În timp ce Curtea Constituţională Germană din Karlsruhe este pe cale de a analiza un pact fiscal controversat, Berlinul se teme că aceasta ar putea decide să îngroape salvarea întregii zone euro. Dar aici nu este vorba numai despre Europa, scrie Der Spiegel, ci şi despre o luptă pentru putere între executiv şi judiciar, scrie money.ro.
Nu se întâmplă foarte des ca Angela Merkel, cancelarul german, să-şi manifesteze public nemulţumirea. Unul dintre punctele forte ale cancelarului este întocmai capacitatea de a-şi păstra emoţiile sub control, ceea ce explică de ce colegii ei au fost atât de surprinşi cu două săptămâni în urmă, când Angela Merkel a evocat subiectul Curţii Constituţionale Federale germane în cadrul unei şedinţe a coaliţiei sale politice (CDU, Uniunea Democrată Creştină, centru-dreapta).
Judecătorii tocmai o admonestaseră pe Merkel pentru nerespectarea drepturilor Parlamentului în desfăşurarea eforturilor de salvare a monedei euro. Şi această admonestare fusese a doua hotărâre de acest gen în acelaşi an. Dar de data cancelarul s-a săturat, scrie Presseurop.
Cum, a întrebat ea, ar putea să urmeze politici rezonabile din moment ce trebuie să-şi dezvăluie tacticile de negociere înainte chiar de a se întâlni cu vreun lider european? "Aproape că-mi pierd cumpătul", s-a plâns Merkel. Tovarăşii săi, membri ai partidului, şi-au dat repede seama de faptul că Dna Merkel îi vede pe aceşti judecători ca pe nişte profesori de drept nerealişti, fără pic de înţelegere a greutăţilor politicii de zi cu zi.
Ţine executivul în şah
Relaţiile nu au fost niciodată uşoare între Berlin şi instanţa din Karlsruhe. Curtea Constituţională Federală a fost înfiinţată în 1951, cu scopul de a se asigura că instituţiile statului respectau Constituţia Republicii Federale Germania, nou-înfiinţată. De atunci, politicienii la guvern au considerat în general această curte drept un organism sâcâitor care le putea anula legile dintr-o mişcare de stilou. O frază atribuită politicianului social-democrat Herbert Wehner a devenit legendară: "Noi nu vom permite tiranilor din Karlsruhe să ne nimicească politicile".
Este firesc să existe din când în când dezacorduri între Curte şi lumea politică. Sarcina instanţei este să se asigure că guvernul urmează liniile directoare stabilite în Constituţia germană. Politicienii, pe de altă parte, nu apreciază atunci când curtea îi descrie practic ca fiind nişte pungaşi care încearcă să interpreteze Constituţia după placul şi aranjamentele lor, în spatele uşilor închise. De asemenea, relaţiile sunt agravate de faptul că judecătorii Curţii se bucură în general de un nivel de popularitate la care mulţi politicieni nu pot decât să viseze.
De la izbucnirea crizei zonei euro, cu toate acestea, în joc se află ceva mai mult decât vanităţile obişnuite. Fiecare decizie din Karlsruhe a fost o judecată grea faţă de cancelar, care, după părerea judecătorilor, încalcă regulile de bază ale democraţiei cu politicile ei de salvare. Este, desigur, sarcina judecătorilor de a ţine executivul în şah atunci când este necesar. Totuşi, din ce în ce mai mulţi în Berlin bănuiesc că instanţa este de partea acelor populişti şi eurosceptici care sunt fundamental opuşi proiectului de integrare europeană.
Iar această adevărată luptă pentru putere intervine exact într-un moment în care judecătorii poartă pe umeri o responsabilitate istorică. Dacă ei ar opri eforturile de salvare a monezii euro, nu numai că Germania şi Europa ar intra într-o recesiune profundă, dar este foarte posibil ca unitatea continentului să primească o lovitură de moarte. Iată motivul pentru care remarca, devenită celebră, a Angelei Merkel, "dacă euro cade, Europa cade" era de asemenea formulată ca un avertisment la adresa instanţei din Karlsruhe.
O nouă Constituţie?
Lupta pentru putere intră într-o nouă rundă săptămâna aceasta. Marţi, Curtea va lua în considerare cererile pentru o injoncţiune temporară asupra fondului european permanent de salvare, Mecanismul European de Stabilitate (MES), şi asupra pactului fiscal, menite să constrângă ţările semnatare la a practica o disciplină bugetară mai strictă.
În 2009, Curtea a ajuns la o decizie privind Tratatul de la Lisabona care a pus multă presiune pe umerii politicienilor. Mulţi au interpretat decizia în sensul că limitările Constituţiei germane trecuseră de data de expirare, şi că mai multă integrare nu s-ar putea face decât dacă germanii ar vota o nouă Constituţie. Oamenii lui Merkel, în orice caz, se pregătesc deja pentru posibilitatea ca instanţa din Karlsruhe să se opună transferului suplimentar de putere către Bruxelles.
Una dintre opţiuni în acest caz ar fi de a convoca o convenţie constituţională, care ar stabili apoi o bază juridică complet nouă pentru stat. Aceasta este o idee atrăgătoare, în teorie. În practică, însă, o astfel de convenţie ar seca energiile politicienilor pentru mai mulţi ani, în momentul exact în care moneda comună se împleticeşte. Deci nu este de mirare că unii membri-cheie ai coaliţiei au exclus acest scenariu. Citeşte mai mult...
Sursa: REALITATEA.NET
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu