Mintea este cea mai puternică armă a omului. Dar, deși sunt folosite de secole, capacitățile uluitoare ale creierului rămân în continuare învăluite în mister. De sute de ani, savanții se străduiesc să dezlege modul misterios în care acest organ complex acționează asupra organismului nostru și chiar asupra obiectelor din lumea înconjurătoare. Telepatia, telechinezia, hipnoza, premoniția sau clarviziunea sunt fenomene pentru care nici azi nu s-au găsit explicații mulțumitoare. De fapt, aceste puteri miraculoase se află, în stare latentă, în fiecare dintre noi. Autosugestia sau chiar un simplu gând au o forță uriașă: pot schimba destine, pot ucide și pot salva.
Un telepat rus uimește lumea
Sala de conferințe a hotelului Renaissance din Moscova este arhiplină. Pe scenă, un bărbat legat la ochi vorbește cu o voce puternică. Mâinile îi sunt întinse spre sală, cu degetele răsfirate, apăsând în aer niște butoane invizibile. „Bărbatul din rândul 3, locul 12, se gândește la fiul său, care se află chiar acum la examen. Pe rândul 9, locul 4, băiatul cu șapcă are în buzunar un carnețel. Pe pagina doi e trecut numărul de telefon al prietenei sale”. De câte ori omul de pe scenă ghicește ceva, iar spectatorul confirmă, sala izbucnește în strigate entuziaste și aplauze.
Numele lui Tofik Dadashev a devenit cunoscut în anii '70, când, la primul Congres International de Psihotronică de la Praga, renumitul savant american Cleve Backster, cel care a participat la inventarea detectorului de minciuni, a afirmat despre Dadashev că este cel mai puternic medium din lume. Capacitatea sa uimitoare de a citi gânduri, aproape instantaneu, fără greșeală, a uluit comunitatea internaționala a oamenilor de știință. De-a lungul timpului, rusul a participat la zeci de experimente parapsihologice incredibile. Prin puterea minții sale, a neutralizat planuri teroriste și a ajutat la deconspirarea unor agenți secreți.
La începutul anilor 2000, Dadashev deschide la Moscova centrul de investigații și tratament „Psi-Ex”. Aici vin sute de oameni din întreaga lume, care îi solicită ajutorul pentru boli grele, pentru terapie psihologică, pentru cazuri de răpiri, dispariții sau conflicte nerezolvabile. Născut în Azerbaidjan, înainte de căderea comunismului, Dadashev tratase mai mulți înalți oficiali sovietici, astfel încât activitatea lui era atent monitorizată de serviciile de informații rusești. În laboratoarele secrete ale KGB-ului, savanții se străduiau încă din anii '40 să descopere cum funcționează și acționează telepatia, cum se poate implanta un gând sau un ordin în mintea cuiva și prin ce metodă se poate localiza un obiect necunoscut la distanță. În spatele uluitoarelor fenomene PSI, telepatie, psihochinezie, vindecări paranormale, se afla o întreagă armată de oameni, savanți și subiecți superdotați, gata să-și demonstreze capacitățile extraordinare: Nina Kulaghina (foto), o femeie casnică din Leningrad, celebră în întreaga lume pentru calitățile sale psihochinetice de a muta obiecte cu o greutate de până la un kilogram doar prin puterea gândului, Rosa Kulesova, cea care citea legată la ochi, doar prin atingerea textului cu degetele, sau celebrul telepat Wolf Messing, ale cărui predicții au fost ascultate atât de Hitler, cât și de Stalin, nu sunt decât câteva exemple. Toți făceau demonstrații publice, televizate sau „în direct”, în marile orașe ale Uniunii Sovietice. În spatele senzaționalului însă, cele mai luminate capete ale Rusiei încercau să înțeleagă capacitățile fenomenale ale creierului.
