Cum i-a păcălit Vladimir Putin pe americani

Rusia a reuşit să anexeze Crimeea într-un timp-record şi, oarecum, pe neaşteptate, mascând mesajele radio şi punând la cale o manevră de inducere în eroare a americanilor la graniţa cu Ucraina, scrie „Wall Street Journal“.

Potrivit publicaţiei, Moscova a îngreunat strângerea de informaţii secrete legate de operaţiunea în curs de pregătire în Crimeea, în aşa fel încât serviciile speciale americane au fost incapabile să prezinte Administraţiei Obama o analiză tactică suficient de exactă. Potrivit cotidianului, sateliţii americani de spionaj au reperat o „concentrare de trupe ruseşti la distanţa de atac”, dar „interceptările” telefonice dintre liderii ruşi, comandanţi sau soldaţi nu au confirmat bănuielile. Potrivit unui înalt funcţionar american, citat sub anonimat de WSJ, Rusia a reuşit să ascundă întreaga operaţiune ţinând cont de specificul modului de lucru al serviciilor speciale americane. „Deşi am primit un avertisment, nu am dispus de suficiente date pentru a înţelege ce anume se întâmplă”, a spun oficialul american. WSJ susţine că primele date legate de intenţiile lui Putin vizavi de Crimeea, analiştii şi diplomaţii americani le-au primit încă din decembrie 2013. Comandamentul armatei a cerut Pentagonului să intensifice operaţiunea de monitorizare a bazelor ruseşti din Crimeea, dar nu au constatat nimic ieşit din comun. În 18 februarie, spionajul american a început să ia în serios varianta unui amestec militar al Moscovei în cazul „unei schimbări radicale a puterii” în Ucraina. Suspiciunile s-au intensificat în 25 februarie, cu patru zile înainte de „cucerirea” Crimeei, când ataşatul militar al SUA la Moscova a fost informat despre exerciţii inopinate ale trupelor ruse din mai multe districte ale Rusiei.  Când Washingtonul a aflat că „militarii ruşi ocupă puncte strategice în Crimeea”, pe Clădirea Parlamentului din Simferopol flutura deja stegul Rusiei, mai scrie WSJ. Ocuparea Crimeei, efectul complexului imperialist Mulţi analişti au pus acţiunile lui Vladimir Putin pe seama unui complex imperialist şi pe seama unui lider care tânjeşte să reconstruiască URSS. Dovezile, atât cât există, ne arată mai degrabă faptul că anexarea Crimeei este un gest de reacţie impulsiv şi administrat ad-hoc. Parte din problemă este reprezentată de situaţia haotică din Ucraina şi de faptul că Moscova a pierdut, de facto, orice posibilitate de influenţă politică a procesului decizional ucrainean, scrie „The Guardian“. Foşti consilieri de la Kremlin spun că Putin ar fi crezut că fără o intervenţie clară în Ucraina nimeni nu ar mai fi privit Rusia ca mare putere vreodată. Alte persoane din anturajul de la Kremlin afirmă că decizia de a anexa Crimeea ar fi fost luată cu foarte puţin timp în urmă şi ar fi fost motivată de doi factori.  Primul ar fi fost presiunea liderilor din Crimeea care nu au vrut să ajungă un fel de Abhazia. Iar al doilea ar fi fost chiar Occidentul, care nu a vrut să audă de vreun compromis. Nu în ultimul rând, ar fi nemulţumirea lui Putin faţă de actuala ordine internaţională. Raţionamentul lui ar fost „noi credem că voi (Occidentul) încălcaţi dreptul internaţional, aşa că îl vom încălca şi noi”.


Documentul ce dezvăluie planul liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, de ocupare a Ucrainei, elaborat de Consiliul Naţional de Securitate din Rusia încă în timpul protestelor de pe Euromaidan din Kiev, a ajuns în presa din Ucraina.

Un procuror din Doneţk, care a refuzat să fie numit din motive de siguranţă personală, a declarat pentru publicaţia americană Daily Beast că huliganii locali care operează în rândul protestele pro-ruse din estul Ucrainei, se conformează direct instrucţiunilor primite de la grupările de crimă organizată strânse legate de Kremlin.

Discursul preşedintelui Federaţiei Ruse Vladimir Putin, în faţa camerelor reunite ale parlamentului rus şi a reprezentanţilor unităţii teritorial-administrative ucrainene Republica Autonomă Crimeea, a dat startul procesului de anexare a Crimeii la Rusia.

Anunţul comandantului suprem al forţelor NATO despre riscul unei intervenţii militare ruse în Transnistria a crescut îngrijorarea cu privire la faptul că Moldova ar putea deveni următoarea „victimă“ a Moscovei. Cristian Unteanu, şi Victoria Bucătaru, coordonator de programe la Asociaţia pentru Politică Externă din Chişinău, au comentat ameninţările iminente la adresa securităţii regionale, într-o nouă ediţie Adevărul Live.

Excepţionalismul rusesc a generat abordări care fac astăzi Rusia să ignore atât vecinii, partenerii şi alte puteri ale lumii, cât şi propriile ei obligaţii internaţionale, asumate de bună voie.

Sursa:http://adevarul.ro/

CRIZA DIN CRIMEEA. Care este riscul unui război în Ucraina şi cum se repetă istoria Georgiei şi Transnistriei

După ce ucrainenii de pe Euromaidanul din Kiev au reuşit să răstoarne regimul pro-rus al lui Viktor Ianukovici, centrul crizei din Ucraina s-a mutat de câteva zile în sudul ţării, în Peninsula Crimeea, unde autorităţile cu autonomie sporită faţă de Kiev cer sprijinul Rusiei, iar pe străzi patrulează deja trupe militare ruseşti. Temerile comunităţii internaţionale şi ale publicului s-au mutat acum de la un război civil în Ucraina la un conflict internaţional cu Rusia, Kievul aducând în discuţie chiar Memorandumul de la Budapesta, semnat în 1994, prin care SUA, Marea Britanie, Rusia şi Ucraina ar putea fi atrase în război deschis, dacă suveranitatea teritorială a Ucrainei este încălcată. Totuşi, scenariul cel mai probabil şi pe care mişcările Rusiei în Crimeea îl dovedesc pus deja în aplicare nu este cel al unui război deschis sau al unei anexări pe faţă a Crimeei. Putin şi Moscova aplică tactica pe care o cunosc prea bine din Georgia anului 2008, dar şi din vechiul conflict al Transnistriei, din 1992: o “ocupaţie blândă”, cerută din interior, eventual ca urmare a creării artificiale a unui conflict intern în Crimeea. Paradoxal, ca şi în trecut, reacţiile internaţionale nu ţin pasul cu Moscova, unde Parlamentul a aprobat deja trimiterea de trupe militare în Crimeea.

În ultimele două zile se vorbeşte despre o invazie armată a Rusiei în Peninsula Crimeea, iar temerile comunităţii internaţionale şi ale publicului se concentrează pe scenariul unui război deschis între Rusia şi Ucraina, în care ar putea fi atrase şi alte mari puteri precum SUA sau Marea Britanie, dar şi pe scenariul anexării Crimeei de către Rusia. Toate semnalele de până acum arată însă că aceste lucruri nu se vor întâmpla şi că istoria se repetă, după modelul Georgiei şi Transnistriei, adică Rusia trimite trupe militare în zonă, sub pretextul că menţin ordinea şi apără interesele etnicilor ruşi şi ale Armatei ruseşti, creând astfel premisele unei separări de facto a Crimeei faţă de Ucraina şi presiunea unui răspuns armat, în cazul unor provocări.

Armata şi serviciile de securitate ale Ucrainei sunt în alertă maximă încă de vineri, după ce Rusia a trimis în Crimeea aproximativ 6.000 de militari şi elicoptere de atac, conform estimărilor de la Kiev, care acuză o “invazie armată”. Dacă iniţial persoane înarmate până în dinţi cu echipament militar de ultimă generaţie, dar fără niciun însemn de identificare pe uniforme, preluaseră controlul asupra a două aeroporturi din Simferopol, capitala Crimeei, sâmbătă lucrurile au devenit clare: militari ruşi care aparţin de baza navală de la Sevastopol, unde se află Flota Mării Negre a Rusiei, au preluat paza la clădiri guvernamentale din Crimeea şi patrulează pe străzi, lucru confirmat chiar de noul guvernator pro-rus al Crimeei, Serghei Aksionov, numit în funcţie de parlamentul regional în urmă cu două zile, pentru a-l înlocui pe fostul guvernator rămas fidel Kievului.

De altfel, noul guvernator al Crimeei, Aksionov, are controlul asupra armatei şi a forţelor de ordine ucrainene din peninsulă, însă a cerut ajutor Moscovei, prin telefon, pentru a “restabili pacea şi ordinea”. Putin a anunţat sâmbătă că nu poate ignora acest apel “de asistenţă”.

Totodată, în Crimeea dar şi în regiunile puternic pro-ruse, precum Doneţk sau Harkov, au avut loc sâmbătă demonstraţii împotriva autorităţilor din Kiev şi au fost arborate steaguri ruseşti.

Astfel, preşedintele rus Vladimir Putin se pune la adăpost în faţa comunităţii internaţionale pentru trimiterea de trupe militare suplimentare în Crimeea: în regiune populaţia este majoritar rusă, aflată într-un cvasi-conflict interetnic cu ucrainenii şi tătarii care susţin Euromaidanul, autorităţile i-au cerut sprijinul, iar flota navală de la Sevastopol şi instalaţiile militare ruseşti trebuie păzite de eventuale atacuri. Mai mult, Putin a asigurat comunitatea internaţională că mişcările de trupe din zonă sunt justificate şi de un exerciţiu militar în Marea Neagră, care ar fi fost programat dinainte să izbucnească conflictul în Ucraina.

Exact de aceste scuze s-a servit sâmbătă după-amiază Vladimir Putin, când a cerut acordul Parlamentului de la Moscova pentru a trimite oficial trupe militare în Crimeea: “În contextul situaţiei extraordinare din Ucraina, a ameninţării vieţilor cetăţenilor Federaţiei Ruse, a compatrioţilor noştri, şi a personalului forţelor armate ale Federaţiei Ruse pe teritoriul ucrainean (în Republica Autonomă Crimeea), trimit o propunere pentru folosirea forţelor armate ale Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei, până la normalizarea situaţiei socio-politico din această ţară”. Acordul a fost ratificat rapid de către Parlament, însă nu este clar dacă Putin îl va pune în aplicare imediat, sau îl foloseşte mai degrabă ca pe o sperietoare.

Povestea Georgiei şi Transnistriei se repetă în Crimeea

Mai mult sau mai puţin, acesta a fost scenariul şi în Georgia sau Transnistria, la care s-au adăugat conflicte armate sângeroase, de scurtă durată, care deocamdată nu au apărut în Crimeea. În 2008, regiunile pro-ruse ale Georgiei – Abhazia şi Osetia de Sud, s-au separat de facto de Tbilisi, după un război de 5 zile în care Georgia a fost cât pe ce să fie ocupată pe de-a întregul de armata Rusiei. Regiuni cu populaţie rusească majoritară ca şi în Crimeea, cu trupe ruseşti de “menţinere a păcii” staţionate în zonă, chemate de autorităţile regionale, autorităţi care se aflau în conflict deschis cu administraţia centrală condusă de preşedintele pro-european Mihail Saakaşvili, Abhazia şi Osetia de Sud mai încercaseră separarea de Georgia, fără succes.

Au reuşit în august 2008, când Saakaşvili a căzut în plasa provocărilor armate lansate de Rusia în Osetia şi a răspuns de asemenea armat, sub pretextul că îşi apără populaţia. A fost exact scuza necesară pentru o invazie armată de proporţii a Rusiei în Georgia, ale cărei tancuri au ajuns să bombardeze chiar capitala Tbilisi, într-un mini-război de cinci zile la capătul căruia Georgia a fost cât pe ce să devină regiune rusească. Rezultatul: Georgia a pierdut de facto 20% din teritoriu, Abhazia şi Osetia de Sud sunt regiuni autonome nerecunoscute internaţional decât de Rusia şi de alte câteva state prietene, cu armată rusească pe teritoriul lor, chiar dacă nu au fost anexate oficial şi deschis de către Rusia.

În Transnistria, regiune cu grad sporit de autonomie faţă de Republica Moldova, a avut loc într-o oarecare măsură aceeaşi poveste. În 1990, după repetate conflicte între etnicii ruşi mutaţi în zonă de orânduirea sovietică, şi nou înfiinţatele autorităţi ale Republicii Moldova, a izbucnit războiul, la care au intervenit şi cazaci din Ucraina şi Rusia. După 2 ani de conflict, Rusia a intervenit armat, sub pretextul că îşi protejează populaţia rusă din zonă, şi a pus la respect armata firavă a Republicii Moldova. Trupele ruseşti de “menţinere a păcii” se află şi în prezent în Transnistria, regiune care şi-a auto-proclamat independenţa faţă de Moldova şi care trăieşte finanţată de Rusia şi cu armată rusească pe teritoriul ei, devenind astfel de facto o regiune rusească, chiar dacă oficial este un stat independent, cu autorităţi proprii, chit că nerecunoscute de comunitatea internaţională.

“Acesta ar putea fi modelul pe care preşedintele rus Vladimir Putin îl are în minte în ce priveşte Crimeea. O Crimee teoretic independentă, dar dependentă de Moscova, ar satisface interesele ruseşti. Pe plan internaţional, Moscova ar putea pretinde că nu a anexat Crimeea, însă naţionalismul rusesc, adică sentimentul puternic că Crimeea este o parte integrantă a Mamei Rusii, ar fi satisfăcut. Iar semnificaţia geopolitică a Crimeei, inclusiv rolul ei de gazdă a formidabilei flote ruseşti din Marea Neagră, va fi de asemenea păstrat de Moscova”, arată o analiză Foreign Policy.

Saakaşvili aminteşte de lecţia Georgiei: Putin va încerca să creeze un conflict, apoi se va oferi să restaureze ordinea

Fostul preşedinte al Georgiei Mihail Saakaşvili, marea speranţă a Vestului la Marea Neagră, în coasta Rusiei, care a eşuat lamentabil în urma războiului din 2008 şi care a pierdut sprijinul partenerilor occidentali, avertizează că scenariul războiului de 5 zile din Georgia tinde să se repete în Crimeea, conform unui interviu din Wall Street Journal.

“Ce vrea Putin aici? Haos. Are şanse bune acum să rupă Ucraina. Se îndreaptă către un conflict la scară mare. Un mare, mare conflict intern. Va provoca agitaţie în unele regiuni din Ucraina. Este un moment crucial. Rusia va încerca să balcanizeze Ucraina”, spune Saakaşvili.

El crede că, la fel ca în Georgia, Rusia va încerca să provoace o ciocnire în Crimeea şi apoi se va oferi să restaureze ordinea. Cu toate acestea, el nu crede într-o ciocnire directă cu armata Ucrainei, care este o putere. “Nu e ca în Georgia. Putin vrea să fie în acelaşi timp un aducător de pace şi un agitator. A reuşit destul de bine în Siria”, mai spune georgianul, referindu-se la faptul că Rusia a protejat cu vehemenţă regimul lui Bashar al Assad, iar în acelaşi timp s-a oferit să medieze conflictul din Siria.

De ce nu se va ajunge la război deschis: gazul, armata ucraineană şi Memorandumul de la Budapesta

Faptul că Rusia nu se pregăteşte de o invazie militară sau de un război deschis în Crimeea este confirmat şi de serviciile de spionaj ale SUA, conform Daily Beast (site asociat cu Newsweek). Americanii spuneau vineri că, din informaţiile din teren, nu se confirmă faptul că ruşii se pregătesc de un atac militar.
Alte două argumente împotriva unui război declanşat de Rusia în Ucraina sunt aduse în Foreign Affairs de Kimberly Marten, profesoară de ştiinţe politice la Columbia University: gazul rusesc care curge spre Occident prin Ucraina şi faptul că Putin nu îşi permite o ciocnire frontală cu armata ucraineană, o forţă considerabilă în regiune, care colaborează frecvent cu NATO.

Rusia a folosit gazul natural ca pe o armă împotriva Ucrainei, dar şi a statelor europene care se aprovizionează de la Gazprom. Cu două ocazii, ruşii au tăiat gazul invocând faptul că Ucraina nu îşi plăteşte datoriile la facturi, lucru care a pus o presiune imensă şi pe Europa. Însă acum Rusia nu îşi mai permite acest lucru, consideră Marten, pentru că Europa a început de câţiva ani să ia măsuri accelerate de distanţare faţă de dependenţa de gazul rusesc – în prezent importă doar o treime din necesar din Rusia, iar economia Rusiei nu merge deloc bine, gazul fiind una dintre cele mai importante surse de venit pentru Moscova. “Cu alte cuvinte, nu este deloc timpul pentru ca Gazprom să pună embargou pe gazul din Ucraina şi să rişte să enerveze Europa”.

Totuşi, Gazprom a anunţat sâmbătă că are de gând să elimine tarifele preferenţiale la gaze pentru Ucraina, din cauza datoriilor mari pe care le are – 1,55 miliarde de dolari în 2013. Preţul pe care Ucraina îl plăteşte Gazprom este de 268 de dolari la mia de metri cubi, după o reducere substanţială în decembrie 2013, de la 400 de dolari, ca urmare a faptului că Ianukovici a renunţat la semnarea acordului cu UE.

O ciocnire frontală cu armata ucraineană nu este de asemenea de dorit la Moscova. Capii armatei ucrainene sunt în relaţii bune cu NATO, câteva sute de ofiţeri au fost şcoliţi la NATO, iar per total armata ucraineană reprezintă o forţă redutabilă.

Mai mult, având în vedere că Ucraina este împărţită în regiuni aproape monocolore în ce priveşte simpatiile politice – fie majoritar pro-ruse, fie majoritar anti-ruse, iar în Crimeea ruşii reprezintă doar în jur de 60% din populaţie, restul fiind ucraineni şi tătari profund anti-ruşi, o anexare pe faţă a Crimeei la Rusia nu ar putea fi justificată. Ar da naştere la efecte de necontrolat în celelalte provincii pro-ruse din Ucraina, ba chiar ar putea crea fricţiuni cu China, în Siberia, conform unei analize a lui Timothy Snyder, care arată că chinezii sunt cu ochii pe politica rusă de respectare a frontierelor.

De asemenea, Putin nu îşi permite un război deschis cu Ucraina în Crimeea şi nici o anexare a Crimeei la Rusia şi din cauza unui tratat internaţional la care este parte, alături de SUA şi Marea Britanie: Memorandumul de la Budapesta. În 1994, Rusia, Ucraina, SUA şi Marea Britanie s-au înţeles în ce priveşte predarea arsenalului nuclear al Ucrainei către Rusia, cu câteva condiţii, printre care se numără şi garantarea suveranităţii teritoriale a Ucrainei de către celelalte trei puteri. Dacă acest tratat ar fi încălcat pe faţă, printr-un eventual război deschis, în conflict ar fi atrase şi SUA şi Marea Britanie, ceea ce ar duce la implicarea NATO, conforma pactului nord-atlantic, iar Rusia nu îşi permite să provoace un conflict militar de asemenea dimensiuni.

Memorandumul prevede că SUA, Rusia şi Marea Britanie “reafirmă promisiunea faţă de Ucraina, de a respecta independenţa şi suveranitatea şi graniţele existente ale Ucrainei”. De asemenea, cele trei puteri, inclusiv Rusia, “reafirmă obligaţia de a se abţine de la ameninţări sau folosirea forţei împotriva integrităţii teritoriale sau a independenţei politice a Ucrainei, şi că niciuna dintre armele lor nu va fi folosită împotriva Ucrainei decât în proprie apărare sau în concordanţă cu Carta ONU”.

Ucraina a invocat vineri acest tratat, cerând SUA şi Marii Britanii să intervină.

