Se afișează postările cu eticheta criză. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta criză. Afișați toate postările

sâmbătă, 27 august 2011

ÎN PLINĂ CRIZĂ, MAI MULT CA ORICÎND, INFORMAŢIILE DETERMINĂ ACŢIUNEA DIRECTĂ

În Franţa, Grecia şi Spania, tinerii îşi exprimă nemulţumirea faţă de situaţia lor, la Londra ei dau foc la cartiere. Orientul Mijlociu e în fierbere, Polul Nord devine obiect de dispută, iar bursele din întreaga lume se află pe tobogan.Toate ţările europene au trăit cu mult peste nivelul lor şi vor trebui fără excepţie să-şi strîngă cureaua. Ceea ce va însemna sfîrşitul uneia dintre iluziile prăfuite ale Uniunii: ideea că, într-o Europă prosperă, totul se aranjează întotdeauna fără prea mult efort. Pacea din ultimii 66 de ani a avut un cost: creşterea generozităţii statului social. Astăzi, s-a terminat! În Italia şi Spania, rata şomajului a atins recorduri: orizontul tinerilor este din ce în e mai mărginit, viitorul e ceva mic, negru şi urît, iar politicienii nu se mai bucură de nici un dram de încredere! Pe negîndite, Noua Criză şi Noua Recesiune globală au afectat grav chiar măduva spinării societăţii globale, mult prea ocupate de binele imediat. Dar, oare, chiar pe negîndite? Înclin să cred că nu! Numeroase agenţii, companii şi laboratoare de intelligence din întreaga lume au analizat situaţia economică globală care prevestea haosul ce pare că îl trăim în aceste zile. Unele au emis avertismente, însă, acelaşi DECIDENT POLITIC preocupat doar de binele unui ciclu electoral, de 4 sau 5 ani, nu le–a luat în seamă. Potrivit unui raport realizat de Oxford Research Group, criza financiară globală şi recesiunile economice, provocate de aceasta, reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa securităţii mondiale. Autorul raportului, Paul Rogers, profesor la Universitatea Bradford, detaliind consecinţele acestor crize, susţine că deciziile viitoare luate la nivel mondial vor fi decisive în ceea ce priveşte securitatea internaţională. El mai precizează că alegerea pe care o vom face acum, în cîteva luni, va determina dacă lumea devine mai paşnică sau mai beligerantă în următorii zece ani. Pe de altă parte, la 12 februarie 2009, în faţa Comisiei Senatului pentru Informaţii a Congresului Statelor Unite, Directorul Informaţiilor Internaţionale, Dennis C. Blair, a prezentat, pentru prima oară, un document provenind din analiza tuturor celor 16 servicii de informaţii şi securitate ale SUA, precum şi din informaţiile furnizate de companii private de intelligence care lucrează pentru Guvernul Statelor Unite. Potrivit unui raport din 2008, 70% din informaţiile prezentate în sinteza din fiecare dimineaţă preşedintelui SUA provin de la Companiile Private de Intelligence! Blair s-a referit la cele mai importante ameninţări de securitate cu care se confruntă, în prezent, societatea americană, menţionînd, în principal: -criza economică globală şi impactul său destabilizator asupra aliaţilor şi adversarilor, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea scăderii capacităţilor aliaţilor de a-şi asigura apărarea şi obligaţiile de asistenţă umanitară; -impactul intern şi internaţional al schimbărilor climatice globale; -accesul la resurse energetice în deplină securitate şi asigurarea managementului aprovizionării cu alimente şi apă, mai ales în condiţiile unei previziuni de creştere a populaţiei globului cu 1 miliard de locuitori pînă în anul 2025; -securitatea informatică şi ameninţările la structura informatică a SUA, atît din partea unor actori statali cît şi nestatali. Dacă privim atent cele patru tipuri de ameninţări expuse, ele sînt valabile la nivelul întregului Bloc NATO, deci, şi România!
Referindu-se la criza economică globală, începută în SUA şi răspîndită rapid în alte ţări, Blair a spus: “Timpul este probabil cea mai mare amenintare pentru noi. Cu cît trece mai mult timp pînă la începerea redresării, cu atît devin mai periculoase eventualele efecte negative asupra intereselor strategice ale SUA. Analizele noastre arată că această criză economică duce la creşterea riscului de instabilitate a regimurilor politice, dacă ea continuă pentru o perioadă de înca 1-2 ani… instabilitatea poate duce la pierderea echilibrului fragil pe care multe state în curs de dezvoltare îl au în domeniile justiţiei şi ordinii interne de drept… fără a imprima o notă alarmistă, apreciez că, mult timp de acum înainte, abordările cu privire la securitate – naţională şi mondială – trebuie făcute numai în contextul crezei financiare globale şi a recesiunilor economice generate de aceasta”. Era 2009, dar, la Bucureşti “nu sosise criza”, iar România se pregătea de alegeri!
Într-un context firesc, neviciat de bruiaje electorale, o analiză de detaliu a situaţiei actuale, şi a evoluţiei ei probabile, pe palierele economic, financiar, politic şi social al României, dar şi al oricărei ţări europene, aflată în criză, scoate în evidenţă o serie de vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale şi internaţionale, asociate crizei financiare globale şi recesiunii economice. O asemenea construcţie poate fi realizată de pe poziţia analistului de securitate, conform căreia, aprecierea gradului de periculozitate al unei ameninţări începe de la valoarea maximă şi se diminuează apoi, pe măsura obţinerii de noi informaţii! Sînt ferm convins că intelligence-ul românesc are o astfel de analiză, cum la fel de convins sînt că DECIDENTUL POLITIC a luat la cunoştinţă concluziile acesteia, dar veşnica politică gregară românească împiedică actuala putere să ia măsurile ce se impun. Ce ar trebui luat în calcul?
- accentuarea sărăciei, ca urmare a desfiinţării unui număr mare de locuri de muncă, ce duce, inevitabil, la creşterea numărului de persoane care nu se pot hrăni în mod adecvat, în consecinţă – sporirea numărului de îmbolnăviri. Amploarea unui asemenea fenomen va influenţa negativ sistemul de securitate socială, care şi aşa nu mai face faţă; -fragmentarea politică internă, apariţia de “partide miracol”, sau “adevăratele partide”, ce determină migraţia politică, urmare a inabilităţii şi eşecului unor politici guvernamentale de estompare sau ieşire din criză. Aceasta ar putea duce la radicalizarea unor forţe politice, ce ar putea afecta sistemul democratic şi ar deschide drumul spre autoritarism şi dictatură. Ca orice organism, primul pas spre vindecare este recunoaşterea faptului că eşti bolnav, iar punerea în discuţie, tot mai vocal, a sistemului democratic, în special în ţări europene, mă face să cred că politicienii, de pe Dîmboviţa, Sena sau Rhin, nu-şi recunosc boala; -extinderea sărăciei care, după estimări “optimiste” loveşte zeci de milioane de oameni!, ar putea determina apariţia unor mişcări sociale extrem de radicale şi violente, în faţa cărora o parte a puterii politice ar putea fi tentată să recurgă la forţă; -reînvierea şi extinderea naţionalismului extremist, xenofobiei şi rasismului pe fondul instabilităţii sociale şi politice interne şi externe, reprezintă realitatea contemporană în Uniunea Europeană; -diminuarea drastică sau, în cel mai fericit caz, limitarea bugetelor destinate securităţii naţionale, alocate dintr-un buget de stat foarte mic, ca urmare a falimentării unui număr mare de firme, a disponibilizărilor masive de angajaţi, sau acolectării submediocre a taxelor şi impozitelor de la contribuabili, sufocţindu-i cu creşteri aberante de cote pe puţinii plătitori care vor sfîrşi, la rîndul lor, în incapacitate de plată! Este, din nou, imaginea României, în plin proces de diminuare a aparatului securităţii interne, prin disponibilizări masive de pompieri, jandarmi şi poliţişti, la care se mai adaugă discreditarea publică concertată a structurilor specializate în domeniul securităţii naţionale de către o parte a media şi a formatorilor de opinie, sau, mai rău, chiar de propriul ministru! Acest comportament duce la scăderea accentuată a încrederii populaţiei în aceste structuri şi diminuarea severă a atracţiei tineretului valoros pentru aceste profesii.
La toate aceste riscuri şi vulnerabilităţi, desprinse din realitatea românească, aş mai aminti şi posibilitatea extinderii restricţiilor în domeniul cheltuielilor militare şi angajamentelor din cadrul alianţelor politico – militare internaţionale, soldate cu diminuarea prezenţei sau cu retragerea completă a forţelor multinaţionale din zone de conflict, posibila re-amorsare a unor conflicte latente şi chiar creşterea riscurilor de acţiuni teroriste. După cum am mai scris pe acest blog, insecuritatea socială şi alienarea culturală crează premise favorabile pentru producerea de atentate teroriste de mare amploare. Să nu uităm de creşterea riscului apariţiei războaielor civile ca urmare a posibilelor falimente statale, pe plan mondial!
Aceste vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări sînt, mai mult ipotetice şi oarecum alarmante. Dar ele sunt posibile! În primul rînd, pentru că sînt specifice şi asociate unei crize globale. În al doilea rînd, pentru că sîntem contemporani cu ele, s-au declanşat deja în cele mai dezvoltate ţări economice şi în forme extrem de violente. Această criză este aproape unanim apreciată ca fiind fără precedent care va crea o transformare atît de complexă în întreaga lume, cum nu a mai fost cunoscută de la al Doilea Război Mondial şi pînă acum. Evoluţia ei este imprevizibilă şi obligă serviciile de intelligence să identifice permanent noi riscuri şi ameninţări. De aceea, eu cred, că mai mult ca oricînd, zilele acestea sînt ale informaţiilor, mai mult decît ale acţiunii directe. Determinată de acestea! Sigur, asta doar dacă nu eşti preocupat EXCLUSIV de un nou mandat în 2012. La Bucureşti, Paris, Berlin, Washington sau, aiurea!
Sursa: MERKAVA