După îndelungi experimente, oamenii de știință sovietici au emis o ipoteză privitoare la fenomenul telepatiei. Conform teoriei lor, atunci când omul gândește, în creier au loc anumite procese biochimice însoțite de emiterea unor radiații electromagnetice. Undele electromagnetice sunt captate de telepat, care reușește astfel să citească până și cel mai ascuns gând. Însă cercetătorii ruși s-au ciocnit de o altă necunoscută: Tofik Dadashev reușea să afle gândurile unei persoane aflate la zeci de metri distanță, iar studiile lor demonstrau că undele electromagnetice emise de creier pot fi captate doar în imediata apropiere a subiectului. Pentru ei, Tofik Dadashev era o enigmă.
„Totul a început în copilărie, povestește Dadashev. De exemplu, știam de cu seara ce urma să-mi pregătească bunica la micul dejun. Închideam ochii și număram banii din portofelul mamei aflat în poșetă. Treptat, am descoperit că-i pot face pe ceilalți, prin puterea gândului, să-mi îndeplinească dorințele. Odată, la școală, m-am concentrat asupra învățătoarei și am făcut-o să se bâlbâie. Se înroșise atât de tare, biata de ea, că până la urmă a fost nevoită să-și întrerupă lecția și să ne dea o pauză. Descoperisem, deci, aceste forțe, și mă jucam cu ele, fără să mă gândesc cât de puternice sunt. Abia pe la 16 ani am realizat ca am un dar extraordinar și că trebuie cumva canalizat în beneficiul semenilor mei”.
Paranormalul contra terorismului
După ce abilitățile lui fenomenale au fost recunoscute, miliția, procuratura și chiar KGB-ul au început să-i solicite lui Tofik Dadashev ajutorul în rezolvarea unor cazuri complicate.
„În anii '80, am fost abordat de niște ofițeri KGB, cu rugămintea de a-i ajuta la capturarea unui agent străin. Aveau informația că acesta se afla la Moscova, într-un grup de turiști, dar nu știau dacă e bărbat sau femeie și ce semnalmente are. Am fost însoțit la hotelul Rossia, unde se așteptau să poposească cei 150 de turiști străini. În holul hotelului era un vacarm de nedescris. Mă concentram foarte greu. Dar, până când băieții de la KGB s-au hotărât să-mi indice persoanele suspectate, eu deja îmi îndreptasem atenția către individul cu pricina. Era un bărbat cu mustața roșcată, îmbrăcat într-un costum negru. Am simțit că fluxul gândurilor lui nu curgea la unison cu cele ale celorlalți turiști. Le-am comunicat agenților bănuielile mele. Informația mea s-a dovedit ulterior corectă".
Dar cel mai spectaculos și totodată periculos eveniment la care a participat a fost arestarea unui terorist. În martie 1989, o aeronavă Tupolev a fost deturnată și a aterizat forțat pe aeroportul din Baku, Azerbaidjan. Teroristul, sub amenințarea că va arunca avionul în aer, cerea până în zori un milion de dolari. În aceeași seară, Dadashev a fost contactat de un ofițer KGB cu rugămintea din partea generalului Ivan Gorelovski, șeful serviciului KGB din Azerbaidjan, să participe la această operațiune delicată. „Când am ajuns la aeroport, de la Moscova sosiseră deja trupele speciale antitero. Am fost imediat pus la curent: «Se pare că teroristul are complici, este înarmat, iar în cabina piloților s-a detectat un dispozitiv care ticăie, cel mai probabil o bomba cu ceas.» Imediat mi s-a încredințat o misiune. Trebuia să pătrund în avion și să negociez cu teroristul”. Dadashev a fost condus până la trapa avionului și, sub pretextul că este un reprezentant al Ministerului de Externe de la Moscova, a pătruns în aeronava. Între el și terorist era o distanță de cca 20 de metri. „Părea stăpân pe situație, dar i-am citit emoțiile și gândurile. Nu au trecut câteva minute și m-am convins că totul era o cacealma. Individul nu avea nici o bombă și nici complici”. Dadashev a coborât din avion și le-a spus ofițerilor: „Pentru a salva toți pasagerii, fără vreun incident nedorit, trebuie să aveți încredere în mine, pentru că știu ce se va întâmpla. Peste câteva minute, teroristul va veni mai aproape de ușa avionului, ca să fumeze. Atunci îl puteți prinde. Dacă veți acționa astfel, nu vor exista victime și nu vor fi probleme”. Peste o jumătate de oră, trupele „Alfa” se întorceau de pe pistă cu teroristul încătușat. În rucsacul individului se descoperise că așa-zisa bombă nu era decât un ceas mecanic deșteptător. Totul se petrecuse întocmai cum prezisese Dadashev. Ulterior, la inițiativa liderilor KGB de la Moscova, care fuseseră impresionați de abilitățile lui extraordinare, Dadashev a fost decorat cu cea mai mare distincție din Azerbaidjan, pentru finalizarea cu succes a operațiunii.
