Rostopasca (Chelidonium majus)

Rostopasca (Chelidonium majus)

Este o plantă erbacee perenă care creşte prin locuri umbroase, pe lângă garduri, de la câmpie până în zona montană. Este întâlnită în aproape toată Europa, Asia şi Nordul Africii. Conţine alcaloizi şi saponine. Este o plantă veninoasă care va fi administrată numai păstrând dozele indicate. Înfloreşte galben din luna mai până în octombrie. Din tulpină izvorăşte o sevă galbenă-portocalie. Poate fi găsită şi în timpul iernii sub zăpadă. Are proprietati hematopoetice deci ajută la formarea sângelui. Se indică la tratamentul leucemiei, asociată cu mlădiţele de soc şi urzică. Are o influenţă benefică în metabolism, se indică în special în afecţiunile ficatului, afecţiuni biliare, renale. Cu rostopască se poate trata icterul şi vâjâitul în urechi. Este indicată în tratarea hemoroizilor, care dau arsuri în zona anusului. Extern, este folosită în cancerul de piele, bătăturilor, verucilor şi a exemelor, care se vindecă greu. Firele de păr de pe obraz şi creşterea excesivă a părului pe braţe şi picioare indică o tulburare renală. Locurile respective se ung cu suc de rostopască. În psoriazis se presupune o disfuncţie a ficatului şi se poate trata cu rostopască. Rostopasca este studiată de zeci de ani de ruşi, care au făcut un preparat numit Ucrain cu care tratează toate formele de cancer. Rostopasca se indică în ciroză, diabet, ascită. În caz de cancer se va face următoarea reţetă verificată de mine personal, în cazul unei persoane din localitatea Raşinari, care a avut cancer cu aproximativ 5 ani în urmă. Se ia un litru de apă care se dă în două clocote. Se trage deoparte, acoperit 10 min. Se introduce o lingură de rostopască uscată şi mărunţită. Se lasă de seara până dimineaţa. Dimineaţa se strecoară. Se adaugă 200 gr. miere, de preferinţă de sălcâm. Se administrează o lingură la oră, de 10-12 ori pe zi. Noaptea nu. Cura în caz de cancer se face două luni.
Sursa: Tribuna

Sursa: Cristina

Manuscrisul indescifrabil

Nu se cunoaste nici autorul nici originea sa. Nici un cartograf nu a reusit inca sa descifreze un singur cuvant sau vreo litera din text, nu se stie nici macar in ce limba a fost scrisa. De aproape 5 secole manuscrisul de la Voynich isi pastreaza secretul.
Manuscrisul contine 240 de pagini de text. Aproape fiecare pagina contine o ilustratie, uneori in culori: placute fantastice, diagrame astrologice, panorame bizare, cu femei dezbracate. Dar chiar daca desenele sunt stranii, textul prezinta mici scrisori scrise cu grija care intr-adevat uimesc. Este scris intr-un alfabet misterios care nu exista nicaieri in lume, si ,dupa secole de studii, nici cel mai bun medievalist, nici cel mai rabdator dintre cartografi nu a reusit inca sa stabileasca ce spune, cine l-a scris, unde, cand, sau de ce.
De unde vine aceasta carte stranie? La 16 august 1666, Joannes Marcus Marci, doctor, om de stiinta, orientalist si rector al Universitatii din Praga, cea mai veche din Europa Centrala, face pentru prima oara referire la acest manuscris misterios. L-a obtinut de al un prieten, medic a lui Rudolf al II-lea, imparatul Sfantului Imperiu (colectionar de tablouri, pasionat de stiinta, el a fondat o gradina botanica si a construit un observator pentru Tycho Brahe si Johannes Kepler. El a achizitionat de asemena o impresionanta colectie de carti rare printre care celebrul manuscris pentru care a patit 600 de ducati).
Nu se stie daca Marci a incercat sa descifreze sau nu manuscrisul. Dar, septagenar, vazand ca spiritul sau se apropie de sfarsit, a inceput sa-si imparta biblioteca personala prietenilor. Manuscrisul l-a rezervat insa pentru iezuitul Athansius Kircher la Roma care fusese profesorul sau. In scrisoarea adresata acestuia s-a declarat convins ca manuscrisul nu putea fi citit de nici o persoana. Intr-adevar, parintele Kircher este o buna alegere. Interesul sau pentru hieroglife si alte subiecte arheologice era bine cunoscut in epoca. Dar se pare ca nu a incercat sa descifreze textul.
Au trecut trei scole si manuscrisul a trecut in uitare…In 1912, Wilfrid M. Voynich, colectionar de carti vechi, a descoperit manuscrisul in biblioteca din Villamondragore, in colegiul iezuit aflat in apropiere de Roma. El il cumpara si-l duce in America. Face copii si le da specialistilor: lingvisti, paleografi, medievisti si chiar astronomi si botanisti.
Manuscrisul rezista insa la toate tentativele de descifrare. Sapte ani mai tarziu el cere ajutorul lui Wiliam R Newbol, un specialist in greaca, latina si alte limbi vechi. Timp de sase ani, acesta incearca cu asiduitate descifrarea manuscrisului, dar fara succes. Moare convins, ca de altfel si imparatul Rudolf al II-lea ca autorul este Roger Bacon, cel mai straniu om de stiinta din evul mediu.
Acest calugar englez din secolul 13, teolog si savant este precursorul stiintei experimentale. De fapt, acest personaj este atat de extraordinar incat specialistii ii acorda paternitatea tutror manuscriselor interesante carora nu li se cunosc autorii. Cu mult inaintea lui Da Vinci, el a avut avut premonitia masinilor fara cai, a vaselor cu motor, a masinilor zburatoare. Lui i se atribuie pulberea de tun.
Dar ultimele cercetari arata ca manuscrisul a fost scris catre anul 1500, deci cu doua secole dupa moartea lui Bacon. S-ar putea sa fie insa doar o copie a unui text de-a lui Bacon…Autorul textului ramane necunoscut iar criptografii neputinciosi. Pentru ca nu au putut citi textul, si-au indrepatat atentia spre desene. Majoritatea reprezinta planeta sau unele parti din ele. Exista 400 de desene botanice din care au fost identifiacate doar 16 plante (dar nici acestea nu par sigure).
In mod straniu, unele desene seamana cu sectiuni minuscule de organisme vegetale ca si cum autorul le-ar fi observat printr-un microscop (clar acesta nu a fost inventat inainte de sec XVI!) Nu exista nici o explicatie pentru numeroasele femei-nu exista nici un barbat!-care apar in centrele concentrice.
Sursa: Enigme

Povestea unei experiente in apropierea mortii (II)

A urmat un da. Am simtit cum sufletul imi era sarutat.
Apoi am fost dusa inapoi prin Lumina, in taramul vibrational. Intregul proces s-a inversat, cu si mai multe informatii care mi-au fost transmise. M-am intors acasa si mi s-au dat lectii din experienta mea in preajma mortii, legate de mecanica reincarnarii. Mi s-au dat raspunsuri la toate micile mele intrebari: Cum se face asta? Cum se face ailalta? Am stiut ca ma voi reincarna.
Pamantul este un mare procesor de energie si constiinta individuala evolueaza dinspre el, in fiecare dintre noi. Ma gandeam la mine ca fiind om pentru prima data, si eram fericita sa fiu asa. Din ceea ce am vazut, as fi fericita sa fiu si un atom in acest Univers. Un atom. Asa, ca sa fiu partea umana a lui Dumnezeu – asta este cea mai minunata binecuvantare. Este o binecuvantare dincolo de orice ne inchipuim noi ca poate fi o binecuvantare. Pentru fiecare dintre noi, sa fim partea umana a acestei experiente este ceva teribil si magnific. Fiecare dintre noi, oriunde si oricum ar fi, ratat sau nu, este o binecuvantare pentru planeta, exact in locul in care se afla.
Am trecut prin reincarnare, asteptandu-ma sa ajung un bebelus undeva. Dar mi s-a dat o lectie despre cum evolueaza identitatea si constienta individuala. Am fost atat de surprinsa, cand am deschis ochii. Nu stiu de ce, pentru ca o intelesesem, dar a fost totusi o surpriza atat de mare sa ma intorc in acest corp, inapoi in camera mea, cu cineva care ma privea, plangand in hohote. Era infirmiera mea. Ea renuntase la o ora si jumatate dupa ce ma gasise moarta. Corpul meu era rigid si inflexibil. S-a dus in cealalta camera. Atunci m-am trezit si am vazut lumina afara. Am incercat sa ma ridic si sa ma duc spre ea, dar am cazut din pat. Infirmiera a auzit zgomot si a venit in fuga, si m-a gasit pe podea.
Cand mi-am revenit, am fost foarte surprinsa si, in acelasi timp, plina de veneratie fata de ceea ce mi se intamplase in timpul experientei mele in preajma mortii. La inceput, toate amintirile calatoriei mele pe care le am acum, nu existau. Continuam sa alunec din lumea asta si intrebam intr-una: Traiesc?. Lumea asta parea mai ireala decat cealalta. In trei zile ma simteam din nou normal, mai clara si totusi diferit de felul in care ma mai simtisem vreodata in viata. Amintirile experientei mele au revenit mai tarziu. Nu vedeam nimic rau in nicio Fiinta umana pe care o cunoscusem vreodata. Inainte, eram cu adevarat plina de judecati.. Credeam ca multi oameni erau ratati. De fapt, credeam ca toti, in afara de mine, erau niste ratati. Dar am scapat de toate astea, acum.
In timpul experientei mele, a trebuit sa cobor in ceea ce voi toti ati putea numi Iad si a fost foarte surprinzator. Nu am vazut Satana sau raul. Coborarea mea in Iad a fost o coborare in mizeria umana obisnuita a fiecarei persoane,in ignoranta si intunericul lipsei de cunoastere. A parut ca o eternitate jalnica. Dar fiecare dintre milioanele de suflete din jurul meu avea o mica stea de Lumina, care ii era tot timpul la dispozitie. Dar nimeni nu parea sa-i acorde atentie. Erau atat de prinsi in propria durere, trauma si suferinta. Dar, dupa ceea ce a parut o eternitate, am inceput sa chem Lumina aceea, asemenea unui copil care isi striga parintii in ajutor.
Atunci, Lumina s-a deschis si s-a format un tunel care a venit direct la mine si m-a izolat de toata frica si durerea. Asta este, in realitate, Iadul. Asa ca, ceea ce facem este sa invatam sa ne tinem de mana, sa ne apropiem. Portile Iadului sunt acum deschise. Ne vom uni, ne vom prinde de maini si vom pasi impreuna, afara din iad. Lumina a venit la mine si s-a transformat intr-un Inger auriu, imens. Am spus: Esti Ingerul Mortii? Mi-a transmis ca era suprasufletul meu, matricea Sinelui meu Superior, o parte foarte veche a noastra. Apoi am fost dusa la Lumina.
Curand, stiinta noastra va cuantifica spiritul. Va fi minunat, nu-i asa? Descoperim acum dispozitive care sunt sensibile la energia subtila, sau la energia spiritului. Fizicienii folosesc aceste acceleratoare de particule, pentru a zdrobi atomii si a vedea din ce sunt formati. Au ajuns pana la nivelul quarcilor si asa mai departe. Ei bine, intr-o buna zi vor ajunge pana la nimicul care tine totul laolalta si il vor numi Dumnezeu. De abia acum incepem sa intelegem ca si noi cream, pe parcurs. Cand am vazut vesnicia, in timpul experientei mele, am ajuns pe un taram in care exista un punct in care transmitem intreaga cunoastere si incepem sa cream urmatorul fractal, urmatorul nivel. Avem puterea de a crea, pe masura ce exploram. Si acesta este Dumnezeu, care se extinde prin noi.
De la intoarcerea mea, am trait experienta Luminii in mod spontan si am invatat cum sa ajung in acel spatiu, aproape oricand in timpul meditatiei mele. Fiecare dintre voi poate face asta. Nu este nevoie sa muriti, sau sa aveti o experienta in preajma mortii, pentru a face acest lucru. Sunteti dotati pentru asta, aveti deja tot ce va trebuie. Corpul este cea mai minunata Faptura de Lumina din cate exista. Corpul este un Univers de Lumina incredibila. Spiritul nu ne forteaza sa dizolvam acest corp. Nu asta se intampla. Nu mai incercati sa deveniti Dumnezeu; Dumnezeu devine voi. Aici.
L-am intrebat pe Dumnezeu: Care este cea mai buna religie de pe planeta? Care este cea corecta? Si Dumnezeirea a spus, cu multa iubire: Nu-mi pasa. A fost o gratie incredibila. Cand Dumnezeirea a spus nu-mi pasa, am inteles imediat ca noua trebuie sa ne pese. Este important pentru ca noi suntem Fiintele carora le pasa. Are importanta pentru noi, iar in asta rezida importanta. Ceea ce aveti este ecuatia energiei in spiritualitate. In cele din urma, Dumnezeirii nu ii pasa daca esti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezinta fatetele unui intreg. Mi-as dori ca toate religiile sa-si dea seama de asta si sa se lase unii pe altii in pace. Nu inseamna sfarsitul fiecarei religii, ci faptul ca vorbim despre acelasi Dumnezeu. Traiti si lasati-i si pe altii sa traiasca. Fiecare are o alta viziune. Si toate fac parte din imaginea globala; toate sunt importante.
Am trecut dincolo, in timpul experientei mele in preajma mortii, plina de temeri legate de deseurile toxice, rachetele nucleare, cresterea exploziva a populatiei si de distrugerea padurii amazoniane. M-am intors, iubind fiecare problema. Iubesc deseurile nucleare. Iubesc norul urias in forma de ciuperca; acesta reprezinta cea mai sfanta mandala care am manifestat-o pana acum, ca un arhetip. El, mai mult decat orice religie si filozofie de pe Pamant, ne-a adus impreuna, dintr-o data, la un nou nivel al constientei. Stiind ca am putea arunca planeta in aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizam in cele din urma ca poate ne aflam cu totii aici, impreuna.
Pentru o perioada au trebuit sa puna mai multe bombe, pentru ca sa ne faca sa intelegem. Atunci am inceput sa spunem: nu mai vrem asa ceva. Acum ne aflam, de fapt, intr-o lume mai sigura decat a fost ea vreodata si va deveni si mai sigura. Asa ca, m-am intors din experienta mea in preajma mortii, iubind deseurile toxice, pentru ca ne fac sa ne apropiem unii de altii. Aceste lucruri sunt atat de mari. Dupa cum ar putea spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem raspunsuri de dimensiunea sufletului? DA!
Taierea padurii amazoniene va incetini si, in cincizeci de ani de acum incolo, vor fi mai multi copaci pe planeta, decat au fost in multa vreme. Daca va ocupati de ecologie, faceti-o in continuare; sunteti acea parte din sistem care devine constienta. Faceti-o cu toata puterea, dar nu fiti deprimati. E o parte din ceva mult mai mare.
Pamantul se afla in procesul domesticirii sale. Nu va mai fi niciodata un loc atat de salbatic, cum era altadata. Vor ramane locuri salbatice marete, rezerve in care natura sa prospere. Gradinaritul si rezervele vor constitui preocuparile viitorului. Cresterea populatiei ajunge foarte aproape de gama optima de energie, care sa determine o schimbare a constientei. Aceasta schimbare in constienta va conduce la schimbari in domeniul politicii, banilor si energiei..
Dupa moarte, trecand prin experienta mea in preajma mortii si intorcandu-ma, respect cu adevarat viata si moartea. In experientele noastre cu ADN ul s-ar putea sa fi deschis poarta unui mare secret. In curand vom putea trai cat de mult vrem sa traim in acest corp.
Dupa ce veti fi trait in jur de 150 de ani, veti simti intuitiv ca vreti sa schimbati canalele. Sa traiesti o vesnicie intr-un singur trup, nu este la fel de creativ ca si reincarnarea, ca si transferul energiei in acest vortex fantastic de energie in care ne aflam. Vom vedea cu adevarat intelepciunea Vietii si mortii si ne vom bucura de ea. Dupa cum stau lucrurile, suntem deja in viata, dintotdeauna.
Acest corp in care va aflati a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un suvoi de Viata care isi are originea la Marea Explozie (Big Bang) si chiar dincolo de ea.
Acest corp da viata vietii urmatoare, cu energie densa si subtila.
Acest corp a fost deja viu, de o vesnicie.
Scris de Mellen-Thomas Benedict

