BLITZKRIEG ŞI MIORIŢA

Nokia a venit şi a plecat din România, de parcă acest război fulger comercialo-economic, de cucerire şi păstrare a pieţelor, ar fi fost condus de Guderian! Noi, în spiritul epopeei naţionale, balada Mioriţa, culeasă de Alecu Russo, paşoptist cu acte, dar fără indemnizaţie de revoluţionar, privim continuăm să privim contemplativi şi bujbeci! În plin război fulger al pieţelor, în care se joacă chiar continuitatea şi dispariţia unor naţiuni, noi, românii ascultăm cum exponenta populară a prostiei, OAIA, ne informează că baciul olandez şi cel finlandez, la apus de soare o să ne-o tragă, şi noi, stăm liniştiţi, într-o rînă, şi aşteptăm momentul! Spunea cineva că popoarele contemplative sînt sortite dispariţiei, iar, din păcate, semnalele date de Mioriţele specializate, confirmă acest trend! Din păcate, nici baciul marinar şi nici cosaşul cel viteaz nu au înţeles că România este ÎN RĂZBOI, iar adversarii îl au ca model pe ilustrul Guderian şi nu pe baciul contemplativ care îşi propune ca, la un moment “T0″ să ia măsuri împotriva drobului de sare, întrebînd pe oricine doreşte să vină cu treburi pe plaiurile Carpato- Danubiano-Pontice dacă MUIE-ŢI-S POSMAGII…

Sînt extrem de frustrat ori de cîte ori îmi aduc aminte că în ultimii ani politica externă a României a dispărut, pur şi simplu! România NU mai este o voce în arena internaţională şi doar micile găinării de corupţie, ţigănelile de pe străzile Parisului, piedicile puse ruşilor pe la Chişinău şi OSTAŞII ROMÂNI DIN TEATRELE DE OPERAŢII mai fac să se vorbească de acest spaţiu geo-politic. Altfel, diriguitorii intereselor româneşti în exterior s-au dizolvat total! Din punctul meu de vedere, raţiunea de a fi a unui stat se bazează pe două dimensiuni: cea internă – de a coagula şi cultiva NAŢIUNEA, şi cea externă – de a “face umbră” pămîntului în jur. Noi, am renunţat de bună voie să mai facem umbră în Asia, de exemplu, în Africa, în America de Sud, pieţe şi parteneri politico-comerciali importanţi pentru bugetul României, la un moment dat! Din păcate, în ultimii ani nu am valorificat nici oportunităţile puse la dispoziţie CU PREŢUL SÎNGELUI de către OASTEA ŢĂRII, ce a învăţat să lupte departe de casă.

Anunţul fulger al plecării Nokia, de ieri, de la Jucu, mi-a adus aminte de toate cele scrise mai sus. Nu înţeleg care este raţiunea pentru care România NU ARE NICI ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ UN AMBASADOR ŞI O AMBASADĂ IMPORTANTĂ LA BAGHDAD! Cum nu înţeleg, nici în ruptul capului, de ce România nu valorifică afvantajele pe care le deţine în Kurdistanul Iraqian. Kurdistanul este o regiune bogată şi, relativ liniştită. În martie, anul acesta, ocupantul scaunului de ministru de externe anunţa că România ARE SOLICITĂRI de a deschide un birou consular la Erbil! La Erbil, după ştiinţa mea, funcţionează birourile ambasadelor SUA, Marii Britanii şi Coreei de Sud, consulatele generale ale Rusiei, Iranului, Germaniei şi Franţei, birourile economice ale Austriei, Cehiei, Italiei şi Greciei şi consulatele onorifice ale Spaniei, Japoniei şi Danemarcei! Biroul României din Erbil gestionează activitatea consulară desfăşurată de Ambasada României în relaţia cu cetăţenii români care solicită asistenţă şi protecţie consulară, cu cetăţenii străini care solicită eliberarea de vize de intrare în România şi cu autorităţile locale din Iraq. Biroul Erbil funcţionează cu o schemă de personal redusă: -un diplomat cu atribuţii consulare – membru al personalului diplomatic al României acreditat la Ambasada României la Bagdad; -funcţionari consulari – personal nelucrător din cadrul Ambasadei României la Bagdad şi/sau personal selectionat de pe plan local. Personalul diplomatic şi nediplomatic care deserveşte Biroul Erbil al Secţiei consulare a Ambasadei României la Bagdad este selecţionat din cadrul personalului misiunii diplomatice şi este desemnat prin dispoziţia şefului misiunii diplomatice a României la Bagdad, cu avizul obligatoriu al Departamentului consular şi al Departamentului resurse umane din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Din păcate, tot Mioriţa are cîştig de cauză! De parcă ar fi imnul naţional!

Sursa: MERKAVA

Criză la NASA: din ce în ce mai mulţi astronauţi pleacă în mediul privat!

Corpul de astronauţi NASA a ramas doar o umbră din ce a fost odată, iar tendinţa continuă să fie una de scădere continuă.

Din cei 149 de astronauţi care făceau parte din acest corp în urmă cu un deceniu, au mai rămas doar 60. În plus, se pare că odată cu întoarcerea pe Terra a navetei Atlantis, după ce aceasta îşi va încheia ultimul zbor, mai mulţi astronauţi se vor retrage din program.

Deşi Staţia Spaţială Internaţională va avea nevoie de echipaj pentru cel puţin încă un deceniu, tot mai mulţi astronauţi renunţă la program. Problema este cu atât mai gravă cu cât nu există înlocuitori.

Comandantul ultimului zbor al lui Discovery spre Marte, Steven Lindsey, a părăsit NASA săptămâna trecută pentru o altă companie, iar cel al lui Endeavour, Mark Kelly, se pregăteşte să se pensioneze peste 2 luni.

Aşa se face că acum şeful astronauţilor de la NASA, Peggy Whitson, se străduieşte să ridice moralul celor de la Centrul Spaţial Johnson din Houston, Texas, sediul central al astronauţilor.

De obicei, printre cele 6 persoane care locuiesc în laboratorul orbital se numără doi americani. Acum, după ce NASA nu mai are capacitatea de a transporta astronauţii spre Staţia Spaţială Internaţională, mai multe companii private din SUA speră să preia postul de taxi spaţial, în următorii 3-5 ani, permiţând astfel NASA să se axeze doar pe explorarea spaţiul cosmic.

Whitson – care a fost de două ori rezident pe staţia spaţială – mărturiseşte că are nevoie de 55-60 de astronauţi activi. Ea trebuie să ţină cont de absenţe provocate de accidentări, boli, sarcină sau chiar expuneri la radiaţiile cosmice.

Consiliul Naţional al Cercetării evaluează acum numărul exact al astronauţilor de care au nevoie Statele Unite. În funţie de rezultate, NASA ar putea să ia în calcul formarea unei noi clase, mai mici, de astronauţi. Indiferent de dimensiune, vor exista o multime de candidaţi, toţi dornici să se alăture clubului exclusivist. Începând din 1959 şi până acum, doar 330 de americani au fost acceptaţi de NASA pentru a deveni astronauţi, în condiţiile în care pentru aceste locuri au aplicat în jur de 45.000 de candidaţi.

Sursa: SF Gate

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA