Se afișează postările cu eticheta Medicamentele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Medicamentele. Afișați toate postările

joi, 16 mai 2013

Medicamentele nu ne fac mai sănătoşi


Medicul american, Kirk Hamilton (specialist în nutriţie), povesteşte că un prieten de-al lui, în vârstă de 50 şi ceva de ani, încerca să obţină o nouă asigurare de sănătate pentru el şi soţia lui. În timp ce se afla la cumpărături, s-a întâlnit cu unul dintre reprezentanţii asigurărilor de sănătate care l-a întrebat câte medicamente ia zilnic.
Când acesta i-a răspuns reprezentantului că nici el şi nici soţia sa nu ia nici un medicament, acesta a rămas surprins. Tocmai de aceea, agentul de asigurări a repetat întrebarea deoarece, potrivit acestuia, sunt foarte rare cazurile în care persoanele în jur de 50 de ani, din Statele Unite, nu iau nici un medicament.

  • „Câteva vitamine pe zi, da, medicamente nu!”
Kirk Hamilton consideră că este de-a dreptul trist ceea ce se întâmplă şi că aşteptările noastre, ca şi societate, sunt total pe dos. El susţine că nu este împotriva medicamentelor atunci când sunt absolut necesare, dar scopul său este de a menţine oamenii cât mai departe de ele. Hamilton nu crede că o persoană în jur de 50 de ani ar trebui neapărat să ia medicamente. „Câteva vitamine pe zi, da, medicamente nu!”, spune el.
„Nu vreau să sune ipocrit ceea ce voi spune. Voi lua un Tylenol pentru o durere de cap sau un antibiotic pentru o reală infecţie, dar nu mă văd în postura de fi permanent sub un tratament medicamentos, niciodată! De asemenea, încerc să îmi trăiesc viaţa ca şi cum nu va trebui să iau niciodată medicamente. Aceasta este schimbarea pe care toţi ar trebui să o facem în mintea noastră. Dacă mergeţi la cabinetul unui medic cu speranţa să fiţi «reparaţi» cu ajutorul unor medicamente, vă înşelaţi. Ar trebui să mergeţi la un profesionist al sănătăţii doar pentru ca acesta să vă înveţe anumite lucruri, pentru a vă face o nouă asigurare şi, poate ocazional, pentru a obţine anumite medicamente de care aveţi nevoie pe moment”, declară doctorul Hamilton.
Tot el consideră că este ciudat, dar că se confruntă mereu în practica sa medicală cu această atitudine din partea pacienţilor: „Reparaţi-mă”. Dar indiferent că practicile medicale sunt tradiţionale sau alternative, toate au la bază această regulă: să nu vă aştepaţi ca medicamentele, suplimentele alimentare sau orice altă modalitate  medicală alternativă să fie un salt magic care să vă scape de toate problemele de sănătate. Cel mai bine este să faceţi mişcare în fiecare zi, să mâncaţi alimente sănătoase, să dormiţi mai mult, să relaţionaţi mai bine cu cei din jur şi vă veţi simţi mai bine.

  • Consumul de pastile cauzează decese în S.U.A
Suplimentele alimentare sunt, în mod evident, mult mai sigure decât produsele farmaceutice şi lucrează pentru o normalizare a biochimiei organismului. Dar ceea ce oamenii nu ştiu este că această cultură a consumului de pastile este prima din primele zece care cauzează decese în S.U.A. Anual, au fost constatate 100.000 de decese şi această cifră a fost înregistrată doar la pacienţii spitalizaţi. Cum pot fi minimizate aceste cifre? Folosiţi corect produsele farmaceutice, evident, doar când este absolut necesar, iar dacă nu este, daţi-le la o parte!
Iată un sfat dat de Hamilton: „Când mergeţi la cabinetul doctorului dumneavoastră şi vă sunt prescrise medicamentele, întrebaţi întotdeauna: «ce trebuie să fac sau să schimb pentru a scăpa de acest(e) medicament(e)?» Dacă nu întrebaţi acest lucru şi dacă nu încercaţi să aveţi această mentalitate, medicului dumneavoastră îi va fi mult mai simplu simplu doar să verifice dacă  vă luaţi corect medicamentele şi dacă nu au efecte secundare evidente”.
  • Medicamentele tratează simptomele, dar nu vindecă boala
Medicii care utilizează tehnici tradiţionale vor spune, pentru a se apăra, că nu au suficient timp pentru a discuta şi pentru a observa fiecare pacient în parte, în detaliu. Ei au foarte puţină experienţă în ceea ce priveşte efectele alimentelor asupra pacienţilor.
De asemenea, aceşti medici nu studiază alimentaţia, ca subiect principal şi nici nu încearcă să aplice biochimia nutriţională în rezolvarea problemelor de sănătate ale pacienţilor. Pentru ei, singura soluţie la orice este tratamentul medicamentos.
Din păcate, acest accent pus pe medicamente este cel care stă la baza educaţiei medicilor. Tot mai mulţi medici şi-au însuşit acest model şi tratează simptomele bolilor acute şi cronice numai cu medicamente.
Dar toate aceste medicamemte prescrise pentru bolile cronice tratează doar simptomele, însă nu vindecă boala însăşi. Pur şi simplu: pacienţii nu se vindecă în acest mod!
Dacă nu vă veţi schimba obiceiul de a lua tot timpul medicamente, veţi avea nevoie de acestea pentru tot restul vieţii. Mai mult decât atât, veţi fi supus reacţiilor adverse ale acestora, punându-vă chiar şi viaţa în pericol.
Este necesar să înţelegem că starea normală a omului nu este aceea de a fi bolnav, adică de a fi nevoiţi să luăm medicamente şi de a vizita frecvent medicul. Trebuie să fie exact opusul.
Doctorul Hamilton crede că pentru a fi sănătoşi, oamenii trebuie să adopte un stil de viaţă sănătos şi, în acelaşi timp, ei trebuie să îşi ocupe timpul cu activităţi care să le aducă bucurie. Aceste activităţi pot fi: realizarea unor fotografii în natură, fotbalul, dansul sau exerciţiile aerobice.
Dacă veţi adopta un stil de viaţă sănătos, atunci veţi fi cu mult înaintea acelor persoane care îşi petrec timpul în suferinţă şi frustrare. Dacă veţi prelua obiceiuri sănătoase, zilnice, vă veţi bucura de o sănătate de fier pe  termen lung. În loc să vizitaţi doctorul, să cheltuiţi o grămadă de bani pe medicamente, analize şi pe alte proceduri care nu sunt deloc plăcute, nu ar fi mai bine să vă trăiţi viaţa la maxim şi să vă faceţi bucurii (vouă şi celor din jur)? Depinde doar de dumneavoastră dacă vreţi să vă îmbunătăţiţi starea de sănătate şi să nu mai fiţi dependenţi de medicamente care produc mai mult rău decât bine.

  • Să ne axăm pe prevenire, nu pe tratament
Fiind un medic specializat în nutriţie, prevenirea bolilor şi medicină integrativă, dr. Kirk Hamilton susţine că dacă există un remediu pentru toate bolile cronice, acela este alimentaţia corectă. El pune accentul pe consumul alimentelor neprocesate, pe micronutrienţii denşi ce se află în legume şi fructe, precum şi pe legătura dintre trup, minte şi suflet.
Încă din 1983, el a avut un rol esenţial în orientarea pacienţilor spre calea sănătăţii optime. Din 2009, Kirk a găzduit propriul program de radio, intitulat „Fii astăzi sănătos”. El a intervievat sute de experţi de top din domeniul medical, inclusiv Joel Fuhrman, Dr. David Jenkins și Dr. Neal Barnard. Bazându-se pe o carieră de 28 de ani, Kirk a publicat cartea: „Fiţi sănătoşi – nouă paşi pentru o sănătate optimă”.
Cartea este un ghid pentru persoane fizice, profesionişti şi pentru factorii de decizie politică cu privire la modul de creare a unei noi paradigme a sănătăţii, care să nu mai fie axată pe tratament, ci pe prevenire.
Traducere şi editare: Raluca Florescu
Sursa:  www.financiarul.ro 

vineri, 1 martie 2013

“Vântul care îţi bate în faţă devine busola ta” - "Lupta pentru o străpungere împotriva intereselor şi dogmelor medicale existente este ca navigarea pe ocean” spune Dr. Matthias Rath



La conferința cu tema "O lume fără cancer", susținută la Berlin la 13 martie 2012, Dr.Rath a făcut apel la poporul german și popoarele Europei să-și asume responsabilitatea de a construi o Europă democratică, pentru Oameni dinspre Oameni. El a descris în ce măsură rezultatele disponibile ale cercetărilor asupra remediilor naturale pot reduce incidența bolilor comune la doar o fracțiune din nivelul lor actual și a explicat că acum este posibilă construirea unui nou sistem de asistență medicală, bazat pe prevenirea și eliminarea bolilor. Totuși, Dr.Rath a subliniat că această minunată "lume fără boli" nu ne va fi oferită pe tavă, deoarece fiecare boală reprezintă o piață de miliarde de dolari pentru Cartelul Farmaceutic și acționarii săi din biroul politic de la Bruxelles UE. Ca atare, dacă dorim să clădim o lume fără boli pentru noi și copiii noștri, trebuie să acționăm cu toții acum.



FACEBOOK:

TWITTER:


Dr. Rath s-a născut la Stuttgart, în Germania, în 1955. După ce a absolvit facultatea de medicină, a lucrat ca medic şi cercetător la Clinica Universitară din Hamburg, Germania şi German Heart Center (Centrul German al Inimii) la Berlin. Cercetările sale s-au focalizat pe cauzele arterosclerozei şi maladiilor cardiovasculare.

În 1987, Dr. Rath a descoperit legătura dintre deficienţa de vitamina C şi un nou factor de risc pentru boala cardiovasculară – lipoproteina. După publicarea acestor descoperiri ştiinţifice în revista “Arterosclerosis” (Arteroscleroza) a American Heart Association, Dr.Rath a acceptat invitaţia de a se alătura dublului laureat al Premiului Nobel, Linus Pauling. În 1990 el a plecat în Statele Unite pentru a deveni primul Director de Cercetări Cardiovasculare la Institutul Linus Pauling din Palo Alto, California.
Dr. Rath a lucrat împreună cu defunctul laureat al premiului Nobel în diverse domenii ale cercetării nutriţionale. Cei doi oameni de ştiinţă au devenit prieteni apropiaţi şi au împărtăşit valori umaniste, inclusiv determinarea lor pentru pace şi dreptate. În 1994, cu puţin timp înainte de moartea sa, Linus Pauling a declarat: “Nu am nici un dubiu asupra faptului că mă gândeam la Dr.Rath ca la succesorul meu”
Astăzi Dr. Rath conduce un institut de cercetare şi dezvoltare în medicină nutriţională şi celulară.
Institutul său conduce cercetări fundamentale şi studii clinice pentru a documenta în mod ştiinţific beneficiile micronutrienţilor ca biocatalizatori, asupra sănătăţii, într-o mulţime de reacţii metabolice la nivel celular. Aplicând cunoştinţele sale ştiinţfiice în lupta împotriva bolilor, el şi echipa sa de 
cercetare ştiinţifică au identificat următoarele condiţii comune de sănătate ca fiind cauzate în primul rând de deficienţe cronice de micronutrienţi:
  • Arteroscleroza (cauza maladiilor coronariene şi a accidentelor vasculare cerebrale)
  • Hipertensiune
  • Infarct miocardic
  • Bătăi neregulate ale inimii
  • Probleme circulatorii diabetice
  • Osteoporoză
  • Multe forme de cancer
  • Deficienţe imunitare ca precondiţie pentru o varietate de boli infecţioase, inclusiv SIDA
Dr.Rath este membru al New York Academy of Sciences (Academia de Ştiinţe din New York), American Heart Association (Asociaţia Americană a Inimii) şi altor organizaţii ştiinţifice. Cărţile sale ştiinţifice populare “Why Animals Don’t get Heart Attacks – but People Do” (De ce animalele nu fac infarct miocardic – dar oamenii fac) şi “Cancer” au avut vânzări de mai multe milioane de exemplare în zece limbi.

Ca semn de recunoaştere a curajului său civil împotriva intereselor farmaceutice şi a eforturilor sale în numele oamenilor lumii, el a primit în 2001 prestigioasa distincţie “Bulwark of Liberty Award” din partea American Preventive Medical Association (Asociația Americană pentru Medicină Preventivă).
Dr. Rath este pionierul unei noi căi de antreprenoriat responsabil: toate profiturile din vânzările programelor de micronutriențI dezvoltate la institutul său merg la Dr. Rath Health Foundation, o organizație non-profit care se focalizează pe cercetare și educație în domeniul sănătății naturale în întreaga lume.
 sursa

http://adevarul2012.blogspot.ro

luni, 21 ianuarie 2013

INTERVIU INTEGRAL: Sursa "Medicul de gardă": Fosta Securitate a acaparat piaţa medicamentelor


Dezvăluiri despre relaţia importator-distribuitor- Ministerul Sănătăţii, dar şi despre devalizarea sistemului de sănătate de către oamenii politici din fruntea ministerului şi CNAS-ului.[...]