Femeia care a înfrânt moartea
Conform spuselor lui Tofik Dadashev, fiecare dintre noi are de fapt aceste capacități, de a citi gândurile altui om, de a le influența și chiar de a prezice un eveniment. Singurul obstacol e acela că oamenii nu sunt conștienți de abilitățile lor, de puterea imensă a unui simplu gând, de capacitatea uriașă a creierului.
„Toți putem folosi telepatia sau telechinezia, însă trebuie să credem în aceste forțe și să ne antrenăm creierul, prin meditație profundă, pentru a le activa. Aceste funcții ale creierului se află într-o stare de hibernare, așteptând să fie trezite. De cele mai multe ori, ele rămân inactive până la moarte, și totuși ne plângem că nu suntem fericiți, că nu avem suficienți bani, că nu suntem sănătoși. Singur omul, prin puterea gândurilor lui, își poate croi viața așa cum dorește. Poate alege să fie sănătos sau să sufere, să trăiască fericit sau în mizerie! Cheia o reprezintă propriul gând!”.
Recent, cercetătorii în fizica cuantică au făcut o descoperire: „Mintea modelează lucrurile pe care le percepem”. Cel puțin asta susține Fred Alan Wolf, profesor doctor în fizică, cel care și-a dobândit celebritatea în lume printr-o serie de cărți despre relația fizicii cuantice cu conștiința. „Omul poate fi un Michelangelo al propriei vieți, având posibilitatea să-și modeleze soarta după bunul plac”, spune el.
Intuitiv, mulți oameni descoperă și pun în practica teoria lui Alan Wolf. Acesta este și cazul Angelei Popescu, o pensionară din județul Bihor, pentru care gândirea pozitivă e mai mult decât o formulă călăuzitoare, e un stil de viață. Totul a început în urma cu 40 de ani, pe vremea când nimeni nu vorbea despre așa ceva, când noțiuni ca autosugestie, legea atracției sau materializarea gândului nu erau nici măcar pomenite. Și totuși, Angela le-a descoperit, din întâmplare. Se măritase tânără, la 20 de ani, cu un bărbat pe care nu-l cunoștea aproape deloc. Îi fusese prezentat de părinți și, în câteva luni, Angela s-a trezit măritată și însărcinată. După doi ani, a venit pe lume și cel de-al doilea copil. Peste încă doi ani, soțul a părăsit-o pentru o femeie mai tânără și a lăsat-o să se descurce singură, cu doi copii mici. Și, cum un necaz nu vine niciodată singur, biata Angela a descoperit că e foarte bolnavă. În urma analizelor, a fost diagnosticată cu cancer. Doctorul oncolog a anunțat-o formal, tăios, că trebuie operată de urgență. Se gândea cu disperare ce se va întâmpla cu copiii ei, dacă nu va supraviețui. Era atât de îngrozită, încât deja începuse să-și deruleze în minte scena înmormântării, își vedea copiii abandonați, luați sub îngrijire de un orfelinat. Se internase în spital și-și aștepta rândul, ca un condamnat la moarte.
Într-o dimineață, de patul ei se apropie o femeie mult mai tânără decât ea și-i spuse: „Și tu aștepți să fii operată? Eu sunt programată mâine. Dar eu am venit aici să mor. Știu sigur că n-am să supraviețuiesc”. A doua zi, într-adevăr, tânăra muri la câteva ore după intervenția chirurgicală. Medicii din secție erau bulversați: operația decursese normal, iar starea pacientei fusese stabilă. Și totuși, după câteva ore, femeia a murit inexplicabil. Își programase moartea mental. În aceeași seară, în salonul spitalului își făcu apariția medicul chirurg. Se așeză printre paciente, pe un pat și, cu o voce gravă, spuse: „Nici cel mai puternic organism nu rezistă la gândurile negre. Practic, vă programați singure moartea. Așa ceva e inadmisibil! Ne faceți nouă, medicilor, misiunea imposibilă! Omul singur, prin gândurile lui, se poate băga în mormânt și tot singur se poate salva. E alegerea voastră!”.
Angela nu-și mai amintește ce-a mai spus medicul și ce s-a întâmplat mai departe. Ține minte perfect doar atât: se hotărâse să trăiască. Și, ca prin farmec, toate grijile, toată spaima dispărură. După operație, ea ieșea din spital cu o altă stare de spirit. Pășea pe stradă de parcă lumea toată era a ei, zâmbea tuturor și se purta cu oamenii ca și cum toți i-ar fi fost prieteni. Deși trebuia să urmeze un tratament, nu luă nici măcar o pastilă. Știa că va trai! Voia să trăiască. Se programase pentru viață. Și timpul i-a dovedit ca avusese dreptate.
„Tot ce se întâmplă în viața noastră, bun sau rău, e numai datorită nouă. Singuri ne construim realitatea. E vorba despre ceea ce gândim. Mintea acționează ca un magnet, atrăgând ce dorim. E foarte important să gândești de bine, să zâmbești, să te bucuri de viață. Nu trebuie decât să vrei un lucru cu orice preț, cu toata ființa ta, să te bucuri că-l vei avea. Și atunci îl vei obține!”, spune Angela, femeia care a învins moartea fără medicamente.
Supărările și boala
Recent, profesorii de la Universitatea Berkeley, California, au realizat un studiu inedit, având ca subiecți 15.000 de bolnavi de diverse afecțiuni. S-a dovedit că 90% dintre ei, în trecut, avuseseră parte de supărări mari, necazuri și probleme grave. La un moment dat, fuseseră profund răniți de cineva apropiat și nu puteau ierta sau uita. La finalul experimentului, savanții au ajuns la o concluzie uimitoare: supărările au declanșat procesul bolii. „Sănătatea trupului e puternic legata de cea sufletească, de cele mai multe ori, predispoziția pentru o anumită boală fiind dată de propriul temperament, de modul de gândire, de caracterul omului. Emoțiile și gândurile negative slăbesc energia organismului, influențează echilibrul intern, declanșând boli”, susține profesorul Graham Fleming.
Studiile din ultimii ani asupra hipotalamusului, acea parte a creierului care are rol în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului, au demonstrat ca mintea omului creează, practic, felul în care funcționează corpul. După părerea savantului, gândurile și emoțiile modifică celulele până la nivelul nucleului. „Aceste stări ne distrug în așa măsură celulele, încât, după un timp, nu-și mai pot îndeplini nici măcar funcțiile de bază”. Pentru ca aceste emoții și stări negative să nu se scurgă prin sistemul nervos către organele interne, trebuie să fie eliminate. Deși metodele de eliberare a stresului prin țipăt, lovitul unei perne, al unui manechin sau al unui sac de box par la prima vedere ilare, totuși au o eficacitate mare, permițând creierului să se elibereze de tensiunile adunate și astfel să-și păstreze echilibrul.
Terapia prin râs reprezintă un alt mijloc de eliminare a tensiunilor fizice și psihice. Când omul râde, își schimba starea interioară, iar universul percepe buna lui dispoziție, veselia și gândurile optimiste, atrăgând evenimente și situații pozitive. Terapeutul american Norman Cousins este cel care, în 1964, folosind gândirea pozitivă și umorul, a reușit să trateze un pacient cu o boala articulară, la vremea aceea incurabilă. În timpul ședințelor de tratament, terapeutul îi dădea spre vizionare pacientului filme de comedie care să-i provoace râsul, cât mai îndelungat. După 30 de minute de râs, pacientul avea parte de două ore fără dureri. După mai multe luni de astfel de tratament, rezultatul a fost miraculos: boala dispăruse complet.
Omul fără vârstă
Serghei Maximov are 74 de ani, dar sănătatea și condiția lui fizică par a fi ale unui tânăr. În orășelul Kislovodsk din regiunea Stavropol, este cunoscut drept „omul fără vârstă”. Este președintele unui club în care se practica ședințe de râs pentru eliberarea stresului, sport și meditație pentru canalizarea gândurilor și montarea psihicului pe o stare pozitivă. „Râzi și vei fii sănătos, fii optimist și vei trăi mai mult!”, este deviza care-i călăuzește pe cei câteva sute de membri ai clubului.
Totul a început printr-un eveniment nefericit. La vârsta de 30 de ani, a fost implicat într-un accident grav de mașină, în urma căruia doi dintre prietenii lui și-au pierdut viața. Deși vina nu-i aparținea, Serghei simțea că săvârșise o crimă și nu se putea ierta. I s-a instalat o stare de depresie profundă. Familia s-a luptat luni în șir pentru salvarea lui, dar fără nici un rezultat. Nu mai voia să trăiască și, practic, aproape nici nu mai trăia. Până într-o zi când, nici acum nu știe de ce, i-a venit ideea de a pleca în Nepal. În regiunea muntoasă Parbat din centrul Nepalului, Serghei a stat timp de câteva luni într-un templu de călugări budiști. Ajunsese acolo în miez de noapte și, văzând starea jalnică în care era, călugării au acceptat să rămână o perioadă la ei și să locuiască în templu, însă cu condiția de a trăi exact ca ei. Acolo, în mijlocul pustietății, departe de civilizație, a învățat Serghei tot ce știe azi. Se scula odată cu călugării la ora 5 și timp de două ore medita, analizându-și gândurile și sentimentele, debarasându-se de tristețe și pesimism. După un mic dejun constituit dintr-o lingură de orez, călugării se retrăgeau în templu, în mijlocul căruia trona statuia unui Buda râzând. Fondatorul budismului credea că râsul este o experiență religioasă. Călugării din zona Parbat cred că atunci când râd, intră într-o stare de spirit bună, se pot înălța într-un plan superior, pot transcende limitele concrete către divinitate.
După mai bine de un an, s-a întors acasă. Chiar de-a doua zi, a început un nou stil de viață, în aparență dur. Părinții, după toate nenorocirile prin care trecuseră împreună cu el, credeau că și-a pierdut mințile. Se scula dimineața, cu mult înainte de răsărit, se freca cu zăpadă sau se arunca în apele reci ale râului, mânca aceeași lingură de orez cu care se obișnuise la templul budist și apoi își petrecea ziua în meditație, rugă și râs. După câteva luni, Serghei devenise de nerecunoscut. În ciuda faptului că nu mânca mai nimic, trupul lui ajunsese zvelt, bine dezvoltat. Era mereu vesel, energic, optimist, zâmbitor, gata să ajute pe oricine. Și văzând oamenii cum băiatul uscățiv, palid și fără vlagă devenise un bărbat robust, văzându-i transformarea fizică și sufletească, au început să-i ceară ajutorul. Așa au trecut anii, Serghei a dobândit faimă și a înființat clubul celor care doresc să trăiască armonios, sănătos și fericit, prin puterea gândurilor, prin meditație și ras. „În fiecare an, organizez un fel de examen. Plecăm toți în munții Caucaz, traversăm cele mai înalte creste și ajungem până la Marea Neagră, în Soci. Pe jos! Sute de kilometri. Aniversarea vârstei de 60 de ani mi-am petrecut-o în Himalaya. Cea de 70, la fel. Sper că și cea de 80, tot acolo o voi celebra. Eu cred ca am reușit în viață, pentru că am decis la un moment dat să-mi schimb mentalitatea, să cred în mine, în puterile minții mele și, mai presus de toate, să gândesc pozitiv. Aceasta este arma mea secretă, cu care pot învinge și înfrunta orice”. Sursa: http://www.formula-as.ro/2012/1021/enigme-16/stapanirea-gandului-o-arma-cu-puteri-nebanuite-15124
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu