Cea mai neagră hartă a României. Unde mor cei mai mulţi români

Autor:  Ana Bâtcă

Nivelul de trai scăzut, îngrijirea medicală precară şi sărăcirea din utimii ani, cauzată de criza economică, fac ca rata mortalităţii din România să fie în creştere. Chiar dacă există o rată medie a mortalităţii pe ţară, care, în 2010, a fost de 12,1 la 1.000 de locuitori, există unele judeţe unde mor mai puţini oameni şi altele unde decedează aproape de două ori mai mulţi, raportat la mia de locuitori. EVZ vă arată cum arată cea mai sinistră hartă a ţării noastre.

Sursa: VLAD STANESCU

În anul 2010, în România au decedat 259.700 persoane, după ce, cu un an mai devreme, decedaseră 257.200 români, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS).

Creşterea cu 2.500 a numărului deceselor în anul 2010, faţă de 2009, s-a reflectat în creşterea ratei mortalităţii generale de la 12 la 12,1 decese la 1.000 locuitori, explică statisticienii.

Judeţul Braşov este locul unde se înregistrează cea mai mică rată a mortalităţii, de 9,9 cazuri la 1.000 locuitori, anul trecut. Sub 11 decese la 1.000 locuitori s-a înregistrat şi în Bistriţa-Năsăud, Constanţa, Iaşi, Sibiu şi Suceava

La polul opus se situează judeţul Teleorman, cu 17,2 decese la mia de locuitori. Teleorman şi Giurgiu (16,2‰) sunt judeţele cu cele mai ridicate valori ale mortalităţii.

Comparativ cu anul 2009, în anul 2010 rata mortalităţii a crescut în Municipiul Bucureşti şi în 27 de judeţe, dintre care cel mai mult în Vaslui.
Totodată, au murit mai puţin oameni în 11 judeţe, în special în Ilfov, şi a rămas constantă în Botoşani, Olt şi Sibiu.

De ce mor românii

Potrivit studiului "Starea de sănătate a populaţiei din România în context european. O abordare din perspectiva calităţii vieţii", publicat, anul trecut, în revista "Calitatea Vieţii", publicată de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV), principala cauză a deceselor dinn România este reprezentată de bolile aparatului circulator (boala ischemică a inimii şi boli cerebro-vasculare). Această afecţiune a determinat o rată de mortalitate de 717 decedaţi la 100.000 de locuitori în anul 2007.

Următoarea cauză se datorează tumorilor, având valoarea de 211,8 la 100.000 locuitori, urmată, la mare distanţă, de bolile aparatului digestiv (68), ale celui respirator (59,2) şi de leziunile traumatice, otrăviri şi alte cauze externe (57,7).
Printre cele mai mari rate ale mortalităţii din Europa
Rata mortalităţii din România, de 12,1 la 1.000 locuitori, este peste media europeană de 10,59 la 1.000 locuitori.

În Austria, rata mortalităţii este de 9,17‰, în Elveţia de 9,87‰, iar în Polonia de 10,18‰.

Potrivit studiului ICCV citat mai sus, românii îşi evaluează destul de slab starea de sănătate comparativ cu media europeană. Doar 53,6% dintre conaţionalii noştri îşi apreciază starea de sănătate ca fiind bună şi foarte bună, faţă de 69,9% dintre cetăţenii UE15.

Totodată, studiul mai arată că, deşi românii îşi evaluează starea de sănătate destul de slab faţă de ceilalţi europeni, ei declară într-o mică măsură că au o eventuală afecţiune cronică fizică sau psihică sau un handicap. Doar 15,6% dintre români menţionează existenţa unei
afecţiuni cronice, o raportare apropiată de ţări precum Italia, Irlanda, Spania şi Malta.

La polul opus, în fruntea listei ţărilor cu o raportare a afecţiunilor cronice se situează Danemarca, Belgia, Letonia, Estonia şi Finlanda, cu peste 30% dintre cetăţeni.
Mai multe decese la sat, mai puţine la oraş
Anul trecut, rata mortalităţii a crescut atât în mediul urban (de la 9,9‰ la 10,0‰), cât şi în mediul rural (de la 14,6‰ la 14,7‰), potrivit datelor INS.

Mortalitatea la sate o depăşeşte cu mult pe cea de la oraşe. Una din cauze este faptul că în mediul rural populaţia este mai îmbătrânită decât la oraşe, de unde preferă să se retragă odată cu ieşirea la pensie.

Însă explicaţiile nu se opresc aici. Inegalităţile între starea de sănătate a românilor din oraşe şi a celor de la sate s-au adâncit de la Revoluţie încoace. Acestea sunt cauzate de lipsa de acces la servicii de îngrijire a sănătăţii la sate, precum şi de calitatea slabă a serviciilor medicale.

Studiul publicat de ICCV mai relevă faptul că românii au, în general, un nivel redus de educaţie în ceea ce priveşte îngrijirea sănătăţii, iar sistemul medical este foarte puţin orientat spre prevenire.

Din aceste cauze, multe persoane au căzut pradă modernizării rapide, care a însemnat şi publicitatea agresivă pentru consumul de tutun şi pentru alimente de tip "fast-food" obiceiuri alcoolice noi, creşterea numărului de accidente de autovehicule, expunerea la bolile cu transmitere sexuală etc.

Totodată, sectorul medical din România este subfinanţat şi ineficient, iar autorităţile încearcă abia acum să găsească soluţii pentru eficientizarea acestuia.

Sursa: INS

Sursa: EVZ.ro

 

Atenţie la Turcia !!! O mare putere intră în criză în vecinătatea României

Articol de Mircea Marin
Inevitabilul s-a produs, în sfârşit, în Turcia. Aşa cum era de aşteptat, puterea islamistă şi armata laicistă au ajuns în punctul în care nu mai pot face una alteia nicio concesie. Tensiunea generată între cele două forţe poate crea o undă de şoc care poate modifica întregul peisaj politic al ţării, cu implicaţii profunde într-un complex regional care include nu doar Orientul Mijlociu ci şi Zona Caspică a Asiei Centrale şi Bazinul Mării Negre.
La Bucureşti deocamdată nicio reacţie, deşi lucrurile sunt cum nu se poate mai îngrijorătoare (ştim pe ce criterii sunt angajaţi servitorii diplomaţiei româneşti aşa că nu ne mai miră că nu există oameni care să sesizeze pericolele şi nici oportunităţile în politica externă). Care sunt pericolele:
1) Ascensiunea AKP însemna deja că Turcia, cea mai mare putere la Marea Neagra după Rusia, cea mai mare putere a Orientului Apropiat (în termeni militari şi economici), şi „poarta” Europei către Marea Caspică, ajunge să fie condusă de islamişti (chiar şi de unii moderaţi). Are aceasta vreo legătură cu noua orientare de politică externă a acestei ţări esenţiale în ecuaţiile de putere din aceste regiune? (Dacă îi întrebi pe „marii specialişti în Islam şi Orientul Mijlociu ai MAE” îţi vor spune că nu – dar repet, ştim pe ce criterii face MAE angajări). Cu siguranţa că da! Iar acest lucru s-a văzut imediat. Noua conducere politică a Turciei a produs o întoarcere la 180 de grade a orientării de politică externă: a) Orientul Mijlociu – Treptat, Iranul (republica islamică) a devenit un partener de discuţie, la fel şi Hamas (care a fost trecut de Ankara pe lista organizaţiilor islamice – nu islamiste, e o nuanţă împortantă – eligibile pentru a primi ajutor financiar), la fel ca toate partidele sau mişcările islamiste din Orientul Mijlociu şi Lumea Islamică, aceasta în vreme ce Israelul a fost „codificat ostil” (a se vedea implicarea actualului partid aflat la putere la Ankara în transportul de material explozibil interceptat de marina militară israeliană în urmă cu câţiva ani), b) Zona Caspică – Turcia s-a apropiat din ce în ce mai mult de Rusia asumându-şi definiţia de „zonă de ne-interes pentru europeni şi americani” dată de Mocova regiunii, Ankara a blocat practic Nabucco, proiect prin care Europa şi Asia Centrala ar fi fost legate „direct” (adică evitând teritoriul Rusiei), asta deşi Turcia este o membră a NATO şi candidată la intrarea în UE (dar joacă în echipă cu duşmanul); c) Marea Neagră şi Balcanii – puterea de la Ankara a început să sprjine din ce în ce mai mult comunităţile turce din România şi Bulgaria în alegerea formelor tradiţionale ale Islamului, forme care susţin islamismul ca opţiune politică. Atragerea comunităţilor turce (cele mai importante numeric minorităţi musulmane din România şi Bulgaria) spre tradiţionalism şi de aici spre islamism (chiar şi în varianta moderată) face ca acestea să îşi piardă rolul foarte important jucat până acum în ponderarea tendinţelor radicale aduse în cadrul comunităţii musulmane de emigraţia arabă din ultimii 30 de ani (da! domnilor de la MAE avem în România grupuri conectate la islamismul radical, pentru voi probabil este o surpriză).