Sursa „Medicul de Gardă”: Din punct de vedere al finanţării, în sistemul de sănătate avem doi poli: Ministerul Sănătăţii şi CNAS. CNAS gestionează banii din contribuţii, adică 4,5 miliarde de euro pe an. Este vorba despre bani care sunt plătiţi de toţi angajaţii şi angajatorii din România.
Deci banii sunt colectaţi de CNAS şi cheltuiţi de CNAS... 
De fapt, colectarea şi gestiunea propriu-zisă a banilor o face Ministerul de Finanţe. La înfiinţarea CNAS, guvernul Năstase a constatat că în fiecare an există un excedent şi atunci a



tras toţi banii la bugetul de stat pentru a finanţa şi alte deficite. Dacă conduci CNAS, nu ştii niciodată câţi bani a colectat Ministerul de Finanţe, ci doar cât ai voie să cheltuieşti. Practic, conduci o instituţie legată la ochi, mergând pe buna credinţă a celor de la Finanţe. Cheltuieşti întotdeauna cât îţi spun cei de la Finanţe că ai nevoie, iar estimarea se face pe baza precedentelor. „CNAS nu este în realitate decât un amărât plătitor de servicii”
Şi atunci ce putere mai are CNAS în toată ecuaţia asta, dacă pâinea şi cuţitul sunt la Finanţe? 
Medicul de Gardă: CNAS nu este în realitate decât un amărât plătitor de servicii. Mai mult, CNAS acţionează după nişte reguli pe care le face în realitate Guvernul prin contractul-cadru. Practic, CNAS nici nu colectează banii şi nici nu are un control asupra veniturilor. Prin contractul-cadru, o dată pe an se stabileşte modalitatea prin care se plătesc serviciile în sănătate. Acolo spune cât costă o consultaţie, cât costă o operaţie şi tot aşa. Contractul- cadru este o hotărâre de guvern care este semnată de ministrul Sănătăţii şi de preşedintele CNAS. Iar în realitate, contractul cadru iese cum vrea ministrul Sănătăţii, nu cum vrea preşedintele CNAS, pentru că puterea finală o are ministerul Sănătăţii. De exemplu, cât a fost Eugen Nicolăescu ministru pe vremea lui Tăriceanu, de fiecare dată a ieşit cum a vrut el.

« Sistemul de sănătate s-a prăbuşit în 2008, atunci când au scăzut contribuţiile la asigurările de sănătate şi s-a eliminat plafonul »
Sistemul de sănătate e subfinanţat, arieratele sunt imense, auzim mereu asta şi lucrurile par că nu se îmbunătăţesc. Cum au ajuns lucrurile în situaţia asta ? 
Criza sistemului s-a acutizat în 2008, atunci când s-a propus scăderea contribuţiilor la asigurările de sănătate cu 20%, şi în acel moment s-a prăbuşit sistemul. Ca şi cum nu ar fi fost suficient, ministrul de atunci al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu a dispus şi eliminarea unicului mecanism de control al preţurilor medicamentelor, plafonul de cheltuieli. Acela era unicul mod prin care CNAS putea controla costurile: nu dădea voie să se cheltuiască decât într-o anumită limită, în funcţie de disponibilitatea fondurilor şi astfel nu se produceau niciodată datorii către producătorii de medicamente.

Deci ne-am procopsit cu datorii de sute de milioane de euro. 
Exact. Plafonul era unicul mod prin care CNAS putea controla costurile. În acest mecanism de control, se cheltuiau exact câţi bani erau bugetaţi pentru luna aceea. Gândiţi-vă că odată ce a fost eliminat plafonul, doar într- un singur an, în 2008, s-au produs datorii de 500 de milioane de euro. Per total, chiar dacă nu era un sistem perfect, pacienţii aveau medicamente şi statul nu avea datorii la importatorii de medicamente.

„În spatele firmelor de distribuţie de medicamente găseşti tot vechii securişti”
Problema cea mai gravă din sistem priveşte relaţia dintre distribuitorii şi producătorii de medicamente. Ce se întâmplă acolo ? Producătorii îşi văd de business-ul lor, iar distribuitorii şi-au creat liantul cu farmaciile. În România există 5-6 mari firme de distribuţie de medicamente. Ca o paranteză, dacă te uiţi la cine este în spatele lor, te cruceşti. O să găseşti tot vechii securişti. Cei mai avantajaţi din toată afacerea asta ies distribuitorii, care nu numai că se îmbogăţesc pe seama producătorilor, dar conform legislaţiei aflate în vigoare acum, mai iau bani şi de la farmacie. Practic, au şi discount şi profit ! Şi ei cu ce se ocupă de fapt ? Distribuitorii sunt un fel de cărăuşi de medicamente. Numai că acum, în mod absurd, sub plătiţi cu un anumit procent din valoarea medicamentelor şi nu cu o sumă fixă. Ceea ce e o mare aberaţie. Gândiţi-vă că transportaţi ceva care are valoarea X şi trebuie să îi plătiţi un procent din valoarea respectivă, în loc să plătiţi preţul pe kilometru.
Reţeta electronică va bloca practica prescrierii medicamentelor scumpe
Din cate am vazut si am citit din partea FMI-ului au existat nenumărate nemultumiri pe tema arieratelor din economie, iar arieratele din zona importului de medicamente şi a serviciilor medicale au fost tot timpul o piatră în pantoful guvernării? De fapt, în 2009, atunci când a venit FMI, a anunţat guvernul că nu are de gând să mai încheie un acord fără o soluţie de stingere a arieratelor. Atunci am fost la un pas să nu se încheie acordul cu FMI din această cauză.
Ştiu de pe vremea guvernului Tăriceanu că se discuta introducerea medicamentelor generice. Se aplică acest sistem? Asta au încercat fostele conduceri ale CNAS, dar există portiţe prin care se fentează sistemul. Doctorul prescrie aşa cum îi cere CNAS-ul prescrie acid acetilsalicilic, dar îi spune la ureche pacientului să se ducă şi să cumpere medicamentul mai scump pentru că numai aşa se va face bine. Modalitatea prin care se puteau bloca anumiţi doctori să prescrie medicamente scumpe este reţeta electronică, sistemul informatic unic integrat, prin care poţi vedea la nivelul întregii ţări ce se prescrie şi ce se consuma, etapa finala fiind obligativitatea menţionării medicamentului cu numele întreg, nu doar cu substanţa de bază. Pentru că aşa poţi identifica uşor doctorii care prescriu numai anumite medicamente, numai de la anumite companii.
Dar chiar dacă un doctor prescrie un medicament scump, el se compensează la nivelul medicamentului generic. Da, dar diferenţa o plăteşte din buzunar pacientul, nu medicul. Prin introducerea medicamentelor generice, practic, costul tratamentului s-a ieftinit. Numai că, CNAS avea nevoie de colaborarea medicilor pentru acest lucru. Este deja arhicunoscut lanţul slăbiciunilor dintre importatori, farmacii şi doctori. Tot aşa se justifică şi rezistenţa sistemului atunci când vine vorba de protocoale unice de tratament şi diagnostic. Îţi dau un singur exemplu: ai făcut pneumonie. Conform protocolului ar trebui să prescrii cele mai ieftine medicamente. Numai că la noi se întâmplă exact invers: le primeşti pe cele mai scumpe !
La nivelul UE cum se procedează? În restul Uniunii funcţionează acest mecanism de control al costurilor şi medicul este responsabil de prescrierea lor. De exemplu, dacă în Franţa ţi-ar prescrie ca la noi cele mai scumpe medicamente, te-ar chema la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi aceasta ar întrerupe contractul cu un asemenea medic care nu respectă protocolul- cadru. Ai rămas fără contract cu Casa de Asigurări, ai rămas fără bani.
De ce nu poate fi aplicat un sistem similar şi în România? Pentru că puterea de influenţă a importatorilor si distribuitorilor, banii pe care îi pun în joc şi presiunea socială exercitată prin intermediul doctorilor şi farmaciştilor paralizează orice guvern. Banul este ochiul dracului de la vlădică la opincă. În România, medicii spun că prescriu ce vor ei, farmaciştii vin cu saci de reţete şi Statul plăteşte. Iar atunci când nu are bani să plătească face datorii. Cred că este un caz unic în Europa.
„În România, medicii spun că prescriu ce vor ei, farmaciştii vin cu saci de reţete şi Statul plăteşte. Iar atunci când nu are bani să plătească face datorii.”
MEDICUL DE GARDĂ

Acest interviu reprezintă începutul unui dezbateri iniţiate de „Evenimentul Zilei”. Vrem ca oamenii să înţeleagă ce se întâmplă în sistemul de sănătate şi, totodată, vă rugăm să ne ajutaţi cu informaţii noi sau să ne semnalaţi situaţii cu care v-aţi confruntat. EVZ vă garantează protecţia anonimatului. Ne puteţi apela la telefon 0745.750.150 sau ne puteţi scrie la adresa de email dancatalin2002@yahoo. com. 

marți, 13 noiembrie 2012

În așteptarea medicamentelor noi, românii mor pe capete


Românii nu au acces decât la medicamente mai vechi de cinci ani •140 de molecule noi așteaptă introducerea pe listele de compensare, din 2007 • Speranța de viață a românilor rămâne cea mai mică din Europa

Potrivit unui studiu recent al Cegedim - companie de analiză și studii de piață, specializată în industria farmaceutică -, pentru actualizarea listelor de medicamente compensate, statul român ar trebui să aloce 94,3 milioane de lei. Așadar, mai puțin de 100 de milioane de lei pentru introducerea pe listele de compensare a celor 140 de molecule care sunt în aşteptare din 2007. Asta în condițiile în care, spre exemplu, între momentul aprobării unui medicament de către Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) și cel în care acesta poate fi prescris în regim compensat de către medici, belgienii aşteaptă puțin peste un an (392 de zile), suedezii - 206 zile, iar austriecii, doar 88 de zile. În Marea Britanie și Germania, pacienților li se oferă acces imediat la tratamentele de ultimă generație. În acest moment, românii sunt ultimii în clasamentul european al accesului la medicamente inovatoare, cu peste cinci ani de așteptare. Mai grav este faptul că speranța de viață a românilor este cea mai scăzută din Europa, cu peste șase ani mai mică decât media din Uniunea Europeană.
Pentru bugetul sănătății, introducerea în România a noilor terapii la compensare ar însemna o creștere a costurilor de doar 1,5%. „În prezent, în România, sunt compensate medicamente în valoare de 6,4 milioane de lei, ceea ce reprezintă 60% din totalul medicamentelor eliberate pe rețetă. Pentru actualizarea listei cu numărul integral de molecule care se află acum în aşteptare, statul român ar trebui să aloce în plus 94,3 milioane de lei în primul an”, a explicat Petru Crăciun, director general Cegedim România. „Vorbim de o creştere a bugetului actual alocat medicamentelor compensate cu doar 1,5% - sumă comparabilă, spre exemplu, cu fondurile alocate proiectului pentru construcţia sălilor de sport în şcoli şi în licee în 2010. Într-adevăr, acela a fost un proiect care a adus multe beneficii copiilor, dar considerăm că acum este momentul să se facă investiţii şi la capitolul sănătate. Sunt milioane de pacienţi în România care ar beneficia de o recuperare mai rapidă, de un tratament mai eficient, cu mai puţine efecte adverse, dacă lista de medicamente compensate ar fi actualizată cu tratamentele noi care sunt în aşteptare de mai bine de cinci ani”, a adăugat Dan Zaharescu, director executiv al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM).
Inovație pentru viață
Dintre moleculele aflate în aşteptare, cele mai multe sunt destinate tratării cancerului, diabetului, afecțiunilor cardiologice, antibiotice și antivirale, dar sunt și medicamente pentru pacienții care suferă de HIV/ SIDA, cu afecțiuni psihice, boli rare sau post-transplant.
„Din păcate, medicamentele care au fost compensate în ultimii cinci ani în Europa nu sunt compensate şi în România. În felul acesta, se produce un decalaj considerabil între tratamentele disponibile pacienților din alte țări europene și pacienții români, dar și o limitare a drepturilor pacienților la tratamente de ultimă generație”, a declarat Cristian Luţan, director executiv adjunct al ARPIM.
Medicamentele originale sunt rezultatul unui proces de cercetare şi dezvoltare care durează în medie 10-12 ani. Anual se investesc sume din ce în ce mai mari în cercetarea și descoperirea de medicamente noi, iar la nivel global, în anul 2009, investiţiile au fost de 95,2 miliarde de dolari. Cu toate aceste doctorii pe tavă, lista medicamentelor compensate nu a mai fost actualizată de ani buni în România, chiar dacă mulți bolnavi depend de accesul la tratamente de ultimă generație. În acest sens, un studiu realizat de IMAS arată că 88,5% dintre români consideră că bolile grave ar trebui să fie tratate cu medicamente noi, mult mai eficiente. În ceea ce privește preferința pentru tipul de medicamente cu care s-ar trata, 45,4% dintre români ar prefera să cumpere medicamente originale (inovatoare, pentru care nu există echivalent terapeutic, protejate de brevet) și doar 17% optează pentru medicamente generice (echivalente terapeutice ale medicamentelor originale, ale căror brevete au expirat).
Actualizare anuală
Aproape toți respondenții sondajului invocat mai sus recunosc că medicamentele noi sunt importante pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației. 34,2% dintre cei intervievați cred că ar fi bine ca lista să fie actualizată o dată la un an, iar 23,7% consideră că aceste modificări ar trebui să intervină la un interval de șase luni. Aproape un sfert dintre respondenți ar dori ca modificarea listei să se facă de fiecare dată când apare un medicament nou.
„Cercetarea IMAS arată că pe măsură ce crește gradul de informare, crește și nivelul de aspirații în privința serviciilor și produselor medicale. Opțiunea fundamentală a publicului român este pentru produse de calitate, inovative, la nivel european. Românii fac sacrificii pentru îngrijirea sănătății și cer decidenților să le respecte opțiunile”, a concluzionat Alin Teodorescu, director general al IMAS.
Sancțiuni pentru medicamentele retrase fără notificare
În timp ce bolnavii așteaptă compensarea tratamentelor noi, de multe ori se întâmplă să descopere că nici medicamentele vechi nu mai au de unde să le procure, existând mulți producători care aleg să oprească fabricarea medicamentelor ieftine, atunci când vânzarea lor nu le mai aduce profit. În aceste condiții, autoritățile sanitare au anunțat că intenționează să-i sancționeze drastic pe producătorii şi distribuitorii de medicamente care retrag sau opresc de la vânzare un medicament fără să notifice statul cu luni bune înainte. Pentru că, deși legislaţia actuală include obligaţia notificării, nu sunt prevăzute sancţiuni în cazul încălcării acestei cerinţe. „Se pare că la noi este o problemă cu legislaţia care nu prevede foarte clar acest aspect, că trebuie o notificare cu şase luni înainte. Există obligativitatea notificării, dar fără sancţiuni, acesta este motivul pentru care se retrag sau se opresc medicamente de către producători/ distribuitori. Lucrăm pe lege, în sensul să existe măsuri clare: dacă nu se notifică medicamentul cu un număr de luni înaintea retragerii, ca să ne dea timp nouă să rezolvăm problema, atunci să fie sancţiuni foarte serioase împotriva celui care face acest lucru”, a explicat reprezentantul Ministerului Sănătății, Raed Arafat.
Carmen Istrate
sursa: ziuanews.ro
          gandeste.org

CE NE ASCUND GUVERNELE. MEDICAMENTE CARE VINDECĂ DEFINITIV BOLILE


       În prologul cărţii de supravietuire semnalam că, în prezent, Terra se confruntă cu o problemă demografică gravă. Populaţia planetei a depăşit 7.000.000.000 locuitori recenzaţi. La acest număr se adaugă milioanele de locuitori ai Planetei, care nu au putut fi recenzaţi din diferite motive. Fie că trăiesc în zone geografice greu accesibile, fie că nu au documente individuale care să ateste statutul lor de fiinţe vii, fie nu au familii şi îşi duc existenţa în ghetouri sau pe stradă, etc. La care se adaugă circa 80.000.000 nou născuţi în fiecare an. Numărul indivizilor nou născuţi întrece pe cel al deceselor. 
          Pământul a ajuns în stare critică, privind populaţia pe care o poate hrăni. În zonele sărace ale planetei, cuplurile au în medie 6 până la 8 copii care, lipsiţi de educaţie şcolară şi de un minim de calificare profesională,  îngroaşă zi de zi numărul emigranţilor în ţările dezvoltate. O însemnată parte dintre emigranţi devin infractori în ţările de destinaţie.Şi fenomenul este în creştere galopantă.
          În faţa guvernului din umbră al planetei noastre se află o dilemă aparent insurmontabilă: prin ce mijloace ar putea fi redusă populaţia Terrei, astfel încât situaţia demografică să nu scape de sub control? În stadiul actual, războaiele regionale au o eficienţă scăzută. Dacă se recurge la un război bacteriologic, care să afecteze mase umane la nivel global, iniţiativa ar putea avea implicaţii etice (deocamdată). Medicamentele de sinteză constituie o opţiune, zice-se curată, care poate duce la împuţinarea populaţiei.    
          Recent, un medicament antireumatic comercializat în SUA, a declaşant o epidemie de meningită la scară naţională. În peste 20 de state americane se aşteaptă să se extindă acest flagel, care atacă membrana din jurul creierului şi măduva spinării. Fiecare medicament pus în vânzare, provocă boli care sunt considerate efecte secundare. Bolnavul consumând medicamentul, acesta îi cauzează maladii suplimentare. Pentru tratarea lor, trebuie să cumpere alte medicamente, care produc în organismul său alte ravagii bologice, etc.  S-a ajuns în situaţia paradoxală în care se face publicitate în mass-media pentru medicamente de sinteză, cu toate că numai medicul poate prescrie medicamente, în urma unui consult de specialitate.
          Despre elaborarea unor medicamente care să vindece definitiv bolile, fără efecte secundare dezastruoase asupra bolnavului, nu se vorbeşte decât rareori. Există posibilitatea, sunt de părere oameni de ştiinţă, să fie realizate în prezent şi asemenea medicamente. Numai că acest lucru nu intră în vederile industriei medicamentelor. Printre alte mărturii în acest sens, cităm din interviul dat de laureatul Premiului Nobel pentru Medicină, Richard J. Roberts, publicaţiei La Vanguardia, sub titlul Medicamentul care vindecă definitiv nu este rentabil.
 

          Richard J. Roberts: „Am devezi că în anumite cazuri, cercetătorii care depind de fonduri private ar fi putut descoperi medicamente foarte eficace, care ar fi pus capăt cu totul anumitor boli...”
          Reporter: „Şi de ce s-a renunţat la cercetări?”
          RJR: „Pentru că industria farmaceutică este mai degrabă interesată să vă ia mai mulţi bani, nu să vă vindece pe dumneavoastră, aşa că dintr-o dată, cercetarea respectivă este deviată către descoperirea de medicamente care nu vă vindecă întru totul, ci doar cronicizează boala şi vă face să reşimţiţi o imbunătăţire ce va dispărea din momentul în care nu mai luaţi medicamentul.”
          Reporter: „Este o acuzaţie destul de gravă.”
          RJR: „Ei bine, este un lucru obişnuit ca firmele din industria de medicamente să fie interesate în linii de cercetare nu pentru a vindeca, ci pentru a croniciza durerile cu medicamente cronicizante, mult mai rentabile decât cele care vindecă o dată pentru totdeauna. Şi nu trebuie decât să urmăriţi analiza finaciară din industria farmaceutică ca să verificaţi ce spun. (...) Medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă şi de aceea nu se fac cercetări în acest domeniu.”
          Reporter: „Politicienii nu intervin?”
          RJR: „Nu vă faceţi iluzii; în acest sistem politicienii sunt simpli angajaţi ai marilor capitaluri, care investesc atât este nevoie pentru ca fii lor să fie aleşi; iar dacă nu sunt aleşi, să îi cumpere pe cei care sunt. Pentru capital există un singur interes: să se multiplice. Aproape toţii politicenii – şi ştiu ce vorbesc – depind cu neruşinare de acele companii multinaţionale farmaceutice care le finanţează campaniile. Restul sunt vorbe goale.”
 

          Soluţia la acest impas, menit să vicieze sănătatea speciei umane, ar fi să renunţăm la medicamente de sinteză şi să optăm pentru produsele placebo. Cercetările medicale recente, au dovedit că produsele placebo au aceleaşi efecte terapeutice ca medicamentele de sinteză, fără să inducă în organismul bolnavului efecte secundare. Dar produsele placebo sunt foarte ieftine şi vindecă definitiv unele boli, ceea ce le face incompatibile cu interesele financiare ale industriei medicamentelor. 
Sursa: jurnalparanormal.ro

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Bolnavii nu mai au acces la medicamente ieftine. Zeci de medici, asistente medicale şi farmacişti sunt acuzaţi că au fraudat Casa Naţională de Asigurări de Sănătate


Producătorii de medicamente au retras 200 de medica­mente de la compensare, iar statul nu mai vrea să le plătească pe cele sub 10 lei. Vor deveni medicamentele ieftine un lux?

După luni de tatonări, discuții și amenințări, producătorii de medicamente au acționat și au scos peste 200 de medicamente ieftine de pe listele de compensare. „Taxa clawback este principala cauză a acestei situaţii, noi am cerut scutirea de această taxă pentru medicamentele sub 30 lei, pentru care marja de profit a scăzut sub 10%. Sub acest nivel nu poţi să mai fabrici aceste medicamente“, susține Dragoș Damian, președintele Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR) și totodată CEO-ul producătorului clujean de medicamente Terapia Ranbaxy.

Deși redusă cu circa 20% în luna august, taxa clawback „mănâncă“ în continuare circa 350 de milioane de lei trimestrial din vânzările producătorilor de medicamente. Astfel, produsele la care  marja de profit nu a acoperit şi taxa clawback nu mai sunt compesate, poate nici importate în curând, potrivit producătorilor. Fenomenul se observă cel mai bine în farmacii, unde, de pildă, un expectorant pentru care pacienții plăteau înainte 25 lei costă acum 47,5 lei.
„Multe dintre genericele pentru inimă, antireumatice, antinflamatoare și chiar antibiotice, care erau compensate și cu 90% se plătesc acum integral“, spune diriginta unei farmacii din sectorul 2 al Capitalei. Efectul negativ de domino continuă: chiar dacă majoritatea acestor medicamente au echivalente terapeutice compensate, acestea nu se mai găsesc în farmacii, pentru că nu au mai fost importate, din lipsă de cerere. Unde nu există un produs similar compensat, contribuţia suplimentară a pacientului creşte de la câţiva lei la 100 de lei.
Colac peste pupăză…
Presiunea pe medicamentele ieftine este şi mai mare odată cu modificarea contractului-cadru, care va intra în vigoare peste trei luni. Mai exact, de la1 ianuarie 2013, statul nu doreşte să mai compenseze medicamentele care costă sub 10 lei, pe motiv că acestea constituie 60% din cele compensate şi consumă anual 90,5 milioane de lei (20 mil. euro) din fondurile CNAS.
Vorbim de o economie reală sau de o măsură care va limita şi mai mult accesul românilor săraci la medicamentele ieftine? APMGR atrage atenţia asupra unei situaţii paradoxale: medicamentele cu preţul mai mic de 10 lei reprezintă sub 10% din costurile decontate de stat, dar depăşesc 60% din volumul medicamentelor compensate. Din acest punct de vedere, cheltuielile pentru românii bolnavi ar putea creşte, în timp ce economiile făcute de CNAS sunt nesemnificative. De asemenea, medicii ar putea să prescrie echivalente mai scumpe ale unor medicamente, care sunt însă incluse pe lista produselor farmaceutice compensate.
„Nu se vor realiza economii, este o măsură complet greşită, antisocială, antieconomică şi anticoncurenţial, care ar putea nărui întregul mecanism de compensare al medicamentelor“, declară preşedintele APMGR, Dragoş Damian. Pe de altă parte, situaţia financiară precară a sistemului sanitar românesc obligă pacienţii la alegeri: potrivit unui sondaj de opinie realizat de IMAS în luna august a acestui an, peste 56% dintre români sunt de acord sa plătească integral preţul unor medicamente ieftine, dar în schimb să aibă acces la medicamente de ultimă generaţie.
Lucru cam greu de realizat, din moment ce lista de medicamente compensate nu a mai fost actualizată din 2008. Pacienţii vor fi victime sigure ale efectelor de piaţă ale acestor măsuri: „cei care produc pastile ieftine fie le vor scoate de pe piaţă, fie le vor scumpi să coste peste 10 lei“, crede preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Pacienţilor, Vasile Barbu.
90,5 milioane de lei estimează Ministerul Sănătăţii că va economisi dacă nu va mai  compensa medicamentele ieftine (sursa: capital.ro)

Zeci de medici, asistente medicale şi farmacişti sunt acuzaţi că au fraudat Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti a dezvăluit modul în care pacienţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au fost păcăliţi. Implicaţi în această afacere ilegală erau farmacişti şi medicii de familie. Pacientul era obligat să cumpere numai de la anumite farmacii medicamente ori reţetele erau falsificate fără ca bolnavii să fi văzut măcar aceste documente. Mrdicii primeau, astfel, un comision din vânzarea reală sau fictivă a medicamentelor. Toată această încrengătură a fost dată în vileag după ce o farmacistă a depus o plângere la Poliţie.
Din luna martie 2012 până în prezent, în acest caz au fost audiate peste 700 de persoane în numele cărora au fost emise reţete. În urma punerii în aplicare a mandatelor de aducere, astăzi au fost prezentate la audieri un număr de 26 de persoane.
Activitatea infracţională a constat, în principal, în fraudarea de către mai mulţi medici şi farmacişti din cadrul aceleiaşi reţele farmaceutice a bugetului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate prin compensarea frauduloasă a contravalorii unor reţete false, cauzându-se un prejudiciu de aproximativ 1.600.000 lei.
Din probele administrate până acum s-au desprins următoarele moduri de operare:
Farmacistul (de regulă diriginte de farmacie sau coordonator de zonă) stabilea o legătură cu un medic (specialist sau de familie). În baza înţelegerii cu farmacistul, medicul (în cadrul atribuţiilor sale de serviciu) prescria în mod constant numeroase reţete false cu valoarea compensată, fără a avea acoperire într-o situaţie reală, în sensul că reţetele erau eliberate pe numele unor pacienţi care nu fuseseră consultaţi şi care nu solicitaseră vreun tratament.
Prin completarea rubricilor reţetelor menţionate medicul făcea menţiuni nereale cu privire la prescrierea efectiva a tratamentului. Medicul înmâna aceste reţete false farmacistului care le introducea în programul de gestiune al farmaciei şi le înainta spre decontare către Casa de Asigurări de Sănătate.
Farmacistul verifica reţetele sub aspectul corectitudinii formale, completa rubrica “Am primit”, uneori prin falsificarea scrisului şi semnăturii beneficiarului reţetei, iar alteori farmacistul se trecea (în mod fals) drept împuternicit al pacientului.
Farmacia realiza astfel un profit, întrucât primea de la Casa de Asigurări de Sănătate valoarea decontata a medicamentelor fără ca acestea sa iasă fizic din stoc. Sumele de bani decontate de către Casa de Asigurări de Sănătate, provenite din comiterea infracţiunilor de înşelăciune, erau “spălate” prin introducerea într-un circuit comercial licit.
‚Farmaciştii implicaţi obţineau un profit personal deoarece, sporind în mod artificial vânzările, obţineau prime în plus faţă de salariu.
Prin acest mod de operare, medicii primeau (de regulă la sfârşitul fiecărei luni) sume de bani (sau bunuri) în valoare de 3% (uneori până la 5%) din valoarea totală a reţetelor false eliberate.
Un alt mod de operare consta în aceea că medicul (în cadrul atribuţiilor sale de serviciu) prescria reţete cu acoperire într-o situaţie reală, în urma consultării reale a pacienţilor. Dar, în baza unei înţelegeri prealabile cu farmacistul şi prin încălcarea normelor deontologice privind exercitarea atribuţiilor de medic: fie determina pacientul să prezinte reţeta la o anumită farmacie, direcţionându-l acolo în vederea ridicării medicamentelor numai din această farmacie (şi nu dintr-o farmacie concurentă); fie nu înmâna reţeta pacientului ci direct farmacistului (pentru a se asigura că reţeta nu este prezentată în altă parte), iar ulterior dădea medicamentele ridicate din farmacie pacientului.
În acest caz, medicii primeau (de regulă la sfârşitul fiecărei luni) sume de bani (sau bunuri) în valoare de 3% sau 5% din valoarea totală a reţetelor eliberate. (sursa: evz.ro)
Sursa: gandeste.org

CE NE ASCUND GUVERNELE. MEDICAMENTE CARE VINDECĂ DEFINITIV BOLILE


 În prologul cărţii de supravietuire semnalam că, în prezent, Terra se confruntă cu o problemă demografică gravă. Populaţia planetei a depăşit 7.000.000.000 locuitori recenzaţi. La acest număr se adaugă milioanele de locuitori ai Planetei, care nu au putut fi recenzaţi din diferite motive. Fie că trăiesc în zone geografice greu accesibile, fie că nu au documente individuale care să ateste statutul lor de fiinţe vii, fie nu au familii şi îşi duc existenţa în ghetouri sau pe stradă, etc. La care se adaugă circa 80.000.000 nou născuţi în fiecare an. Numărul indivizilor nou născuţi întrece pe cel al deceselor. 
          Pământul a ajuns în stare critică, privind populaţia pe care o poate hrăni. În zonele sărace ale planetei, cuplurile au în medie 6 până la 8 copii care, lipsiţi de educaţie şcolară şi de un minim de calificare profesională,  îngroaşă zi de zi numărul emigranţilor în ţările dezvoltate. O însemnată parte dintre emigranţi devin infractori în ţările de destinaţie.Şi fenomenul este în creştere galopantă.
          În faţa guvernului din umbră al planetei noastre se află o dilemă aparent insurmontabilă: prin ce mijloace ar putea fi redusă populaţia Terrei, astfel încât situaţia demografică să nu scape de sub control? În stadiul actual, războaiele regionale au o eficienţă scăzută. Dacă se recurge la un război bacteriologic, care să afecteze mase umane la nivel global, iniţiativa ar putea avea implicaţii etice (deocamdată). Medicamentele de sinteză constituie o opţiune, zice-se curată, care poate duce la împuţinarea populaţiei.    
          Recent, un medicament antireumatic comercializat în SUA, a declaşant o epidemie de meningită la scară naţională. În peste 20 de state americane se aşteaptă să se extindă acest flagel, care atacă membrana din jurul creierului şi măduva spinării. Fiecare medicament pus în vânzare, provocă boli care sunt considerate efecte secundare. Bolnavul consumând medicamentul, acesta îi cauzează maladii suplimentare. Pentru tratarea lor, trebuie să cumpere alte medicamente, care produc în organismul său alte ravagii bologice, etc.  S-a ajuns în situaţia paradoxală în care se face publicitate în mass-media pentru medicamente de sinteză, cu toate că numai medicul poate prescrie medicamente, în urma unui consult de specialitate.
          Despre elaborarea unor medicamente care să vindece definitiv bolile, fără efecte secundare dezastruoase asupra bolnavului, nu se vorbeşte decât rareori. Există posibilitatea, sunt de părere oameni de ştiinţă, să fie realizate în prezent şi asemenea medicamente. Numai că acest lucru nu intră în vederile industriei medicamentelor. Printre alte mărturii în acest sens, cităm din interviul dat de laureatul Premiului Nobel pentru Medicină, Richard J. Roberts, publicaţiei La Vanguardia, sub titlul Medicamentul care vindecă definitiv nu este rentabil.
 

          Richard J. Roberts: „Am devezi că în anumite cazuri, cercetătorii care depind de fonduri private ar fi putut descoperi medicamente foarte eficace, care ar fi pus capăt cu totul anumitor boli...”
          Reporter: „Şi de ce s-a renunţat la cercetări?”
          RJR: „Pentru că industria farmaceutică este mai degrabă interesată să vă ia mai mulţi bani, nu să vă vindece pe dumneavoastră, aşa că dintr-o dată, cercetarea respectivă este deviată către descoperirea de medicamente care nu vă vindecă întru totul, ci doar cronicizează boala şi vă face să reşimţiţi o imbunătăţire ce va dispărea din momentul în care nu mai luaţi medicamentul.”
          Reporter: „Este o acuzaţie destul de gravă.”
          RJR: „Ei bine, este un lucru obişnuit ca firmele din industria de medicamente să fie interesate în linii de cercetare nu pentru a vindeca, ci pentru a croniciza durerile cu medicamente cronicizante, mult mai rentabile decât cele care vindecă o dată pentru totdeauna. Şi nu trebuie decât să urmăriţi analiza finaciară din industria farmaceutică ca să verificaţi ce spun. (...) Medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă şi de aceea nu se fac cercetări în acest domeniu.”
          Reporter: „Politicienii nu intervin?”
          RJR: „Nu vă faceţi iluzii; în acest sistem politicienii sunt simpli angajaţi ai marilor capitaluri, care investesc atât este nevoie pentru ca fii lor să fie aleşi; iar dacă nu sunt aleşi, să îi cumpere pe cei care sunt. Pentru capital există un singur interes: să se multiplice. Aproape toţii politicenii – şi ştiu ce vorbesc – depind cu neruşinare de acele companii multinaţionale farmaceutice care le finanţează campaniile. Restul sunt vorbe goale.”
 

          Soluţia la acest impas, menit să vicieze sănătatea speciei umane, ar fi să renunţăm la medicamente de sinteză şi să optăm pentru produsele placebo. Cercetările medicale recente, au dovedit că produsele placebo au aceleaşi efecte terapeutice ca medicamentele de sinteză, fără să inducă în organismul bolnavului efecte secundare. Dar produsele placebo sunt foarte ieftine şi vindecă definitiv unele boli, ceea ce le face incompatibile cu interesele financiare ale industriei medicamentelor. 
Sursa: rudan.ro

luni, 20 august 2012

MEDICAMENTELE PLACEBO – TERAPIA VIITORULUI?




Vindecare prin puterea minţii.

    Potrivit Asociaţiei Medicale Germane (BAK), peste jumătate dintre medicii din Germania prescriu medicamente placebo. În Bavaria, de exemplu, procentul medicilor care prescriu acest gen de medicamente se ridică la 88 %. Directorul BAK a declarat că medicaţiile placebo au un impact puternic şi complex, constituind o componentă importantă a medicinii actuale. Comparativ cu medicamentele de sinteză, produsele medicale placebo au mai puţine efecte secundare şi nu costă mult.


Efectele secundare ale medicamentelor placebo.

    În privinţa efectelor secundare ale medicamentelor placebo, s-a descoperit o “anomalie” curioasă. Deşi nu conţin nicio subtanţă activă, în unele cazuri produc efecte secundare proprii medicamentelor în locul cărora au fost administrate. Dificultatea pentru terapeuţi constă în blocarea, prin psihoterapie, a canalelor nervoase responsabile cu inducerea efectelor secundare în timpul tratamentelor cu medicamente placebo. Cercetătorii germani nu precizează dacă este vorba de medicamente cărora pacienţii le cunosc efectele secundare. Pentru că, dacă este vorba de medicamente necunoscute pacienţilor sub raportul efectelor secundare şi totuşi acestea apar, intrăm pe târâmul „paranormalităţii”.
        
Efectele benefice ale terapiei placebo cresc în fiecare an.
    În terapia placebo s-a mai observat un fenomen neobişnuit, ce deocamdată nu poate fi explicat. Efectele benefice obţinute în ultimii ani prin placeboterapie sunt mai eficiente cu 50%, în comparaţie cu anii ’80. Specialiştii antrenaţi în cercetarea efectului placebo sunt de părere că prin puterea minţii, procesul de vindecare organică se poate optimiza în beneficiul pacientului.       

Medicamente placebo mai scumpe?
    Cercetătorii germani au mai făcut o descoperire: cu cât este mai scump medicamentul placebo, cu atât efectul terapeutic este mai puternic.
    În privinţa “medicamentului placebo mai scump” cred că doctorii germani se înşeală, ca să folosesc un  eufemism delicat. Pe parcusul anilor în care am experimentat placeboterapia, nu am întâlnit nici un caz de vindecare care să fi fost condiţionat de preţul medicamentului placebo folosit. Omul suferind nu se vindecă datorită preţului piperat al medicamentelor, ci prin eficienţa acestora. Dimpotrivă, preţul ridicat al medicamentelor induce un stres suplimentar organismului său, ce încetineşte procesul vindecării.
    Nu ar fi exlus ca unul dintre cercetătorii germani să fi introdus menţiunea respectivă, fiind în solda unei companii ce intenţionează să fabrice medicamente placebo şi să pregătească astfel terenul pentru un preţ mai mare al medicamentelor din această gamă. S-au înregistrat destule cazuri în care oameni de ştiinţă renumiţi s-au lăsat tentaţi de bani, în detrimentul sănătăţii omului. Cel mai grăitor exemplu este britanicul Sir Richard Doll, renumit cercetător în domeniul cancerului, ce a fost plătit cu 1500 dolari pe zi de compania chimică Monsato şi cu 15.000 lire de Asociaţia Producătorilor de Chimicale, precum şi de alte două companii, Dow Chemicals şi ICI, pentru a furniza rapoarte false asupra nontoxicităţii unor substanţe cancerigene, pe care le comercilizau companiile menţionate. (Detalii despre această afacere frauduloasă în The Guardian, Marea Britanie / www.guardian.co.uk / şi în NEXUS new times magazine nr. 11, ediţia în limba română.)
    Conform unui studiu realizat şi în SUA, aproximativ 50% dintre medicii americani prescriu deja tratamente placebo.
        
Rolul gândului în sănătate.
    Semnalam în articolele mele pe tema triumfului minţii asupra materiei, despre rolul gândului asupra stării de sănătate. Şi despre efectul destructurant la nivel organic indus de obiceiul copiilor şi adulţilor supraponderali, de a se gândi seara, înainte de culcare, la mâncarea pe care o vor consuma a două zi la micul dejun. Gândul la mâncare, mai ales seara înainte de culcare, duce la sporirea ţesutului adipos excedentar.  Gândind la mâncare, creierul uman prelucrează substanţele pe care trebuie să le proceseze în timp ce omul mânăncă. Cu alte cuvinte, gândindu-ne la mâncare, ne îngrăşăm fără să ne dăm seama.       
    Soluţia reducerii supraponderabilităţii constă în psihoterapie şi factori naturali din mediul înconjurător. Copiii şi adulţii care au tendinţa de a deveni obezi, trebuie să aibă preocupări diurne care să le capteze interesul, astfel încât acestea să prevaleze în gândurile lor seara înainte de culcare. Acest lucru se iniţiază în tabere cu program special, individualizat. Am experimentat acest lucru cu copii în tabere organizate în câteva locuri din ţară şi am obţinut o rată de vindecare de 100%. Copiii supraponderali din taberele speciale au devenit între timp adulţi, cu greutatea corporală în limite normale.
Sursa: rudan.ro