi, mergand pe drumul crucii este rabdarea si iertarea. Fiecare oprire, sub povara Crucii Destinului, se aseamana cu popasul unui pensionar pe o banca, in parc… prilej de reflectie pana la Marea Intalnire de dupa viata in trup…



Sursa; http://codulluioreste.ro/invataturile-mantuitorului-pentru-a-evita-capcanele-pe-drumul-evolutiei/

http://dincolo-de-orizont.blogspot.ro/2013/05/invataturile-mantuitorului-pentru-evita.html

Invataturile Mantuitorului pentru a evita capcanele pe drumul evolutiei

Principiul fundamental al crestinismului este Imitatio Hristi, adica luarea crucii personale, pe un umar si strabaterea Golgotei patimilor. Si nu virtutile si puterile Sale sunt cele care ar trebui sa ne incite cel mai mult, ci mai ales lipsa oricarei forme de ego, din toate actiunile si lucrarile lui divino-umane.

Prima capacana, pe care Mantuitorul ne invata s-o ocolim, in cautarea perfectiunii este intoleranta. De regula, perfectiunea umana starneste acest morb. In vremurile sale, fariseii si saducheii se considerau superiori prin cunoasterea textelor sacre, iar astazi, ortodoxii fanatizati spun despre ei ca au intaietate la Mantuire, doar pentru ca ei il iubesc pe Hristos, mai mult decat pe oricine…sau, mai rau, ca doar ei merita Regatul…Nimic mai fals teologic, nimic mai prostesc duhovniceste. Mantuitorul ne accepta pe toti asa cum suntem, dar ne propune tuturor un ideal de iubire smerita, blanda si atotcuprinzatoare.

O alta capcana in care bietul om, pornit pe calea desavarsirii lui, se poate prabusi, este ca atunci cand practica iubirea, sa se astepte la reciprocitate, desi Iisus ne invata sa ne iubim vrajmasul. Din pacate, tendinta omului este sectara in toate privintele, impunand un etalon al valorilor pentru care merita sa fie iubit cineva. Pentru Hristos, fiecare om este demn de dragoste pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce are sau face…

De regula, noi muncim si ne manifestam astfel incat sa fim acceptati de ceilalti, sa ne gasim un loc, cat mai confortabil, in duhul lumii. Pe cararea ingusta care duce la Reintegrarea Ingereasca, invatura lui Hristos este alta. Importanta este lucrarea, nu rezulatul ei imediat. Iisus nu s-a temut de esec, stiind ca opera sa dumnezeiasca va dura in veac. Moartea trupului Sau a fost dovada refuzului de a renunta la valorile sale, din dorinta de a-si vedea acceptata opera, cu orice pret, de catre ceilalti. ”Ce folos sa castigi intreaga lume, daca iti pierzi sufletul.”

De regula, noi cand suntem coplesiti de necazuri, cadem in patima auto-compatimirii, ajungand sa-i impovaram pe altii cu necazurile noastre. Iisus, cuprins de toata rautatea lumii, nu se plange si nu se lasa prada melancoliei, ci pe toate le duce supunandu-se vointei Tatalui. Ne invata si pe noi in versul Rugaciunii…”sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia ta, precum in cer asa si pe pamant.“

Iisus nu are nimic din ganditorul sau savantul distant si vanitos. El nu se infumureaza cu ansamblul cunostintelor sale, nu epateaza, nu iese ostentativ in evidenta. Filosofia Mantuitorului este profund integralist-umanista. Am putea spune ca Iisus este un ganditor caruia ii pasa de ceilalti.

Poate cea mai importanta lectie mantuitoare este faptul cu nu textul legii si nici ceremonialul gol, steril, sec, au vreo importanta, ci faptele pline de iubire. Nu apartenenta la o religie, secta, sau curent, doar generozitatea inimii, duce catre mantuire.