 

2) „Retragerea” kemaliştilor de la conducerea armatei arată că acum (după noile amendamente constituţionale) în Turcia nu mai există nicio forţă care să apere laicitatea. Islamiştii nu vor mai fi stânjeniţi de nimeni în demersul lor de a schimba însăşi natura statului. Deja planul este pus în aplicare: în justiţie, mediul universitar şi studenţesc, în jandarmerie şi poliţie, în presă şi chiar şi în structurile patronale şi sindicale  au fost numiţi în ultimii ani preponderent apropiaţi şi chiar aderenţi ai islamiştilor. Armata rămăsese ultimul bastion kemalist. Are asta vreo implicţie? (iarăşi oameni de la MAE vor spune că niciuna sau, mă rog, una nesemnificativă). Cu siguranţă că da! 1) din punctul de vedere al echilibrului politic intern – adepţii laicismului din societatea şi politica turcă sunt acum singuri şi la discreţia abuzurilor islamiştilor, islamiştii pot acţiona liniştiţi ştiind că nici constituţional nici ne-constituţional armata nu li se va mai opune; 2) din punctul de vedere al naturii statului – pe islamişti nu îi mai poate opri nimeni să  îşi exercite controlul din ce în ce mai strict asupra justiţiei, presei, economiei şi societăţii civile avansând şi mai multe reforme constituţionale care să producă o adevărată revoluţie islamcă în Turcia reducând „statul laic” la o simplă etichetă; 3) din punctul de vedere al prezenţei în NATO a Turciei – retragerea generalilor „kemalişti” de la conducerea armatei turce deschide calea numirii în locul lor  a unor generali islamişti. Vom avea astfel în NATO o armată condusă de oameni care consideră Iranul un partener de dialog, Hamas o organizaţie legitimă de rezistenţă a palestinienilor care trebuie ajutată de toată suflarea musulmană şi Israelul un „implant occidental în inima Islamului”, ei vor avea acces la toate informaţiile sensibile ale organizaţiei referitoare la strategia şi misiunile care vizează această parte de lume (lecţia Pakistanului este din acest punct de vedere una foarte dură pentru NATO – în armata pakistaneză şi în serviciile secrete pakistaneze  au existat forţe care au sabotat toate eforturile militare ale Alianţei împotriva talibanilor şi Al Qaeda) 4) din punct de vedere al securităţii regionale – o armată turcă din care elementul kemalist a plecat sau a fost înlăturat devine una dintre cele mai mari armate islamiste ale lumii – doar şi oferind sprijin informativ altor islamişti din regiune (o monedă care plăteşte creşterea influenţa politice a Ankarei în Orientul Mijlociu) şi este foarte-foarte mult. Armata „laicistă” care vedea în islamismul revoluţionar şiit (a se vedea regimul Republicii Islamice Iran) şi în mişcările conservator-tradiţionaliste islamiste sunite nişte „duşmani naturali” ai Turciei a oferit până acum un important sprijin informativ şi logistic Israelului, Iordaniei, Arabiei Saudite în eforturile lor de a-şi asigura securitatea – acum nimic nu impiedica oferirea acestui sprijin celorlalţi.
3) Turcia este lângă Grecia – iar Grecia nu se simte deloc bine economic. Are aceasta vreo importanţă? Cu siguranţă că da! În spaţiul nostru încă o economie mare poate avea probleme ca urmare a deteriorării climatului politic. Retragerea generalilor kemalişti este doar prima mutare dintr-un război de lungă durată între adepţii kemalismului şi cei ai islamismului politic. Turcia poate intra într-o perioadă de instabilitate politică majoră care îi poate tăia din elanul creşterii economice. Aceasta poate scădea şi mai mult interesul şi încrederea pieţelor internaţionale asupra regiunii Europei de Sud Est (unde se află şi România)

Sursa: standard.money.ro

Populatia Romaniei scade dramatic …

Citez din articolul Populatia Romaniei va scadea puternic in urmatorii 50 de ani, pana la 17 milioane in 2060:
Populatia Romaniei va scadea la 19,857 milioane de persoane pana in anul 2035, de la 21,462 milioane la inceputul anului 2010, urmand apoi sa se reduca, pana in 2060, la 17.308 milioane, reprezentand unul dintre cele mai mari declinuri din UE, potrivit datelor prezentate miercuri de Eurostat, relateaza Mediafax.
   Astfel, populatia Romaniei ar putea cobori cu 7,5% pana in 2035 fata de 2010, a patra scadere din UE, dupa cele inregistrate de Bulgaria (-15,3%), Letonia (-12,7%) si Lituania (-10,6%), se arata intr-un comunicat al institutului european de statistica.
Pana in 2060, numarul locuitorilor Romaniei s-ar putea reduce cu 19,4%, ritmul de declin fiind tot al patrulea din Uniune, dupa Bulgaria (-26,9%), Letonia (-25,6%) si Lituania (-19,6%), potrivit estimarilor Eurostat.
Populatia UE ar urma sa creasca cu 4,7% pana in 2035, de la 501,044 milioane de persoane la 524,537 milioane, atingand un varf la 526 milioane in 2040 – cu 4,9% mai mult fata de 2010. Ulterior, populatia celor 27 de state membre ar intra pe o panta descendenta, coboarand la 516,940 de locuitori pana in 2060, cifra care reprezinta insa un plus de 3,2% raportat la nivelul de la inceputul lui 2010.
Cele mai puternice cresteri ale populatiei pana in 2060, raportat la 2010, ar urma sa fie inregistrate de Irlanda (46%), Luxemburg (45%), Cipru (41%), Marea Britanie (27%), Belgia (24%) si Suedia (23%).
In Germania, cea mai populata tara din UE si cea mai mare economie europeana, ritmul estimat de scadere a populatiei pana in 2060 este de 18,8%, apropiat de cel al Romaniei.
Totodata, Romania va avea in 2060 una dintre cele mai imbatranite populatii din UE.
Astfel, ponderea locuitorilor cu varsta mai mare de 65 de ani va fi cea mai ridicata in Letonia (36%), Romania si Polonia (35%), Bulgaria, Germania si Slovacia (33%), fata de 29,5% la nivelul UE.
In prezent, ponderea batranilor in populatia Romaniei este de 14,9%, mai redusa fata de media UE de 17,4%.
Astfel, rata de dependenta a persoanelor cu varsta inaintata, adica raportul dintre numarul locuitorilor trecuti de 65 de ani si volumul populatiei active, cu varste intre 15 si 64 de ani, va creste puternic in UE, de la 26% in 2010 la 53% in 2060.
Romania este in grupul tarilor unde rata de dependenta va creste alarmant, depasind 60% pana in 2060, alaturi de Bulgaria, Germania, Letonia, Polonia si Slovacia.