Reacţiile internaţionale se rezumă la avertismente

Ca şi în cazul războiului din Georgia, reacţiile comunităţii internaţionale se lasă aşteptate şi se rezumă la avertismente lipsite de conţinut. SUA, prin preşedintele Barack Obama, au avertizat că “sunt profund îngrijorate” şi că va exista “un cost” pentru o intervenţie rusească în Ucraina, fără însă să precizeze concret ce măsuri ar putea fi luate. Totodată, Comisia Europeană nu s-a arătat grăbită să acorde asistenţă financiară Ucrainei, iar FMI a anunţat că un posibil ajutor ar putea veni abia în luna aprilie.

Sâmbătă, şefii diplomaţiei din Germania şi Marea Britanie au intervenit şi ei. “Situaţia din Crimeea a devenit considerabil mai acută. Oricine toarnă mai mult gaz pe flăcările de acum, prin cuvinte sau fapte, ţinteşte conştient spre o escaladare a situaţiei. Tot ce face Rusia în Crimeea trebuie să respecte suveranitatea teritorială şi integritatea Ucrainei, precum şi tratatele despre flota Rusiei la Marea Neagră. Ţinem cont de declaraţiile publice ale Guvernului Rusiei despre aceste lucruri. Iar asta include de asemenea şi ca Rusia să dea dovadă fără întârziere de transparenţă cu privire la mişcările trupelor sale în Crimeea, precum şi la scopurile şi intenţiile din spatele acestora”, a declarat  Frank-Walter Steinmeier, ministrul de Externe al Germaniei.

William Hague, ministrul de Externe al Marii Britanii, a vorbit sâmbătă cu Serghei Lavrov, omologul rus, şi a cerut respectarea suveranităţii Ucrainei şi sprijin pentru reducerea tensiunilor.

Sursa :gandul.info

http://2blackjack1.wordpress.com/

Căderea în sus

A trecut un timp suficient de lung de la alegeri pentru a face un relativ bilanţ al schimbărilor pe care cea mai mare parte a societăţii le aşteaptă. După întrecerea în obţinerea titlului de cel mai bun european, într-o interpretare tot mai originală, cu suporteri şi examinatori total în afara realităţilor româneşti, democraţia îşi pierde suflul specific. Nu o spun aparatele de control, o vedem cu ochiul liber.

Noua putere politică se închide pe zi ce trece în iluzia unei legitimităţi a cărei susţinere poate fi regăsită doar în electoratul format din propria clientelă. Situaţie cronicizată, care anulează sacrificiile făcute pentru direcţia convenabilă, firească a României. Se ştie bine, întreaga clasă politică actuală prezintă o neîncredere acumulată nepermis de mare. Actualele partide şi sistemul politic fac parte din avangarda unei mentalităţi generatoare de corupţie. Preluând de la fostul partid comunist, confundat încă în mod aberant cu o forţă a binelui social, toate butaforiile, precum şi majoritatea activiştilor de la eşaloanele inferioare, de bază, această clasă politică este o continuitate de castă a trecutului. Orice tendinţă de schimbare adevărată o vedem deviată în momentul în care intră în teritoriul acestor inginerii ale corupţiei. Uriaşul sacrificiu public, plasat în toate segmentele societăţii, a avut drept scop supravieţuirea acestui sistem. Un teribil laborator de deturnare a votului popular, de diversiune, pe un fond balcanic ne-a transformat într-o junglă resimţită de români şi străini, în egală măsură.

Parlamentul, Guvernul, europarlamentarii au revenit la ceea ce ştiu foarte bine. Adică, la expectativă, în aşteptarea unor posibile reacţii publice de oarecare anvergură pe care să le exploateze. Rar se aude o voce articulând un mesaj, o asumare. Aceşti reprezentanţi plătiţi ai societăţii sunt ocupaţi cu altceva, a se vedea celebrul caz a lui Adrian Severin. Folosirea unei funcţii publice în scopuri personale nu reprezintă o noutate, fiind, fără dubii, raţiunea principală. Construcţia politică românească pierde pe zi ce trece şi ultimii idealişti, care mai dădeau un oarecare sens lucrurilor. Se afirmă un sistem aproape militarizat, închis, care a pus deja în pericol democraţia în numele democraţiei.

Într-o societate în care violenţa, manipularea, lipsa dialogului fac legea, legile, această clasă politică nu poate fi adusă la normele democratice decât printr-o implicare civică fără precedent a societăţii. A da credit total unor politicieni, din tot felul de motive, reprezintă drumul spre dictatură. Demitizarea omului politic ca dictator şi eliminarea platformei constituţional-juridice în acest sens nu apar încă drept o urgenţă. Vocile politicienilor se aud tot mai puţin, aproape deloc, pentru că sunt captivi propriilor interese. Prăbuşirea acestei afaceri care este politica actuală românească nu se poate face doar prin legile anticorupţiei. Întreaga justiţie trebuie adusă la nivelul moral, profesional, de la care poate funcţiona. Cu o Justiţie deasupra legii, condusă ca un partid politic, sau ca o afacere de familie, ne situăm în plin comunism. Până la acele legi simple şi drepte, occidentale, aplicabile cu celeritate, însăşi justiţia românească trebuie configurată într-o responsabilizare fără fisură. Profesionalismul, în orice domeniu, este exclus în absenţa încălcării normelor elementare de conduită. Moralitatea în România o găsim astăzi doar la bătrânii ţărani, profesori, medici, oameni care n-au cedat imposturii, n-au încălcat drepturile altora. România mai rezistă astăzi prin aceste pârghii metafizice, prin această cădere în sus, altfel canibalismul ar fi un termen de comparaţie justificat.

Ideologiile n-au funcţionat niciodată cum trebuie în ţări sărace, instabile. Dreapta şi stânga românească, extreme întotdeauna, au lăsat în urmă atrocităţi care se resimt. În viziunea practicii politice europene, tot mai mult, acestea ar trebui uitate, spiritul gregar, populist avansând înfiorător. Fără America, aşa contradictorie cum este, şi nişte curajoşi europeni, mi-e imposibil să cred că Europa, chiar astăzi, n-ar fi fost un fel de Iugoslavie. O evaluare tot mai evazivă a totalitarismului sovietic, a poluării din Est (România fiind victima principală), a tratativelor postbelice, o găsesc drept cauză a politicianismului la nivelul Uniunii Europene. În alte condiţii, o ţară de nivelul Ungariei nu avea cum să implementeze o politică incriminată de întreaga umanitate. Singura abordare critică a politicii nu poate privi prioritar decât totalitarismul şi accentele populiste. România rămâne, invariabil, între aceste pericole, abandonând, deocamdată, preocuparea pentru dezvoltare. Fără a mai fi posibile explicaţii, tatonări, în condiţiile actuale, politicienii trebuie daţi de pe soclu şi aduşi în proiectul de dezvoltare moral-economică. Altfel, demiterea lor este iminentă. Numai aşa se va ajunge la vocaţia politică, nu la cumpărarea locurilor pe liste electorale.

Parlamentul, Guvernul dovedesc o lipsă alarmantă de implicare în aplicarea programului electoral. Cu o lege ilegitimă, ca foarte multe altele care ar trebui revizuite, a imunităţii, noul Parlament şi-a arătat incapacitatea funciară de raportare la realitate. În loc să elimine poziţiile dictatoriale, blocante, se încearcă o consolidare a lor. În loc să elimine legitimitatea abuzului, se încearcă o cosmetizare a lui sub masca autorităţii democratice. Cu miniştri care se joacă relativizând crimele istoriei este imposibil de ajuns la un parteneriat intelectual şi responsabil. Parlamentul nu poate fi mai mult decât un mecanism care trebuie să funcţioneze democratic, transparent, conform legilor generale ale societăţii europene. Altfel vom avea corupţie, dictatură, mizerie socială.

Societatea românească se vede angajată deja în două conflicte politice. Cu Traian Băsescu, care nu vrea să plece într-o vacanţă utilă, şi cu noua clasă politică. S-a ajuns într-un punct în care actualizarea reformei, începând cu clasa politică, nu mai poate fi amânată o secundă. Învinovăţirea politicienilor de proastele rânduieli, cu toate rezistenţele mentalităţii curente, ar trebui intensificată. Nu mai este loc de competiţii spre revendicarea titlului de cel mai bun european.

Numai foşti securişti şi activişti pot gândi aceste mişcări propagandistice, Europa fiind altceva decât fantasmele unora sau altora. Cel mai bun european e o reminiscenţă de la alte întreceri, în care unii se exersează în aplauze sinucigaşe.

autor: Ioan Vieru
sursa: cotidianul.ro

http://gandeste.org

Japonia formează o alianţă de descurajare a Chinei

© Colaj: Vocea Rusiei

Potrivit presei japoneze, Guvernul ţării a decis să dăruiască Filipinelor câteva noi nave de patrulare. Navele, care costă fiecare câte 11 milioane de dolari, au drept scop controlul asupra activităţii Chinei în Marea Chinei de Sud.

Observatorii remarcă graba cu care Guvernul japonez a decis să includă cheltuielile pentru acest cadou în bugetul de stat pe acest an. Acest lucru atestă faptul că Tokyo este foarte îngrijorat de disputa teritorială cu China.

Pe fundalul disputei acutizate în ultimele luni pe marginea Insulelor Diaoyu (Senkaku), Japonia întreprinde măsuri de consolidare a propriilor poziţii în zona insulelor. Se înfiinţează un detaşament special permanent de pază de coastă, care va păzi insulele din Marea Chinei de Sud, pe care Beijingul le consideră teritorii ocupate în mod ilegal. Deja anul acesta, Tokyo intenţionează să comande pentru aceste detaşament şase nave de patrulare noi cu un deplasament de o mie de tone fiecare. În lunile următoare vor fi modernizate încă două mari nave de pază.

Totodată, Japonia caută aliaţi. Paşii de consolidare a cooperării militare cu aliatul tradiţional, SUA, se îmbină cu dezvoltarea relaţiilor cu vecinii, îndeosebi cu cei care sunt îngrijoraţi de amplificarea puterii maritime a Chinei.