In practica spirituala, Iisus nu face parada, nu se autoeticheteaza ca fiind un ascet rigid si sumbru, ba dimpotriva a fost adesea criticat ca a petrecut cu pacatosii, ca-i placea un vin bun, muzica si veselia. Noi nu trebuie sa fugim de bucurie, caci ea ne este caluza catre Eliberare, dar sa nu ne temem prea tare, nici de suferinta. Sfintii Parinti chiar spun: “suferinta acceptata este un mod de a te darui celorlalti!“

Infruntand oamenii Templului si autoritatea Cezarului, Hristos ne transfera tainica putere de a-L aduce pe Tatal in sufletele fiecaruia dintre noi, aratand ca adevarata locuinta a lui Dumnezeu, e in inimile noastre si nu in caramizile moarte ale oricarei constructii. Biserica Sa este formata din pietre vii, din suflete, legate intre ele prin iubire, nadejde si credinta, nu prin mortar.

Virtutea cea mai mare, pe care o putem primi, mergand pe drumul crucii este rabdarea si iertarea. Fiecare oprire, sub povara Crucii Destinului, se aseamana cu popasul unui pensionar pe o banca, in parc… prilej de reflectie pana la Marea Intalnire de dupa viata in trup…

Sursa: 

http://codulluioreste.ro/invataturile-mantuitorului-pentru-a-evita-capcanele-pe-drumul-evolutiei/

http://esoterism.ro/ro/invmantuitor.php

Catastrofa învăţămîntului universitar

autor: DAN UNGUREANU - prof. univ. Universitatea Bucureşti (pe marginea fostei dezbateri despre învăţămîntul din România) Trist dar, din păcate, adevărat!!!!! Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere.
Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru “Romeo şi Julieta” (numită alternativ “roman“, “novel”, ori “poem”). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor:

- pluralul lui “viu” nu e “vi”, ci “vii”;
- verbul “a lua” nu se scrie “i-au”;
- “Obijnuit”e incorect;
- “îi” nu se scrie despărţit, “î-i”;
- “săde-a”e incorect (corect e “sădea”);
- nu se zice “propiu”, ci “propriu”;
- “them”nu poate înlocui “their”;
- nu se poate spune “them mother”în loc de “their mother”;
- “intitulated”nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);
- “combinated”nu există în engleză;
- “to enjoy of life”e incorect ( verbul “to enjoy” e tranzitiv);
- “writted”e incorect, în loc de “wrote”;
- “poetry” nu e identic cu “poem”;
- “lirycs”nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cîntec;
- “roman”nu există în engleză, corect e “novel”;
- “disapointness” nu există, corect e “disappointment”;
- “beautifulything”e incorect;
- “tryed”e incorect;
- “gaves”nu există (corect “gives”sau “gave”);
- “tooked place”e incorect;
- tabloul “Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;
- “Romeo and Juliet” nu e un roman;
- “Romeo and Juliet” nu e un poem;
- Shackspear nu se scrie astfel.

Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, cînd în orînduirea veche, “bolşevică şi totalitaristă”, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea. Cum s-a ajuns în această situaţie?

Puţin după Revoluţie, prin 1995, cred, au apărut locurile cu taxă la Universităţi. Ceva mai tîrziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universităţile au dat de gustul banilor. Studenţii deveneau intangibili. De vreme ce plăteau, prezenţi sau nu, trebuiau să treacă examenele, trebuiau să capete diplome. După diplome, dădeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, rămîneau suplinitori, iar titulari negăsindu-se, tot suplinitorii predau.

Primii studenţi pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. După implementarea programului Bologna, studenţii au terminat în trei ani, în loc de patru sau cinci, cu lucrări de licenţă de şaizeci de pagini, nu de o sută sau două sute. Lucrările scurte pot fi cumpărate sau descărcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o sută de lei bucata).
Liceenii intră pe bani la Universitate, fără admitere, termină în trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sunt prost pregătiţi, mai prost pregătiţi decît precedenţii. Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decît la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sînt plătiţi după numărul de elevi.
Studentii sînt mai prost pregătiţi decît elevii de liceu. Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy - paste) de pe un sit de internet, http://www.referat.ro/.
O vină pentru această situaţie o are aşa-numitul “învăţămînt axat pe competenţe”. În noul sistem, elevii, vezi Doamne, “nu mai tocesc date seci, ci dobîndesccompetenţe”. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă!

Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleză, franceză ori muzică, înseamnă să ştii a vorbi engleză, franceză, respectiv să cînţi, să fluieri sau să fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoştintele sînt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoştinţe. Educaţia “axată pecompetenţe”naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă!!!

O altă studentă, tot de anul III la Litere, mă înştiinţează că “poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint”. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie după trei ani că în engleză, “romanul” se numeşte “novel”.

Universitatea zulusă

Este imperativ necesar, e indispensabil ca să se revină la studiile universitare gratuite, cu concurs de admitere şi cu număr limitat de locuri. E suficient că s-a închis un cerc vicios, că absolvenţii de “universităţi fast-food” au virusat învăţămîntul gimnazial şi liceal, şi trimit universităţilor liceeni care nu ştiu nimic.
Conform cu situl QS (Quacquarelli Symonds)World University Rankings = Clasificarea mondială a universităţilor conform criteriului Quacquarelli Symonds):
- Israelul, o ţară mică, cu suprafaţa cît a Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume;
- Carolina din Praga e pe locul 230 în lume;
- Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400;
- Universitatea Bucureşti e pe locul 500, lîngă Universitatea din Szeged (cu o populaţie de 166.000 locuitori), Universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri-Lanka;
- Universitatea din Liubliana e pe locul 400;
- Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302;
- Universitatea Ben Gurion, din deşertul Neghev, e pe locul 323;
- Universitatea Babeş-Bolyai este după locul 600, lîngă nişte universităţi saudite, sri-lankeze şi kazahe (după principiul: “nisip, junglă, nisip”).

Situl ARWU (Academic Ranking of World Universities = Clasificarea academică a universităţilor din întreaga lume) al Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele 500 de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).
Am expus în “Observatorul cultural”, numărul 296 din 2005, cazul unui profesor universitar de latină. Greşelile de traducere pe care le făcea demonstrau o cunoaştere precară a limbii latine.

(din “Solilocviile” lui Augustin): “Aliud est enim exhausta pestis, aliud consopita.” = “Una este o epidemie terminată, altceva e o epidemie care mocneşte.”
Dan Negrescu, traducere la “Solilocvii”, p. 60: „…una sunt secăturile molimei, şi alta scufundările în somn adînc.“

(”Etica” lui Abelard): “Poenitentia est commissa deflere et flenda non commitere.” = “Căinţa înseamnă să deplîngi cele săvîrşite şi să nu săvîrşeşti lucruri de deplîns.”
Dan Negrescu, “Etica” lui Abelard, p. 81: „Căinţa a fost dată spre a plînge, dar nu înseamnă că plînsul o şi face eficientă.“

(”Solilocviile” lui Augustin) “Hoc ergo unum superius praetermiseras.” = “Trecuseşi cu vederea acest lucru de mai sus.”
Dan Negrescu, traducere la “Solilocvii”, p. 82 : „Aşadar, acest lucru îl pui mai presus.“

(Toma de Aquino, “De ente et essentia”) “…sicut diaphaneitas de aëre…” = “…ca transparenţa aerului…”
Dan Negrescu, traducere, p. 85: „… starea diafană în aramă…“

Un om care confundă “a neglija” cu “a pune mai presus”, şi care confundă “transparenţa aerului” cu “opacitatea aramei”, prevedeam în acel articol, va deveni în curînd conducător de doctorate în limba şi literatura latină. Profeţia mi s-a adeverit. Din 2009, profesorul dr. Dan Negrescu, de la Facultatea de Litere din Timişoara, conduce doctorate în limba şi literatura latină.
Învăţămîntul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă.
Sînt un excelent prooroc. Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, cînd înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Codă

Am cunoscut din mers, pe stradă, în aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistriţa ori Dej. De meserie făcea garduri de fier. Ca studii, isprăvise liceul cu vreo 40 de ani în urmă. Am stat cu el de vorbă despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sîrbu şi Art Nouveau. Citise imens!
Am stat de vorbă la Sasca Montană cu un bătrînel sărman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Părinteasca dimîndare, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice şi Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea 15 ani de temniţă grea după 1950!
Cînd universităţile româneşti vor fi în stare să cultive intelectuali de talia absolvenţilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puşcăriaşilor din vremea lui Groza, fiţi amabili şi treziţi-mă!
Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim!
Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de “greaua moştenire a comunismului”. Regimul de debandadă, numit “democraţie”, şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învăţămîntul românesc într-un haos. Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie (!!!) la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină.
Fac încă patru profeţii :

1. Peste cinci ani nici un licean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor 500 de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, sri-lankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.

4. Nici peste zece ani Ministerul Educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învăţămîntului român, ca să-l aibă la îndemînă.

Io, Ştefan-voivod,
Către întregul norod

P.S.: Pentru cei ce încă nu disting care este scopul unor asemenea acţiuni îndreptate împotriva ţărişoarei ăsteia “mici şi neînsemnate”(după cum o denumesc ăia “MARI” şi nesătui de Putere), îi rog să mai dea o fugă sus şi să citească cele două motouri de la început.

Tot io, Ştefan-voivod,
Acuzat de unii că-s nerod

Trist, dar adevarat!

Autor: DAN UNGUREANU

Sursa: Cotidianul.ro

           gandeste.org

Învataturi pentru suflet

Tu esti cel care a cerut sa fie lasat aici, pe acest Pamant, astfel incat sa poti face ceva remarcabil, ceva care conteaza pentru tine, pe care nu ai fi putut sa-l faci nicaieri altundeva si nici altcandva.

Singurele lucruri care conteaza cu adevarat la sfarsitul sejurului tau pe acest Pamant, sunt: Cat de frumos ai iubit si care a fost calitatea iubirii tale?

Fiecare persoana, intamplarile vietii tale, toate sunt cu tine pentru ca tu le-ai atras inspre tine. Ceea ce alegi sa faci cu ele este treaba ta.

Orice rau ar fi sa-i faci altcuiva, fa-ti-l intai tie insuti.

Nu exista o problema care sa nu iti lase un dar dupa ce trece. Cauti problemele pentru ca ai nevoie de darurile lor.

Nu ti se va trimite niciodata o dorinta fara sa-ti fie daruita si puterea de a o realiza. S-ar putea insa sa fie nevoie sa depui efort pentru aceasta.

Nu exista greseli. Întamplarile pe care le atragi asupra ta, oricat de neplacute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu sa inveti ceea ce trebuie sa stii. Fiecare pas pe care il faci este necesar pentru ca tu sa ajungi la telul pe care ti l-ai propus.

Ia aminte la ce iti spune viata. Ea iti arata tot ce trebuie sa stii despre ceea ce poti sa devii.

Ceea ce te inspira, te si ghideaza si te si apara.

Singura datorie pe care o ai, oricand, in cursul oricarei vieti, este sa-ti fii loial tie insuti.

Cati isi traiesc vietile fara sa descopere vreodata ceea ce stiu sau ce iubesc? Multi. Este datoria ta sa nu iti ingadui sa ajungi ca ei.

Nu e nimic de iertat cand stii ca ai chemat la tine toate experientele din viata ta. De ce te-ai incrunta la cei care iti aduc ceea ce ai cerut?

Cand traiesti cu maxima intensitate, nu mai conteaza deznodamantul jocului. Orice s-ar intampla, este bine.

O viata este sansa ta de a exprima Sinele in cel mai palpitant si creativ mod cu putinta.

Ţi-ai reglat capacitatea de perceptie la o anumita frecventa, si numesti tot ceea ce poti vedea “lumea”. Te poti acorda, oricand, la frecvente noi.

O viata creativa si plina de iubire pentru ceva, orice, este o viata sanatoasa. Cand faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare si siguranta.

Pentru a putea incepe sa inveti orice, trebuie sa lasi la o parte siguranta pe care ti-o da ignoranta. Semnul de recunoastere al ignorantei tale este taria cu care crezi in nedreptate si in tragic. Ceea ce omida numeste sfarsitul lumii, adevaratul Maestru numeste fluture.

Nu exista paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfarsite pe care tu insuti le creezi, pana in momentul cand vei gasi solutia.

Fa ceea ce ai visat intotdeauna sa faci si nu va mai ramane loc pentru regrete.

Împartasindu- ti iubirea, vei fi purtat catre o viata magica, a fericirii interioare, pe care altii, neimpartasind-o cu tine, nu o pot cunoaste.

Unii spun sa induri, unii spun sa slujesti, unii sa te detasezi. Dar cine iti spune sa gasesti ceea ce este cu adevarat bine pentru tine?