Comentariu saccsiv:
Asadar, stam foarte rau, intr-o Europa care sta rau. Si asta deoarece am ajuns sa avem o conceptie fundamental gresita:
Familia romaneasca în secolul XXI: “Un singur copil, da’ bun!”. SAU CUM DISPAREM CA NEAM …
   Actualele previziuni par oleaca mai optimiste decat cele mai vechi.
Acum cativa ani prof. univ. dr. Vasile Gheţău spunea: „Concluzia firească la care ne conduc observaţiile noastre este lipsită de echivoc: viitorul demografic al României se află in nivelul natalităţii şi numai redresarea acesteia poate avea efecte pozitive şi de durată.„
Valoarea care ar asigura simpla înlocuire în timp a generaţiilor este de 2,1 copii la o femeie. De la 2,2 copii la o femeie în 1989, valoare cu puţin superioară celei reclamate de înlocuirea generaţiilor, rata fertilităţii totale a coborât la doar 1,3 copii la o femeie.
Când scăderea natalităţii ori menţinerea unui nivel scăzut al fenomenului se etalează pe o lungă perioadă de timp, intervine deteriorarea structurii pe vârste . Ponderea populaţiei de 60 ani şi peste ar ajunge la aproape 40 la sută în varianta cu fertilitate constantă. Dacă luăm în considerare ritmul procesului şi mecanismele acestuia, putem afirma fără greşeală că în doar câţiva ani populaţia României va fi mai îmbătrânită demografic decât cea a ţărilor dezvoltate.
Conform previziunilor de atunci ale specialistilor in demografie, daca starea de fapt actuala nu se va schimba, pana in 2050 populatia Romaniei va scadea la 14-16 milioane, in timp ce, in anul 2100, Romania va mai avea doar 8-9 milioane de locuitori.
Dupa cum ati observat insa, este o problema la nivelul tarilor „civilizate”. Si semnale de alarma se tot trag de la o vreme:
„IARNA DEMOGRAFICA„ subtitrare in limba romana si completari foarte necesare
Deci teoretic, intr-un secol sau doua, romanii, ca si europenii, vor disparea …
Nu cred ca bunul Dumnezeu mai tine pamantul atata vreme, insa, asa, ca principiu vorbind, e jale. E pe placul ELITELOR:

Sursa: Saccsiv’s Weblog

Credeti că diaspora poate să ajute la redresare României?

raspuns de Michaela Orescu
 Desigur cã diaspora poate ajuta si ea în ceea ce priveste redresarea României si avem semnale din partea unor români – rãspânditi în toatã lumea, care sunt cu gândul, cu sufletul, si unii contribuind efectiv, prin
eforturile si sustinerea lor moralã, poate si materialã,îndreptatã cãtre redresarea României.Legat de aceste demersuri si intentii, este necesar sã aminjtim românilor din lãuntrul tãrii sau de aiurea,motivele pentru care nu se pot rupe de rãdãcini, aceste fiind prea vechi si prea puternice pentru ca adversitãtile din lãuntrul si din afara tãrii sã poatã anihila, pierde,oculta, înnãbusi legãtura lor cu Patria, demnitatea si mândria de a apartine acesteia reprezentând ”legãtura de bazã” fãrã de care nu reprezinti nimic, asa cum un copac nu se poate mentine verde si mândru fãrã rãdãcini.De aceea, încercãm un periplu în istoria cea mai veche a neamului românesc, cu argumente autentice, bazate pe documente, care sã trezeascã din amortire constiinta apartenentei la o istorie care stã la baza multor popoare.
Ea nu existã pentru cei ce nu o cunosc !

Sursa: Identitate Nationala