Ne putem stapani mintea…

”Toată creaţia îşi are originea în gând…iar gândul este energie. Dacă gândim pozitiv, atunci acea atitudine pozitivă se va reflecta înapoi către noi prin experienţe de viaţă pozitive – cu excepţia cazului în care trebuie să parcurgem, mai întâi, anumite experienţe de învăţare.Cu toate acestea, este întotdeauna alegerea noastră dacă simţim această învăţare ca fiind dureroasă sau nu.

Toate evenimentele declanşează o experienţă, sau o emoţie, în funcţie de modul în care percepem noi evenimentul. Trăim într-un plan al dualităţii, astfel încât fiecare eveniment al vieţii are două faţete. Putem să ne controlăm răspunsul emoţional, prin felul în care alegem să privim, sau să ne gândim la evenimentul respectiv. Dr. Deepak Chopra ne aminteşte că „pentru cel care observă, nu există lume obiectivă” şi că „percepţia esteun fenomen învăţat”. Percepţia este guvernată de influenţele de mediu, codarea genetică şi experienţele din vieţile trecute – care sunt toate păstrate în memoria celulară.

Corpul emoţional este cel care determină existenţa noastră la toate nivelurile conştiinţei pe această planetă, dar care a rămas totuşi în urmă cu propria sa dezvoltare conştientă. Motivul este acela că starea de afectivitate la nivelurile energetice aparţine dimensiunii astrale, care se află în afara realităţii influenţate de timp.

Nefiind conştient de faptul că „timpul trece”, corpul emoţional revizitează sau reasamblează, în mod continuu, componente emoţionale ale propriului său model.

De când ne-am identificat atât de mult cu corpul nostru mental ,trăim în iluzia că noi influenţăm şi direcţionăm corpul emoţional, prin intermediul voinţei noastre constiente.”Vechiul’ corp emoţional aduce în corpul fizic ,nou’ toate acele experienţe, reacţii şi percepţii ale realităţii, pe care le-a obţinut în alte trupuri”. In fiecare moment nou, noi trebuie de asemenea să luăm în considerare problemele din trecut şi să le rezolvăm. Aceasta ne va permite să eliberăm energia trecutului. Asemenea memorii, sau tipare celulare, sunt deseori baza unor blocaje din viaţa curentă. Atunci când aceste blocaje energetice au fost create de emoţii trecute nerezolvate, aceasta s-a întâmplat ca un rezultat direct al punctului nostru de percepţie şi al înţelegerii mentale a evenimentului care a avut loc în acel moment.

O dată cu creşterea şi evoluţia noastră, a evoluat şi conştienta noastră, care ne permite să privim retrospectiv viaţa dintr-un punct de vedere diferit, mai bogat în informaţii.

Suntem conştienţi, de faptul că gândurile emit şi transmit câmpuri de energie „nevăzute”, care operează prin intermediul unor bucle de bio-feedback. Aceste câmpuri ricoşează şi sunt primite de sursa lor de transmitere originară. In consecinţă, tot ce vine către noi în viaţă, tot ce ne stă în faţă, am atras către noi, prin natura energiei pe care am emis-o. Noi – corpul nostru fizic, emoţional, mental şi spiritual – suntem câmpuri de energie în mişcare, cu toţii rezonând şi vibrând la frecvenţe specifice şi transmiţând unde de energie.

In termeni mai simpli, corpul uman poate fi privit ca un computer, mintea ca fiind sistemul de operare, gândurile ca programele soft, iar viaţa noastră ca „foaia scoasă la imprimantă” ca rezultantă a celor trei. Corpul fizic reacţionează la corpul emoţional, care reacţionează la corpul mental, care, atunci când este acordat, serveşte Spiritulşi Inteligenţa Divină. Aşadar, programarea noastră mentală afectează nu numai starea noastră emoţională bună, ci şi sănătatea noastră.

Dr. Chopra spune: „Noi suntem prizonierii gândurilor noastre. Prin memorie şi obişnuinţă, noi devenim, literalmente, un maldăr de răspunsuri condiţionate şi nervi, care sunt declanşate în mod constant de oameni şi împrejurări, ca să devină manifestări previzibile ale reacţiilor biochimice din corpurile noastre. Şi astfel, mintea condiţionată lasă puţin loc pentru orice lucru nou. Emoţiile par a fi dincolo de controlul nostru. Noi ridicăm şi construim o închisoare, iar tragedia este aceea că nici măcar nu putem vedea zidurile acestei închisori. Lipsa unui sens în viaţă, cu care ne confruntăm în mod curent, poate doar să devină şi mai puternică, dacă rămânem în interiorul acestei închisori.”Invăţăm procesele noastre de gândire de la cei cu care ne-am asociat în anii noştri de formare, atunci când deseori învăţăm să generalizăm prea mult, sa gândim doar în termeni de alb şi negru, sa tragem concluzii, fără a avea dovezi, sa gândim ce e mai rău într-o situaţie, sau să depăşim măsura, sa luăm totul ca atac la persoană. Ne concentrăm întotdeauna asupra eşecurilor sau problemelor noastre.

Atunci când vom înţelege că:

• Gândurile sunt energie (care poate declanşa, de asemenea,emoţii),
• Legile universale guvernează această energie,
• Avem puterea să ne creăm realitatea noastră personală,

putem fi apoi liberi pentru totdeauna de gândirea limitată şi de convingerea că viaţa „e doar ceva ce ni se întâmplă”. Abia atunci devenim ucenici în stăpânirea minţii. Ne dăm seama că trebuie să fim disciplinaţi şi vigilenţi cu absolut fiecare gând. De asemenea, trebuie să punem la îndoială esenţa convingerilor noastre, a tiparelor de gândire şi a reacţiilor noastre.Dacă viaţa noastră este abundentă la toate nivelurile, atunci am ajuns să stăpânim mintea şi capacitatea sa de a crea. Dacă încă mai simţim limitare şi lipsă, atunci trebuie să ne cercetăm cu atenţie formele-gând.

Un gând pozitiv, urmat de un gând negativ, va duce la neutralizarea câmpului de energie şi invers. Aşadar, dacă prindem un gând negativ, trebuie să-l urmăm cu gânduri pozitive – şi să privim cum se schimbă realitatea noastră. Pe termen scurt, stăpânirea minţii şi a fi responsabil pentru fiecare gând, cuvânt sau acţiune, cere mult mai multă energie şi practică decât mentalitatea de victimă, în care dăm vina pe lume şi pe alţii pentru durerile noastre şi situaţiile în care ne aflăm. Cu timpul, o dată ce am urcat, prin disciplină şi discernământ, de la ucenicie la măiestrie, câştigurile sunt din abundenţă, iar calitatea vieţii noastre se îmbunătăţeşte în mod vizibil. ”

Jasmuheen – In rezonanta

Sursa

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Stăpânii "din umbră" ai lumii. Planul ascuns din "Noul Testament al Satanei" răscoleşte prezentul (1)

Trecerea peste criza economică, lupta pentru supravieţuire, dorinţa de a reuşi în viaţă sunt gânduri care animă toţi oamenii de rând din această lume. Fiecare persoană îşi doreşte să facă mai bine, mai mult, iar trecerea lui prin această lume să nu fie acoperită de întuneric.

Însă acesta este doar vârful icebergului - grijile cotidiene care ne macină pe fiecare în parte sunt lucruri minuscule, care ne ţin ocupaţi. Sub "apă" se află însă forţa care conduce de fapt această lume, care ne decide destinul şi ne scrie evoluţia în viaţă.

Ne vom opri pentru a arăta o pagină din viaţa Iluminaţilor, organizaţia ocultă în jurul căreia se află cele mai multe controverse şi teorii ale conspiraţiei. În istorie Iluminaţii au luat naştere ca şi organizaţie undeva în anul 1776, însă, potrivit izvoarelor şi datelor adunate de cercetători şi oameni de ştiinţă, apariţia lor s-a făcut cu mii de ani în urmă.

Undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiraţie al cărei scop final era dominarea întregii lumi - scop care a rămas viu şi astăzi. In locul ascuns unde se contopeau civilizaţiile Sumerului şi Mesopotamiei, lua naştere aşa numita Frăţie a Şarpelui.

Cei grupaţi în Frăţia Şarpelui oficiau un cult în care îl venerau pe Diavol, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planetă.

Liderii acestui cult de origine îşi spuneau ei înşişi Iluminati, deoarece în cadrul ritualurilor primeau lumina cunoaşterii direct de la Stăpânul lor din Întuneric.

Au privit din umbră naşterea şi decăderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, răspândirea Creştinismului şi Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de puşcă şi a Renaşterii.

Au decis să iasă la lumină de abia în seara zilei de 1 mai 1776, când germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda în oraşul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminaţilor Bavarezi.

Organizaţia a recrutat pentru început o serie de militanti liberi cugetători, secularişti şi republicani recrutaţi din Marea Loja Masonică a Germaniei. Alarmaţi de activitatile lor subversive, autorităţile bavareze au crezut că au distrus ordinul în anul 1785, însă se înşelau amarnic.

 Iluminaţii bavarezi erau organizaţi precum cercurile din interiorul altor cercuri, într-o structura similară foilor de ceapă. Daca iniţiaţii se dovedeau demni şi discreţi în păstrarea secretelor transmise, puteau avansa într-un cerc mai mic, unde cunoşteau secrete mai importante.

In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi străbătea călare distanţa între Frankfurt şi Paris. Providenţa a făcut ca acesta să fie trăsnit în timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut în cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”.

Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:

“Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de supremaţia asupra celor mulţi. Atfel se poate provoca atâta vrajbă, îndoială şi păreri contradictorii, încât oamenii de rând nu se pot orienta în acestă harababură şi sunt convinşi că este mai bine să nu aibă vreo opinie personala cu privire la politică. Trebuie aprinse pasiunile poporului. În acest scop, trebuie creată o literatură murdară, facilă, lipsită de spirit şi dezgustătoare".

Va urma...

Sursa: Antena 3

Sursa: danielroxin.blogspot.ro

Stăpânul şi-a dat arama pe faţă!

Deşi, la cât de ipocriţi şi demagogi sunt, s-au declarat îngrijoraţi de implicaţiile pentru democraţie ale referendumului din România, acesta le-a venit mănuşă! Este vorba de reprezentanţii dintre cei mai de seamă ai puterilor – noi le zicem fără înconjur coloniale! – care au redus România la statutul de colonie. Referendumul, aşa cum a fost organizat, le-a dat ocazia magnifică de a arăta clar cine este stăpânul, în esenţă de a consfiinţi politic ceea ce există deja de câţiva ani în plan economic şi ceea ce naivii sau interesaţii nu ajung să vadă ori se fac că nu văd: că România a încetat să mai fie o ţară, devenind o colonie!

O ţară care pierde controlul propriu asupra următoarelor trei sectoare – exploatarea resurselor minerale principale, distribuţiile de energie şi băncile – ajunge inevitabil o colonie. Si nu din alt motiv decât din acela că prin aceste sectoare se ruleasă banul, indiferent de ciclul politic sau economic. Este strict cazul românesc! Toate intrările în şi ieşirile din actul productiv sau comercial aparţin capitalului străin. Întreaga axă majoră a economiei este deţinută de către acesta şi, ca urmare, decizia îi aparţine. Sunt câţiva ani de când deja există această situaţie. Era firesc să vină momentul în care aceste stări de lucruri în plan economic să se răsfrângă în oglindă în plan politic. Referendumul n-a prilejuit decât consfiinţirea! Pentru realişti n-a fost vreo surpriză. Doar căutătorii de cai verzi pe pereţi s-au mirat. După episodul referendumului, naivii probabil au dispărut. Au mai rămas să susţină baliverna României suverane sau a mântuirii acesteia cu ajutorul capitalului străin doar cei interesaţi, respectiv cei din România care sunt instrumentele puterii coloniale.

S-a dovedit în contextul referendumului că, pentru puterile coloniale, nu este vorba cumva de Traian Băsescu ori USL sau, cum cu neruşinare au sugerat, de democraţie, ci pur şi simplu de interese economice oneroase, şi anume de a deţine controlul integral şi necondiţionat asupra resurselor, banilor şi chiar asupra vieţii oamenilor, în chipul cel mai iobăgist posibil, din spaţiul numit România. Chiar dacă pentru aceasta erau încălcate şi cele mai elementare norme şi reguli de democraţie, mai precis – şi ca să nu existe răstălmăciri – chiar dacă era nevoie ca voinţa puterii coloniale să înfrângă voinţa votului popular.

Că a fost vorba de aşa ceva o dovedeşte poziţia troicii FMI-CE-BM la revizuirea de zilele trecute a acordului cu România. La sfârşitul misiunii, şeful acesteia, dl Eric van de Vrijer, a avut tupeul să declare că scrisoarea de intenţie a guvernului român către FMI, deşi agreată cu membrii misiunii, nu va fi totuşi înaintată mai departe către instanţele FMI, cum s-ar cuveni procedural, până ce mai multe din angajamentele guvernului nu vor fi şi îndeplinite, dintre care nu lipsesc bineînţeles privatizări parţiale sau totale şi creşterile (mă scuzaţi, „liberalizările”) de preţuri la gaze, atât de mult aşteptate de companiile vestice care au pus stăpânire pe distribuţiile de energie din România, companii ale căror agenţi de vânzări sunt de fapt FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială. Cu alte cuvinte, vă ţinem în corzi, să nu cumva să ieşiţi din front! De parcă ar fi intenţionat cineva să facă o asemenea mişcare. Căci, dimpotrivă, cei din USL, în frunte cu tandemul Antonescu-Ponta, s-au străduit din răsputeri să-şi declare alinierea, devotamentul, fidelitatea şi cucernicia faţă de SUA şi UE, între altele asumându-şi integral şi necondiţionat acordul cu FMI-UE impus fostei guvernări.

Analişti de bună credinţă s-au întrebat dacă nu cumva dl de Vrijer este vreunul mai rău decât dl Franks pe care l-a înlocuit la şefia misiunii FMI pentru România. Vai, nici o deosebire! Dl de Vrijer este doar o altă faţă a aceluiaşi trup, cu acelaşi suflet. De Vrijer nu are ca misiune decât să verifice cum colonia România îndeplineşte ceea ce deja a impus Franks. Ca olandez însă, dl de Vrijer are desigur a răzbuna şi bulbii de lalele din Olanda pe care i-au tăiat vameşii români în căutare de bacterii necunoscute în lamentabilul episod al opoziţiei autorităţilor de la Haga faţă de intrarea coloniei România în spaţiul Schengen.

Autor: ILIE SERBANESCU
sursa: jurnalul.ro

Sursa: gandeste.org

OMUL CARE A FOST STĂPÂNUL LUI SATANA

Aleister Crowley este considerat a fi “cel mai malefic om din lume”, o fiinţă atât de depravată şi lipsită de orice strop de moralitate, încât a declarat că el, cu ajutorul magiei şi spiritelor, a ajuns să-l stăpânească chiar şi pe Satana.

În numeroasele sale lucrări, Aleister spune că numai prin orgiile sexuale fără limite şi inhibiţii omul reuşeşte să ajungă la dumnezeul care l-a creat. Analiştii consideră că el se închina la Satan, iar toate scrierile sale erau o odă adusă Prinţului Întunericului.

Însă pe lângă scrierile oculte, Aleister a fost considerat de mulţi un adevărat artist, un fin cunoscător al tainelor umane, de aceea cei mai mari conducători ai lumii şi-au dorit să îl aibă în preajmă.

În 1898 Crowley este iniţiat în societatea ezotericã Order of the Golden Dawn, care îl avea ca membru şi pe poetul W. Butler Yeats, chiar de cãtre patronul ei spiritual, Samuel Mathers, în cadrul unei ceremonii la Londra. Îşi ia numele mistic de Frater Perdurado, “cel care va rezista pânã la sfârşit”.

Dupã plecarea lui Bennet în Sri Lanka, Crowley achiziţioneazã Boleskine House în Foyers, Scoţia, pentru a sãvârşi unul dintre cele mai puternice acte de magie, bazat pe Cartea lui Abramelin, act ce avea ca scop contactul cu îngerul pãzitor şi fãcea uz de invocaţii ale prinţilor infernului.

Crowley este din 1912 membru marcant al Ordo Templis Orientis, mare maestru în al 10-lea grad. Ordinul era modelat dupã structura masonicã şi se voia o organizaţie internaţionalã care sã ofere o religie universal fondatã pe o sintezã a cunoaşterii despre univers exprimatã simplu, dar simbolic.

Se foloseşte de diferite femei ca de catalizatori ai iniţierii sale mistice, se autointituleazã Magul, consumã oxid de metial care îi provoacã o halucinaţie care va fi folositã mai târziu ca parte a concepţiei sale cosmologice, cocheteazã cu astrologia, are viziuni din vieţile anterioare şi…crucificã broaşte pentru a reitera viaţa lui Iisus.

În cartea sa din 2002, Secret Agent 666: Aleister Crowley, British Intelligence and the Occult, Robert Spence susţine cã Aleister ar fi putut lucra ca spion pentru serviciile britanice în descursul multelor sale cãlãtorii, ba chiar ar fi avut misiunea de a aduna date despre reţeaua informaţionalã germanã, activiştii independenţi irlandezi şi a le compromite acţiunile printr-o propaganda aberantã. Ca agent provocator, ar fi avut un rol în scufundarea transatlanticului Lusitania, împingând SUA spre rãzboi.

În 1920, împreunã cu perechea sa, Leah Hirsig, pe care a supranumit-o Femeia Stacojie, aluzie la consoarta Fiarei din Apocalipsã, fondeazã Abaţia Thelema în Cefalu (Palermo), Sicilia. Numele este preluat de la Rabelais, care denumeşte în Gargantua şi Pantagruel un soi de antimãnãstire în care nu mai sunt valabile niciun fel de norme morale.

Aici, în subsolul mănăstirii (ironia face ca la suprafaţă, în interiorul mănăstirii, oamenii veneau să se închine lui Dumnezeu, să se roage şi să-şi aducă darurile) aveau loc cele mai desfrânate orgii sexuale, la care luau parte cei mai influenţi oameni ai acelui timp.

Moare pe 1 decembrie 1972, din cauza unei infecţii respiratorii, dupã ce devenise dependent de heroinã. La 24 de ore, moare şi doctorul sãu, circulând zvonul cã Alick l-ar fi blestemat…

Sursa: piatza.net

STĂPÂNIREA GÂNDULUI - o armă cu puteri nebănuite

Mintea este cea mai puternică armă a omului. Dar, deși sunt folosite de secole, capacitățile uluitoare ale creierului rămân în continuare învăluite în mister. De sute de ani, savanții se străduiesc să dezlege modul misterios în care acest organ complex acționează asupra organismului nostru și chiar asupra obiectelor din lumea înconjurătoare. Telepatia, telechinezia, hipnoza, premoniția sau clarviziunea sunt fenomene pentru care nici azi nu s-au găsit explicații mulțumitoare. De fapt, aceste puteri miraculoase se află, în stare latentă, în fiecare dintre noi. Autosugestia sau chiar un simplu gând au o forță uriașă: pot schimba destine, pot ucide și pot salva.

Un telepat rus uimește lumea

Sala de conferințe a hotelului Renaissance din Mos­co­va este arhiplină. Pe scenă, un bărbat legat la ochi vorbește cu o voce puternică. Mâinile îi sunt întinse spre sală, cu degetele răsfirate, apăsând în aer niște bu­toane invizibile. „Bărbatul din rândul 3, locul 12, se gândește la fiul său, care se află chiar acum la examen. Pe rândul 9, locul 4, băiatul cu șapcă are în buzunar un carnețel. Pe pagina doi e trecut numărul de telefon al prietenei sale”. De câte ori omul de pe sce­nă ghicește ceva, iar spectatorul confir­mă, sala izbucnește în strigate entuziaste și aplauze.

Numele lui Tofik Dadashev a devenit cu­noscut în anii '70, când, la primul Con­gres International de Psihotronică de la Praga, renumitul savant american Cleve Backster, cel care a participat la in­ven­ta­rea detectorului de minciuni, a afirmat des­pre Dadashev că este cel mai puternic me­dium din lume. Capacitatea sa uimi­toa­re de a citi gânduri, aproape instan­taneu, fără gre­șeală, a uluit co­mu­nitatea internaționala a oa­me­nilor de știință. De-a lungul timpului, rusul a par­ticipat la zeci de experimente pa­ra­psi­hologice in­cre­dibile. Prin puterea minții sale, a neutralizat planuri te­roriste și a ajutat la deconspirarea unor agenți secreți.

La începutul anilor 2000, Dadashev des­­chide la Moscova centrul de investigații și trata­ment „Psi-Ex”. Aici vin sute de oameni din întreaga lume, care îi soli­cită ajutorul pentru boli grele, pentru tera­pie psihologică, pentru ca­zuri de răpiri, dispariții sau con­flicte nere­zol­vabile. Născut în Azerbaidjan, înainte de căderea comunis­mu­lui, Dadashev tratase mai mulți înalți oficiali sovietici, astfel încât acti­vi­tatea lui era atent monitorizată de servi­ci­ile de informații rusești. În la­boratoarele secrete ale KGB-ului, savanții se străduiau încă din anii '40 să des­copere cum funcționează și acționează tele­patia, cum se poate im­planta un gând sau un ordin în mintea cuiva și prin ce meto­dă se poate localiza un obiect ne­­cunoscut la distanță. În spa­tele uluitoarelor fenomene PSI, telepatie, psihochinezie, vindecări paranormale, se afla o întreagă armată de oa­meni, savanți și subiecți superdotați, gata să-și de­monstreze ca­pa­citățile extraordinare: Nina Ku­laghina (foto), o femeie casnică din Leningrad, celebră în întreaga lume pentru calitățile sale psi­ho­chinetice de a muta obiecte cu o greutate de până la un kilogram doar prin puterea gândului, Rosa Kule­sova, cea care citea legată la ochi, doar prin atingerea tex­tului cu degetele, sau celebrul telepat Wolf Messing, ale cărui predicții au fost ascultate atât de Hitler, cât și de Stalin, nu sunt decât câteva exemple. Toți făceau demonstrații publice, televizate sau „în di­rect”, în marile orașe ale Uniunii Sovietice. În spatele senzaționalului însă, cele mai luminate capete ale Ru­siei încercau să înțeleagă capacitățile fenomenale ale cre­ierului.

După îndelungi experimente, oamenii de știință so­vietici au emis o ipoteză privitoare la fenomenul tele­patiei. Conform teoriei lor, atunci când omul gândește, în creier au loc anumite procese biochimice însoțite de emiterea unor radiații electromagnetice. Undele elec­tro­magnetice sunt captate de telepat, care reușește astfel să citească până și cel mai ascuns gând. Însă cercetătorii ruși s-au ciocnit de o altă necu­nos­cută: Tofik Dadashev reușea să afle gândurile unei per­soane aflate la zeci de metri distanță, iar studiile lor demonstrau că un­dele electromagnetice emise de creier pot fi captate doar în imediata apropiere a subiectului. Pentru ei, Tofik Dadashev era o enig­mă.

„Totul a început în copilărie, povestește Dadashev. De exemplu, știam de cu seara ce urma să-mi pregătească bunica la micul dejun. Închideam ochii și număram banii din portofelul mamei aflat în poșetă. Treptat, am descoperit că-i pot face pe ceilalți, prin puterea gândului, să-mi îndeplinească dorințele. Odată, la școală, m-am concentrat asupra învățătoarei și am făcut-o să se bâlbâie. Se înroșise atât de tare, biata de ea, că până la urmă a fost nevoită să-și întrerupă lecția și să ne dea o pauză. Descope­risem, deci, aceste forțe, și mă jucam cu ele, fără să mă gândesc cât de puternice sunt. Abia pe la 16 ani am realizat ca am un dar extraordinar și că tre­buie cumva canalizat în beneficiul seme­nilor mei”.

Paranormalul contra terorismului

După ce abilitățile lui fenomenale au fost recunoscute, miliția, procuratura și chiar KGB-ul au început să-i solicite lui Tofik Dadashev ajutorul în rezolvarea unor cazuri complicate.

„În anii '80, am fost abordat de niște ofițeri KGB, cu rugămintea de a-i ajuta la capturarea unui agent străin. Aveau informația că acesta se afla la Moscova, într-un grup de turiști, dar nu știau da­că e bărbat sau femeie și ce semnalmente are. Am fost însoțit la hotelul Rossia, unde se așteptau să poposească cei 150 de turiști străini. În holul hotelului era un vacarm de ne­descris. Mă concentram foarte greu. Dar, până când băieții de la KGB s-au hotărât să-mi indice persoanele suspectate, eu deja îmi îndreptasem atenția către indi­vi­dul cu pricina. Era un bărbat cu mustața roșcată, îmbrăcat într-un costum negru. Am simțit că fluxul gândurilor lui nu curgea la unison cu cele ale celorlalți turiști. Le-am comu­nicat agenților bănuielile mele. Informația mea s-a do­vedit ulte­rior corec­tă".

Dar cel mai spectaculos și totodată periculos eveniment la care a participat a fost ares­tarea unui terorist. În martie 1989, o aeronavă Tupolev a fost detur­na­tă și a aterizat forțat pe aero­portul din Ba­ku, Azerbaidjan. Teroristul, sub amenințarea că va arun­ca avionul în aer, cerea până în zori un milion de dolari. În aceeași seară, Dadashev a fost contactat de un ofițer KGB cu rugămintea din partea gene­ralului Ivan Go­relovski, șeful ser­viciului KGB din Azerbai­djan, să participe la aceas­tă operațiune delicată. „Când am ajuns la aeroport, de la Moscova sosiseră deja trupele speciale antitero. Am fost imediat pus la curent: «Se pare că teroristul are com­plici, este înarmat, iar în ca­bina piloților s-a de­tec­tat un dispozitiv care ticăie, cel mai probabil o bomba cu ceas.» Imediat mi s-a încredințat o misiune. Trebuia să pătrund în avion și să ne­gociez cu teroristul”. Dadashev a fost condus până la trapa avionului și, sub pretextul că este un reprezentant al Ministerului de Externe de la Moscova, a pătruns în aeronava. Între el și terorist era o distanță de cca 20 de metri. „Părea stăpân pe situație, dar i-am citit emoțiile și gândurile. Nu au tre­cut câteva minute și m-am convins că totul era o ca­cealma. Individul nu avea nici o bombă și nici com­plici”. Dadashev a coborât din avion și le-a spus ofițerilor: „Pentru a salva toți pa­sa­gerii, fă­ră vreun incident nedorit, trebuie să aveți încredere în mine, pentru că știu ce se va întâmpla. Peste câteva minute, teroristul va veni mai aproape de ușa avionului, ca să fumeze. Atunci îl puteți prinde. Dacă veți acționa astfel, nu vor exista victime și nu vor fi pro­ble­me”. Pes­te o jumătate de oră, trupele „Alfa” se întorceau de pe pistă cu teroristul încătușat. În rucsacul in­di­vidului se descoperise că așa-zisa bombă nu era decât un ceas mecanic deșteptător. Totul se petre­cu­se întocmai cum prezisese Dadashev. Ulterior, la inițiativa liderilor KGB de la Moscova, care fuseseră impresionați de abilitățile lui extraordinare, Dadashev a fost decorat cu cea mai mare distincție din Azerbaidjan, pentru finali­zarea cu succes a operațiunii.

Femeia care a înfrânt moartea

Conform spuselor lui Tofik Dadashev, fiecare dintre noi are de fapt aceste capacități, de a citi gândurile altui om, de a le influența și chiar de a prezice un eveniment. Singurul obstacol e acela că oamenii nu sunt conștienți de abilitățile lor, de puterea imensă a unui sim­plu gând, de capacitatea uriașă a creierului.

„Toți putem folosi telepatia sau telechinezia, însă trebuie să credem în aceste forțe și să ne antrenăm creierul, prin meditație profundă, pentru a le activa. Aceste funcții ale cre­­ierului se află într-o stare de hibernare, așteptând să fie trezite. De cele mai multe ori, ele rămân inac­­tive până la moarte, și totuși ne plângem că nu sun­tem fericiți, că nu avem suficienți bani, că nu sun­tem sănătoși. Singur omul, prin puterea gândurilor lui, își poate croi viața așa cum dorește. Poate alege să fie sănătos sau să sufere, să trăiască fericit sau în mi­zerie! Cheia o reprezintă propriul gând!”.

Recent, cercetătorii în fizica cuantică au făcut o desco­perire: „Mintea modelează lucrurile pe care le per­cepem”. Cel puțin asta susține Fred Alan Wolf, profesor doctor în fizică, cel care și-a dobândit celebritatea în lu­me printr-o serie de cărți despre relația fizicii cuan­tice cu conștiința. „Omul poate fi un Miche­langelo al propriei vieți, având posibilitatea să-și modeleze soarta după bunul plac”, spune el.

Intuitiv, mulți oameni descoperă și pun în practica teoria lui Alan Wolf. Acesta este și cazul Angelei Po­pescu, o pensionară din județul Bihor, pentru care gândirea pozitivă e mai mult decât o formulă călăuzitoare, e un stil de viață. Totul a început în urma cu 40 de ani, pe vremea când nimeni nu vorbea despre așa ceva, când noțiuni ca autosu­ges­tie, legea atracției sau ma­terializarea gândului nu erau nici măcar pomenite. Și totuși, Angela le-a descoperit, din întâmplare. Se măritase tânără, la 20 de ani, cu un bărbat pe care nu-l cunoștea aproape deloc. Îi fusese prezentat de părinți și, în câteva luni, Angela s-a trezit măritată și însărcinată. După doi ani, a venit pe lume și cel de-al doilea copil. Peste încă doi ani, soțul a părăsit-o pentru o femeie mai tânără și a lăsat-o să se descurce singură, cu doi copii mici. Și, cum un necaz nu vine niciodată singur, biata Angela a descoperit că e foarte bolnavă. În urma analizelor, a fost diagnosticată cu cancer. Doc­torul oncolog a anunțat-o formal, tăios, că trebuie operată de urgență. Se gândea cu disperare ce se va întâmpla cu copiii ei, dacă nu va supraviețui. Era atât de îngrozită, încât deja începuse să-și deruleze în minte scena înmormântării, își vedea copiii abandonați, luați sub îngrijire de un orfelinat. Se internase în spital și-și aștepta rândul, ca un condamnat la moarte.

Într-o dimineață, de patul ei se apropie o fe­meie mult mai tânără decât ea și-i spuse: „Și tu aștepți să fii operată? Eu sunt programată mâine. Dar eu am venit aici să mor. Știu sigur că n-am să supraviețuiesc”. A doua zi, într-adevăr, tânăra muri la câteva ore după intervenția chirurgicală. Medicii din secție erau bulversați: operația decursese normal, iar starea pacientei fusese sta­bilă. Și totuși, după câteva ore, femeia a murit inex­plicabil. Își programase moartea mental. În aceeași seară, în salonul spitalului își făcu apariția medicul chirurg. Se așeză printre paciente, pe un pat și, cu o voce gravă, spuse: „Nici cel mai puternic orga­nism nu rezistă la gândurile negre. Practic, vă programați singure moar­tea. Așa ceva e inad­misibil! Ne faceți nouă, me­dicilor, misiunea im­posibilă! Omul singur, prin gândurile lui, se poate băga în mormânt și tot singur se poate salva. E ale­gerea voastră!”.

Angela nu-și mai amintește ce-a mai spus medicul și ce s-a întâmplat mai departe. Ține minte perfect doar atât: se hotărâse să trăiască. Și, ca prin farmec, toate grijile, toată spaima dispărură. După operație, ea ieșea din spital cu o altă stare de spirit. Pășea pe stradă de par­că lumea toată era a ei, zâmbea tuturor și se purta cu oamenii ca și cum toți i-ar fi fost prieteni. Deși trebuia să urmeze un tratament, nu luă nici măcar o pastilă. Știa că va trai! Voia să trăiască. Se programase pentru viață. Și timpul i-a dovedit ca avusese dreptate.

„Tot ce se întâmplă în viața noastră, bun sau rău, e numai datorită nouă. Singuri ne cons­truim realitatea. E vorba despre ceea ce gândim. Mintea acționează ca un magnet, atrăgând ce do­rim. E foarte important să gândești de bine, să zâmbești, să te bucuri de viață. Nu trebuie decât să vrei un lucru cu orice preț, cu toata ființa ta, să te bucuri că-l vei avea. Și atunci îl vei obține!”, spune Angela, femeia care a învins moartea fără medi­camente.

Supărările și boala

Recent, profesorii de la Universitatea Berkeley, Ca­lifornia, au realizat un studiu inedit, având ca subiecți 15.000 de bolnavi de diverse afecțiuni. S-a dovedit că 90% dintre ei, în trecut, avuseseră parte de supărări mari, necazuri și probleme grave. La un mo­ment dat, fuseseră profund răniți de cineva apropiat și nu puteau ierta sau uita. La finalul expe­ri­mentului, savanții au ajuns la o concluzie uimitoare: supărările au declanșat procesul bolii. „Sănătatea tru­pului e puternic legata de cea sufletească, de cele mai multe ori, predispoziția pentru o anumită boală fiind dată de propriul temperament, de modul de gândire, de caracterul omului. Emoțiile și gândurile nega­tive slăbesc energia orga­nismului, influențează echi­librul intern, declanșând boli”, susține profesorul Gra­ham Fleming.

Studiile din ultimii ani asupra hipotalamusului, acea parte a creierului care are rol în reglarea supe­rioa­ră a funcțiilor vegetative ale organismului, au de­mons­trat ca mintea omului creează, practic, felul în care funcționează corpul. După părerea sa­vantului, gândurile și emoțiile modifică celulele până la nivelul nu­cle­ului. „Aceste stări ne distrug în așa măsură celulele, încât, după un timp, nu-și mai pot îndeplini nici măcar funcțiile de bază”. Pentru ca aceste emoții și stări negative să nu se scurgă prin sis­temul nervos către organele inter­ne, trebuie să fie eliminate. Deși me­todele de eliberare a stre­sului prin țipăt, lovitul unei perne, al unui ma­nechin sau al unui sac de box par la prima ve­dere ila­re, totuși au o eficacitate ma­re, permițând creie­rului să se elibe­re­ze de tensiunile a­du­nate și astfel să-și păstreze echilibrul.

Terapia prin râs reprezintă un alt mijloc de elimi­nare a tensiunilor fizice și psihice. Când omul râde, își schim­ba starea interioară, iar universul per­cepe buna lui dispoziție, veselia și gândurile op­timiste, atrăgând evenimente și situații pozitive. Terapeutul ame­rican Norman Cousins este cel care, în 1964, folosind gândirea pozitivă și umo­rul, a reușit să trateze un pacient cu o boala articulară, la vremea aceea incu­rabilă. În timpul ședințelor de trata­ment, terapeutul îi dădea spre vizio­nare pacientului filme de comedie care să-i provoace râsul, cât mai îndelungat. După 30 de minute de râs, pacientul avea parte de două ore fără dureri. După mai multe luni de astfel de tratament, rezultatul a fost miraculos: boala dispăruse complet.

Omul fără vârstă

 

Serghei Maximov are 74 de ani, dar sănătatea și condiția lui fizică par a fi ale unui tânăr. În orășelul Kislo­vodsk din regiunea Stavropol, este cunoscut drept „omul fără vârstă”. Este președintele unui club în care se practica ședințe de râs pentru eliberarea stre­sului, sport și meditație pentru ca­nali­zarea gândurilor și mon­tarea psihicului pe o stare po­zitivă. „Râzi și vei fii sănătos, fii optimist și vei trăi mai mult!”, este deviza care-i călăuzește pe cei câteva sute de membri ai clu­bului.

Totul a început printr-un eveniment ne­fericit. La vârsta de 30 de ani, a fost im­pli­cat într-un accident grav de mașină, în urma căruia doi dintre prietenii lui și-au pierdut viața. Deși vina nu-i aparținea, Serghei simțea că săvârșise o crimă și nu se putea ierta. I s-a instalat o stare de de­presie profundă. Fa­milia s-a luptat luni în șir pentru salvarea lui, dar fără nici un rezul­tat. Nu mai voia să trăiască și, practic, aproape nici nu mai trăia. Până într-o zi când, nici acum nu știe de ce, i-a venit ideea de a pleca în Ne­pal. În regiunea muntoasă Parbat din centrul Nepalului, Serghei a stat timp de câteva luni într-un templu de călugări budiști. Ajun­sese acolo în miez de noapte și, văzând starea jalnică în care era, călugării au acceptat să rămână o pe­rioa­dă la ei și să locuiască în templu, însă cu condiția de a trăi exact ca ei. Acolo, în mij­locul pustietății, departe de civilizație, a învățat Ser­ghei tot ce știe azi. Se scula odată cu călugării la ora 5 și timp de două ore medita, analizându-și gândurile și senti­mentele, debarasându-se de tristețe și pesimism. După un mic de­jun constituit dintr-o lingură de orez, călugării se retrăgeau în tem­plu, în mijlocul căruia trona statuia unui Buda râzând. Fondatorul budis­mu­­lui credea că râsul este o experiență religioasă. Călugării din zona Parbat cred că atunci când râd, intră într-o stare de spirit bună, se pot înălța într-un plan superior, pot trans­cende limitele concrete către divini­ta­te.

După mai bine de un an, s-a întors acasă. Chiar de-a doua zi, a început un nou stil de viață, în aparență dur. Părinții, după toate nenorocirile prin care trecuseră împreună cu el, credeau că și-a pierdut mințile. Se scula dimineața, cu mult înainte de răsărit, se fre­ca cu zăpadă sau se arunca în apele reci ale râu­lui, mânca aceeași lingură de orez cu care se obișnuise la templul budist și apoi își petrecea ziua în meditație, ru­gă și râs. După câteva luni, Serghei de­venise de ne­re­cunoscut. În ciuda fap­tului că nu mân­ca mai nimic, trupul lui ajun­sese zvelt, bine dezvol­tat. Era mereu vesel, energic, optimist, zâmbitor, gata să ajute pe oricine. Și văzând oamenii cum băiatul uscățiv, palid și fără vlagă devenise un bărbat robust, văzându-i transfor­ma­rea fizică și su­fletească, au început să-i ceară aju­torul. Așa au trecut anii, Serghei a dobândit faimă și a înființat clubul celor care doresc să trăiască ar­monios, sănătos și fericit, prin puterea gândurilor, prin meditație și ras. „În fiecare an, organizez un fel de examen. Plecăm toți în munții Cau­caz, tra­versăm cele mai înalte creste și ajungem până la Ma­rea Nea­gră, în Soci. Pe jos! Sute de ki­lo­metri. Ani­ver­sarea vârstei de 60 de ani mi-am petrecut-o în Hima­laya. Cea de 70, la fel. Sper că și cea de 80, tot acolo o voi celebra. Eu cred ca am reușit în viață, pentru că am decis la un mo­ment dat să-mi schimb menta­li­tatea, să cred în mine, în pu­terile minții mele și, mai presus de toate, să gândesc pozitiv. Aceasta este arma mea secretă, cu care pot învinge și înfrunta orice”. 

Sursa: http://www.formula-as.ro/2012/1021/enigme-16/stapanirea-gandului-o-arma-cu-puteri-nebanuite-15124

 

Sursa: http://frumoasaverde.blogspot.ro

Stapanii lumii

Cele scrise mai jos nu-mi apartin, le-am primit pe mail. Mi s-au parut interesante si de aceea m-am gandit sa scriu aceasta nota si sa o fac publica. 

 Ca să ştim... Ca să înţelegem... (...) La câţiva ani de la revoluţie, piaţa de carte din România era "dată peste cap", de romanele unui personaj controversat: Pavel Coruţ. Povestirile sale împletesc, după cum el însuşi mărturiseşte, realitatea cu fantezia, autorul lăsând la latitudinea cititorului să stabilească unde sfârşeşte una şi unde începe cealaltă.

Pavel Coruţ, fost şef adjunct al Serviciului de Contraspionaj Militar, (C.I.), din vremea lui Ceauşescu, este o persoană care ştie multe. Spre deosebire de alţii, domnia sa nu tace. Domnia sa scrie! Mai dă şi câte un interviu, dar nu este prea apreciat că interlocutor de către moderatori, întrucât are un stil de conversaţie foarte "milităros". În schimb aflat în faţa foii de hârtie este capabil să dea din plin proba talentului său. În discuţiile despre el am aflat că ar fi un nostalgic sau un beneficiar al vechiului regim, în timp ce alte persoane sunt convinse că este un provocator, dar cei mai mulţi se văd constrânşi de "faptele sale de arme" scriitoriceşti, să-i recunoască buna credinţă şi patriotismul. Eroii romanelor sale sunt în principal agenţi ai serviciului de contraspionaj românesc, aflaţi într-o luptă inegală, pe viaţă şi pe moarte, cu slujitorii bine plătiţi ai"Bubulilor", stăpânii din umbră ai lumii! Pe lângă lunga listă de romane de spionaj (pro şi contra), cu acţiuni normale, anormale şi mai ales paranormale, ale căror eroi sunt cât se poate de români şi de patrioţi, a scris şi o foarte interesantă şi utilă serie de cărţi destinate succesului în viaţă, în afaceri şi mai ales destinate tinerilor. Tematica abordată este foarte complexă, plecând de la lupta împotriva drogurilor, alcoolului şi tutunului şi până la formarea gândirii pozitive şi găsirea propriului drum în viaţă...

Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: "Marius Tucă Show". Acest excelent ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţiale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă... pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! ...Era unul dintre programele cele mai aşteptate şi mai urmărite, întrucât realizatorul nu-şi "ierta" pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ, totul cu maxim profesionalism, beneficiind de o echipă redacţionala de elită!

Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate... Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.

Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane.Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.

La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul "de mare calibru"din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se "pe apa Sâmbetei", deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa... Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!... Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!

Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush!La "CASA ALBĂ", bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american "în privat", au început dezvăluirile:

"George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!..."

"Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?" A întrebat, Tucă."Păi, nu prea..." a răspuns domnul profesor. "Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări", a mai spus domnia sa, "ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine"!...

Apoi a continuat: "Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc "ca în sânul lui Adam"! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai "potrivite" pentru a "câştiga alegerile", în mod "democratic" în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt"aleşi" cu "binecuvântarea" acestui "GRUP", şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică "directivele" trasate de acesta..."

Întrebare telefonică de la un telespectator: "Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de "GRUP"?"

"Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită "privată" în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia "foaia de drum"...

Replică telefonică: "Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?"

 Răspuns: "Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci "GRUPUL" care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor."

Replică: "Să vă fie ruşine domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta... Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele... Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia... Bună seara!..."

Anghel Rugină, (A.R.): "Dragă domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!...

În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă...

Îmi spui că nu ştii ce interes am... Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE... Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!... Să înţeleagă că la nivel global "cărţile sunt făcute"! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!..."

Alt telespectator (TS), întreabă:

"Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Franc-masonerie?"

A.R.: "Sunt şi masoni în "grup", dar nu sunt majoritari!"

TS, (chiar dacă se tratează de un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului):

 "Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?"

A.R.: "Mai, băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre "muritorii de rând"! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din "GRUP"! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane "alese", cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!..."

 TS : "Atunci sunt evreii?"

A.R.: "Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!"

TS: "Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol..."

A.R.: "Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul "GRUPULUI", deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest "GRUP"se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens...

TS: "Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?"

A.R.: "Se zice că acest "GRUP" a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi "GRUPUL" a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste."

 TS: "Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?"

A.R.: "O.K. Să raţionăm un pic... Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi "administrate" de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un "GRUP", de administratori la nivel mondial de, să zicem... 250-300 de persoane!... " ...Toată lumea... mută. Inclusiv Marius Tucă...

Şi domnul profesor a continuat: "Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui "GRUP". Totul bine studiat. Totul cu un scop precis.Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. Las un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial... Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul "independent", a fost nevoie de un "război rece", care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria "GRUPULUI", asupra copilului rebel - comunismul!

Acum suntem în faza în care "GRUPUL" se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume "GLOBALIZAREA". Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc...

Trebuie să recunoaştem că acest "GRUP" a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de "GRUP". De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. "Drepturile omului"sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar...V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente.

 E drept, uneori sunt mai răi câinii ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!..."

Marius Tucă (M.T.):

"Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?

 A.R.: "În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!"

M.T.: "Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?"

A.R.: "În primul rând, am o vârstă: "mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul", şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!..."

TS: "Şi noi ce trebuie să facem?"

 A.R.: "Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt.

 Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi..."

Au trecut zece ani de la această emisiune. E greu să uiţi aşa ceva. În acest răstimp am încercat să deschid ochii şi să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu.

Bineînţeles că dialogurile de mai sus sunt reproduse din memorie, întrucât nu am găsit arhivată emisiunea, pe internet, şi trebuiesc tratate cu rezerva necesară în acest caz. Memoria poate juca feste oricui. La un moment dat mă întrebam dacă această emisiune chiar a avut loc în realitate sau doar în imaginaţia mea.

 Subiectul este bineînţeles foarte incitant, şi existenţa unui "Grup" de persoane iniţiate care "stăpânesc" lumea,a fost unul dintre primele lucruri care m-au frapat în romanele lui Pavel Coruţ. El i-a numit în aceste romane "BUBULI". Anghel Rugină l-a numit"GRUP".

 Pavel Coruţ i-a menţionat pe "BUBULI" sub rezerva împletirii fanteziei cu realitatea. Anghel Rugină a părut ceva mai concret. Ambii însă ne recomandă să ne trăim viaţa liniştiţi.

Sunt două personaje importante ale României şi ne putem mândri că suntem contemporani cu ei, chiar dacă domnul Anghel Rugină între timp a trecut în nefiinţă.

Şi dacă ne mândrim cu ei, să încercăm să le şi dăm ascultare!

Concluzia finală:

"Să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru, şi să o trăim în armonie "

P.S. 1

Zilele trecute am vizionat pe video seria de filme "Prison Brake", care mi-a amintit brusc de interviul lui Anghel Rugina...

P.S. 2

Si tot zilele trecute, intrand intr-o librarie, privirile mi-au fost atrase magnetic de o carte cu acelasi nume: "Stapanii lumii", cu subtitlul - "O istorie a conspiratiilor", autor Juan Carlos Castillòn, Editura Nemira, Colectia "Porta Magica". Romanul confirma si dezvolta teoria unei conspiratii mondiale.

Sursa: primit pe mail