În noaptea magică de Sânziene se deschid cerurile. Ce nu ai voie să faci şi ce poţi păţi dacă nu respecţi tradiţia!

În fiecare an, pe 24 iunie, românii marchează sărbătoarea Sânzienelor. Noaptea ce precede această zi se crede că este magică – minunile sunt posibile, forțele benefice, dar și cele negative ajung la apogeu. În Moldova, creștinii ortodocși se roagă la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Ei speră că vor scăpa astfel de necazuri și de boli. Sanzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) și divinități antropomorfe. În credința populară, Sanzienele erau considerate a fi Copii din Grupul niște femei frumoase, niște adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om, potrivit crestinortodox.ro.

Hora Sânzienelor
Legendele spun că Sanzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă și “dau puteri” deosebite florilor și buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sânzienelor zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă și împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se răzbună pe femeile care nu țin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gură. Nici bărbații nu scapă ușor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată, sau au făcut alt rău, îi așteptă pedepse îngrozitoare, despre Sânziene știindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate.
Soarele iubirii
Sanzienele reprezintă și un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc să-și unească destinele, o sărbătoare iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cântec și joc. În ajunul Sânzienelor, fetele și băieții care urmează a se căsători se adună spre seară în sat. E veselie, voie bună și toată lumea e cu sufletul deschis. Se țin bâlciuri cu tiribombe și călușei. Flăcăii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe câmp flori de sânziene și împletesc cununi. Apoi aruncă peste case coronițele. Dacă se lovesc sau se agăță de horn, vestesc o cununie apropiată. În zorii zilei flăcăii se adună în cete și străbat satele, cu flori de sânziene la pălării. Se alege “Drăgaica”. Este propusă una dintr-un grup de șapte fete. Ea trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai cuminte și cea mai bună dintre fetele satului. Va fi împodobită cu spice de grâu. Celelalte tinere se îmbracă în alb. Astfel format, alaiul Drăgaicei pornește prin sat și pe ogoare. La răscruci fetele fac o horă și cântă voioase. Adesea “Drăgaicele” sunt confundate cu “Sanzienele”. După unii specialiști, sărbătoarea Sânzienelor își are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci înlănțuite într-o horă care se învârtește amețitor.

Scăldate în rouă
Ceremonialul cuprinde apoi întreg satul. Gospodarii primesc câte un spic de grâu, pe care îl așază pe grindă, în șură. Ei speră ca până la acea înălțime se li se adune grânele. Bătrânii vorbesc că în noaptea de Sânziene, ielele se adună și dansează în pădure. Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau damblageste. Tot ei cred că cine nu respectă Drăgaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri fulgerat. În popor se spune că fetele care vor să se mărite repede trebuie să se spele cu rouă. Însă, pentru ca acest scăldat ritual să aibă efectul scontat, se respectă anumite condiții: în zori, din locuri necălcate, babele strâng roua Sânzienelor într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storc într-o oală nouă. În drum spre casă, ele nu vorbesc deloc și mai ales nu trebuie să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea sunt împlinite, cine se spală cu roua respectivă va fi sănătos și drăgăstos peste an. Femeile măritate pot face și ele acest ritual, ca să fie iubite tot anul de soț și să aibă copii frumoși și sănătoși.
Roxana Dobre, A.M.PRESS

Sursa: http://ampress.ro/

Nemuritoarele Spirite: Sanzienele, Dragaica si Marea Zeita, Hekate

"Hekate" de William Blake

Initial am vrut sa va vorbesc despre Hekate. Dar mi-am dat seama ca acest lucru devine dificil daca las la final sau omit alte explicatii. Asadar, daca doriti sa  aflati influenta astrologica a lui Hekate in temele voastre natale, trebuie sa faceti cunostinta cu Dragaica! Si ca sa o cunoasteti pe ea, trebuie sa cunoasteti adevarata fata a Sanzienelor! Poate nu este unica modalitate, dar eu am gasit-o  ca fiind cea mai simpla.

Asadar, noaptea de 23-24 iunie – Noaptea Sanzienelor –  este serbata  in multe culturi stravechi  fiind  o noapte magica, dedicata unor fiinte supranaturale ce joaca  diferite  roluri in viata oamenilor. In unele culturi, Noaptea de Sanziene este un obicei  mai mult pagan, implicand un ritual magic…

In tara noastra Sarbatoarea Sanzienelor este privita ca un obicei folcloric; ar fi o sarbatoare legata de horele pe care stramosii nostrii, dacii, le incingeau in zilele insorite cand serbau belsugul agricol. Desigur, istoricii si-au dat seama de valoarea spirituala mostenita prin acest obicei, dar putini sunt cei care au inteles ca prin aceste manifestari se celebreaza cu totul altceva decat Soarele sau zeita belsugului agricol ori petitul tineretului de la sate. Pana nu demult nu se puteau accepta  adevaratele intelesuri ale Sanzienelor.

In ciuda a ceea ce se cunoaste,  Sanzienele nu sunt divinitati ale Soarelui (ale zilei), ci ale noptii. Manifestarile ce le sunt dedicate se desfasoara noaptea – noaptea dintre 23 si 24 iunie, noapte despre care se spune in folclor ca este magica. In acele ceasuri ale intunericului putem avea parte de cele mai benefice intamplari… dar si de cele mai rele! Si aceasta dubla oferta – foarte bine si foarte rau in acelasi continut – este caracteristica divinitatilor intunecate, magice, pastratoare ale misterelor si care pot face fata chiar si zeilor…

Dar ce legatura au Sanzienele cu magia?

Momentele cele mai importante, mai semnificative,  au loc tot noaptea. Barbatii – indiferent de varsta – urca pe dealurile din jurul satului. Se insira torte aprinse intr-un cerc care inconjoara asezarea sau locul unde se desfasoara sarbatoarea si, cel mai important, rotesc facliile in sensul de miscare a soarelui pe bolta.

Alt obicei, poate la fel de asteptat, este un fel de serbare a dragostei – o ocazie pentru tineri de a-si declara iubirea si intentia de a-si uni vietile.

In noaptea de Sanziene fetele au rolul hotarator – coronitele lor, impletite din florile de sanziana, sunt aruncate peste case – daca se prind de horn, sau raman agatate de casa, atunci vestea e cum nu se poate mai buna: belsug peste an si, mai ales, maritis foarte curand!

Tot fetele alcatuiesc hore, in care obiceiul este sa joace cat mai indracit – ca o manifestare a unei nopti in care femininul da frau liber sentimentelor, libertatii si chiar unei anumite “nebunii”.

Alt obicei important este ca fetele danseaza si canta la rascruci – obicei care nu se face doar in noaptea de Sanziene, dar si dupa apritia zorilor.^[1]

Se spune ca aceasta noapte deschide pentru oricine portile supranaturalului.  Toti avem puteri de care nu suntem constienti  si pe care nu incercam sa le punem in valoare.  Ei bine, in noaptea Sanzienelor, se zice ca doar trebuie sa vrei si vei fi capabil sa intri in lumea magiei.

De asemenea, pentru practicantii artelor oculte, noaptea Sanzienelor este un prilej pentru a practica ritualuri, a rosti incantatii sau a invoca entitatile supranaturale. Se mai spune ca portile acestui domeniu ascuns sunt mai usor de descuiat in aceasta noapte si ca  numai atunci poti intelege glasul animalelor si poti invata secretele lumii necuvantatoarelor.^[2]

Noaptea de Sanziene este mult mai cunoscuta pentru magia de leac – sau cea de noroc – bazata pe plante speciale, culese exact in acele ceasuri magice. De exemplu, noroc vei avea tot anul daca vei culege si manca la miezul noptii petalele florii de albastrica – floarea de grau. Verbina, trebuie culeasa in acea noapte, dupa un anume ritual – cu un cutit de argint – si are atat un rol curativ – impotriva durerilor de cap – dar este si leac pentru dragoste. Daca e pusa in pantofi, te face sa nu obosesti oricat ai umbla – are proprietati psihice. ^[3]

O alta planta sacra a noptii de Sanziene este „iarba-fiarelor” care se spune ca la rasarit picura sange. Pe vremuri se spunea ca era cautata mai ales de hoti, fiindca aceasta planta vrajita poate descuia lacate.

Dar si mai valoroasa e roua stransa chiar pe floarea Sanzienei. Aceasta intareste trupul, oasele si alunga bolile articulare. De fapt, spun unele legende, orice obiect pe care l-ai lasat de cu seara special pentru a se inroua, devine fermecat – un fel de talisman. Femeile pot folosi aceasta roua magica a florii de Sanziene mult mai eficient:  pentru a-si spori farmecul si a se marita mai repede, fetele trebuie sa se spele cu roua dimineata devreme. Si pentru femeile maritate acest ritual este benefic. Ele vor fi iubite mai abitir tot anul de sot si, drept urmare, vor fi binecuvantate cu copii sanatosi.

Prin natura ei, Sarbatoarea Sanzienelor este un cult al unei divinitati feminine nocturne, o divinitate legata de magie, dar si de sporul casei – sub toate aspectele. Este o  divinitate care le face pe femei sa se comporte mai liber decat de obicei, chiar lasand la o parte orice sfiala…

Interesant este ca sarbatoarea Sanzienelor de anul acesta, din 23 iunie 2013 incepe la numai cateva ore dupa ce se perfecteaza fenomenul de Luna Plina in Capricorn,  unde dubla conjunctie Luna -Pluton se opune celei formate din Soare-Lilith si Jupiter. Oare cat este de neobisnuita prezenta lui Lilith in acest joc? Absolut deloc intamplatoare, as zice! Pentru ca Lilith  face parte din Hekate.

Mircea Eliade vorbeste despre Diana, mentionand ca insasi numele vine de la combinatia de tranzitie catre crestinism “Sanctae Diaenae” sau “San-Diene”. Iar marele carturar Dimitrie Cantemir scrie ca ar fi vorba de Ceres (Demetra).^[4]

Cum nici una dintre variante nu ar putea sa o excluda pe cealalta, Hekate Trimorphos sau  “cea care nu poate fi denumita“ , “cea cu trei infatisari “ poate fi la inceput Diana, la maturitate Demetra, pentru ca, in final, sa fie ea insasi, Stapana noptii, Hekate.

Mai mult, Hekate era numita “Artemis a rascrucilor” – Diana a rascrucilor, si de aici asocierea  Zeitei Diana cu Sanzienele.

Cine este Dragaica? Dar Hekate?

Antichitatea greco-romana o recunoaste pe Hekate ca zeita, stapana si protectoare a magiei. Iar cum magia apartine noptii… Hekate este, pana la urma, o Diana a noptii. Sunt autori  autohtoni care considera ca Dragaica este, de fapt, una si aceeasi cu… zeita Hekate!

Ca sa intelegem de ce Hekate este venerata actualmente ca marea zeita a New Age, a religiei Wiccan, a neopaganismului,  si cum este reportata in obiceiurile greco-dacice, avem de comparat cateva detalii ale Sarbatorii  Dragaicei cu ceea ce se stie despre misterioasa divinitate traco-elena.

In mitologie, Hekate semnifica “cea care lanseaza sageti sau cea care actioneaza cum doreste”; este zeita  magiei si a vrajitoriei! Se spune ca avea trei corpuri si trei capete: leu (forta), caine (viata de apoi) si iapa (fertilitate)^[5]. Datorita aspectului ei era denumita Trivia. Statui ale zeitei cu cele trei capete erau construite la portile caselor sau la rascruci de drumuri si trecatorii ii aduceau ofrande la Luna Noua pentru a fi protejati si calauziti intr-un pas important din viata lor.

In ciuda confuziei, Dragaica nu poate fi echivalata cu Sanzienele sau cu zanele. Aproape in toate textele vechi ea este in fruntea zanelor, e cea mai frumoasa dintre ele. Se spunea ca in timpul deplasarii alaiului prin sate, Sanzienele o inconjoara pe Dragaica, ii canta si o numesc stapana lor. Daca la celelalte zane poti cunoaste unul dintre multele nume – asemeni demonilor din legendele solomonice sau enochiene – Dragaica, asemenea lui Hekate,  are un singur nume dar care nu se poate pronunta. Aveam de-a face deci cu o fiinta superioara zanelor, o zeita.

Exista legende care vorbesc chiar de nenorocirile care ii asteapta pe cei care calca pe locul unde, in noaptea Sanzienelor, acestea si Dragaica au dansat!

Sanzienele beau din apa fantanilor si o otraveau si – cine bea din acea apa “se damblageste”;  in alte surse se  precizeaza ca sarutau fetele sau flacaii in somn si acestia se umpleau de bube. Se spune ca insasi Dragaica striga oamenii la poarta, iar cine rapunde inainte de a treia chemare era lovit de o nefercire sau o boala.

In  astrologie, atributele lui Hekate (Asteroid 100) sunt mult asemanatoare cu cele ale Dragaicei din folclorul nostru si Stapana Sanzienelor!

De Dragaica (in  noaptea dintre 23-24 iunie) se spune ca se deschid portile lumii de dincolo iar mortii din neam se intorc printre rude. Hekate este cea care inchide ciclul reinvierii, alaturi de moarte si viata de dupa…

Si nu mai este nimic de adaugat in afara de faptul ca in momentul descoperirii sale, 11 iulie 1968, Hekate se afla in miscare retrograda, la gradul 15.34 Varsator, conjuncta cu Luna Neagra si in cuadratura cu Pluton.

Ca si zeita, Hekate (Dragaica  la noi) are puterea de a vindeca. Astfel, de ziua ei, aceasta vindeca bolnavii care o onoreza, mai ales copiii. Hekate este orgolioasa si razbunatoare (asemenea lui Lilith)  si nesocotirea ei sau a ritualurilor, duce exact la contrariu: oamenii se imbolnavesc, holdele si lucrarile de peste an sunt distruse, copiii sunt in pericol.