Sa inveti inseamna sa descoperi ceea ce stiai deja. Sa faci inseamna sa demonstrezi ca, intr-adevar, stii. Sa-i inveti pe altii inseamna sa le amintesti ca si ei stiu, la fel de bine ca si tine. Sunteti, cu totii, invatacei, muncitori, invatatori.

Cel mai bine stii sa ii inveti pe ceilalti lucrurile pe care tu insuti trebuie sa le inveti cat mai bine.

Pentru a aduce ceva in viata ta, imagineaza-ti ca este deja acolo.

Destinul nu te forteaza sa mergi intr-o directie pe care nu vrei sa o urmezi. Tu esti cel care alegi. Destinul tau este in mainile tale!

Continua sa eviti problemele, si nu vei fi niciodata cel care le-a depasit.

Ţi-ai dat propria viata ca sa ajungi cine esti astazi. A meritat?

Esti o fiinta a luminii. Ai venit din lumina, te vei intoarce in lumina; la fiecare pas te inconjoara lumina fiintei tale nelimitate.

Richard Bach

Sursa:  www.esoterism.ro

Învăţături pentru suflet

Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest Pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva.

Singurele lucruri care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest Pământ, sunt: Cât de frumos ai iubit? si Care a fost calitatea iubirii tale?

Fiecare persoană, întâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta.

Orice rău ar fi să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie însuţi.

Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece. Cauţi problemele  pentru că ai nevoie de darurile lor.

Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta.

Nu exista greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru că tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus.

Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii.

Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apără.

Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuti.

Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc?  Mulţi.  Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei.

Nu e nimic de iertat când ştii că ai chemat la tine toate experienţele din viaţa ta. De ce te-ai încrunta la cei care îţi aduc ceea ce ai cerut?

Când trăieşti cu maximă intensitate, nu mai contează deznodământul jocului. Orice  s-ar întâmpla, este bine.

O viaţă este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă.

Ţi-ai reglat capacitatea de percepţie la o anumită frecvenţă, şi numeşti tot ceea ce poţi vedea “lumea”. Te poţi acorda, oricând, la frecvenţe noi.

O viaţă creativă şi plină de iubire pentru ceva, orice, este o viaţă sănătoasă. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare şi siguranţă.

Pentru a putea începe să înveţi orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa. Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul Maestru numeşte fluture.

Nu exista paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfârşite pe care tu însuti le creezi, până în momentul când vei găsi soluţia.

Fă ceea ce ai visat întotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete.

Împărtăsindu- ţi iubirea, vei fi purtat către o viaţă magică, a fericirii interioare, pe care alţii, neîmpărtăşind-o cu tine, nu o pot cunoaşte.

Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine?

Să înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători.

Cel mai bine ştii să îi înveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu însuţi trebuie să le înveţi cât mai bine.

Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.

Destinul nu te forţează să mergi într-o direcţie pe care nu vrei să o urmezi. Tu eşti cel care alegi. Destinul tău este în mâinile tale!

Continuă să eviţi problemele, şi nu vei fi niciodată cel care le-a depăşit.

Ţi-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat?

Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei întoarce în lumină; la fiecare pas te înconjoară lumina fiinţei tale nelimitate.

 Richard Bach

Sursa: drumuricatretine.wordpress.com

Invatatura unui calugar….

L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el. ”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine.Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog.Atat fac- ma rog impreuna cu el.Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi.Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei.Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.
La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin.Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului.Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”
L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :
“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta.Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu.Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu.Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea.Acolo te asteapta Dumnezeu.Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica.Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura.Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.”
L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:
”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste,o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu.Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat.Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine.Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie.Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”
L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi.Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.
“Oboseala vine din lupta fiintei cu viata.Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentruca mergi contra curentului.Iubirea, este curgerea vietii.Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.
Si m-a intrebat:”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta.Atunci te deschideai prin inima.Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata.Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.
Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”
L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:
“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau.Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie.Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.
L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul.Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii. I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de creinciosi, a pierdut legatura,si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.
“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.Si omul s-a indepartat de aproapele sau.Si aceasta din teama.Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale.Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume.Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.
Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentruca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale.Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire.Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”
Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.
”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele,asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”
Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.
Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:
“Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el.Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu.Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici.
Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti.Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume.Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi.Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”
La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez.Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat:”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”
Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.

Sursa: Dincolo de Orizont