În ianuarie, în timpul vizitării Manilei de către ministrul japonez de Externe, Fumio Kishida, a subliniat interesul comun al celor două ţări pentru asigurarea securităţii în regiunea Asia-Pacific. Totodată, securitatea pe mare a fost una dintre temele centrale la negocierile miniştrilor de Externe din Japonia şi Filipine. Filipine, care alături de alte ţări este în dispută cu China din cauza drepturilor asupra Insulelor Spratly (Nansha) din Marea Chinei de Sud, reprezintă, după părerea Japoniei, un adevărat aliat, menţionează Valeri Kistanov, expert pe Japonia din cadrul Institutului Extremului Orient.

„Japonia vrea să creeze un fel de coaliţie pentru descurajarea Chinei în Asia de Est. În acest sens se foloseşte de faptul că statul chinez are dispute teritoriale nu doar cu Japonia, ci şi cu Filipine, Vietnam, Malaiezia. Japonia consideră că ea trebuie să ajute aceste ţări să ţină piept strategiei maritime de ofensivă a Chinei”.

În ultimul timp se consolidează cooperarea Japoniei cu Vietnamul, care are de asemenea un context anti-chinezesc. Presa japoneză a anunţat că paza de coastă a ţării intenţionează să instruiască personalul vietnamez şi filipinez, care se ocupă cu patrularea pe mare. Astfel, zona Mării Chinei de Est şi Mării Chinei de Sud devine o arenă de confruntări. Acest lucru este periculos îndeosebi din cauza faptului că niciuna dintre părţile aflate în dispute teritoriale nu a prezentat nici un plan de reglementare a conflictului, cât de cât acceptabil pentru toate părţile. Deocamdată totul decurge după un scenariu care aminteşte de Războiul Rece, când fiecare se ocupă cu consolidarea poziţiilor şi atragerea de aliaţi.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Generalul Emil Străinu dezvăluie: «Peste România a căzut zăpadă a cărei structură a fost modificată electronic!»

Are doctoratul în război geofizic, este specialist în tehnologii neconvenţionale şi general al armatei române. Aşa că staţi liniştiţi: chiar dacă vine vreo tornadă inexplicabilă, vreun cutremur neprogramat sau vreun viscol ca-n ’54, sunteţi pe mâini bune – domnul Emil Străinu e gata să vă apere de orice ameninţare străină.

Reporter: „Sunteţi doctor în război geofizic. Asta cu ce se mănâncă?”

 

Emil Străinu: Din păcate sau din fericire, sunt primul şi, deocamdată, singurul doctor în război geofizic din România. Pe înţelesul tuturor, războiul geofizic reprezintă acel tip de conflict, armat sau nu, care foloseşte tehnicile de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare. Deci, mai clar din punct de vedere geoclimatic, se creează zăpadă, ploi, ceaţă tornade, taifunuri, cicloane, uragane, secetă la comandă, iar din punct de vedere geofizic, cutremure, activări de vulcani, alunecări de teren, dirijări de asteroizi şi meteoriţi, totul făcut cu bună ştiinţă împotriva unui potenţial inamic. Ştiţi probabil că în timpul războiului rece americanii voiau să distrugă chiar… Luna! Acest tip de război, nedeclarat niciodată, a debutat în anii ’50. Cele mai perfecţionate sisteme din această categorie sunt Sistemul ŞURA din Federaţia Rusă şi HAARP din SUA, dar sisteme mai sunt şi în alte state, de exemplu, Iranul. În anii ’60 ruşii voiau să schimbe unghiul de înclinare a axei Pământului pentru a face din Siberia un imens grânar!

 

Rep: Aţi fost consilier al Parlamentului României pe probleme de ameninţări neconvenţionale. Aţi descoperit vreuna?

 

E.S.: România a fost în decursul timpului victima mai multor agresiuni geofizice clasice: inundaţiile din 1970-1971, când aveam relaţii încordate cu ruşii, numeroase secete înainte de 1990, când trebuia să plătim datoria externă în cereale, conform aberantelor raportări de recolte care nu reflectau realitatea, tornadele de la începutul anilor 2000 din Dobrogea şi de pe Litoral, cele şapte valuri de inundaţii din 2005 şi multe altele. Interesant este că Ceauşescu ştia de aceste agresiuni şi ordonase crearea unei structuri speciale care încerca să le prevadă şi să le monitorizeze. Acum, tot ce ţine de războiul geofizic este luat în râs, din ignoranţă sau cu bună ştiinţă, făcându-se în felul acesta diferite jocuri ale unor cercuri de interese externe. De acest subiect s-au ocupat generali importanţi din armata română, precum generalul Dumitru I. Dumitru, fost şef al Direcţiei Informaţii a Armatei, generalul Mihai Rotaru, şeful Direcţiei Topografice a Armatei etc.

 

Rep: Mai vin extratereştrii la noi sau i-a speriat guvernul de cinstiţi ce sunt şi pe ei?

 

E.S.: Părerea personală este că extratereştrii sunt aici dintotdeauna. Unii dintre noi, din ignoranţă, nu acceptă acest adevăr. Este o realitate neacceptată încă, din motive care nu au legătură cu economia prezentului interviu. Ce o să faceţi când veţi afla că deja trăim alături de o civilizaţie intraterestră!?!?

 

Rep: Aţi inventat un dispozitiv de alungat farmecele. Chiar vreţi să le luaţi vrăjitoarelor pâinea de la gură, nu vă e teamă că vă blestemă alea?

 

E.S.: Domnule Gabriel Tudor, unii dintre noi nu am uitat că aţi lucrat ani buni la revista Dracula! Să nu ridiculizăm ce nu cunoaştem! Aparatele, dispozitivele de care amintiţi sunt destinate în principal medicinei energetice sau pentru protecţia împotriva unor agresiuni infoenergetice, energoinformaţionale, pentru protecţia persoanelor care acţionează în medii geopatogene sau biopsihopatogen, a celor care lucrează în medii radiative periculoase altele decât radiaţiile ionizante! Să priceapă cine poate…

 

Rep: Cum funcţionează acest dispozitiv-minune, care am înţeles că a fost şi premiat la Salonul de Inventică de la Sevastopol?

 

E.S.: După cum spuneam mai sus, dispozitivele fac parte din categoria dispozitivelor medicale sau de protecţie şi sunt construite pe principiul interacţiunilor dintre biocâmpul uman, matricea energetică specifică fiecărei fiinţe şi anumite generatoare de câmpuri radioelectronice pe anumite frecvenţe specifice, în funcţie de destinaţia fiecărui dispozitiv în parte.

 

Rep: Dispozitivul ar putea fi util şi mămicilor, să nu le mai deoache lumea odraslele pe stradă?

 

E.S.: Deşi o să râdeţi degeaba, se poate asigura şi o asemenea protecţie. Nici nu ştiţi câte persoane, chiar mature, au probleme de acest fel!

 

Rep: Anul trecut am avut o iarnă neobişnuit de grea. Păi şi-atunci unde mai e încălzirea globală? Sau nici asta nu mai vrea să vină în România?

 

E.S.: Iarna trecută a fost o iarnă care s-a încadrat perfect în tipicul unei ierni temperat-continentale specifice aşezării geografice a ţării noastre. Se pare însă că, la un moment dat, cineva ne-a trimis o zăpadă ce a fost modificată electronic, care fie nu era pentru noi, fie a urmărit un scop mai obscur. În mod concret, fulgul de nea a fost cu 30-60% mai mare ca volum, schimbându-i-se totodată structura. Apa rezultată din topire a fost mult mai redusă ca volum pentru grosimea stratului de zăpadă. Aşa am avut înainte de topire zăpadă mare, mari blocaje în toată ţara, dar la sfârşit am scăpat însă de nişte inundaţii catastrofale. Unii chiar se fac că nu ştiu despre ce a fost vorba, deşi sunt specialişti în climatologie…

 

Rep: De ce credeţi că acum am avut o campanie electorală lipsită de vlagă? Au intrat oare magii energetici în concediu?

 

E.S.: Răspunsul la această întrebare este foarte simplu: România şi populaţia ei sunt până în prezent, de 22 de ani, cu ştirea guvernărilor, un mare poligon de teste secrete, inclusiv în domeniul psihotronic!

 

Rep: Ruşii sunt specialişti în tehnici metapsihice. Nu era mai simplu să-i trimită lui Băsescu pe cap nişte energii negative, decât să-i lase pe uselişti să se chinuiască atâta cu el?

 

E.S.: Răspunsul este simplu: corb la corb nu-şi scoate ochii! Vă las să trageţi concluziile!

 

Rep: Avem un serviciu care-i apără pe demnitari. E cazul să se înfiinţeze şi un Serviciu de Pază şi Protecţie contra atacurilor energetice?

 

E.S.: România, indiferent de costuri, va trebui să-şi creeze cât mai repede o astfel de structură de protecţie împotriva agresiunilor nonconvenţionale asimetrice, între care intră şi cele de natură geoclimatică şi psihotronică. Altfel, vom deveni un fel de marionete ce pot fi comandate psihotronic şi geofizic de către alţii, un popor fără viitor! Apropo, şi încă n-am vorbit nimic despre războiul holotropic, despre războiul etnic, despre cyberwar sau despre războiul genetic!

 

Rep: Dacă se supără Putin puţin mai mult pe Băsescu, ar putea să ne bage un cutremur, ceva?

 

E.S.: Ruşii au experimentat cutremurul comandat în 1988, în zona Nagorno-Karabah, pe timpul conflictului dintre armeni şi azeri. Au vrut să-i lovească pe azeri, care erau musulmani, dar nu le-a ieşit aşa cum au vrut ei, cutremurul lovind Armenia şi făcând multe victime… La ora asta, ruşii nu au interes de folosire a armei seismice în Europa. Motivele, le pot oferi pe larg, altă dată![...]

Sursa: www.yogaesoteric.net

Navele Flotei militare a Republicii Coreea au deschis focul asupra navelor Coreei de Nord

© Colaj: Vocea Rusiei

Navele Flotei militare a Coreei de Sud au tras focuri de avertizare în legătură cu încălcarea frontierei maritime din Marea Galbenă, de către nave de pescuit nord-coreene. Mass media sud-coreene relevă că în ultima vreme s-au înmulţit aceste cazuri.

Recent s-a anunţat că RPD Coreeană a acuzat autorităţile Coreei de Sud de sporirea tensiunii în Marea Galbenă. În august, liderul RPD Coreene, Kim Jong Un a declarat că acţiunile provocatoare ale SUA şi Coreei de Sud, inclusiv aplicaţiile cu numele de cod Ulji Freedom Guardian, „trebuie să fie condamnate serios”.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Vicepreşedintele Chinei consideră o farsă cumpărarea de către Japonia a insulelor disputate Achiziţionarea de către Guvernul Japoniei a insulelor disputate Diaoyutai este o farsă, a declarat vicepreşedintele Chinei, Xi Jinping, la întâlnirea cu ministrul american al Apărăriii, Leon Panetta, aflată în vizită în China. Pe 11 septembrie, Guvernul japonez a cumpărat de la proprietarul privat 3 din cele 5 insule ale Arhipelagului Diaoyutai, care sunt considerate de Beijing teritoriu chinez, şi a anunţat naţionalizarea lor. Autorităţile chineze au cerut Japoniei anularea acestei decizii. În China au avut loc acţiuni de protest anti-japoneze ample. Sursa: romanian.ruvr.ru

China: Noi acţiuni anti-japoneze la 81 de ani de la atacul din Manciuria

Foto: EPA

Mii de persoane au ieşit astăzi în stradă în marile oraşe chineze cu ocazia împlinirii a 81 de ani de la incursiunea Japoniei în Manciuria, în anul 1931. Poliţia din Beijing a reuşit să nu permită accesul demonstranţilor în apropiere de Ambasada Japoniei, însă asta nu i-a împiedicat pe câţiva dintre ei să arunce înspre clădire cu sticle şi ouă.

Este a doua săptămână de proteste în China, provocate de decizia Japoniei de a cumpăra Insulele Senkaku din Marea Chinei de Est de la proprietarii lor japonezi. La teritoriile disputate mai pretinde şi Taiwanul, unde astăzi activiştii locali au ars steagul japonez şi a cerut Parlamentului ţării să coopereze cu China în lupta pentru returnarea insulelor disputate.

Sursa: romanian.ruvr.ru

MAE francez: Conflictul din Siria capătă un caracter internaţional

Laurent Fabius. Foto: EPA

Conflictul din Siria capătă un caracter internaţional, a declarat astăzi ministrul de Externe al Franţei, Laurent Fabius.

„Situaţia este deosebit de periculoasă. Aceasta nu mai este pur şi simplu o criză locală – ea devine un conflict regional, care va avea consecinţe internaţionale”, a spus ministrul. Potrivit lui Fabius, „trebuie să se evite scenariul evoluţiei evenimentelor din Siria, în care criza se va răspândi asupra Libanului, ceea ce evident doreşte regimul lui Bashar al-Assad.

Ministrul de Externe al Franţei a relevat încă o dată faptul că, potrivit Parisului, soluţionarea problemei siriene este imposibilă fără demisia lui Assad.

Sursa: romanian.ruvr.ru

SCANDAL între Turcia şi Iran privind implicarea în conflictul din Siria

Turcia a reacţionat la acuzaţiile Iranului privind implicarea în situaţia din Siria, cu câteva ore înainte de vizita ministrului iranian de Externe la Ankara, relatează AFP.

Ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi / FOTO: crethiplethi.com

"Condamnăm cu fermitate acuzaţiile lipsite de fundament şi ameninţările proferate la adresa Turciei de mai mulţi lideri iranieni, printre care se numără şeful Statului Major iranian, Hassan Firuzadabi", a comunicat Ministerul turc de Externe.

Firuzadabi a acuzat Turcia şi alte state din regiune că ar "favoriza obiectivele beligerante ale Marelui Satan, Statele Unite".

Reacţia Turciei a fost difuzată cu câteva ore înainte de vizita pe care ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi, o va efectua la Ankara, unde va discuta despre situaţia generală din Siria şi despre răpirea a 48 de cetăţeni iranieni la Damasc.

Sursa:  REALITATEA.NET

ULTIMA ORA DIN IRAN ! GOLFUL PERSIC STA PE UN BUTOI CU PULBERE: IRAN A FINALIZAT PLANUL DE INCHIDERE A STRAMTORII HORMUZ, FAPT CE AR DECLANSA UN RAZBOI TERIBIL ! INTRE TIMP, SUA TRIMITE DRONE SUBACVATICE IN GOLF!

Acest articol apartine blogului Secretele Sistemului

Iranul a anuntat astazi ca planul pentru inchiderea Stramtorii Ormuz este gata. Oficialii au spus ca mai este nevoie doar de ordinul sefului de Stat Major,Hassan Firouszabadi,care la randul sau are nevoie de acordul Liderului Suprem al tarii,Ayatolahul Al-Khamenei.SUA a avertizat insa ca in cazul in care stramtoarea pe unde trec zilnic aproximativ un sfert din transporturile de petrol din intreaga lume va fi inchisa,va lansa o riposta militara.

  

   Seful de Stat Major al Iranului a avertizat ca Iranul nu glumeste cand afirma ca va inchide stramtoarea,si ca acum statul islamic are si un plan finalizat pentru a face acest lucru.Specialistii spun ca in caz ca acest lucru se va intampla,pretul barilului de petrol ar putea exploda,ajungand chiar la 300-500 de dolari/baril ,in conditiile in care acum barilul este de 100 dolari.Acest lucru ar insemna practic ca lumea va fi aruncata intr-o criza petroliera fara precedent.

   Intre timp,SUA a trimis o flota de roboti submarini care vor “curata” apele Golfului Persic de minele iraniene.Aceste drone au 1.3 metri si 43 kg, se pot scufunda la aprox 300 metri si sunt produse de firma germana Atlas Electronik. Submarinele sunt controlate de la distanta prin cabluri din fibra otpica si sunt dotate cu camere video .Pretul pentru un astfel de aparat este de 100.000 $ .

   Iranul insa a avertizat ca monitorizeaza fiecare miscare a dusmanului in apele de langa granitele sale.Acestia sunt in alerta 24 din 24 si urmaresc tot ce se intampla de la Marea Caraibelor pana la Marea Oman si Golful Persic.Teheranul isi mentine prezenta navala continua in Golful Persic,langa granitele cu apele internationale.SUA are deja prezente in apele internationale ale golfului doua port-avioane, USS Enterprise, si USS Dwight D. Eisenhower,iar in august li se va alatura si USS Abraham Lincoln.Pe langa acestea si dronele submarine proaspat sosite,SUA mai mentine mai multe vase de razboi de mici dimensinuni.

Sursa: Secretele Sistemului

Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii (II)

Pentru a înţelege importanţa luptei teribile care se duce în prezent pe Terra între forţele binelui şi cele ale răului şi pentru a corela în mod inteligent această realitate cu intervenţia civilizaţiilor extraterestre, este necesar să cunoaştem mai întâi unele aspecte referitoare la trecutul îndepărtat al rasei umane pe planeta noastră şi felul în care a fost influenţată evoluţia ei de-a lungul timpului.

Literatura de specialitate şi cea ezoterică, paleoastronautica, anumite studii şi descoperiri ştiinţifice, dar mai ales abundenţa din ultimii ani a informaţiilor apărute pe internet prin intermediul feluritelor canale şi relee de manifestare oferă o privire de ansamblu asupra subiectului, care poate fi redusă la câteva observaţii sintetice: rasa umană este doar una dintre tipurile diferite de rase care populează universul fizic; în general vorbind, caracteristicile ei diferă de la o planetă la alta, fiind rezultatul încrucişărilor complexe între indivizi ai unor rase diferite sau rezultatul ingineriei genetice; de-a lungul timpului, planeta noastră a fost căminul mai multor civilizaţii extraterestre, precum şi a unei faune şi flore foarte diverse; homo sapiens sapiens este un „locuitor” relativ recent al planetei; rasa actuală umană a rezultat, printre altele, din combinarea şi manipularea genetică repetată a ADN-ului iniţial de către o altă rasă, de natură reptiliană, foarte avansată în cunoaşterea ingineriei genetice; manipularea genetică a fost de aşa natură, încât să reducă în mod dramatic posibilităţile de cunoaştere şi de acţiune ale fiinţei umane; scopul malefic al acestor intervenţii în structura ADN-ului uman a fost ca acea rasă reptiliană să deţină controlul şi puterea absolută pe această planetă.

Aproape în orice regiune a globului întâlnim dovezi şi mărturii ale culturilor străvechi despre prezenţa civilizaţiilor extraterestre pe planeta noastră. Fiecare cultură antică ne-a lăsat mărturii de necontestat despre comunicarea cu fiinţe din alte lumi: viziunea lui Ezechiel redată în Biblie şi întâlnirea lui cu „îngerii” din carul de foc ce a coborât din cer; cunoştinţele uluitoare despre stelele Sirius ale tribului Dogon din nord-vestul Africii şi învăţăturile pe care acel trib le-a primit de la „zeii” veniţi din stele; aztecii şi mayaşii vorbesc şi ei despre zeii veniţi din cosmos, precum şi despre revenirea lor. Exemplele sunt nenumărate, însă aici am dorit să menţionăm doar câteva dintre cele mai cunoscute relatări.

Autorii care au popularizat cel mai mult acest tip de informaţii în cărţile pe care le-au publicat sunt Erich von Daniken (în lucrarea lui reprezentativă: Carele zeilor) şi Zecharia Sitchin (în lucrarea lui reprezentativă: A 12-a planetă), însă pe lângă aceştia mai sunt mulţi alţi autori contemporani cu lucrări importante în domeniu, cum ar fi: Greg Braden, Graham Hancock, Robert Bauval etc. 

Aproape toţi gânditorii de seamă din ultimii 150 de ani au fost convinşi de faptul că omenirea a fost manipulată şi controlată de membrii unei civilizaţii extraterestre prin intermediul cunoaşterii oculte pe care aceştia au infuzat-o gradat, folosindu-se de diferite structuri şi organizaţii secrete. În 1870, aşa-numitul X-Club al lui T.H. Huxley domina prestigioasa Societate Regală de Ştiinţe din Londra. Ideea fundamentală care stătea la baza grupului X-Club era aceea că fiinţa umană a fost „implementată” pe Pământ, odată cu celelalte forme de viaţă, de către o civilizaţie foarte avansată din spaţiu. De altfel, cei mai mulţi dintre cercetătorii evoluţionişti nu au crezut niciodată că viaţa a apărut de la sine pe această planetă, aşa cum acreditează în mod ridicol teoria lui Darwin. Cu alte cuvinte, evoluţia fiinţei umane nu a fost şi nu este întâmplătoare, ci mai curând ea pare să fi fost direcţionată într-un fel anume de încrucişarea fiinţelor umane cu fiinţe aparţinând unor alte civilizaţii şi rase extraterestre, precum şi de intervenţia genetică extrem de complexă a unor fiinţe care deţineau nişte cunoştinţe foarte avansate în acest domeniu. Chiar şi celebrul biofizician 

Francis Crick

Francis Crick, care a fost unul dintre cei patru descoperitori ai structurii moleculei de ADN uman, a afirmat că viaţa a fost „însămânţată” pe planeta noastră prin fenomenul pe care el l-a denumit panspermie. Detalii despre această teorie revoluţionară pot fi aflate din articolul „Directed Panspermia”, Icarus, vol. 19, nr.3, 1973, ce poate fi consultat lahttp://profiles.nlm.nih.gov/ps/access/SCBCCP.pdf.

Scriitorii de literatură SF din secolul al XIX-lea - dintre care Jules Verne şi H.G. Wells sunt cei mai cunoscuţi - afirmau că lumea este condusă de un grup de elită care a fost „implementat” de către membrii unei civilizaţii ET şi că acest grup de elită are la dispoziţie tehnologia şi cunoştinţele necesare pentru a deschide omenirii drumul spre cele mai înalte realizări spirituale şi materiale; dar că, din dorinţa de a păstra puterea şi controlul absolut, această cabala criminală menţine de sute şi chiar de mii de ani un secret total asupra originii rasei umane şi asupra istoriei sale adevărate, manipulând informaţia şi oferind în schimb date eronate. În nebunia lor, membrii acestui grup restrâns de fiinţe au ajuns să creadă că ei au dobândit accesul la o dimensiune superioară a realităţii sau, cu alte cuvinte, că au „ascensionat”. Acesta este motivul pentru care ei se auto-denumesc „Iluminaţi”, considerând că celelalte fiinţe umane sunt demne de dispreţ şi bune doar de a-i sluji precum nişte sclavi. În realitate, „Iluminaţii” ar putea fi mai curând denumiţi „Înneguraţii”, deoarece răul imens pe care l-au adus omenirii de-a lungul istoriei ei, rău care a fost atent şi îndelung plănuit de-a lungul miilor de ani sub ghidarea perseverentă a unei rase extraterestre malefică, de tipologie reptiliană, nu poate avea absolut nimic de a face cu lumina, puritatea şi spiritualitatea iubirii şi a intenţiilor divine superioare.

Problema manipulării genetice a ADN-ului uman a devenit evidentă chiar şi pentru unii oameni de ştiinţă contemporani, care în prezent sunt convinşi că cele 97 de procente (97%) de secvenţe necodate din ADN-ul nostru nu reprezintă altceva decât codul genetic al unor forme extraterestre de viaţă. În urmă cu peste un deceniu, cercetătorii afirmau cu emfază şi aroganţă că această parte uriaşă din ADN este de fapt un aşa-zis „gunoi”, adică secvenţele respective sunt fără niciun folos şi reprezintă nişte rebuturi ale Naturii. Afirmaţia lor aiuritoare se datora faptului că ei pur şi simplu nu au reuşit să înţeleagă ce anume semnificau acele secvenţe de ADN. Deoarece misterul era total şi orgoliul nu le permitea să recunoască acest lucru, ei au decis să emită inepţia aşa-zisului „junk-DNA”, adică ADN-ul – rebut.

Erick von Danichen

Ceea ce îi bulversa pe oamenii de ştiinţă era faptul că 97% din molecula de ADN nu se codează în proteine, apărând ca o repetare de secvenţe care nu are niciun înţeles. Totuşi, chiar dacă unii cercetători avangardişti expun rezultatele lor extraordinare, aceasta nu înseamnă că bariera dogmatismului ştiinţific a fost îndepărtată. De pildă, profesorul John McPherson de la departamentul Human and Molecular Genetics al Colegiului Baylor din Texas nu este de acord cu afirmaţia că aşa-numitul „ADN-rebut” are de fapt origini extraterestre. Modul de gândire al acestui cercetător contemporan de renume mondial poate fi urmărit în interviul luat de Linda Moulton Howe în 2007, în care este atins subiectul sensibil al ADN-ului „rebut”, al unei posibile intervenţii extraterestre asupra genomului uman şi a altor aspecte actuale referitoare la ingineria genetică (http://www.bibliotecapleyades.net/ciencia/ciencia_adn07.htm).

Informaţia despre faptul că ADN-ul uman este în cea mai mare parte de provenienţă extraterestră a venit de la o echipă de cercetători conduşi de profesorul Sam Chang. Articolul a apărut pe Canada’s Progressive Blog, la data de 11 ianuarie 2007 şi este semnat de John Stokes. Cu toate acestea, nu găsim niciun fel de referinţe despre profesorul Sam Chang. Putem presupune că el a recurs la alegerea unui pseudonim, ştiută fiind virulenţa cu care comunitatea ştiinţifică mondială atacă pe oricine are îndrăzneala să îi dărâme „castelul din cărţi de joc” pe care ea îl construieşte atunci când vrea să creadă într-o anumită teorie (în acest caz, în teoria ADN-ului – rebut). Chiar dacă misterul planează asupra autorului studiului (profesorul Sam Chang) şi a echipei sale, cu toate acestea datele oferite de ei în articol nu pot fi ignorate, cu atât mai mult cu cât se suprapun peste celelalte mărturii care provin de la majoritatea culturilor lumii în legătură cu manipularea genetică a rasei umane de către o altă civilizaţie ET.

Care sunt urmările manipulării genetice a ADN-ului uman? Sunt ele în legătură şi cu alte realităţi energetice de pe planeta noastră? Răspunsul este afirmativ, deoarece fiinţele şi vegetalele care alcătuiesc biosfera planetei acţionează în diferite planuri de vibraţie energetică. De pildă, plantele există în realitatea fizică (3D), dar de asemenea ele au şi o componentă energetică în planul eteric; animalele există în realitatea fizică şi cea eterică, dar de asemenea ele au şi anumite rudimente ale corpului emoţional (astral); omul, pe de altă parte, există ca structura fizică, eterică şi astrală, dar în plus el deţine şi structura (corpul, vehicolul) mentală, datorită căreia el este conştient că există. Mai mult decât atât, fiinţa umană este înzestrată şi cu corpul cauzal, precum şi cu cel al conştiinţei cosmice şi ea a fost înzestrată de asemenea cu posibilitatea rezonanţei oculte chiar cu Sursa Supremă a întregii Creaţii, care este Dumnezeu Tatăl. Toate aceste structurări energetice sunt în mod tainic codate în molecula ADN-ului, care – analogic vorbind – este precum o antenă care e capabilă să se acordeze pe oricare dintre nenumăratele frecvenţe energetice din Macrocosmos. Componentele eterică, astrală şi mentală ale energiei viului de la suprafaţa planetei noastre formează un fel de „reţea energetică terestră”, precum o înfăşurătoare, care este extrem de complexă şi activă, fiind ea însăşi un rezonator gigantic cu celelalte energii din univers. Pe de altă parte, planeta însăşi are o reţea energetică proprie, ce interacţionează în fiecare clipă cu tot ceea ce este viu pe suprafaţa ei. Rezonanţa între această reţea şi fiinţele de pe planetă este ceva asemănător comunicării dintre o antenă şi un aparat de radio; într-un anumit fel, am putea spune că cele două (antena şi aparatul de radio) se „susţin” reciproc.

Problema este că reţeaua energetică planetară (şi într-o anumită măsură ADN-ul uman) a fost timp de mii şi mii de ani blocată şi limitată în mod deliberat de către o civilizaţie extraterestră reptiliană, care deţinea cunoştinţele tehnologice necesare pentru a realiza acest lucru. Această dramatică limitare de rezonanţă nu a permis evoluţia fiinţei umane, ci a urmărit să o menţină la un nivel inferior de gândire şi percepţie, oarecum într-o stare asemănătoare comportamentului unui zombi sau a unui robot. Reptilienii au dorit astfel ca oamenii să îndeplinească o serie întreagă de activităţi care implicau mai ales munca fizică, într-o stare de supunere oarbă, fără să-şi pună prea multe întrebări şi fără să se răzvrătească. Cheia unei astfel de acţiuni abominabile, care are o însemnată componentă energetică subtilă, a fost şi continuă să fie crearea şi exacerbarea în fiinţele umane asentimentului de frică. Civilizaţia reptiliană la care ne referim (vom prezenta în episoadele următoare anumite date în legătură cu provenienţa şi menirea ei în galaxie) există în dimensiunile 4D şi 5D, prin urmare ea poate să aibă acces la vehicularea şi manipularea anumitor realităţi energetice care nu sunt cunoscute fiinţelor din 3D (adică din planul fizic). 

Stichin

  Datorită decadenţei şi a intenţiilor grosiere pe care le avea, precum şi datorită unei anumite degenerescenţe genetice, o facţiune a acestei civilizaţii a alunecat de-a lungul timpului într-un comportament malefic, ajungând să depindă, ca hrană şi subzistenţă, de energii foarte joase, viscerale şi perverse, dintre care energia fricii a constituit mereu o sursă importantă pentru existenţa lor. Supunerea prin teroare a oamenilor, ameninţarea continuă, metodele perverse de manipulare, instigarea la ură şi la luptă, insuflarea tendinţei de înşelăciune, de minciună şi de parvenire, inocularea spiritului de competiţie, exacerbarea rezonanţelor faţă de lumea plăcerilor necontrolate, amplificarea tendinţei către lux, facil şi materialitate; toate acestea şi încă multe altele au fost în câmpul atenţiei reptilienilor, prin manipularea reţelei energetice a Pământului şi prin blocarea codurilor şi secvenţelor rezonante superioare de la nivelul moleculei de ADN uman. Astfel, dintre toate posibilităţile pe care le avem la dispoziţie în această grandioasă manifestare, doar 3% ne sunt accesibile, la o abordare comună.

  Menţinând această continuă stare de angoasă în oameni, reptilienii s-au hrănit în mod constant cu energiile inferioare ale fricii pe care le captau din reţeaua energetică a planetei, ce era menţinută sub un strict control tehnologic de către ei. „Metoda” practicată era simplă: din anumite puncte strategice de pe suprafaţa Pământului (şi mai ales din anumite instalaţii şi baze suboceanice), ei bombardau energetic zonele locuite ale planetei cu frecvenţele inferioare ale fricii, urii şi mâniei, creând şi amplificând în acest fel rezonanţe foarte distructive, care reverberau mai apoi în reţeaua structurală energetică a Pământului, de unde acele fiinţe extraterestre reptiliene se „înfruptau” pentru a-şi menţine existenţa.

Această abominabilă stare de lucruri s-a menţinut timp de multe mii de ani, fără ca cei mai mulţi dintre oameni să aibă vreo idee despre adevăratele motive ale neîncetatelor lupte, neînţelegeri şi războaie dintre triburi, comunităţi, state sau regate; nici despre motivele reale ale decadenţei lor morale şi fizice, ale lipsei de perspective spirituale sau ale incredibilei minciuni în care erau menţinuţi. Influenţa malefică a acestei civilizaţii extraterestre, care urmărea astfel să pună stăpânire totală pe planeta noastră, trebuia dirijată astfel încât oamenii să nu cunoască niciodată adevărul despre originea lor, despre însuşirile extraordinare cu care sunt înzestraţi genetic şi, de asemenea, să nu cunoască modalitatea prin care ei sunt menţinuţi într-o continuă sclavie fizică, emoţională şi mentală. De asemenea, oamenii nu trebuiau să afle cine sunt cei răspunzători de această stare de lucruri. Secretul a luat astfel proporţii gigantice şi chiar mitice de-a lungul timpului, fiind înconjurat fie de alura irealului, fie de cea a ridicolului. Cu alte cuvinte, dacă aveai curajul să vorbeşti despre aceste adevăruri, fie erai considerat nebun sau în cel mai bun caz un visător, fie erai marginalizat şi batjocorit de societate. 

Orbirea incredibilă a majorităţii oamenilor în legătură cu aceste adevăruri a început să fie disipată - am putea spune chiar într-un mod accelerat -, cu precădere în ultimii 3-4 ani. Impactul energetic colosal care determină această „trezire” provine de la două surse principale, care se corelează: prima dintre ele se referă la faptul că Pământul se află în pragul încheierii unor cicluri cosmice majore şi, implicit, a începerii altor cicluri, în deplină conformitate cu legea universală a ritmului şi alternanţei; al doilea factor determinant este cel al ajutorului pe care omenirea îl primeşte de la anumite civilizaţii ET benefice, care asistă şi sprijină efortul foarte complex ce trebuie să conducă la ascensiunea spirituală a rasei umane pe un nivel de vibraţie superior celui fizic. Timpul reintrării în drepturi a structurii complexe a ADN-ului nostru a sosit. „Trezirea” lui la capacitatea maximă de 12 dimensiuni (de la 2, câte sunt active în prezent) este pe cale să devină o realitate şi în acest sens consultarea articolului lui Ben-Arion (http://www.ashtarcommandcrew.net/forum/topics/article-our-dna-is-mutating-as-we-speak-we-are-developing-12-stra) ar putea fi foarte utilă. 

Acestea sunt dovezi certe, pe care chiar şi ştiinţa contemporană le recunoaşte. Mai apoi, informaţia din cadrul articolului este dezvoltată într-un alt extras, ce poate fi consultat la adresa: http://humansarefree.com/2011/04/amazing-scientists-our-dna-is-mutating.html. Considerăm că toate acestea reprezintă tot atâtea dovezi în plus care atestă timpul transformării spirituale a omenirii şi a întregii planete.

Aproape toate structurile şi sistemele de viaţă socială şi economică care au fost create de om până acum se vor prăbuşi iremediabil peste foarte puţin timp şi această prăbuşire va fi cu atât mai teribilă pentru unii, cu cât ignoranţa şi prostia imensă vor continua să limiteze deciziile şi modul lor creator de gândire. Foarte curând colapsul va cuprinde practic toate domeniile existenţei şi el va deveni evident pentru oricine. La toate acestea se vor adăuga anumite fenomene naturale, aflate în corelaţie cu transformările energetice despre care am menţionat. Ele vor implica un comportament climatic aparent „ilogic”, cu fenomene meteorologice speciale, violente, care adeseori se vor petrece în zone în care nu ar trebui să se manifeste. Destul de repede, intensitatea şi frecvenţa acestor manifestări naturale nu va mai putea fi ignorată şi ea va atrage atenţia întregii lumi. Totuşi, trebuie să menţionăm că evenimentele climatice şi cele geodezice care se vor amplifica din ce în ce mai mult nu vor avea caracterul cataclismic care a fost menţionat în profeţiile vechi, deoarece în prezent situaţia a fost controlată şi dirijată de aşa manieră, printr-o abilă conlucrare între anumite civilizaţii extraterestre benefice şi acţiunea profund spirituală a unor grupuri şi organizaţii de fiinţe umane, încât intensitatea şi frecvenţa lor va fi mult diminuată.

Modul în care vom înţelege realitatea acestor fenomene şi evenimente este determinant pentru evoluţia fiecăruia dintre noi. Aşa după cum am menţionat, elementul crucial în această situaţie este nivelul de vibraţie al conştiinţei individuale. Dacă el este deja superior conştiinţei planului fizic, atunci va fi uşor pentru noi să înţelegem că tot ceea ce se petrece şi urmează să aibă loc pe planeta noastră face parte din etapele transformării ei fundamentale la nivel vibratoriu, transformare care ne implică de asemenea şi pe noi înşine. Dacă însă vom fi prinşi în strânsoarea fără milă, inferioară a sentimentului de frică, ce rezonează cu egoismul, cu lipsa de luciditate, cu inerţia, cu întunecimea mentală, cu sentimentul de separare individuală şi cu prostia, atunci fără dar şi poate că vom percepe toate aceste transformări într-un mod fatidic, ca fiind nişte dezastre şi nenorociri ce s-au abătut pe nepusă masă asupra noastră, a tuturor. Ne vom adânci atunci mai mult în latura egoismului, căutând prin toate mijloacele să ne salvăm pe noi înşine, fără să ne intereseze de nimeni şi de nimic altceva.

Într-un anumit fel, putem spune că suntem martori la ultimele zile ale Pământului în dimensiunea lui fizică şi aceste momente sunt, fără îndoială, foarte speciale. Din nefericire, mulţi oameni continuă să se agaţe de ideea „lipsei de schimbare”; cu alte cuvinte, ei vor să păstreze status quo-ul cu care s-au obişnuit, o dulce mocirlă care implică puterea decizională, confortul, bogăţia şi distracţiile, chiar dacă ei sunt conştienţi de urmările dezastruoase ale acţiunilor lor asupra altor oameni sau chiar asupra lor înşişi. În acest mediu, superficialitatea, trivialitatea, grotescul şi decadenţa sunt considerate fireşti şi chiar promovate intens, mai ales ca parte integrantă din planul reptilian al cabalei criminale, care în acest fel încearcă să menţină omenirea la un nivel cât mai jos de vibraţie a conştiinţei. Aceste fiinţe reptiliene ştiu bine că transformarea şi elevarea spirituală nu poate să survină decât dacă nivelul de vibraţie al fiinţei umane este suficient de ridicat şi tocmai de aceea ele încearcă prin toate mijloacele să împiedice aceasta, căutând să menţină sistemul economic falimentar, ideologia fadă despre viaţă şi arta decadentă în toate aspectele ei. 

Cu toate acestea, din ce în ce mai mulţi oameni par să se trezească la o nouă realitate, par să înţeleagă într-o altă lumină – care este mult mai pertinentă şi mai apropiată de adevăr - situaţia actuală şi aceste persoane vor fi dintre cele care vor reuşi „marele salt vibraţional” care se află atât de aproape, în timp ce fiinţele care vor continua să se cantoneze în necredinţă, suspiciune, ironie şi batjocură cu privire la aceste realităţi pe care le trăim, refuzând să le înţeleagă semnificaţia, vor trebui să plătească preţul unei reevaluări a conştiinţei într-o altă zonă a universului şi într-o altă existenţă. Aici trebuie să înţelegem cât mai bine cu putinţă că este imposibil să pretindem accesul la beneficiile transformării, dar în acelaşi timp să vrem să ne păstrăm vechile noastre obiceiuri şi deprinderi păguboase. Este ca şi cum am vrea să ne bucurăm de un post minunat de radio care funcţionează pe unde scurte, unde se pot audia ştiri minunate şi piese muzicale divin inspirate, dar pentru aceasta vrem să folosim un aparat de radio care funcţionează doar pe unde lungi. În timp ce fiinţele umane care sunt pregătite şi care şi-au reevaluat existenţa pe principiile spiritualităţii vor trece cu succes în dimensiunile superioare, cele care preferă să rămână la nivelul 3D vor trebui să sufere o „reciclare”, pentru a asimila în mod corect experienţa fizică.

Inconştienta multora se bazează pe faptul că, aparent, nimic anormal nu s-a petrecut şi acest lucru este folosit ca „argument” pentru a justifica lipsa de acţiune sau mobilizare interioară şi exterioară. În realitate - aşa după cum apar semnale din numeroase direcţii – evenimentele se vor precipita destul de repede. Aproape sigur totul va începe de la căderea câtorva economii din Europa, ceea ce va antrena căderea dezastruoasă, ca într-un iureş, şi a celorlalte economii, deoarece sistemul actual se bazează pe dependenţa reciprocă a schimburilor economice între ţări şi, de asemenea, pe valuta internaţională, care este dolarul. Astfel, colapsul unei ţări va atrage colapsul celorlalte ţări, astfel încât economia mondială va ajunge foarte repede în faliment total.

Dacă privim cu atenţie la situaţia economică în Europa, constatăm că criza bancară se adânceşte pe zi ce trece. Miliarde de euro sunt scoase din bănci şi împânzite în diferite ţări, ca „ajutor” sau susţinere în faţa spectrului incapacităţii de plată. Situaţia avansează rapid de la „rea” la „foarte rea”, cam la fel cum scapă aerul dintr-un balon care se dezumflă. Se ştie că succesul oricărui sistem financiar este dictat de încrederea oamenilor în instituţiile implicate în tranzacţii, ori în prezent tocmai această încredere fundamentală în băncile unor ţări precum Grecia, Italia, Spania şi Portugalia dispare într-un ritm alarmant. De exemplu, sistemul bancar din Grecia este în pragul colapsului şi în ritmul acesta nu va trece mult timp până când şi băncile din Spania şi Italia vor începe să cadă una după cealaltă. De altfel, a patra cea mai mare bancă din Spania, Bankia, dă primele semne în acest sens, deoarece acţiunile ei s-au prăbuşit, după ce ea a cerut statului un ajutor suplimentar de 19 miliarde de euro. În ultimele zile (începutul lui iunie 2012), situaţia lui Bankia a devenit chiar dezastruoasă, această instituţie aflându-se în pragul falimentului. Între timp, stocurile spaniole din bănci continuă să scadă vertiginos. 

În plus, există multe alte semne că lucrurile se îndreaptă spre deznodământul menţionat mai sus: agenţia de rating Moody’s a retrogradat indicele de credit în cazul a 16 bănci spaniole şi a 26 de bănci italiene, anunţând că se află în revizuirea indicelui a încă 114 instituţii bancare din Europa; nivelul tranzacţiilor a scăzut aproape la toate băncile importante din zona euro; în ultima perioadă, din băncile greceşti au fost retraşi de opt ori mai mulţi bani decât în condiţii normale; Banca Centrală Europeană a tăiat finanţările pentru patru bănci elene, iar şefa FNI, Christine Lagarde, a declarat că Grecia va trebui de acum înainte să se ajute singură; s-a anunţat că economia Spaniei şi a Italiei se află oficial în recesiune; actele de nesupunere civică au crescut alarmant în Italia; guvernele Europei se pregătesc febril pentru a face faţă „cutremurului” financiar şi economic pe care îl va genera ieşirea Greciei din zona euro; analiştii afirmă că până în luna septembrie Grecia nu va mai fi în Uniunea Europeană.

Dincolo de aceste semne evidente de declin financiar în Europa, este important să observăm mai ales schimbarea accelerată care are loc în lume şi care afectează aproape toate domeniile ei de activitate, pornind de la cel financiar, după care este structurată societatea actuală. Recenta sincopă a colosului bancar J.P. Morgan, care a încasat o lovitură năucitoare, pierzând în două zile mai bine de două miliarde de dolari, este edificatoare pentru aroganţa, neatenţia şi dispreţul afişat pretutindeni de „elita” masonică din dimensiunea fizică. Lucrurile sunt însă cu atât mai grave, cu cât această imensă pierdere este catalogată de către anumite oficialităţi ale băncii J.P. Morgan ca fiind doar „vârful aisbergului” în comparaţie cu adevărata situaţiei a pierderilor care urmează să se petreacă. Fără să precizeze în clar, toată lumea ştie însă că „bomba care stă să explodeze” la această bancă (cea mai puternică din lume) constă în situaţia dezastruoasă a derivatelor bancare. 

 Această scurtă analiză a situaţiei sistemului financiar actual este utilă pentru că ne ajută să înţelegem mai bine dedesubturile maşinaţiilor satanice ale „Iluminaţilor”. Situaţia băncilor din Europa sau America este emblematică pentru modul malefic în care ei au gândit întregul sistem bancar de înrobire a oamenilor. În principiu, acest sistem se bazează pe sintagma „a face bani din nimic”. Aceasta înseamnă să creezi „bani” prin crearea unei „datorii”. Bancherii masoni şi-au dat seama că nu vei putea niciodată să creezi destui bani pentru a-ţi plăti datoriile, pentru că cei care te plătesc pe tine, te plătesc de fapt cu datoria lor şi astfel datoria creşte exponenţial şi depăşeşte întotdeauna suma de bani economisită. În felul acesta echilibrul nu va putea fi niciodată atins. Deşi au realizat inconsistenţa şi neajunsurile acestui sistem pe care l-au inventat, bancherii au continuat totuşi să-l perpetueze dintr-o încredere prostească şi dintr-o lipsă crasă de respect faţă de condiţia umană. În inconştienţa lor dementă, ei nu fac altceva decât să împlinească indirect planurile civilizaţiei reptiliene, aducând angoasa, frica, deznădejdea şi zbuciumul sufletesc în vieţile oamenilor. Ei uita însă că noi trăim în dualitate şi aceasta este guvernată de nişte legi stricte, dintre care legea echilibrului este fundamentală; în sinteză, ea afirmă că ceea ce dai, trebuie să primeşti. Regăsim această lege în legea conservării energiei, în legea karma-ei etc. Universul caută întotdeauna echilibrul, dar gândirea pervertită a managementului bancar a neglijat acest aspect esenţial în planul său. În prezent, ne pregătim să asistăm la „vremea culesului roadelor”, în care deja suntem martori la apariţia primelor consecinţe ale nebuniei pe care „Iluminaţii” au susţinut-o în lumea financiară pe parcursul ultimelor 300 de ani.

Luând în considerare semnele foarte evidente care apar zilnic, precum şi avertismentele extratereştrilor benefici, apare evident faptul că civilizaţia occidentală se va nărui foarte curând. Putem chiar să fim şi mai radicali, accentuând: ea va cădea în mod inevitabil. Declinul ei nu poate fi oprit, marasmul este total. Omul de rând se poate întreba: cum a fost oare posibil aşa ceva? cum s-au putut petrece toate acestea? Cel care cunoaşte însă secretele oculte ale intenţiilor satanice ale cabalei masonice, dirijate de civilizaţia reptiliană, cunoaşte de asemenea şi răspunsul la aceste întrebări.

Unele voci bine intenţionate au sugerat ca „venerabilii” să scoată de urgenţă tot aurul pe care l-au furat de-a lungul timpului de peste tot şi astfel să acopere cu el gigantica datorie bancară, pe care lăcomia lor nesăţioasa a generat-o în ultimii zeci de ani, atât în Statele Unite, cât şi în Europa. Această mişcare ar fi probabil în stare să ofere o mică şansă pentru crearea unor „lichidităţi” reale în bănci, ceea ce ar duce la o eventuală relansare a economiei mondiale. Aşa cum era însă de aşteptat, cabala satanică nu a procedat în acest fel. Atunci când s-a dorit accesarea acestor rezerve gigantice de aur brut, sub diferite pretexte accesul la ele a fost interzis. Din raţiuni „de stat” nu se cunoaşte nici măcar cine a interzis această măsură de rezolvare a crizei.

În aceste condiţii disperate, care se anunţă precum norii negri de furtună la orizont, ne putem întreba: când vor veni vremurile bune şi când vor veni la conducere fiinţe cu adevărat nobile, pline de bun simţ şi altruism, care să ghideze omenirea pe făgaşul armonios al evoluţiei spirituale? Odată cu echilibrul vine şi prosperitatea, iar odată cu această vine iubirea şi fericirea. Ceea ce pare a fi un dezastru acum pentru omenire - cel puţin unul care ameninţă şi bate cu putere în uşă -, în realitate se dovedeşte a fi salvarea îndelung aşteptată pentru întreaga umanitate. Dacă privim cu luciditate situaţia creată şi felul în care s-a ajuns în acest punct, realizăm faptul că „elita” masonică şi-a tăiat singură craca de sub picioare, luând decizii rele în baza ideii pline de aroganţă că membrii ei ar fi o rasă „superioară” celorlalte fiinţe de pe planetă, care are dreptul la bogăţii incomensurabile şi la totala putere şi autoritate asupra oamenilor. Iată însă că planurile lor eşuează lamentabil, iată că „omnipotenţa” lor s-a năruit deja şi că întreaga situaţie a trecut, în ceea ce-i priveşte, de la sublim la ridicol, deoarece este evident că în prezent ei nu mai sunt capabili să controleze nimic pe piaţa bancară şi de schimb. Cu alte cuvinte, putem spune cu deplină încredere că „zarurile sunt aruncate”. Atunci când banii vor înceta să mai vină, oamenii vor şti că timpul marilor schimbări a sosit şi acela va fi momentul ridicării spiritelor nobile, care să conducă omenirea pe făgaşul armoniei. 

După intrarea economiei mondiale în colaps şi după căderea dolarului şi a monedei euro, cel mai probabil schimburile vor fi practicate un timp în sistem barter şi prin utilizarea la schimb a aurului şi argintului, aşa cum se practica în anumite perioade din Antichitate şi din Evul Mediu. Despre acele vremuri se ştie însă că ele reflectau un echilibru just şi sănătos al schimbului comercial. Mai apoi, după o scurtă perioadă se va trece probabil la societatea fără bani. Toate aceste evenimente vor necesita câţiva ani pentru a fi implementate în totalitate, însă rapiditatea transformărilor în viaţa noastră va depinde mai ales de natura frecvenţei de vibraţie individuală. Aceasta înseamnă că producţia de bunuri şi servicii, precum şi activitatea de comerţ şi schimb se va face pe baza respectului reciproc, a păcii, a dreptăţii şi a iubirii, adică respectând exact virtuţile care sunt ignorate în sistemul economic actual. În mod evident, aceasta nu se poate face imediat, de azi pe mâine, ci va fi necesară trecerea unui anumit timp. Reglarea elementelor într-un nou sistem economic va dura fără îndoială mai mulţi ani, care sunt necesari pentru felurite ajustări şi echilibrări de situaţie. Totuşi, apreciem că această perioadă va fi percepută ca fiind destul de scurtă, datorită accelerării masive a „contracţiei” timpului, dictată de anumite câmpuri de energie specifică la nivel galactic pe care le traversează planeta noastră.

De profesor yoga Dan Bozaru

  

Preluare  de pe yogaesoteric

7 iunie 2012

 

Pentru conformitate, (C.M.)

Sursa: http://ascensiuneaspiritului.blogspot.ro