Despre finanţare europeană sau redistribuţie la nivel înalt

Poll: Problema disparităţilor economice este fundamentală, însă nu contrabalansează efectele negative ale redistribuţiei. Soluţia stă în mecanismele pieţei libere. O dată cu integrarea în Uniunea Europeană, România a beneficiat de fonduri structurale menite să încurajeze creşterea economică şi să reducă discrepanţele existente faţă de celelalte state membre. Numeroase proiecte cu finanţare nerambursabilă au fost implementate de-a lungul timpului, însă progresul mult-aşteptat întârzie să apară iar România se zbate în continuare. De ce? Fondurile structurale sunt un instrument al politicii de coeziune a Uniunii Europene, politică ce oferă un cadru formal pentru finanţarea unei game largi de proiecte şi investiţii. Altfel spus, aceasta se ocupă cu redistribuţia la nivel european – de la statele membre dezvoltate (în calitate de contribuabili) la cele mai puţin dezvoltate (beneficiari). De ce nu funcţionează acest sistem? Din acelaşi motiv pentru care politicile redistributive nu funcţionează la nivelul fiecărui stat. Vorbim în primul rând despre un caz cronic de paternalism european – oficialii Uniunii Europene stabilesc direcţiile prioritare ale programelor operaţionale având în vedere obiectivele general urmărite. Fondurile sunt alocate fără a lua în considerare avantajele competitive ale unui stat sau nevoile sale specifice, ceea ce conduce în mod direct la direcţionarea acestora pentru susţinerea sectoarelor economice ineficiente şi neproductive.

În plus, fondurile structurale au la bază argumentul industriilor infantile – susţinerea financiară este adresată acelor industrii la început de drum, iar ajutorul financiar este destinat consolidării acestora. Problema principală este că industriile susţinute riscă să nu crească niciodată mari, să rămână în stadiul de infant pentru a continua să primească suport.

În cazul proiectelor europene, identificarea grupurilor ţintă este de multe ori realizată în manieră ineficientă, încurajând oamenii să activeze în sectoare în care productivitatea lor este redusă. În plus, aceştia sunt condiţionaţi inadecvat, fiind încurajaţi să producă mai mult decât ar fi eficient, necorelat cu cererea existentă pe piaţă.

Experienţa a demonstrat faptul că proiectele europene sunt nesustenabile – o dată oprite transferurile, situaţia revine la status quo, iar rezultatele sunt de scurtă durată şi nu au continuitate. În cazul în care aceste proiecte ar fi fost necesare cu adevărat, ele ar fi fost iniţiate pe o piaţă liberă. Pe acest tip de piaţă, antreprenorii ar fi întâlnit constrângeri pentru a răspunde nevoilor existente, având astfel stimulentele necesare pentru a menţine nivelul de calitate al proiectului şi a urmări continuitatea acestuia.

Politica europeană de coeziune a pornit de la premisa eronată că problema disparităţilor economice este fundamentală şi contrabalansează efectele negative ale unui proces redistributiv. Este evident astăzi faptul că paternalismul european nu este o soluţie pentru reducerea discrepanţelor existente între statele membre. Soluţia este oferită de mecanismele pieţei libere: încurajarea iniţiativelor antreprenoriale prin relaxarea fiscalităţii, alături de susţinerea antreprenoriatului social vor conduce la nivelarea disparităţilor şi la creşterea competitivă a economiilor, obiectiv final corect, urmărit însă prin metode profund deficitare.

Autor: Irina Nicoleta Scarlat

Acest articol a fost publicat iniţial în revista Forbes la data de 22.08.2012

Sursa: gandeste.org

CIRCUL MONDIAL

Cine nu știe ce este un circ! Toată lumea știe. Ceea ce se conștientizează mai puțin este faptul că noi toți suntem, fără să știm, parte a circului, adică victme ale prestidigitatorilor, ale iluziilor și scamatoriilor lor.

Ia fost dat lumii să aibă din ambundență, în toate timpurile, parte de circ, de foarte mult circ, și de mai puțină pâine, deși este binecunoscută zicala că dacă vrei să stăpânești în liniște un popor sau popoarele lumi, dă oamenilor pâine și circ. S-a dovedit că se pot supune și menține în sclavie popoarele și numai cu circ, ceea ce este și mai ușor și mai profitabil pentru circarii popoarelor și ai lumii întregi.

În zile noastre suntem martorii, spectatorii și victimele circului mondial, inventat de internaționaliștii istorici alături de atâtea „mondialisme” date de ei lumii întregi. Este vorba de circul patronat de finanța mondială care dă „spectacole” sinistre pe tot globul. Acesta este format dintr-o comunitate de interese ce acționează de mii de ani pentru a ține cu inima la gură întreaga planetă prin tot felul de spectacole și numere (de circ). Patronii circului mondial, o mână de finanțiști și afaceriști internaționali, au la dispoziție suficienți saltimbanci, scamatori, dresori pentru a face din toți oamenii planetei animale dresate de acești circari, fie că este vorba de a-i determina să consume orice le propune comercianții internaționali (inclusiv credite de tot felul), fie de a-i îndemna și amăgi cu statutul de „investitori”, fie de a-i pironi în fața televizoarelor și monitoarelor pentru a asculta și vedea balivernele turnate de mai marii circului pentru ca dresajul să fie desăvârșit.

Reprezentanția actuală a circului mondial ce ține capul de afiș (conomitent se derulează și alte reprezentanții mai mici) se numește Marea Criză Financiară Mondială care, pornită prin 2007, a fost, până acum către finele anului 2011, orchestrată de așa manieră încât lumea să trăiască momente succesive de agonie și speranță (extazul va urma în viitor pentru a da loc unor noi agonii). Circarii mondiali, prin trâmbițele lor – conducătorii de state și guverne ale țărilor capitaliste dominatoare – au manipilat cu dexteritate lumea în legătură cu adâncimea și complexitatea crizei, dând în mod regulat comunicate despre ieșirea din criză, despre relansare și un nou avânt. Dar, avut de grijă ca, din când în când și tot în mod regulat, să introducă în spectacol noi numere „mortale”, anunțând prăbușiri de finanțe publice naționale și chiar iminente intrări în insolvență a unor state, inclusiv a SUA (cea mai ieftină sperietoare, deorece ar însemna dispariția finanței internaționale cantonată aici ca o lipitoare pentru întreg mapamondul).

Acum circarii mondiali au ieșit la rampă cu noi numere din spectacolul Marii Crize Financiare Mondiale (ar urma să intre în incapacitate de plată noi țări, inclusiv din afara zonei euro, SUA se află în plină criză ce se va acutiza etc.) și suntem convinși că vor urma alte noi numere din acest mare spectacol, poate mai „captivante” (dezastroase) decât cele de până acum, pentru că este vorba, nu-i așa, de spectacolul dat de puterea banilor, iar acest spectacol nu va avea un sfârșit până când nu va avea un sfârșit însăși istorica afacere a circarilor mondiali bazată pe concentrarea și controlul banilor mondiali.

Sursa: FINANTE-BANCI