luni, 22 august 2011

Singura soluţie de ieşire din criză: războiul !


Oficial, SUA a început să se prăbuşească. Singura soluţie de ieşire din criză: războiul, din păcate…
Într-o analiză pertinentă şi critică a economiei americane, făcută de Phoenix Capital Research, se demonstrează că în perioada următoare “iadul economic, social şi politic” se va instala asupra Americii şi, astfel, asupra lumii întregi. Se pare că criza din 2008 n-a fost decât o “mică încălzire”, iar adevărata criză economică de-abia acum începe.
De circa 80 de ani, SUA fiinţează într-un sistem capitalist “familial”, în care politicienii oferă favoruri politice şi economice în favoarea câtorva companii, în schimbul mitei sau donaţiilor. Acest sistem a fost ajutat şi prin complicitatea lui Federal Reserve (banca naţională a SUA, cea care emite dolarii). Federal Reserve a răspuns la toate situaţiile economice grele din istorie printr-o singură acţiune: tipărirea de cât mai mulţi bani. Atunci când economia nu mergea bine, Federal Reserve deschidea robinetul de dolari. Totodată, aceeaşi bancă centrală a finanţat şi “balonul creditelor” care s-a spart în 2008.
Bill King, un analist economic şi investitor, a realizat o hartă extrem de interesantă a economiei SUA din 1965 până în prezent. Harta prezintă creşterea PIB-ului american în termeni nominali (linia albastru închis de sus), capitalizarea bursieră (indicele Dow Jones – linia neagră de la mijloc) şi creşterea reală a PIB-ului (fără inflaţie, adică fără banii pompaţi de Federal Reserve – linia albastru deschis de jos). În termeni nominali PIB-ul SUA este de 2923 miliarde de dolari; în termeni reali (neafectat de inflaţie, adică creşterea economică reală), PIB-ul este de doar 550 miliarde de dolari! Aşadar, “miracolul” economic al SUA nu este deloc miracol, ţinând cont că Federal Reserve a început să pompeze dolari masiv începând din anii 1970, astfel încât creşterea PIB-ului american să pară a fi una spectaculoasă. Aşadar, totul n-a fost decât o înşelătorie, menită “să-i prostească pe proşti” (conform unui citat celebru).
În criza din 2008, Federal Reserve a oferit ajutoare totale de 11 trilioane de dolari, alte 2 trilioane de dolari fiind transferaţi la datoria publică. Dar acum în 2011, toată lumea şi-a dat seama că Federal Reserve nu poate face faţă. Cu alte cuvinte, SUA va intra în adevărata criză, iar jocul s-a terminat. SUA şi sistemul ei politic, economic şi monetar va arăta extrem de diferit în următoarea perioadă. Va exista şomaj masiv, dar şi închideri de bănci, revolte ale populaţiei, instalarea legii marţiale pe teritoriul american. Vor exista războaie comerciale şi, de ce nu, un al treilea război mondial.
Nu degeaba spunea cineva că crizele economice se rezolvă prin două căi: prin inflaţie sau război. Cum inflaţia şi-a dovedit limitele, nu mai rămâne decât soluţia războiului…
Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

miercuri, 10 august 2011

Şeful Băncii Centrale Europene: „Este cea mai grea criză de la Al Doilea Război Mondial”

Jean Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), a motivat decizia instituţiei pe care o conduce, de a interveni pentru a stabiliza bondurile Spaniei şi Italiei, spunând că, în lipsa unor decizii importante, putem asista la o criză de proporţii istorice.
"Este cea mai grea criză de la Al Doilea Război Mondial încoace şi ar fi putut să devină cea mai grea criză de la Primul Război Mondial, dacă liderii nu ar fi luat decizii importante", a spus Trichet într-un interviu pentru postul de radio Europe 1, citat de Huffington Post.
Cu toate acestea, Trichet nu a confirmat direct că BCE a intervenit să cumpere bonduri italiene şi spaniole, spunând doar că băncile "se află în piaţa secundară" pentru eurobonduri. Totuşi, pieţele au arătat clar că BCE a intervenit.
Rata dobânzii pentru bondurile Spaniei cu maturitate de 10 ani a scăzut sub 5%, după ce ajunsese la 6,5% săptămâna trecută. În cazul bondurilor Italiei, dobânda se afla marţi la 5,1%, în scădere cu un procent faţă de prima zi din săptămână, înainte de intervenţia BCE.
Şeful BCE a precizat că responsabilitatea pentru lupta împotriva crizei datoriilor trebuie să aparţină guvernelor din zona euro, nu băncii centrale.
"Ceea ce aşteptăm este ca guvernele să-şi facă treaba", a spus Trichet. Italia şi Spania trebuie să-şi respecte promisiunile de a-şi reduce bugetele de cheltuieli.

sâmbătă, 6 august 2011

În plină CRIZĂ Grecia se ÎNARMEAZĂ şi construieşte un ŞANŢ de APĂRARE lung de 120km la graniţa cu TURCIA…

Citez:Grecia va sapa un “sant de aparare” lung de 120 km la granita cu Turcia 
Grecia a inceput constructia unui “sant de aparare” lung de 120 de km in partea de nord-est, pe granita cu Turcia, pentru a opri fluxul de imigranti ilegali si pentru a bloca un posibil atac terestru din partea tarii vecine, informeaza ziarul elen Vima, citat de RIA Novosti. Conform sursei citate, santul va avea o latime de 30 de metri si o adancime de 7 metri.

Din cei 120 de km, cat va avea in total canalul de aparare sapat de-a lungul raului Evros, 14,5km au fost deja sapati, informeaza cotidianul grec. Guvernul de la Atena a acuzat de mai multe ori Turcia ca nu face suficiente eforturi pentru a stopa fluxul de imigranti ilegali catre Grecia si ca ignora un acord de reprimire a lor semnat intre cele doua tari.

Grecia a anuntat de asemenea ca va construi un gard de protectie lung de 12,5km in aceeasi regiune, starnind criticile mai multor organizatii umanitare, printre care si Agentia pentru Refugiati din cadrul Natiunilor Unite.
Citez:Ce razboi asteapta Grecia?
Grecia e in abis, cetatenii sunt iritati de atata austeritate, dar tara pare ca se pregateste derazboi, inarmandu-se conform ultimelor standarde tehnologice militare. Grecia cumpara tancuri, submarine si arme letale de foc. Cine si cat castiga din afacere?
In anii trecuti, industria germana de armament a castigat destul de multi bani in urma contractelor incheiate cu statul grec. Cele mai cautate masinarii de razboi, in Grecia, sunt tancurile “Leonard” precum si ultima generatie de submarine, un exemplar din aceste doua categorii costand cateva sute de milioane de euro, noteazaDeutsche Welle.
In urma presiunilor publice, Grecia nu va cumpara 6 submarine ci doar 4, dar grecii raman tot contrariati de achizitiile Guvernului, intrebandu-se ce razboi ii asteapta si privesc ingrijorati catre vecinul turc. Un vecin de care ar trebui sa se teama, daca asculta declaratiile catorva categorii de polticieni si grupuri de generali ai armatei, care avertizeaza ca inamicul de le est nu doarme.
Interesant este ca Germania serveste cu deosebita placere ambele tari. In urma cu trei ani, turcii au cumparat trei submarine de la acelasi concern german, cu care grecii au contract, “HDV” din Kiel. Suma platita de turci pentru trei submarine de ultima generatie, produse in Germania: 2,5 miliarde euro.
Citiţi şi:
Echipa de Interventie Rapida la Frontiere (RABIT) trimisa de Uniunea Europeana la granitele Greciei pentru a preveni imigratia ilegala este neputincioasa, in pofida costurilor mari pe care le presupune si a echipamentelor performante, relateaza The Daily Mail, in editia electronica.
Echipa a fost trimisa in noiembrie in Grecia, pentru a ajuta la combaterea imigratiei ilegale pe la granita cu Turcia. Ofiterii din cadrul RABIT nu pot insa intoarce imigrantii din drum si nici nu-i pot trimite in tarile de origine, se arata intr-un raport intocmit de membri ai Comisiei pentru Afaceri Interne a Camerei Comunelor, care au vizitat echipa.
“Ei nu pot intercepta imigrantii pana cand nu trec granita in Grecia si nici nu ii pot trimite inapoi”, afirma raportul. Ofiterii nu pot opri imigrantii inainte de a trece granita deoarece ei actioneaza in cadrul UE.
Echipa, care face parte din agentia de frontiere europeana Frontex, nu are puterea nici sa trimita imigrantii inapoi in tarile de origine, decat daca pot dovedi de unde au venit. Dar multi imigranti isi distrug documentele, astfel ca este imposibil de stabilit tara de origine.
Aproximativ o jumatate dintre imigrantii ilegali care incearca sa intre in UE vin pe la granita terestra de 200 de kilometri dintre Turcia si Grecia. Raportul parlamentarilor britanici afirma ca aceasta este principalul punct de trecere pentru imigrantii care incearca sa ajunga in Europa. Potrivit raportului, controlul frontierelor trebuie consolidat in Turcia, inainte ca aceasta tara sa poata adera la UE. (Mediafax)
Citiţi şi următorul articol din data de 10 Iulie 2010
In plina criza, Grecia cumpara submarine de la Germania
Grecia, confruntata cu o grava criza economica ce a afectat sistemul financiar global, cheltuieste peste un miliard de euro cu doua submarine pe care le-a cumparat de la Germania, tara care a ridicat cele mai mari exigente inainte de a fi de acord sa participe la planul de salvare a natiunii elene.
Mai mult, Grecia se gandeste sa-si mai ia si sase fregate si 15 elicoptere de la Franta. In ultimii ani, Grecia a cumparat peste 24 de avioane F-16 de la Statele Unite, pentru care a platit peste 1,5 miliarde de euro.
In timp ce pensiile au fost scazute cu 5% si toate sectoarele economice ale Greciei sunt afectate de drastice reduceri de cheltuieli, necesare pentru a evita falimentul, guvernul de la Atena nu a umblat la bugetul apararii, scrie The Wall Street Journal.
Grecia, cu o populatie de numai 11 milioane de locuitori, este cel mai mare importator de arme conventionale din Europa si pe locul al cincilea in lume, dupa state precum China, India, Emiratele Arabe si Coreea de Sud. Cheltuielile militare ale Greciei sunt cele mai mari din Uniunea Europeana raportat la Produsul Intern Brut. Aceste cheltuieli au fost unul dintre factorii care au dus la acumularea datoriei nationale uriase a Greciei.
Cheltuieli cu mari semne de intrebare..
Printre cheltuielile Greciei asupra carora planeaza mari semne de intrebare se numara insa achizitionarea a doua submarine noi a caror valoare depaseste un miliard de euro. Grecia mai are insa opt submarine.
Acordul de achizitionare a submarinelor germane a fost anuntat in martie, cand era clar ca tara se indreapta catre faliment. Acordul prevede in total de sase submarine, care vor fi achizitionate printr-o tranzactie complicata, ce a inceput in urma cu zece ani, cu firme germane.
In ceea ce priveste achizitiile de armament din Franta, Ministerul Apararii din aceasta tara a confirmat, in luna mai, ca autoritatile elene doresc sa continue negocierile.
Vicepremierul elen Theodore Pangalos ar fi declarat in mai ca “s-a simtit obligat sa cumpere arme de care tara nu are nevoie”, iar aceste acorduri militare il fac acum sa simta “o rusine nationala”.
Unii oficiali europeni au acuzat Franta si Germania ca fac din intelegerile lor militare cu Grecia o conditie pentru participarea la salvarea financiara a acestei tari, acuzatie, evident, negata. Germania a spus ca tranzactia cu submarine era punctul culminant al unui contract mai vechi, semnat cu mult inainte de criza din Grecia.
Germania este, pe de alta parte, tara care suporta cel mai mult povara planului de salvare a Greciei, insa a fost, totodata, si cea mai vocala in a condamna Atena pentru modul nechibzuit de a se administra financiar. Cancelarul german Angela Merkel a cerut pe un ton foarte ferm guvernului elen “sa-si faca temele” in ceea ce priveste reducerea indatorarii. Insa acordurile militare arata cum Germania si alti creditori au beneficiat, intr-un fel, de pe urma risipei de care a dat dovada Grecia si cum aceste intelegeri se intorc acum impotriva lor, comenteaza WSJ.
In luna mai, unitatea pentru investigarea criminalitatii economice a inceput sa analizeze toate acordurile de armament din ultimii zece ani – in valoare totala de aproape 16 miliarde de euro – pentru a determina daca Grecia a cumparat la suprapret sau a facut achizitii militare nenecesare.
Procurorii germani investigheaza, pe de alta parte, daca oficialii greci au fost mituiti cu milioane de euro pentru a incheia tranzactia cu submarine.
Sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX

marți, 2 august 2011

„Inside Job“, documentarul despre criză considerat „horrorul deceniului“

INSIDE JOB Film Documentar premiat cu Oscar

Criza a fost subiectul secolului şi o sursă de inspiraţie continuă pentru jurnaliştii şi scriitorii care au umplut pagini întregi. Cu toate acestea, documentarul lui Charles Ferguson, “Inside Job”, obiectiv şi dur, spune adevăruri pe care mulţi s-au ferit să le spună. Mai mult, “Inside Job” îi aduce în prim-plan pe cei consideraţi de mulţi vinovaţi pentru criza financiară, pe cei care au găsit unele soluţii şi pe cei care au prezis criza. Astfel, dintre numele mari aduse în prim-plan sunt Paul Volcker, economist american şi preşedinte al Fed din 1979 până în 1987, pe Nouriel Roubini, economistul care a prezis criza financiară, şi pe Christine Lagarde, ministrul de economie al Franţei care candidează pentru şefia FMI.
“Inside Job” spune povestea colapsului economic din 2008 şi este astfel horrorul ultimului deceniu. Aşa cum ne-a arătat şi anterior cu filmul “No end in Sight”, care se concentrează pe situaţia din Irak, Charles Ferguson, omul documentarelor, merge până în pânzele albe atunci când vine vorba să analizeze o catastrofă care putea fi evitată”, spune David Edelstein, editorialist la New York Magazine. “El nu este un urmaş al lui Michael Moore, însă «loveşte» cu obiectivitatea sa. Este uimitor cât de mult timp trece până când el îşi arată primele semne de indignare şi dezgust.”

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro
Inside Job oferă, prin vocea lui Matt Damon, cea mai cuprinzătoare analiză a crizei financiare globale începută în 2008. Cauzând pagube de peste 20 triliarde de dolari americani şi lăsând milioane de oameni fără loc de muncă şi/sau locuinţă, actuala criză este cea mai profundă de la Marea Depresiune şi a împins economia mondială aproape de colaps.
Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

luni, 1 august 2011

Atenţie la Turcia !!! O mare putere intră în criză în vecinătatea României

Articol de
Inevitabilul s-a produs, în sfârşit, în Turcia. Aşa cum era de aşteptat, puterea islamistă şi armata laicistă au ajuns în punctul în care nu mai pot face una alteia nicio concesie. Tensiunea generată între cele două forţe poate crea o undă de şoc care poate modifica întregul peisaj politic al ţării, cu implicaţii profunde într-un complex regional care include nu doar Orientul Mijlociu ci şi Zona Caspică a Asiei Centrale şi Bazinul Mării Negre.
La Bucureşti deocamdată nicio reacţie, deşi lucrurile sunt cum nu se poate mai îngrijorătoare (ştim pe ce criterii sunt angajaţi servitorii diplomaţiei româneşti aşa că nu ne mai miră că nu există oameni care să sesizeze pericolele şi nici oportunităţile în politica externă). Care sunt pericolele:
1) Ascensiunea AKP însemna deja că Turcia, cea mai mare putere la Marea Neagra după Rusia, cea mai mare putere a Orientului Apropiat (în termeni militari şi economici), şi „poarta” Europei către Marea Caspică, ajunge să fie condusă de islamişti (chiar şi de unii moderaţi). Are aceasta vreo legătură cu noua orientare de politică externă a acestei ţări esenţiale în ecuaţiile de putere din aceste regiune? (Dacă îi întrebi pe „marii specialişti în Islam şi Orientul Mijlociu ai MAE” îţi vor spune că nu – dar repet, ştim pe ce criterii face MAE angajări). Cu siguranţa că da! Iar acest lucru s-a văzut imediat. Noua conducere politică a Turciei a produs o întoarcere la 180 de grade a orientării de politică externă: a) Orientul Mijlociu – Treptat, Iranul (republica islamică) a devenit un partener de discuţie, la fel şi Hamas (care a fost trecut de Ankara pe lista organizaţiilor islamice – nu islamiste, e o nuanţă împortantă – eligibile pentru a primi ajutor financiar), la fel ca toate partidele sau mişcările islamiste din Orientul Mijlociu şi Lumea Islamică, aceasta în vreme ce Israelul a fost „codificat ostil” (a se vedea implicarea actualului partid aflat la putere la Ankara în transportul de material explozibil interceptat de marina militară israeliană în urmă cu câţiva ani), b) Zona Caspică – Turcia s-a apropiat din ce în ce mai mult de Rusia asumându-şi definiţia de „zonă de ne-interes pentru europeni şi americani” dată de Mocova regiunii, Ankara a blocat practic Nabucco, proiect prin care Europa şi Asia Centrala ar fi fost legate „direct” (adică evitând teritoriul Rusiei), asta deşi Turcia este o membră a NATO şi candidată la intrarea în UE (dar joacă în echipă cu duşmanul); c) Marea Neagră şi Balcanii – puterea de la Ankara a început să sprjine din ce în ce mai mult comunităţile turce din România şi Bulgaria în alegerea formelor tradiţionale ale Islamului, forme care susţin islamismul ca opţiune politică. Atragerea comunităţilor turce (cele mai importante numeric minorităţi musulmane din România şi Bulgaria) spre tradiţionalism şi de aici spre islamism (chiar şi în varianta moderată) face ca acestea să îşi piardă rolul foarte important jucat până acum în ponderarea tendinţelor radicale aduse în cadrul comunităţii musulmane de emigraţia arabă din ultimii 30 de ani (da! domnilor de la MAE avem în România grupuri conectate la islamismul radical, pentru voi probabil este o surpriză).
2) „Retragerea” kemaliştilor de la conducerea armatei arată că acum (după noile amendamente constituţionale) în Turcia nu mai există nicio forţă care să apere laicitatea. Islamiştii nu vor mai fi stânjeniţi de nimeni în demersul lor de a schimba însăşi natura statului. Deja planul este pus în aplicare: în justiţie, mediul universitar şi studenţesc, în jandarmerie şi poliţie, în presă şi chiar şi în structurile patronale şi sindicale  au fost numiţi în ultimii ani preponderent apropiaţi şi chiar aderenţi ai islamiştilor. Armata rămăsese ultimul bastion kemalist. Are asta vreo implicţie? (iarăşi oameni de la MAE vor spune că niciuna sau, mă rog, una nesemnificativă). Cu siguranţă că da! 1) din punctul de vedere al echilibrului politic intern – adepţii laicismului din societatea şi politica turcă sunt acum singuri şi la discreţia abuzurilor islamiştilor, islamiştii pot acţiona liniştiţi ştiind că nici constituţional nici ne-constituţional armata nu li se va mai opune; 2) din punctul de vedere al naturii statului – pe islamişti nu îi mai poate opri nimeni să  îşi exercite controlul din ce în ce mai strict asupra justiţiei, presei, economiei şi societăţii civile avansând şi mai multe reforme constituţionale care să producă o adevărată revoluţie islamcă în Turcia reducând „statul laic” la o simplă etichetă; 3) din punctul de vedere al prezenţei în NATO a Turciei – retragerea generalilor „kemalişti” de la conducerea armatei turce deschide calea numirii în locul lor  a unor generali islamişti. Vom avea astfel în NATO o armată condusă de oameni care consideră Iranul un partener de dialog, Hamas o organizaţie legitimă de rezistenţă a palestinienilor care trebuie ajutată de toată suflarea musulmană şi Israelul un „implant occidental în inima Islamului”, ei vor avea acces la toate informaţiile sensibile ale organizaţiei referitoare la strategia şi misiunile care vizează această parte de lume (lecţia Pakistanului este din acest punct de vedere una foarte dură pentru NATO – în armata pakistaneză şi în serviciile secrete pakistaneze  au existat forţe care au sabotat toate eforturile militare ale Alianţei împotriva talibanilor şi Al Qaeda) 4) din punct de vedere al securităţii regionale – o armată turcă din care elementul kemalist a plecat sau a fost înlăturat devine una dintre cele mai mari armate islamiste ale lumii – doar şi oferind sprijin informativ altor islamişti din regiune (o monedă care plăteşte creşterea influenţa politice a Ankarei în Orientul Mijlociu) şi este foarte-foarte mult. Armata „laicistă” care vedea în islamismul revoluţionar şiit (a se vedea regimul Republicii Islamice Iran) şi în mişcările conservator-tradiţionaliste islamiste sunite nişte „duşmani naturali” ai Turciei a oferit până acum un important sprijin informativ şi logistic Israelului, Iordaniei, Arabiei Saudite în eforturile lor de a-şi asigura securitatea – acum nimic nu impiedica oferirea acestui sprijin celorlalţi.
3) Turcia este lângă Grecia – iar Grecia nu se simte deloc bine economic. Are aceasta vreo importanţă? Cu siguranţă că da! În spaţiul nostru încă o economie mare poate avea probleme ca urmare a deteriorării climatului politic. Retragerea generalilor kemalişti este doar prima mutare dintr-un război de lungă durată între adepţii kemalismului şi cei ai islamismului politic. Turcia poate intra într-o perioadă de instabilitate politică majoră care îi poate tăia din elanul creşterii economice. Aceasta poate scădea şi mai mult interesul şi încrederea pieţelor internaţionale asupra regiunii Europei de Sud Est (unde se află şi România)

marți, 19 iulie 2011

Criză la NASA: din ce în ce mai mulţi astronauţi pleacă în mediul privat!

Criză la NASA: din ce în ce mai mulţi astronauţi pleacă în mediul privat!
Corpul de astronauţi NASA a ramas doar o umbră din ce a fost odată, iar tendinţa continuă să fie una de scădere continuă.
Din cei 149 de astronauţi care făceau parte din acest corp în urmă cu un deceniu, au mai rămas doar 60. În plus, se pare că odată cu întoarcerea pe Terra a navetei Atlantis, după ce aceasta îşi va încheia ultimul zbor, mai mulţi astronauţi se vor retrage din program.
Deşi Staţia Spaţială Internaţională va avea nevoie de echipaj pentru cel puţin încă un deceniu, tot mai mulţi astronauţi renunţă la program. Problema este cu atât mai gravă cu cât nu există înlocuitori.
Comandantul ultimului zbor al lui Discovery spre Marte, Steven Lindsey, a părăsit NASA săptămâna trecută pentru o altă companie, iar cel al lui Endeavour, Mark Kelly, se pregăteşte să se pensioneze peste 2 luni.
Aşa se face că acum şeful astronauţilor de la NASA, Peggy Whitson, se străduieşte să ridice moralul celor de la Centrul Spaţial Johnson din Houston, Texas, sediul central al astronauţilor.
De obicei, printre cele 6 persoane care locuiesc în laboratorul orbital se numără doi americani. Acum, după ce NASA nu mai are capacitatea de a transporta astronauţii spre Staţia Spaţială Internaţională, mai multe companii private din SUA speră să preia postul de taxi spaţial, în următorii 3-5 ani, permiţând astfel NASA să se axeze doar pe explorarea spaţiul cosmic.
Whitson – care a fost de două ori rezident pe staţia spaţială – mărturiseşte că are nevoie de 55-60 de astronauţi activi. Ea trebuie să ţină cont de absenţe provocate de accidentări, boli, sarcină sau chiar expuneri la radiaţiile cosmice.
Consiliul Naţional al Cercetării evaluează acum numărul exact al astronauţilor de care au nevoie Statele Unite. În funţie de rezultate, NASA ar putea să ia în calcul formarea unei noi clase, mai mici, de astronauţi. Indiferent de dimensiune, vor exista o multime de candidaţi, toţi dornici să se alăture clubului exclusivist. Începând din 1959 şi până acum, doar 330 de americani au fost acceptaţi de NASA pentru a deveni astronauţi, în condiţiile în care pentru aceste locuri au aplicat în jur de 45.000 de candidaţi.
Sursa: SF Gate
Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA