Tradiţii pentru spor şi sănătate la praznicul Sfinţilor Apostoli Petru Şi Pavel

Biserica ortodoxă îi sărbătoreşte la data de 29 iunie pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, cei dintâi propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos. Datorită activităţii lor misionare, cei doi sfinţi au intrat în conştiinţa creştinătăţii pentru zelul neobişnuit cu care au răspândit Evanghelia lui Iisus.

De asemenea, ei s-au bucurat de o cinstire deosebită datorită fidelităţii pe care au manifestat-o faţă de Iisus şi de învăţătura Sa. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au aşezat piatra de temelie a Bisericii creştine şi împreună au fost martirizaţi  în zorii creştinismului, murind în aceeaşi zi, la 29 iunie  în anul 67, în timpul prigoanei dezlănţuite de împăratul Nero împotriva creştinilor. 

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Sfinţii şi lăudaţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi după o perioadă de post, care variază în fiecare an în funcţie de data când este orânduită sărbătoarea Sfintelor Paşti. Pentru creştinătate, Postul Sfinţilor Apostoli este unul dintre cele patru posturi importante ale anului creştin-ortodox, iar în acest an, postul început în data de 16 iunie se încheie în ziua praznicului, 29 iunie.

Istoricul sărbătorii

Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o preţuire sporită în rândurile credincioşilor şi în tradiţia populară.    De secole, minunile săvârşite de cei doi Apostoli au fost şi sunt citite de milioane de credincioşi,  aşa cum au fost descrise în Noul Testament.

Sfântul Apostol Petru a devenit pescar de oameni

Sfântul Apostol Petru este fratele Sfântului Apostol Andrei, cel  care i-a creştinat pe străbunii noştri daci. Numele său era Simon, dar Iisus l-a numit Chefa (adică Piatră în limba aramaică, nume sinonim cu grecescul Petros).

Petru s-a născut la Betsaida, apoi a locuit în cetatea Capernaum. Era pescar de meserie, un om simplu, fără studii şi nu era pasionat de viaţa religioasă. Preocuparea lui era pescuitul din care-şi asigura traiul zilnic.În viaţa de fiecare zi, Petru era energic şi harnic, iar interesul pentru credinţă al fratelui său mai mic, Andrei, pescar şi el de meserie, i se părea ciudată:   Andrei devenise ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, profetul care boteza în râul Iordanului, predica pocăinţa şi venirea lui Mesia.

O vreme, Petru continua să fie preocupat doar de peştele pe care-l captura zilnic. Într-o zi, în timp ce Petru pescuia, Andrei a venit entuziasmat la el exclamând: "L-am găsit pe Mesia!” Fratele Andrei îl găsise pe Mesia pentru că a fost martor când Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus.

La insistenţele fratelui său Andrei, Petru l-a urmat să-L asculte împreună pe Iisus. L-a însoţit la două evenimente şi o stare de meditaţie a pus stăpânire pe el. Nu mai avea spor la pescuit şi era mâhnit. Atunci a apărut Iisus, care l-a îndemnat să arunce undiţa într-un loc indicat de el.

Deşi neîncrezător, Petru i-a urmat îndemnul şi a fost şocat când a văzut ce captură s-a prins în undiţă. În aceste momente de derută, Iisus l-a chemat pe Petru la Apostolat: „De azi vei fi pescar de oameni!”.În compania lui Iisus, Petru a fost martor la numeroase minuni: la vindecarea paraliticilor, orbilor şi demonizaţilor. Petru  s-a lepădat de Iisus de trei ori şi tot de atâtea ori s-a întors la El, urmându-l pe Acesta în momentele esenţiale ale vieţii: A venit printre primii la mormântul Mântuitorului când a aflat de la Mironosiţe că mormântul este gol şi a fost martor la Învierea Lui.

La Sărbătoarea Cincizecimii s-au botezat 3000 de suflete

Petru este apostolul care a semănat credinţa creştină pe teritoriul Europei de azi: el a propovăduit în Ierusalim, în Iudeea şi Samara, în Asia Mică şi până la Babilon. La sărbătoarea Cincizecimii, Apostolul Petru a rostit o predică, iar din rândul auditorului s-au botezat 3000 de suflete. În ultima parte a vieţii, Petru a propovăduit şi la Roma, iar ucenicii Sfântului au vestit Evanghelia lui Hristos în Peninsula Balcanică şi la Nordul Dunării. Dar la  Gurile Dunării a venit să răspândească creştinismul Andrei, fratele Sfântului Petru.  

Predicile şi învăţăturile Sfântului Petru sunt moralizatoare, pline de  mângâiere şi de mare ajutor pentru creştini. Deseori, acolo unde nu ajungea sau nu putea să revină unde era chemat, Petru le trimetea credincioşilor numeroase epistole duhovniceşti din care ei se hrăneau şi se întăreau în credinţa pentru Hristos. Sfântul Petru a propovăduit în Ierusalim, în Iudeea, în Asia Mică şi în Babilon. De la Sfântul Petru s-au păstrat în cartea Faptele Apostolilor opt cuvântări şi alte două epistole care-i poartă numele. În ultima parte a vieţii, Petru a propovăduit şi la Roma. El a sfârşit prin moarte martirică, pe colina Vaticanului, răstignit pe cruce  cu capul în jos în ziua de 29 iunie anul 67, aşa cum el ceruse, pentru a se deosebi de modul în care a fost crucificat Hristos.

Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor

Sfântul Pavel, numit şi  „Apostolul Neamurilor”,  s-a născut într-o familie de iudei înstăriţi, între anii 1-5 d.H. Numele său evreiesc era Saul (în traducere-furtună) şi descindea din neamul lui Veniamin. Deşi el provenea din semniţia fariseilor, Saul avea şi cetăţenia romană. El a fost crescut şi educat în tradiţia iudaică, a studiat la şcoala vestitului învăţat, Gamaliei. Rabin al evreilor, zelos apărător al Legii în care a fost educat, Saul a fost şi un vestit prigonitor al creştinismului, pe care-l considera un duşman de moarte al tradiţiei legaliste iudaice. Ca persecutor al creştinilor, el a participat la uciderea Arhidiaconului Ştefan.

Un eveniment care i-a schimbat cursul vieţii

După participarea la acest eveniment dramatic, în drum spre Damasc, unde se ducea să-i aresteze pe creştinii din acea zonă, Saul a fost martorul unei întâmplări incredibile pentru convingerile lui religioase. Iisus i s-a arătat, învăluit într-o lumină strălucitoare şi i s-a adresat :” Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” Acesta a fost momentul de răscruce din viaţa Sfântului Pavel care i-a schimbat cursul vieţii. După întâlnirea cu Iisus, Saul a devenit un mare apărător al creştinismului.  

Chiar episcopul Damascului, Anania, l-a botezat în anul 34-35 cu numele de Pavel (care înseamnă linişte-odihnă). După botez, Pavel şi-a recăpătat vederea, pierdută în timpul revelaţiei, în drum spre Damasc.

Pentru noile convingeri religioase, Pavel a fost arestat de trei ori. La Templul din Ierusalim, unde a făcut un popas, Pavel a fost  recunoscut de nişte pelerini evrei din Efes, localitate în care acesta propovăduise Evanghelia. Pentru a preveni linşarea lui, guvernatorul roman Felix l-a arestat şi Pavel a rămas întemniţat timp de doi ani. Urmaşul lui Felix, guvernatorul Festus, a vrut să-l dea pe mâna evreilor care să-l judece pentru fapta lui. Având şi cetăţenia romană, Sfântul Pavel, care se adresase Cezarului a fost trimis la Roma. El a fost decapitat pe Muntele Vatican (deoarece pedeapsa prin crucificare ar fi fost nefirească pentru un cetăţean roman) în aceeaşi zi şi în acelaşi an cu Sfântul Petru- pe  29 iunie, anul 67, în timpul împăratului Nero.

În opinia Sfântului Evanghelist Ioan, Sfântul Apostol Pavel este cel mai însemnat scriitor şi gânditor dintre Apostoli. De la Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, ne-au rămas 14 epistole valoroase, iar cea scrisă în anul 66 (ultima) este considerată Testamentul său spiritual. Prin intensa sa activitate misionară, Sfântul Pavel a contribuit la propovăduirea universală a creştinismului.   

 „ Cei doi Apostoli slăviţi de creştinătate la data de 29 iunie, Sfântul Petru şi Pavel, au propovăduit Evanghelia, ducând  mesajele lui Hristos până la marginile pământului, aşa cum le-a cerut Mântuitorul, înainte de Înălţarea la ceruri. Cât va lumina Soarele, cerul şi pământul, şi cât va dăinui neamul omenesc, faptele şi măreţiile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel nu se vor şterge din istoria mântuirii tuturor oamenilor.

Privind la viaţa şi la lucrările Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, se cuvine să-i avem ca exemplu de viaţă creştinească, să ascultăm de episcopi şi de preoţi, ca urmaşi ai lor, să ne ostenim să lucrăm şi noi numai faptele binelui şi dragostei faţă de semenii noştri şi să fim ca şi ei propovăduitori ai bunei înţelegeri, ai frăţiei şi ai iubirii. Să-i avem apărători de nădejde în necazuri şi să-i chemăm în rugăciune ca mijlocitori în faţa tronului ceresc pentru a noastră mântuire,” ne-a precizat părintele Valentin Fotescu, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti ( Bb-dul Nicolae Titulescu).

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În tradiţia românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară; aceasta marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului.

Sfântul Petru este sfetnicul lui Dumnezeu

Prin tradiţie, Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, pe care acesta îl consultă când ia decizii importante. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat cheile Raiului şi misiunea de a veghea la porţile acestuia. Pentru că este stăpânul cămărilor cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii. În atribuţiile Sfântului Petre intră şi topirea în bucăţele mici şi fierberea grindinei, pentru ca acesta să nu distrugă recoltele.

În ziua praznicului, Sfântul Petru împlineşte o dorinţă importantă celor care ţin post negru în ajunul sărbătorii .

Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă

În tradiţia populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

Sânpetru îi apără pe călătorii rătăciţi

Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

Tradiţia Moşilor de Sânpetru

Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se  respectă tradiţia Moşilor de  Sânpetru şi se sfinţesc la biserică  pachete cu colaci, lumânări, mere dulci, mere acrişoare, zarzăre şi colivă; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.         

Restricţii la consumul de mere

Prin tradiţie, femeile nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului, pentru a nu-i supăra pe cei trecuţi la viaţa veşnică din familia respectivă. După această zi, tinerele fete au voie să mănânce mere ; în schimb, vârstnicele din familie „au dezlegare” la  mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie.  

Ritual pentru frumuseţe

Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc .

Prognoză meteo

Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase sau seci de miez. Gospodarii respectă sărbătoarea lupilor Acum, potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă,  pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.

Ritual pentru împlinirea unei dorinţe

În această zi, este bine să împărţim mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor, să le urăm să aibă spor în munca lor şi să fie sănătoşi, pentru a gusta aceste daruri şi la anul. După ce am dăruit aceste ofrande, după masa de prânz, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şi miere, apoi ne punem o dorinţă fierbinte ... 

Talisman pentru protecţia norocului

În această zi, în mediul rural există obiceiul ca mamele să pregătească şi să dăruiască talismane pentru fiicele lor (o punguţă roşie în care se păstrează câte un căţel de usturoi şi frunze de pelin).Talismanul este purtat timp de trei zile pentru ca fetele să fie apărate de farmece şi de iele, care le-ar fura norocul . 

Apostolii Petru şi Pavel sunt protectorii  închisorilor

Data de 29 iunie este Ziua personalului care lucrează în  administraţia penitenciarelor, iar Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost aleşi ca ocrotitori spirituali ai sistemului administraţiei penitenciare şi ai deţinuţilor. Şi cei doi Apostoli au fost închişi, dar nu pentru fapte rele sau pentru că ar fi greşit faţă de semeni, ci pentru că ei l-au recunoscut pe Iisus ca fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor al oamenilor.  

Pe cine felicităm  în ziua praznicului 

În ziua praznicului să-i felicităm pe toţi purtătorii slăvitelor nume:  Petre, Petru, Petrişor, Petruţ, Petruş, Petrică, Pătru, Petruţa, Petronela, Pavel, Pavelică, Paveluţă, Păvălaş, Paul, Paulică, Paulin, Petrache, Paula,  Petruţa,  Paulina,  Paula.

Sursa: http://www.click.ro/

Va fi o RAPIRE, dar nu cum si-o inchipuie sectantii

La prima trambitare s-au alcatuit toate trupurile mortilor. La a doua, Duhul Domnului a pus sufletele in trupurile moarte. Spaima si cutremur a cuprins toate; cele ceresti si cele pamantesti tremurau. Atunci a sunat a treia oara si cea mai infricosata trambita, care a zguduit toata lumea, cand mortii au inviat din morminte intr-o clipa. Infricosata priveliste! Erau mai multi decat nisipul marii. In acelasi timp se coborau din ceruri ca o ploaie densa spre Tronul Judecatii cetele ingeresti, zicand cu glas de tunet: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot, plin este tot pamantul de frica si de cutremur!
Tot pamantul si multimea nenumarata a cetelor ingeresti stateau asteptand. Tremurau plini de spaima in fata infricosatei stapaniri dumnezeiesti, care se cobora pe pamant. Si pe cand toti priveau in sus, au inceput cutremure, tunete si fulgere in Valea Judecatii si in vazduh si toti au fost cuprinsi de groaza. Atunci taria cerului s-a strans ca o carte si a aparut cinstita Cruce stralucind si scanteind ca soarele. Ingeri o tineau inaintea Domnului nostru Iisus Hristos si Judecatorul lumii, care venea. Apoi se auzea un imn, o cantare straina: Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului, Dumnezeu este Domnul, Judecator, Stapanitor si Domn al pacii.
Indata ce s-a terminat aceasta puternica slavoslovenie, a aparut Judecatorul pe nori, sezand pe tron de foc. Cu preacurata Lui stralucire invapaia cerul si pamantul.
Atunci, din multimea mortilor care inviasera, unii au inceput sa straluceasca ca soarele si indata au fost rapiti de nori in vazduh pentru intampinarea Domnului lor. Cei mai multi, insa, au ramas jos. Nimeni nu i-a luat la cer. Se tanguiau cu amar ca nu s-au invrednicit si ei sa fie rapiti de nori si mahnirea si durerea umpleau de amaraciune sufletele lor. Au cazut toti in genunchi in fata Judecatorului si apoi s-au ridicat.

Infricosatul Judecator se asezase deja pe Tronul judecatii si in jurul Lui se adunasera toate puterile ceresti cu frica si cu cutremur. Cei ce fusesera rapiti pe nori pentru intampinarea Lui, stateau de-a dreapta; ceilalti se aflau de-a stanga Judecatorului. Cei mai multi dintre acestia erau iudei, conducatori, Arhierei, preoti, imparati, multime de monahi si de mireni. Stateau rusinati si se jeleau de pierzarea lor. Fetele lor erau ticalosite si suspinau cu adanca mahnire. O tanguire de moarte s-a lasat peste toti si nici o mangaiere nu le venea de nicaieri.
Dar cei ce stateau de-a dreapta Judecatorului erau veseli, luminosi ca soarele, cinstiti, slaviti, albi ca lumina, parca aprinsi de o dumnezeiasca lumina. Ca sa indraznesc s-o zic, semanau cu Domnul si Dumnezeul lor.
Deodata, infricosatul Judecator si-a aruncat privirea intr-o parte si in alta. S-a uitat de-a dreapta bucuros si a zambit. Cand insa, s-a intors spre stanga, s-a tulburat; s-a maniat tare si si-a intors indata fata. Atunci, cu glas puternic si dumnezeiesc a zis celor de-a dreapta:
Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia care a fost gatita voua de la intemeierea lumii. Caci am flamanzit si Mi-ati dat sa mananc, am insetat si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol si M-ati imbracat, bolnav si M-ati cercetat, in temnita si ati venit la Mine.
Atunci, aceia s-au mirat si au intrebat:
Doamne, cand Te-am vazut flamand si Ti-am dat sa mananci, sau insetat si Te-am adapat? Si cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat, si cand Te-am vazut bolnav si in temnita?
Amin zic voua, intrucat ati facut unuia din acesti frati ai Mei mai mici, Mie Mi-ati facut.
Apoi S-a intors si catre cei de-a stanga si le-a zis cu asprime:
Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care este gatit diavolului si slugilor lui. Caci am flamanzit si nu Mi-ati dat sa mananc, am insetat si nu Mi-ati dat sa beau, strain am fost si nu M-ati primit, gol si nu M-ati imbracat, bolnav si in temnita si nu M-ati cercetat.
Doamne, i-au raspuns aceia, nedumeriti, cand Te-am vazut bolnav si in temnita si nu Ti-am slujit Tie?
Amin zic voua, le-a raspuns Domnul, intrucat nu ati facut aceasta unuia dintre acesti mai mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Pieriti din ochii Mei, blestemati ai pamantului! In tartar, in scrasnirea dintilor, acolo va fi plangere si tanguire fara de sfarsit!
Pasaj preluat din:

OBLIGATORIU DE CITIT. Sfantul Ierarh Nifon: VEDENIE DESPRE INFRICOSATA JUDECATA

Sectantii spun insa ca ei vor fi rapiti inante de a-si incepe antihristul lucrarea …
Iata insa ca rapirea va avea lor dupa inviere, iar invierea va avea loc dupa perioada celor sapte ani de domnie ai antihristului.
Desigur, in momentul invierii, si cei vii se vor transforma, cum bine ne arata Sfantul Apostol Pavel.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul 15

51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: “Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”.
 

Sursa: Saccsiv’s Weblog

29 IUNIE- POMENIREA SFINTILOR MARI APOSTOLUI PETRU SI PAVEL

Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Luna iunie in 29 zile: pomenirea Sfintilor, slavitilor si intru tot laudatilor si mai marilor Apostoli Petru si Pavel

Sursa: Proloagele – Vieţile Sfinţilor si cuvinte de invatatura

Pentru acesti doi Apostoli, pricina de lauda nu va afla nimeni mai mare alta, decat lauda, pe care le-a dat-o, Domnul Insusi, fiecaruia. Ca, pe Petru l-a fericit, pentru marturisirea Lui, numindu-l “Piatra” si pe adevarul marturisirii lui a zidit Biserica Sa; iar, pe Pavel l-a numit “Vas ales”, care avea sa poarte numele Domnului, inaintea tiranilor si a imparatilor. Dar, iata, alte cateva cuvinte despre aceste slavite capetenii ale Apostolilor.

Sfantul Apostol Petru, mai intai, era pescar din Betsaida, la Marea Galileii si se chema Simon, inainte de a se intalni cu Domnul. Era frate cu Sfintul Apostol Andrei, “Cel intai chemat” la slujirea credintei. Era cel mai varstnic dintre cei doisprezece ucenici si, deseori vorbea in numele Apostolilor, rugand pe Invatatorul sa le talcuiasca intelesul tainelor credintei. Era o fire infocata, cinstita si plina de rodire pentru Hristos si gata, oricand, la uitarea de sine. Cu toata dragostea pentru Iisus Hristos, nu si-a putut invinge slabiciunea, lepadandu-se de trei ori de Domnul sau, tocmai cand Acesta era batjocorit si purtat de la Ana la Caiafa. Dar, cu multe lacrimi si cu mult zbucium, a ispasit el intreita lui lepadare de Domnul, iar, la cea de a treia aratare a Domnului Inviat, ucenicilor Sai, Petru redobandeste vrednicia de Apostol, marturisind de trei ori dragostea lui catre Mantuitorul.

Dupa Inaltarea la cer a Domnului si dupa pogorarea Duhului Sfant, a inceput stradania, cea fara odihna, pentru raspandirea credintei si, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Petru nu a precupetit nici o osteneala pentru implinirea poruncii Mantuitorului, de a vesti adevarul mantuirii. A strabatut drumuri lungi si grele, propovaduind Evanghelia in Iudeea, in Antiohia si in Pont, in Galatia, in Capadochia si in Bitinia, ajungand pana la Roma. Desi, mai varstnic, se supune intru totul, hotararilor luate la Sinodul Apostolilor din anul 51. Peste tot, a intemeiat biserici, a invatat, a mangaiat, a intarit credinta si nadejdea primilor crestini. Cand n-a putut ajunge la frati, a luat pana si a scris cele doua Epistole din Noul Testament, comori de invatatura, care depasesc aurul si pietrele scumpe.

Marele pescar si-a incheiat stradania si viata la Roma, cetatea cezarilor. La anul 67, in ziua de 29 iunie, Sfantul Petru a indurat moarte de Mucenic, in vremea prigoanei impotriva crestinilor, dezlantuita de crudul imparat Nero. Pe colina Vaticanului, acolo unde astazi se inalta stralucita basilica ce-i poarta numele, verhovnicul Apostolilor a fost rastignit cu capul in jos, pecetluind, cu sangele sau, credinta si dragostea lui fata de Mantuitorul Hristos.

Sa privim, acum, spre cealalta capetenie a Apostolilor, Sfantul Apostol Pavel. A fost barbat invatat, fariseu si rabin in religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel si cunoscator al intregii invataturi din vremea sa. Se numea Saul inainte de a veni la credinta si era de fel din Tarsul Ciliciei. Imputernicit de sinedriul din Ierusalim, Pavel a prigonit cumplit pe cei ce marturiseau credinta in Hristos si propovaduiau Invierea Lui. Pe cand calatorea, spre cetatea Damascului, spre a prinde pe crestinii de acolo, Saul a vazut pe Domnul, Care i S-a aratat in chip minunat, si a crezut in El, lepadand ratacirea in care traise pana atunci. Din clipa aceea, Saul s-a dovedit un neinfricat propovaduitor al credintei crestine si sub noul nume de Pavel, a fost unul din cei mai mari Apostoli ai lui Hristos. El a dus vestea cea buna a Evangheliei Domnului printre popoarele pagane, binevestind in multe locuri din Rasarit, trecand prin Grecia, la Atena, la Corint, in Asia si in Macedonia si ajungand pana la Roma.

In lungile si obositoarele lui calatorii, a indurat nenumarate primejdii, a suferit batai, a fost intemnitat, a indurat foamea si setea. Nici o suferinta nu i-a micsorat ravna de propovaduire a credintei, nici o primejdie nu l-a inspaimantat. Prin toate cetatile, pe unde a trecut, a intemeiat obsti crestine, de care s-a ingrijit tot timpul, sfatuindu-le si indrumandu-le prin epistolele, pe care le trimitea catre frati, cand se afla departe, epistole din care ni s-au pastrat patrusprezece, ca un adevarat tezaur al vietii lui Hristos, ca o adevarata stiinta a mantuirii. Sfantul Apostol Pavel a fost numit “Apostolul Neamurilor”, ca unul ce a vestit cel mai mult pe Hristos, printre popoarele pagane din acele timpuri, iar sfarsitul sau a fost cu moarte de mucenic taindu-i-se capul cu sabia, in aceeasi zi cu Sfantul Petru si sub acelasi imparat Nero, la marginea Romei, pe drumul ce duce de la Roma spre mare.

Sa cinstim necontenit pe acesti mari ctitori ai credintei noastre. Cat vor dura cerul si pamantul, faptele si maretia Sfintilor Apostoli nu se vor sterge din istoria mantuirii. Sa-i chemam in rugaciunile noastre si sa fim recunoscatori. Prin credinta, suntem de-a pururea ucenicii Apostolilor.

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

Postul Sfintilor Petru si Pavel

Postul San-Petrului, adica al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, e asezat in cinstea acestor doi Sfinti Apostoli, a caror moarte muceniceasca se serbeaza la 29 iunie si care s-au ostenit cel mai mult pentru vestirea Evangheliei si pentru raspandirea credintei crestine. Totodata ne aduce aminte de postul cu care Sf. Apostol Pavel, impreuna cu Varnava, s-au pregatit inainte de trimiterea lor la propovaduire, din porunca Duhului Sfant (Fapte 13, 2-3; Isaia 58, 3-7). Acest post are o lungime schimbatoare, intrucat inceputul lui atarna de data Rusaliilor. Se lasa sec in Duminica intai dupa Rusalii (a tuturor Sfintilor) si se posteste pana in ziua de San-Petru (29 iunie). Daca aceasta zi cade miercuri sau vineri nu mancam de dulce.
Cititi va rog si:
DESPRE POST: Cand postim, cum postim?

Sursa: Saccsiv’s Weblog