Sunt autori care afirma ca prezenta asteroidului in tema natala (intarit si de alte aspecte) poate indica o “zona  in care suntem la rascruce”^[6]. Cateodata, timpul poate parea ca sta in loc in timp ce ne orientam catre un alt mod de a fi. Ea, prin pozitia in casa si zodie, ne arata unde ne vom intalni  cu experiente de  magie si mister.

In harta natala, Asteroid 100 Hekate indica o afinitate naturala pentru practicarea magiei, vrajitoriei. Aceasta prezenta in  tema natala include, de asemenea, alternative de vindecare si momente de expresie spirituala!

Posibile cuvinte-cheie:  talente magice, interes in arte oculte, vindecare prin terapii naturale, interes marit in studierea proprietatilor terapeutice ale planetelor; studiul  naturii la un nivel spiritual, capacitati mediumice, vise profetice, intuitie.

Sursa: http://www.astrotext.ro/

“Du-te Soare, vino Lună, Sânzienele îmbună…”

Intocmai ca Pamantul, calendarul popular al romanilor se roteste dupa Soare, cel care leaga si dezleaga anotimpurile, infrunzeste si desfrunzeste codrul, reactualizeaza timpul sacru, naste fapturi mitice, acte de divinatie si propitiere, ritualuri si ceremonialuri complexe. Solstitiul de vara marcheaza apogeul drumului solar, cand astrul se afla la zenit, punctul cel mai inalt al boltei ceresti, apoi va aduce ziua de Sanziene, cand soarele joaca de bucurie pe cer imediat ce rasare, iar la amiaza incremeneste in loc, inflacarat si biruitor, stapan suprem al cerului si al pamantului.

Sanzienele sunt o sarbatoare solara, tributara focului prin facliile aprinse de feciori si rotite dupa cum merge soarele pe cer. Are loc pe 24 iunie si i se mai spune Dragaica, Ziua Soarelui sau Amutitul Cucului, pentru ca, incepand de acum si pana la echinoctiul de primavara din anul viitor, pasarea oraculara a romanilor nu va mai putea fi auzita cantand.

“Du-te soare, vino luna, Sanzienele imbuna,/ Sa le creasca floarea floare,/ Galbena, mirositoare,/ Fetele sa o adune,/ Sa le prinda in cunune…’ Sanzienele sunt zane, sanzienele sunt flori, sanzienele sunt fete-flori, ipostaze vegetale ale celor mai indragite personaje mito-folclorice de la noi.

Aflandu-se sub semnul unei tainice antropomorfizari a plantei cu acelasi nume, Sanzienele coboara pe pamant in aceasta saptamana, punand stapanire pe vazduh si in ziua de 24 iunie. Sunt zane bune iar oamenii le iubesc si nu se tem de ele. Le cheama pe nume, si le alinta in felurite chipuri: Reginele Holdelor, Doamnele Calusarilor, Mireasele, Imparatesele… In unele locuri li se spune Dragaice, insa in cea mai mare parte a tarii, Sanziene.

Despre ele se povesteste ca intensifica parfumul florilor, maresc puterea tamaduitoare a plantelor de leac, apara copiii de boli, cresc bobul graului, sporesc rodul pamantului, alunga grindina, inmultesc pasarile cerului, aduc femeilor prunci frumosi iar fetelor mari, ursitul.

 In ziua de Sanziene se joaca Dragaica, dans ritual asemanator Calusului. De data aceasta, ceata este formata exclusiv din fete, cateva imbracate in haine barbatesti, numite Dragaice, Draghicute sau Dragane. La fel ca in cazul Calusarilor, si alaiul Dragaicelor este insotit de un muzicant iar una dintre fete poarta un steag impodobit cu batice colorate, spice de grau, usturoi, pelin, flori de sanziene si alte plante magice. Acest cortegiu ceremonial strabate ulitele satului, formand un brau simbolic, protector si fertilizator, ce cuprinde intreaga comunitate. In unele sate, fetele aveau si coase, vestind ca e vremea cositului, ca plantele si-au incheiat drumul, au fost samanta, au germinat, au crescut, s-au inmultit iar acum urmeaza sa moara. In alte locuri, cea mai frumoasa fata se alege Dragaica, se impodobeste cu spice de grau si cu flori de sanziene ca o mireasa, dupa care, insotita de alaiul sau, cutreiera holdele, campurile si satele intr-un extraordinar parcurs ritualic, aducator de belsug si fertilitate, reminiscenta a unui stravechi cult agrar cu puternica simbolistica nuptiala.

Sursa: http://jurnalul.ro

http://danielroxin.blogspot.ro

Adevărul Despre Sărbătoarea Sânzienelor în Tradiţia Creştină

Avem în tradiţia românească numeroase sărbători de natură religioasă, fiecare cu data şi semnificaţia ei. 24 iunie este ziua cunoscută sub numele de Sânziene, Drăgaica sau Amuţitul Cucului. Această zi are şi un caracter predictibil din punct de vedere meteorologic. Se spune că în anul în care cucul încetează să mai cânte în perioada Sânzienelor va fi secetă.

Florile de Sânziene şi tradiţiile păgâne

Interesant de menţionat este faptul că această sărbătoare a fost instituită la data de 24 iunie pentru a anula alte sărbători de cartacter păgân. Amintim aici în special festivităţile de tip agricol dedicate solstiţiului de vară. Studiind izvoarele folclorice aflăm că Sânzienele sunt o sărbătoare inpirată şi închinată cultului Zeiţei Silvestra, denumită şi Sancta Diana. Florile de sânzâiene au fost de la început asociate cu figuri divine antropomorfe. Potrivit calendarului popular, Sânzienele sunt văzute ca nişte femei frumoase sau ca nişte divinităţi oculte care slujesc soarelui. Ele mai sunt descrise în anumite zone ale ţării ca fiinţe misterioase care umblă munţi în noaptea de 23 spre 24 iunie. Se spune despre sânzienele că aduc belşug şi bunăstare, iar despre Rusalii că aduc numai lucruri rele. În anumite locuri, ţăranii români cinsteau această dată ca fiind cea mai prielnică pentru culegerea plantelor medicinale.

Sursă Imagine: cammely.wordpress.com

Sărbătoarea Sânzâienelor este o sărbătoare creştină

Alăturarea sărbătorii naşterii lui Ioan Botezătorul cu aceste credinţe popular păgâne este aşadar total nepotrivită. Avem aici de-a face cu două evenimente total diferite în semnificaţie şi cult. Una este de natură creştină, iar cealaltă de natură păgânească, ocultă. Bucovina şi Moldova sunt astăzi două din puţinele regiuni în care ziua de 24 iunie are un aspect religios. Este data bisericească la care desfăşoară procesiunea scoaterii moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

În Biserica Ortodoxă, această sărbătoare omagiază naşterea lui Ioan Botezătorul, în popor pomenită ca „Drăgaica”. Este important de reţinut că în ceea ce-i priveşte pe sfinţi, ziua de sărbătorire a lor este de fapt data morţii şi nu a naşterii. Cu totul exceptională este pomenirea naşterii Sfântului Ioan Botezătorului şi a Fecioarei Maria, Maica Domnului. Aceste două personalităţi sunt singurele care beneficiază de o asemenea sărbătorire. Ambii au avut şi au în continuare un rol decisiv în mântuirea noastră, şi naşterea lor reprezintă pentru noi un prilej de bucurie sfântă, un dar de la Dumnezeu. Pe lângă toate acestea, Maica Domnului şi Ioan Botezătorul sunt omagiaţi şi cu ocazia zămislirii lor sau a altor evenimente importante legate de viaţa lor, a Mântuitorului şi implicit a noastră. În acest caz, amintim despre sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul sau Aflarea Capului acestuia.

Sursă Imagine: www.razbointrucuvant.ro

Sfântul Ioan Botezătorul este cel care stă de-a stânga lui Iisus Hristos în ceruri. Potrivit spuselor Mântuitorului, Sf. Ioan Botezătorul este cel mai mare om născut din femeie. El se află atât de aproape de Iisus lângă scaunul Său de domnie datorită personalităţii şi vieţii sale excepţionale. Ioan Botezătorul face rugăciuni către Mântuitorul Iisus Hristos pentru noi toţi în chip neîncetat, întocmai ca Maica Domnului. Sărbătorim naşterea lui mai ales pentru că acest eveniment este consemnat în chip detaliat în Sfânta Scriptură, la Evanghelistul Luca. Ioan Botezătorul s-a născut cu şase luni înaintea lui Iisus, de aceea i se şi spune „Înaintemergătorul”. El este cel care propovăduieşte pe Domnul şi cel care face netede cărările Lui.

Sursa: http://lataifas.ro
Articol semnalat pe mail

Tradiţii şi superstiţii de SÂNZIENE

SÂNZIENELE sunt sărbătorite pe 24 iunie, ziua în care se face pomenirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută și sub denumirea de "Cap de vară”, pentru că soarele ajunge la apogeu.

SÂNZIENELE plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, tămăduiesc bolnavii și apăra semănăturile de grindină. 

  

În ajunul SÂNZIENELOR, pe 23 iunie, fetele culegeau de pe câmp flori de SÂNZIENE și împleteau cununi pe care le aruncau peste case. Seara, se întâlnesc fetele care vor să se mărite cu flăcăii care doresc să se însoare. Băieții fac ruguri, aprind făclii și le învârtesc în sensul mișcării soarelui, strigând: Dacă acestea se agățau de horn, era semn că se apropie cununia. Cei în vârstă aruncau coronițe peste casă, pentru a află când vor muri. Se credea că atunci când coroniță va cădea de pe acoperiș, moartea este aproape.

  

Fetele își pun flori de Sânziene neîmpletite sub căpătâi. În acea noapte, ele își vor visă ursitul. Dacă cununa va fi purtată în păr sau în sân (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atrăgătoare și drăgostoase. Înainte de răsăritul soarelui, fețele și flăcăii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate în coarnele vitelor. Dacă gingașă coroniță se oprește în cornul unei vite tinere, fata se va mărită după un tânăr, iar dacă se oprește în cornul viței bătrâne, ursitul va fi om în vârstă. 

Sursa:  REALITATEA.NET

Legende si datini de Sanziene la daco-romani – Seara de povesti

Dragi prieteni,

Va invitam la un ceai aromat sa ne cunoastem stramosii prin povestea nemuritoare a sangelui din care ne tragem, spusa de legendele vii ce traiesc in grai. Viata Dacilor vesnici ne va fi dezvaluita in legendele aduse de un povestitor autentic

Legende si datini de Sanziene la daco-romani

- seara de povesti cu Vasile Titu din Sarmisegetuza

Miercuri, 20 Iunie 2012, ora 19,00

Despre Vasile:

“Ma numesc Vasile Titu, pentru cei ce ma cunosc – Vasile Sarmi, un om al locului de la Sarmisegetuza Regia si te astept cu inima deschisa la gazda noastra Ceainaria Serendipity.”

Povestea noastra poate incepe si cu “a fost odata”, insa povestea noastra se continua.

Dacii erau ultimul popor care avea, la nivel de masă, constiintă spirituală, ei stiind că sunt fiinte spirituale, nemuritoare, aflate în planul fizic într-un corp fizic. Scopul lor era mentinerea si transmiterea constiintei spirituale a poporului dac, intretinerea sentimentului de fiinta spirituala in fiecare dac si a credintei in nemurire.

Despre Vasile Titu:

Vasile Titu, singurul ghid al cetatii Sarmisegetuza a fost invitatul special in SERIA DIALOGURI CU MENTORI pentru copiii cu abilitati inalte! Vasile a copilarit printre cadranele solare antice si a invatat totul despre cetatile si Muntii Orastiei si viata ce au avut-o dacii pe genunchii lui Constantin Daicoviciu, marele arheolog si istoric care a depus o munca sustinuta de cercetare dedicata aproape exclusiv istoriei Daciei dinainte si dupa cucerirea romana. Cum s-a intamplat? Ei bine, profesorul Daicoviciu, in timpul lucrarilor sale de zeci de ani de cercetari arheologice in zona, a fost gazduit de matusa sa, in Muntii Orastiei, pe un munte cu o priveliste rapitoare si, copil fiind, atat de mult i-a placut de profesor si de povestile lui despre daci, incat a ramas sa-i uceniceasca si a copilarit la matusa lui. Vasile are capacitatea de a-ti trezi intelegerea pentru viata strabunilor. Dar nu ca din carti, ci din viata traita. Veti afla lucruri inedite care va vor apropia de sufletul vostru vechi, al strabunilor, pe care speram sa invatam sa-l iubim.

Dupa seria de intâlniri coordonate de jurnalistul freelancer Paul Dumitru in 2010 -2011, cu scopul de a îi familiariza pe copiii cu abilitati inalte cu dialogul cu personalităti autentice si modele de comportament in viată, cu succes social, profesional sau uman, Vasile a mai fost invitat sa sustina si cateva seminarii in Bucuresti la Ceainaria Serendipity in 2011.

Taxa de participare la seara de povesti este 40 lei.

***

Pentru rezervari asteptam mailurile voastre la: events@serendipity-tea.ro

Spatiul este limitat, astfel ca vom confirma rezervarile in ordinea primirii acestora. In cazul unui numar mai mare de solicitari, vom programa o urmatoare editie a acestui seminar. Va multumim pentru intelegere!

Sursa: http://www.serendipity-tea.ro

Sursa: http://daniilgaucan.wordpress.com

Tainele Sanzienelor

"Unii spun ca in noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea inteleg cum s-ar putea deschide, dar asa se spune: ca in noaptea de Sanziene se deschid cerurile. Probabil ca se deschid numai pentru cei care stiu cum sa le priveasca..." (Mircea Eliade, Noaptea de Sanziene)

Pe data de 21 iunie este momentul solstitiului de vara, ce marcheaza inceputul verii astronomice in emisfera nordica, aceasta zi fiind cea mai lunga din an, urmata de cea mai scurta noapte a anului. Din cele mai vechi timpuri, in preajma acestui eveniment astronomic, in mai toate colturile lumii, diverse popoare sarbatoresc atotputernicia Soarelui.
Celebrarile si traditiile europene legate de solstitiul de vara isi gasesc originile inca din perioada precrestina. Unele popoare tin aceste ritualuri pe data de 21 iunie, chiar daca in unele zone ale globului aceasta nu este cea mai lunga zi, iar altele pe 24 iunie, ziua solstitiului din antichitatea

Imperiului Roman. Desi la origine este o sarbatoare pagana, in crestinism, in ziua de 24 iunie, atat Biserica Ortodoxa, cat si cea Catolica si chiar Protestanta praznuiesc nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Nu intamplator, pe masura ce crestinismul s-a raspandit tot mai mult, sarbatoarea pagana a Sanzienelor a inceput sa se contopeasca cu cea crestina. Astfel, nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, cel numit in cartile religioase "Luceafarul" sau "Inaintemergatorul", pregateste venirea Mantuitorului, cea a lui Iisus Hristos, asa cum noaptea solstitiului de vara marcheaza inceputul verii, al "nasterii" Soarelui.

Solstitiul de vara in jurul lumii

Bulgaria, 24 iunie, Enyovden

Pe 24 iunie, bulgarii celebreaza sarbatoarea numita Enyovden. In folclorul bulgar, se spune ca in dimineata acestei zile, cand soarele rasare, el "face cu ochiul" oamenilor, le zambeste si danseaza pe cer. Oricine vede acest rasarit va fi sanatos tot anul.

Croatia, 23 iunie, Ivanje

In Croatia, pe 23 iunie se sarbatoreste, mai ales in mediul rural, Ivanje. Ivan este denumirea slava pentru Ioan. Conform traditiei, pe malurile apelor se fac focuri de tabara, iar tinerii se intrec in a sari peste ele. Initial, aceste focuri se faceau pentru a alunga spiritele si duhurile rele.

Finlanda, 20-26 iunie, Juhannus

In jurul anilor 1300, in Finlanda, sarbatoarea solstitiului de vara era numita Ukon juhla, de la Ukko, in mitologia finlandeza zeul cerului si al vremii. Dupa ce sarbatoarea s-a transformat intr-una crestina, ea este cunoscuta ca Juhannus (Ioan in finlandeza). Aceasta se tine in sambata din saptamana 20-26 iunie. Si in Finlanda se fac focuri pe lacuri sau pe mare, pentru a indeparta spiritele intunericului. In folclorul finlandez, aceasta noapte este foarte puternica, benefica pentru fecioarele ce sunt in cautare de pretendenti sau pentru femeile maritate ce vor sa ramana insarcinate. Datorita pozitiei geografice a Finlandei, in jurul Cercului Polar de Nord, aceasta noapte "alba" este foarte scurta sau chiar inexistenta.

Italia, 21-24 iunie, San Giovanni Battista

In Italia, sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul a fost celebrata la Florenta inca din perioada renascentista. Festivalurile dureaza si in zilele noastre, ca si atunci, 3 zile. Sarbatorile verii au loc in Genova, Florenta si Torino, Sfantul Ioan Botezatorul fiind patronul acestor orase. In piatetele din centrul oraselor se organizeaza focuri de tabara si se lanseaza artificii, oamenii danseaza, canta si petrec timp de 3 nopti.

Romania, 24 iunie, Sanzienele sau Dragaica

Denumirea de "sanziene" impleteste trei elemente strans legate intre ele. Primul se refera la zanele, de obicei bune, active in noaptea de 23 spre 24 iunie, adica noaptea Sanzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce infloresc in preajma zilei de 24 iunie, flori avand importante atribute magice. Ultimul element vizeaza chiar sarbatoarea de pe 24 iunie, sarbatoare numita, mai ales in sudul Romaniei, si Dragaica.

�

In folclorul romanesc, Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc indeosebi prin paduri sau pe campii si colinda nevazute de ochiul profan. La origine, cuvantul este format din alaturarea "san" (sfant) si "zana". Sunt socotite zane ale campului, dand puteri deosebite florilor si buruienilor, astfel incat acestea, in preajma sarbatorii de pe 24 iunie, devin plante de leac.
In ajun de Sanziene, seara, fetele de maritat si flacaii se intalnesc. Baietii construiesc ruguri, aprind faclii si le invart in sensul miscarii soarelui, strigand:"Du-te, Soare, vino, Luna/ Sanzienele imbuna,/ Sa le creasca floarea - floare,/ Galbena, mirositoare,/ Fetele sa le adune,/ Sa le prinda in cunune,/ Sa puna la palarie,/ Floare pentru cununie,/ Babele sa le rosteasca,/ Pana-n toamna sa nunteasca."
Sarbatoarea Sanzienelor era pentru tinerele fete si un prilej de a afla cand si cu cine se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, si cele ale fetelor, in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca coronitele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, cel ursit mai trebuie asteptat.
In noaptea ce urmeaza, femeile maritate pornesc spre locuri stiute doar de ele, pentru a aduna ierburi de leac si descantece. Se spune ca in aceasta noapte zanele umbla pe pamant si impart rod holdelor, dar si femeilor casatorite, inmultesc animalele, vindeca bolile, apara recoltele de grindina sau alte napaste venite din ceruri.
In acelasi timp, magia isi "celebreaza" stravechile ritualuri ale noptii. Vrajitorii si magicienii cei mai iscusiti folosesc, in aceste ore intunecate, incantatii, adevarate chei tainice pentru a deschide portile dintre noi si celelalte lumi paralele, parasind limitele timpului "profan", accesibil oricui, pentru a pasi in dimensiunea timpului "sacru", nepamantean, care permite accesul la miraculos si magic, in toate sensurile lor.



Padurea Baciu

Despre Padurea Baciu din zona Clujului se povestesc multe lucruri misterioase. Unii spun ca in padure exista o zona magnetica, unde nu creste iarba si nici alte plante, iar arborii sunt contorsionati parca in "chinurile facerii". Pare-se ca aici vegheaza niste fapturi care adancesc de-a binelea misterul. Caci, desi nu se vad cu ochiul liber, apar in fotografiile pe care le fac turistii.
Zice-se ca padurea are un spirit al ei, un spirit care trebuie respectat si care nu trebuie provocat sau invadat abuziv. Este un loc imprevizibil, care poate sa uimeasca, dar poate sa si sperie. Multi care au fost acolo povestesc despre o chemare neomeneasca, ce inca ii atrage catre inima padurii. Aceste forte ale padurii se dezlantuie cu precadere in noaptea de Sanziene.
In urma cu cativa ani, am colindat din sat in sat, prin mai toata comuna Baciu, in cautarea unor raspunsuri. Localnicii se cam feresc sa vorbeasca deschis despre misterele padurii si despre noaptea de Sanziene. Aici superstitiile sunt inca bine inradacinate, iar oamenii tematori.
Badea Gheorghe din Suceagu, comuna Baciu, este un barbat darz si greu de clintit din convingerile sale. In varsta de 83 de ani, "Badita", cum ii spun vecinii, a vazut multe la viata lui

�

"No, d'apoi ce vrei sa cunosti dumneata ii greu de aflat... Io ti-oi spune niscaiva povesti, numa' sa nu zica lumea ca mi-s zalud. Badea Ion, de colo, de pasta dealu' acela, mi-o fo pretin bun, o fost barbat cinas (frumos). Eram flacai pe atunci si curiozitatea era mare; padurea asta blestemata ne atragea pe toti. Auzisem din batrani ca in noaptea de Sanziene umbla zanele prin padure despuiate si joaca hora. Ion o venit la mine sa merem impreuna noaptea, la padure. Numa' eu nu am vrut asa ceva, mi-era frica ca Sanzienele imi pocesc gura. Asa se zicea, ca daca te intalnesti cu Sanzienele noaptea, iti stramba gura, de nu mai poti a scoate o vorba. Si Ion s-o dus singur, o umblat el toata padurea si, asa-mi pare, ca a ajuns la legheleu (camp). In Poiana Rotunda, cum ii zice amu, se adunau Sanzienele, jucau si strangeau flori. Nu oi sti sa-ti spun ce o putut sa se preintample acolo, numa' a doua zi, Ion nu mai era om! O trecut pe langa casa mea in zorii diminetii, merea incetu, avea ochii rataciti, parca era bolund (nebun). L-am strigat, dar nu m-o auzit, m-am dus la el, l-am luat de camasa si l-am scuturat. Nu auzea si nici nu vedea. Avea parul alb, alb, in cap. Ce s-o fi petrecut cu bietu' Ion in noaptea aceea, eu n-as putea a-ti zice, numa' de atunci e mut, bolund si l-a parasit si femeia!"
Sanzienele, aceste entitati spirituale care aduc atatea beneficii, daca sunt deranjate in ritualurile lor nocturne, pot abate asupra curiosilor multe nenorociri. Si daca incearca cineva sa le pacaleasca. Iubeste-le, dar nu le trada. Nu te vor ierta niciodata.

• Natasa Galche

http://www.formula-as.ro/2010/924/enigme-16/tainele-sanzienelor-12599