Sursa: Dincolo de Orizont

Povestea unei experiente in apropierea mortii (I)

In 1982 am murit de cancer in faza terminala. Boala mea era inoperabila si orice fel de chimioterapie pe care mi-ar fi prescris-o nu ar fi facut altceva decat sa ma transforme, din ce in ce mai mult, intr-o leguma. Mi se dadusera intre sase si opt luni de viata.
In anii ‘70 eram o consumatoare ahtiata de informatii, si ma intristam din ce in ce mai mult, din cauza crizei nucleare, a crizei ecologice si asa mai departe. Asa ca, in lipsa unei baze spirituale, am inceput sa cred ca natura facuse o greseala si ca noi eram, de fapt, asemenea unui organism canceros aflat pe planeta. Percepeam oamenii ca fiind un soi de cancer si cu asta m-am ales.
Asta mi-a pus capat vietii. Aveti mare grija cum vedeti lumea. Acest lucru se rasfrange asupra voastra, mai ales daca viziunea voastra este negativa. Acest lucru m-a dus pe mine la moarte. Am incercat diverse metode alternative de vindecare, dar nimic nu mi-a folosit.
Asa ca am stabilit ca totul era, de fapt, intre mine si Dumnezeu. Nu ma mai confruntasem niciodata pana acum cu Dumnezeu, de fapt nu avusesem niciodata de-a face cu El. Nu aveam niciun fel de preocupari spirituale la vremea respectiva, dar am inceput o calatorie, pentru a afla despre spiritualitate si despre modurile alternative de vindecare. M-am apucat sa citesc tot ce se putea despre subiectul respectiv, pentru ca nu voiam sa am vreo surpriza dincolo. Asa ca am inceput sa citesc despre diverse religii si filosofii. Toate erau foarte interesante si mi-au dat speranta ca exista ceva dincolo. Ajunsesem in grija permanenta a unei infirmiere.
Imi amintesc ca m-am trezit intr-o noapte, acasa, pe la 4:30 si am stiut pur si simplu ca asta era.
Asta era ziua in care aveam sa mor. Asa ca mi-am chemat cativa prieteni si mi-am luat la revedere. Mi-am trezit ingrijitoarea si i-am spus. Facusem o intelegere cu ea ca imi va lasa cadavrul in pace sase ore, pentru ca citisem ca se intampla tot soiul de lucruri interesante atunci cand mori. Am adormit la loc.
Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este inceputul unei experiente tipice in apropierea mortii. Dintr-o data eram perfect constienta ca stateam in picioare, dar corpul meu era asezat in pat. In jurul meu era un fel de intuneric. Ma simteam mai vie in afara corpului, decat in viata obisnuita. Totul era atat de viu, incat puteam vedea fiecare camera din casa. Puteam vedea si acoperisul casei, inprejurimile ei si chiar dedesubtul casei.
Era o Lumina care stralucea. M-am intors spre Lumina, care era foarte asemanatoare celei descrise de alti oameni in experientele lor din apropierea mortii. Era atat de minunata. Este tangibila, o poti simti. Este ademenitoare; vrei sa te duci spre ea, asa cum te-ai arunca in bratele tatalui sau mamei tale ideale.
Pe masura ce am inceput sa ma misc catre Lumina, am stiut intuitiv ca daca merg catre Lumina, voi muri. Asa ca mergeam spre Lumina si spuneam: “Te rog sa astepti un minut; stai doar o secunda. Vreau sa ma gandesc la asta, as vrea sa-ti vorbesc inainte sa plec.” Spre surprinderea mea, in acel punct intreaga experienta s-a oprit. Va puteti controla experienta de dupa moarte. Nu va aflati intr-un vartej incontrolabil.
Asa ca dorinta mea a fost respectata si am avut o discutie cu Lumina. Lumina lua permanent diferite forme, Iisus, Budha, Krishna, mandale, imagini si semne arhetipale. Am intrebat-o: Ce se intampla aici? Te rog, Lumina, explica-mi. Chiar vreau sa stiu care este realitatea situatiei. Nu pot pune exact in cuvinte, pentru ca era un fel de comunicare telepatica.
Lumina mi-a raspuns. Informatia care mi-a fost transferata era ca, in timpul experientei tale dupa moarte, credintele tale sunt cele care dau forma feedback-ului pe care il primesti in fata Luminii. Daca esti budist sau catolic sau fundamentalist, primesti feedback legat de ceea ce era credinta ta. Ai ocazia sa o privesti si sa o examinezi, dar majoritatea oamenilor nu o fac. Dupa cum mi s-a revelat mie Lumina, mi-am dat seama ca ceea ce vedeam cu adevarat era matricea Sinelui nostru Superior.
Cu totii avem un Sine Superior, sau o parte suprasufleteasca a fiintei noastre. El mi s-a revelat in cea mai adevarata forma energetica a sa. Singurul fel in care il pot descrie cu adevarat este ca Fiinta Sinelui Superior este mai mult un canal. Nu arata asa, dar este o conexiune directa la Sursa, pe care o avem fiecare dintre noi. Suntem direct conectati la Sursa. Asa ca Lumina imi arata matricea Sinelui Superior. Eu nu eram angajata in nicio religie anume. Prin urmare, asupra acestei stari de fapt imi era dat feedback in timpul experientei mele dupa moarte.
Atunci cand ii ceream Luminii sa ma lamureasca, sa continue sa-mi explice, am inteles ce este matricea Sinelui Superior. Avem o retea in jurul planetei, la care sunt conectate toate Individualitatile Superioare.
Este ca si cum am avea o companie grozava, un nivel urmator, subtil de energie care ne inconjoara, nivelul spritului ca sa spunem asa. Apoi, dupa cateva minute, am mai cerut lamuriri. Chiar doream sa stiu despe ce este vorba in Univers si, de data asta, eram gata sa plec. Am spus: Sunt gata, ia-ma.
Atunci, Lumina s-a transformat in cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata: o mandala de suflete umane de pe aceasta planeta. Atunci am ajuns la aceasta imagine cu viziunea mea negativa a ceea ce se intampla pe planeta. Asa ca am intrebat Lumina, rugand-o sa ma lamureasca si am vazut, in aceasta mandala magnifica, cat de frumosi suntem cu totii in esenta noastra, in nucleul nostru. Suntem cele mai frumoase creatii.
Sufletul uman, matricea umana pe care o formam impreuna este absolut fantastica, eleganta, exotica, orice. Nu pot spune destul despre felul in care mi s-a schimbat parerea despre Fiintele umane, in acel moment. Am spus: O, Doamne, nu stiam cat suntem de frumosi. La orice nivel, sus sau jos, in orice forma v-ati afla, voi sunteti cea mai frumoasa creatie.
Revelatiile primite de la Lumina continuau fara oprire. Apoi am intrebat Lumina: Asta inseamna ca Omenirea va fi salvata? Atunci, asemenea unei explozii de trambite cu o ploaie de lumini spiralate, Marea Lumina a vorbit spunand: Tine minte asta si nu uita niciodata; voi va salvati, voi va rascumparati si voi va vindecati. Ati facut-o intotdeauna. O veti face intotdeauna. Ati fost creati cu puterea de a face asta, inca dinainte de inceputul lumii.
In acea clipa am inteles si mai mult. Am inteles ca AM FOST DEJA SALVATI, si ne-am salvat pe noi insine, pentru ca am fost proiectati sa ne autocorectam asemenea intregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se refera a doua venire. I-am multumit Luminii lui Dumnezeu, din toata inima. Cel mai bun lucru pe care am putut sa-l spun au fost urmatoarele cuvinte simple de multumire: O draga Dumnezeule, draga Universule, draga Sine Superior, Imi Iubesc Viata.
Lumina parea sa ma aspire si mai profund. Era ca si cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris. Am intrat intr-un alt taram, mai profund decat cel precedent si am devenit consienta de ceva mai mult, mult mai mult. Era un suvoi enorm de Lumina, vast si plin, adanc in Inima Vietii. Am intrebat ce era.
Lumina mi-a raspuns: Acesta este FLUVIUL VIETII. Bea din aceasta apa bogata, dupa dorinta inimii. Asa am facut. Am luat inghitituri, una dupa alta. Sa bei Viata insasi! Eram in extaz.
Atunci Lumina a spus: Ai o dorinta. Lumina stia totul despre mine, trecutul, prezentul si viitorul. Da! am soptit.
Am cerut sa vad restul Universului, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de toate iluziile omenesti. Lumina mi-a spus atunci ca pot sa merg odata cu Suvoiul. Am facut-o si am fost purtata prin Lumina, catre capatul tunelului. Am simtit si am auzit o serie de explozii sonice foarte blande. Ce mai goana!
Dintr-o data mi s-a parut ca sunt lansata de pe planeta, pe acest suvoi de Viata.. Am vazut Pamantul disparand. Sistemul solar, in intreaga lui splendoare, a trecut usor pe langa mine si a disparut. Cu o viteza mai mare decat cea a luminii, am zburat prin centrul Galaxiei, absorbind din ce in ce mai multa cunoastere, pe masura ce inaintam. Am aflat ca aceasta Galaxie si intreg Universul sunt pline de diferite forme de VIATA. Am vazut multe lumi. Vestea buna este ca nu suntem singuri in Univers!
Pe masura ce calatoream pe suvoiul de constienta prin centrul Galaxiei, suvoiul se desfacea in extraordinare valuri fractalice de energie. Supraaglomerarile Galaxiei, cu toata intelepciunea lor straveche, zburau pe langa mine. Primul gand a fost ca mergeam undeva, chiar calatoream. Dar apoi mi-am dat seama ca, pe masura ce suvoiul se marea, propria mea constienta se extindea si ea, pentru a cuprinde tot ce era in Univers! Toata creatia trecea pe langa mine. Era o minune de neimaginat! Eram cu adevarat un Copil Minune; un prunc in Lumea minunilor!
Atunci m-am regasit intr-o tacere profunda, dincolo de limitele linistii. Puteam vedea sau percepe VECIA, dincolo de Infinit.
Eram in Vid.
Eram in pre-creatie, inainte de Big Bang (Marea Explozie). Am trecut dincolo de inceputul timpului/ Primul Logos/ Prima Vibratie. Am fost in Ochiul Creatiei. Am simtit ca atingeam Fata lui Dumnezeu. Nu era un sentiment religios. Pur si simplu, am fost una cu Viata si Constienta Absoluta.
Cand spun ca am putut vedea sau percepe vesnicia, spun ca am putut experimenta modul in care Creatia, in intregimea ei, se autogenereaza. Era fara inceput si fara sfarsit. Este un gand care iti extinde mintea, nu-i asa?
Oamenii de stiinta percep Big Bang asemenea unui eveniment unic, ce a dat nastere Universului. Am vazut, in timpul experientei mele de viata dupa moarte, ca Big Bang a fost doar unul dintr-un numar infinit de alte Big Bang-uri care creeaza, incontinuu si simultan, Universuri . Singurele imagini care se pot apropia oarecum de asta, in termeni umani, ar fi acelea create de super computere ce folosesc ecuatii de geometrie a fractalilor.
Oamenii din antichitate stiau toate astea. Ei spuneau ca Dumnezeu crea periodic noi Universuri, expirand si recrea alte Universuri, inspirand. Aceste epoci se numesc Yuga. Stiinta moderna a numit asta, Big Bang. Ma aflam in constienta absoluta, pura. Puteam vedea sau percepe toate marile explozii Big Bang sau Yuga, cum se creau si se recreau. Am intrat instantaneu, simultan, in toate. Am vazut ca absolut fiecare particica a creatiei are, la randul sau, puterea de a crea. Este foarte dificil de explicat. Inca nu am cuvinte sa o descriu.
Mi-au trebuit ani intregi, dupa ce m-am intors din experienta mea in preajma mortii, sa asimilez orice fel de cuvinte care sa descrie experienta Vidului. Pot sa va spun acum numai atat: Vidul este mai putin decat nimic si totusi, mai mult decat orice exista! Vidul este zero absolut, haosul ce da nastere tuturor posibilitatilor. Este Constienta Absoluta, cu mult mai mult decat Inteligenta Universala.
Vidul este golul sau nimicul dintre manifestarile fizice. Este SPATIUL dintre atomi si componentele lor. Stiinta moderna a inceput sa studieze acest spatiu. Ea il numeste punctul Zero. Ori de cate ori se incearca sa fie masurat, instrumentele depasesc scala, sau, cum s-ar spune, tind spre infinit. Pana acum nu a fost gasita o modalitate de a masura, cu precizie, infinitul. In corpul vostru si in Univers exista mai mult spatiu zero, decat orice altceva!
Ceea ce misticii denumesc Vid, nu este un vid. Este atat de plin de energie, un alt fel de energie care a creat tot ceea ce suntem. Totul, incepand de la Big Bang este vibratie, de la primul Cuvant care este prima vibratie. Biblicul EU SUNT in realitate are un semn de intrebare dupa el. EU SUNT. Ce sunt eu? Astfel, creatia lui Dumnezeu exploreaza Sinele lui Dumnezeu, in orice fel posibil, intr-o explorare continua prin fiecare dintre noi. Am inceput sa vad, in timpul experientei mele in preajma mortii, ca tot ceea ce este, este Sinele, literalmente Sinele vostru, Sinele meu. Totul este marele Sine. De aceea stie Dumnezeu, chiar si atunci cand cade o frunza. Lucrul acesta este posibil, pentru ca oriunde te-ai afla, este centrul Universului. Oriunde se afla orice atom, acela este centrul Universului. Exista Dumnezeu in asta si Dumnezeu in Vid.
Atunci cand exploram Vidul, in timpul experientei mele in preajma mortii, si toate acele Yuga sau creatii, ma aflam complet in afara timpului si spatiului, asa cum le cunoastem noi. In aceasta stare extinsa am descoperit ca, de fapt, creatia este Constienta Absoluta Pura, sau Dumnezeu, care vine in Experienta Vietii, asa cum o stim noi. Vidul insusi este lipsit de experienta. Este inaintea vietii, inainte de prima vibratie. Dumnezeirea inseamna mai mult decat Viata si Moarte. Prin urmare, exista chiar mai mult de experimentat in univers, decat Viata si Moartea!
Cand am inteles acest lucru, terminasem cu Vidul si doream sa ma intorc la Creatia sa, sau Yuga. Parea lucrul cel mai normal de facut. Atunci m-am intors brusc prin cea de-a doua Lumina, sau Big Bang, si am auzt mai multe explozii de catifea. Am mers pe suvoiul constientei, inapoi prin intreaga Creatie, si ce mai calatorie a fost! Supraaglomerarile Galaxiilor au trecut prin mine, aducandu-mi si mai multa intelegere. Am trecut prin centrul Galaxiei noastre, care este o gaura neagra. Gaurile negre sunt marile procesoare sau reciclatoare ale Universului.
Stiti ce se afla de cealalta parte a unei gauri negre? Noi suntem; Galaxia noastra, care a fost reprocesata dintr-un alt Univers. In intreaga ei configuratie energetica, Galaxia arata asemenea unui oras fantastic al luminilor. Toata energia de pe aceasta parte a Big Bang-ului este Lumina. Fiecare subatom, atom, stea, planeta, chiar si constienta insasi, sunt alcatuite din Lumina si au o frecventa. Lumina este viata. Totul este alcatuit din Lumina, chiar si pietrele. Asa ca totul este viu. Totul este alcatuit din Lumina lui Dumnezeu; totul este foarte inteligent.
Atunci cand eram purtata pe suvoi, am putut vedea, in cele din urma, ca se apropia o Lumina imensa. Am stiut ca era Prima Lumina; Matricea Sinelui Superior a Sistemului nostru Solar. Apoi, intregul nostru Sistem Solar a aparut in Lumina, insotit de una dintre exploziile acelea de catifea.
Am putut vedea toata energia pe care o genereaza acest Sistem Solar si este un spectacol incredibil de Lumina! Am putut auzi Muzica Sferelor. Sistemul nostru Solar, asemenea tuturor corpurilor ceresti, genereaza o matrice unica de Lumina, sunet si energii vibrationale. Civilizatiile avansate de pe alte sisteme stelare pot detecta in Univers Viata, asa cum o stim noi, dupa amprenta energetica si vibrationala a matricei. Este o joaca de copii. Copilul minune al Pamantului (Fiintele umane) face chiar acum o gramada de zgomot, asemenea copiilor care se joaca in curtea Universului.
Lumina mi-a explicat ca nu exista moarte; suntem Fiinte nemuritoare. Suntem vii dintotdeauna! Am inteles ca facem parte dintr-un sistem natural viu, care se recicleaza permanent. Nu mi s-a spus niciodata ca trebuie sa ma intorc. Am stiut ca va trebui. Era firesc, dupa tot ceea ce am vazut in timpul exeperientei mele in preajma mortii.
Nu stiu cat timp am fost cu Lumina, in timp uman. Dar a venit un moment in care am inteles ca toate intrebarile mele isi primisera raspuns si ca intoarcerea mea era iminenta. Cand spun ca toate intrebarile mele capatasera raspuns dincolo, chiar asta vreau sa spun. Toate intrebarile mele au primit raspuns. Fiecare om are o viata diferita si intrebari diferite, la care cauta raspuns. Unele dintre intrebarile noastre sunt universale, dar fiecare dintre noi exploreaza acest lucru pe care il numim Viata, in felul sau personal unic. Asa se intampla cu orice forma de viata, de la munti, la fiecare frunza, din fiecare copac.
Acest lucru este foarte important pentru noi ceilalti din acest Univers. Pentru ca totul contribuie la Imaginea Generala, la deplinatatea Vietii. Noi suntem literalmente Dumnezeu care exploreaza Sinele lui Dumnezeu, intr-un Dans infinit al Vietii. Unicitatea noastra sporeste intreaga Viata.
Cand am inceput intoarcerea catre ciclul vietii, nu mi-a trecut nicio clipa prin minte, nici nu mi s-a spus, ca ma voi intoarce in acelasi trup. Am avut incredere deplina in Lumina si in procesul Vietii. Atunci cand suvoiul s-a unit cu marea Lumina, am cerut sa nu uit niciodata revelatiile si sentimentele legate de ceea ce am invatat dincolo. ( va urma )
Scris de Mellen-Thomas Benedict

Sursa: Dincolo de Orizont

CUM AU DISTRUS CAPITALISTII INTERNATIONALI SI POLITICIENII NOSTRI ROMANIA

Mai intai am dori sa aratam ca nota dominanta a tarilor lumii este aceea ca acestea sunt lipsite de capital national. Cu foarte rari exceptii (tarile din Golf, China), intreaga lume este dependenta de capitalul banesc, de lichiditatile finantistilor internationali. Chiar si tarile care dispun inca de capital lichid, ele se afla in dependenta fata de finantistii internationali care controleaza relatiile financiar-valutare internationale si administarea disponibilitatilor nationale  si internationale. Aceasta situatie s-a creat in timp, dar ea este o realitate nu de ieri sau alaltaieri, ci de secole.

Asadar, daca state occidentale cu cele mai puternic dezvoltate economii sunt la cheremul si comanda finantei internationale, cu atat mai mult se afla in aceasta situatie tarile fostului bloc socialist, printre care si Romania, care si-au dezvoltat economiile mai mult pe relatii de tip barter, valuta internationala fiind o pasare rara in ograda acestora atunci cand capitalistii si finantistii internationali au decis maturarea din istoria contemporana a socialismului ca oranduire sociala si odata cu el si economiile acestor tari.

Constienta sau inconstienta, dar mai degraba constienta, cardasia dintre politicienii români si capitalistii internationali a distrus sistematic România in ceea ce a avut ea mai valoros prin prisma capacitatii de a asigura viitorul identitar al natiunii române. O vom lua pe rand și vom incerca sa realizam si scurte explicitari ale enumerarilor facute distrugerilor suferite de România capitalista post-decembrista sau post-ceausista.

1. Prima distrugere majora a fost economia. S-a vandut tot ceea ce a prezentat interes pentru capitalistii internationali, fie pentru continuarea afacerilor lor ca atare (vezi cazul resurselor energetice, energiei, constructiilor de masini, fabricilor de medicamente, de bere etc), fie pentru a transforma platforme industriale în afaceri imobiliare si a scapa in acelasi timp de concurenta facuta lor de acestea (vezi doar cazul Semanatoarea si Tractorul, prin care s-a lovit puternic si agricultura romaneasca si potentialul de export al tarii).

Distrugand economia, capitalistii internationali si politicienii români, cardasie pe care o vom numi in continuare distrugatori, au distrus concomitent: potentialul tehnic uman (muncitori, tehnicieni si ingineri, in general bine calificati) prin disponibilizare, somerizare si pensionare; muncitorimea ca clasa sociala (taranimea o distrusese socialismul); posibilitatea  sustinerii dezvoltarii agriculturii, pentru care România are un potential real; coeziunea sociala prin lasarea a milioane de oamenii in voia sortii, fara perspectiva ocupaționala si relatională etc.

Distrugerea economiei romanesti a creat premisele distrugerii si altor domenii social-culturale ale tarii, fundamentale in asigurarea unei functionalitati normale a societatii. Asupra acestora vom zabovi in continuare.

2. A doua distrugere importanta in planul asigurarii echilibrului de putere dintre patronat si salariati, sau cum ar fi spus Marx dintre exploatatori si exploatati, a constituit-o distrugerea sindicalismului. Daca distrugerea sindicalismului este un tel dintotdeauna al capitalistilor, el nu a putut fi realizat in toate tarile. In România in schimb, prin folosirea concomitenta a tuturor mijloacelor de distrugere, au reusit intr-o perioada istorica foarte mica (cca zece ani) sa faca din sindicalism istorie. Mijloacele principale folosite au fost: distrugerea economiei, compromiterea liderilor sindicali prin coruperea lor prin mita, atragerea in orbita politicului si oferirea de demnitati publice, legislatie și presiuni de natura salariala asupra salariatilor care sa le reduca elanul pentru actiuni sindicale etc. Nu este nicio indoiala ca la distrugerea sindicalismului a concurat si felul de a fi al multor salariati români: fuga dupa un loc caldut și linistit, adormirea constiintei prin tot felul de aiureli si show-uri televizate, duplicitate etc.

3. A treia distrugere de o importanta strategica colosala se refera la distrugerea forței productive umane pe termen lung a tarii. Este vorba aici de distrugerea invatamantului (inclusiv a cercetarii) si a unitatilor din domeniul sanatatii, care au menirea asigurarii și mentinerii pe termen lung a potentialului uman productiv necesar economiei si societatii, in general. Modul in care s-au distrus segementele importante ale acestui potențial uman productiv pe termen lung (sistemul de invatamant si cel de sanatate), incercam sa le concentram in cele ce urmeaza.

a) distrugerea invatamantului preuniversitar prin:

ü politici economice si publice rau intenționate și/sau rau gestionate care au dus la saracirea aproape generala a populatiei si la exod peste granitele tarii – au condus la cresterea abandonului scolar si a dezinteresului copiilor si parintilor fata de scoala;

ü salarizarea de mizerie a cadrelor didactice – a condus la dezinteresul acestora pentru tinuta procesului de invatamant si scaparea din maini a elevilor (in privinta disciplinei, respectului fata de oameni si fata de munca, respectarea normelor de conduita in societate);

ü politizarea (excesiva) cadrului de reglementare a organizarii si desfasurarii invatamantului;

ü lipsa unor masuri sau ineficienta lor in privinta organizarii, controlului si fermitatii din partea ministerului si inspectoratelor scolare fata de actul didactic;

ü scaderea responsabilitatii familiei fata de copii datorita conditiilor de munca (ore suplimentare neplatite, cautarea de locuri de munca datorita instabilitatii acestora, complacerea multor familii sa-si petreaca timpul mai mult in fața televizorului decat sa se ocupe de copii etc.) – a condus la scaparea copiilor din mainile familiei;

ü calitatea mediocra si neatractiva a unor manuale si a modului de predare a lectiilor – a intarit mesajul mediocritatii devenita mod aproape universal de manifestare in societatea romaneasca;

ü incurajarea, pe fondul acestei mediocritati generalizate, a scaderii exigentei privind performanta si promovabilitatea claselor si a scolii, ajungand-se la situatia aberanta ca numai cine se revolta ca este promovat intr-o clasa superioara sa nu poata trece clasa sau absolvi scoala.

b) distrugerea invatamantului universitar; o astfel de asertiune ar putea fi catalogata ca un neadevar sau ca o exagerare, din moment ce in perioada de capitalism post-decembrist numarul de universitati a proliferat precum numarul ciupercilor dupa ploaie sau, facand o comparatie in ton cu era in care ne aflăm, ca mall-urile din orasele patriei. Iar la aceasta realitate mai trebuie adaugata inca una: extinderea exploziva ca numar de studenti si ca arie geografica a universitatilor traditionale. Dar nu este nici exagerare si nici neadevar daca raportam sustinerea noastra de aici cu cea aratata mai sus, pentru ca oare cum am fi putut avea un invatamant universitar de calitate si de proportii rezonabile daca trebuie sa admitem ca cel preunivesitar este mediocru spre spre slab?

Distrugerea invatamantului universitar trebuie pusa, in afara originii fundamentale aratate mai sus (scaderea dramatica a calitatii invatamantului preuniversitar) si pe seama urmatoarelor pricini care s-au alaturat celei de la origini:

-         acordarea autonomiei universitare, in conditiile absentei unei strategii si a unor politici din domeniul invatamantului care sa lege temeinic si durabil invatamantul superior si cercetarea stiintifica de nevoile reale ale economiei si societatii capitaliste pe care fortele politice s-au angajat sa le cladeasca in locul vechii oranduiri;

-         ca o consecinta a lacunei de mai sus, nu credem ca este exagerat sa se asemuiasca, oricare din universitatile romanesti (chiar cele de stat, sau mai ales acestea), cel putin in mentalitatea si intentiile lor mercantile fara corespondent in valoarea bunului oferit societatii, adica a absolventului, cu un SRL oarecare;

-         tot mercantilismul si iresponsabilitatea celor care au girat invatamantul superior romanesc (ministrii, prim-ministrii si partide) au condus si la inclinarea mult spre sol a tinutei academice a unei parti a corpului de cadre didactice universitare; in lipsa unor criteri stricte, controlabile si efectiv controlate pentru conferirea titlului de doctor in diverse domenii stiintifice, s-a ajuns la realitatea ca practic oricine a dorit sa devina doctor a devenit fara prea mari chinuri sau mustrari de constiinta legate de capacitatea lui reala de cercetare, de inovare, de formulare si implementare de idei noi etc.; nu s-au chinuit prea mult si n-au avut probabil mustrari de constiinta nici multi din indrumatorii de doctorat care au scos doctori pe banda rulanta;

-         mercantilismul din invatamantul universitar (determinat, este foarte adevarat, de comportamentul jenant al statului in privinta salarizarii cadrelor didactice si de la acest nivel) a condus la imbatranirea generalizata (adica la toate universitatile, fie ele de stat sau particulare) a corpului profesoral prin neintinerirea sistematica a acestuia cu cadre valoroase din pricina fugii titluarilor vechi si actuali (prezenti) dupa cat mai multe norme, adica dupa bani, pentru a-si rotunji veniturile, disparand orice legatura dintre aceste venituri si calitatea prestatiei didactice si stiintifice.

c) distrugerea sistemului de sanatate a avut loc, in special,  prin:

                   – subfinantare;

                   – salarizare precara – chiar daca s-a luat in calcul de catre politicieni ca si aici, ca si in mediul  lor politic, „atentiile” primite sunt la unii destul de consistente;

                   – politizarea managementului sanitar, ca mai in toate domeniile publice si la toate nivelurile, care a fost interesat nu de eficienta si de punerea stavilei sustragerilor de bunuri, ci de satisfacerea comandamentelor politice si de foloase proprii;

                   – permiterea ca medicii din sistemul public sa lucreze paralel si in sistemul privat, cea ce evident a afectat negativ sistemul public de sanatate si a avut loc un transfer de pacienti si chiar de instrumentar medical, in unele cazuri, spre sectorul privat;

                   – furtul, pe diferite cai, cu diferite mijloace, a unor aparate si materiale, indeosebi medicamente, din sistemul sanitar public.

Prin distrugerea economiei s-a urmarit si realizat distrugerea a ceea ce au creat oamenii (românii) anterior actualei epoci capitaliste si transformarea ei in loc de manevre economice pentru capitalistii internationali spre a-si desavarsi scopurile mercantile si egoiste, iar prin distrugerea sistemelor de invatamant si de sanatate s-a urmarit punerea sub obroc capitalul uman indigen necesar unei eventuale refaceri candva a economiei romanesti. In acest mod lucrand, capitalistii internationali in cardasie cu politicienii români venali au creat frumoase premise ca spuma inteligentei române si nu numai sa fie absorbita cu mare folos de alte economii straine.

Cand este vorba sa-si asume responsabilitatea integrala si sub toate formele a dezastrului creat in România capitalista actuala, politicienii români fug de aceasta asumare ca dracul de tamaie, lasand poporul român in aceeasi ceata si deznadejde in care se afla de cand clasa politica a prins gustul puterii platita cu sudoarea trecuta, prezenta si viitoare a unui popor intreg; adica imediat ce internationalistii l-au lichidat pe Ceausescu si le-a dat mana libera in politica romaneasca unor ageamii si iresponsabili pentru a vinde pe nimic prezentul si viitorul acestei tari, intr-un climat generalizat de coruptie si de lipsa de interes pentru destinele nationale.

In aceasta ordine de idei, este stupefianta afirmatia unuia dintre fruntasii politicii romanesti si conducator al destinelor acestei tari, facuta la televiziunea publica, conform careia pentru deturnarea banilor din vanzarea BCR si PETROM de la investitii la pomeni electorale si la astuparea gurii clientelei politice interne si externe, nu este nimeni vinovat, nu exista alta responsabilitatea decat „responsabilitatea politica”, adica practic nicio responsabilitate, poate doar pierderea catorva voturi care insa pot fi salvate prin alte manevre tot politice. Cum sa nu ne gandim ca si in viitor destinele noastre, depinzand de aceeasi „iresponsabili politici”, nu vor fi vandute la fel de ieftin si nu vom continua sa fim masa de voturi si de platitori de impozite pentru satisfacerea celor mai nastrusnice capricii ale lor si clientelei lor nationale si internationale?

Responsabilitatea solidara a dezastrului economic si uman produs in Romania capitalista a acestor vremuri o poarta, totusi, in masuri diferite dar la fel de incrimonatorii, urmatoarele categorii socio-umane si profesionale: clasa politica, societatea, civilă si necivila, prin liderii si organismele ei, profesorii, medicii si familia, ceea ce inseamna, in definitiv, noi toti. Noi toti am lucrat si lucrăm, constient sau nu, cu placere sau nu, cu folos sau nu, pentru interesele celor care au pus stapanire pe Romania si economia ei, creandu-ne noua si generatiilor urmatoare mari probleme existentiale si de constiinta, dupa gradul in care constientizam in adevaratele sale dimensiuni ca starea in care se afla Romania si economia ei  se datoreaza si concursului nostru, chiar dacă el a fost cel al nepasarii.

Acest articol apartine blogului Hoanta Nicolae

Sursa: FINANTE-BANCI

Ce incearca NASA sa ascunda de noi?

In marile puteri ale lumii nu trebuie niciodata sa ai prea multa incredere. In primul rand, o parte din fonduri este canalizata spre cercetare, iar ea cuprinde domenii nu tocmai cunoscute de catre muritorii de rand. Asa se face ca, atunci cand multi au vazut OZN-uri prin ‘70, ele nu erau decat aparate de zbor ale americanilor. Continuam cu proiectul MK Ultra, cu Philapdelphia, cu toate experimentele CIA care dau fiori in tot corpul oamenilor simpli, care cred ca totul e neted si frumos.
O alta gaselnita a americanilor este NASA, in jurul careia planeaza deja mult mister. De departe, SUA s-a interesat cel mai mult de studierea spatiului. Grosso modo, putem spune ca investitiile de miliarde sunt in van, mai ales pentru americanii cunoscuti pentru pragmatismul lor. Sigur, se descopera noi planete, sisteme solare, probabil viata. Pe langa cunoasterea inestimabila, ei nu castiga absolut nimic, pierzand miliarde si miliarde. Bineinteles ca totul, incepand din ‘50, a avut rolul de a-i pune la zid pe rusi si de a consolida imaginea SUA in lume. Ei au ajuns primii pe Luna si lumea a inceput sa inteleaga faptul ca are in fata cea mai capabila natiune. Exista sateliti care vad la mii de ani lumina distanta. De intrebam, lasand la o parte gandurile anterioare, daca tot ce ofera NASA prin comunicatele oficiale de presa, chiar este adevarat. Si cat la suta ne spune noua? Oare cat stiu ei si cat ne zic noua?

De curand, Cassini a ajuns langa Titan si Dione, sateliti ai lui Saturn. NASA a facut cateva poze, iar pe una a promovat-o pe APOD, o sectiune care pune cate o poza frumosa pe zi. Dupa putin timp, cineva a remarcat, schimband contrastul imaginii, ca poza prezinta urme de pensule din Photoshop. S-a iscat un scandal, iar Emily Lakdawalla de la NASA a fost nevoita sa vina cu un raspuns. Ea a spus ca satelitul a incercat sa faca fotografii color prin metoda Harris shutter, expunand treptat cadrul la trei filtre in rosu, verde si albastru (v-am explicat procedura in fotografia veche de 100 de ani). Dar cum Dione s-a miscat, imaginile au iesit neclare. Emily a recurs la un program de editare foto pentru a retusa fotografia, schimband contrastul si stergand neclaritatile aparute in partea stanga a lui Dione. Aceasta a fost justificarea oficiala, una care insa nu a placut publicului si a nascut si mai multe semne de intrebare. Oare incearca NASA sa ascunda ceva? Daca e adevarat, oare cate poze au mai fost modificate?

Stim ca spatiul nu e deloc asa cum am vazut spre exemplu in aceste 25 de fotografii. Pare in regula ca Hubble sa aiba propriile sale metode de procesare atunci cand face pozele, dar nu ne place sa auzim ca si in birourile NASA, oamenii recurg la pensule, efecte si filtre. Mai ales cand e vorba despre satelitii unei planete aflate chiar in sistemul nostru solar.
Oare era acolo ceva ce nu ar fi trebuit vazut?

Sursa: ……Astro……

Primul Mileniu

Raportat la Timpul European, un mileniu este enorm. Istoricilor nostrii insa, o etnogeneza de un mileniu nu le apare ca o “enormitate”… Firesc – dupa un secol XX de mistificare deliberata a trecutului, batjocorire a bunului simt si inventare a unei Identitati Straine.

Nu suntem urmasii Romei… si nici ai Daciei; unii erau civilizati iar ceilalti eroi… astazi, oscilam intre nesimtire si lasitate. Daca e sa luam drept criteriu:.. Piatra – fundament al urbanismului,.. trecutul nostru se limpezeste brusc. Constructii in piatra avem pana in sec.III en,.. apoi pauza… intrerupta in Ardeal de aparitia Oraselor in sec. XIII – cu venirea sasilor si secuilor in fruntariile regatului maghiar.

Unde eram “noi”..?…si daca nu eram…de ce vorbim limba romana?

Noi eram in munti,..prin stani iar “ale noastre” prin catune. Noi suntem Ciobani…si ar trebui sa fim mandrii de asta! Daca nu era Stana si Ciobanul care sa mearga din Tatra in Pind si din Crimeea in Istria nu mai vorbeam limba Romaniilor. Datorita Lor; avutiei, datinilor, graiului, spiritului… se Numeste acest teritoriu Romania. “Noi” suntem o minoritate. Romania exista insa, datorita Elitei Vizionare a sec.XIX si a lui Carol I Intemeietorul.

Cine erau “ceilalti”?

Cronologic,.. goti, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, unguri, pecenegi, cumani, sasi, tatari… multi nu-i asa? Apele, campiile, salinele, minele, cetatile, vamile,.. erau ale “lor”. Istoria a fost facuta, traita si consemnata de ei… iar timp de un secol – “ignorata” de noi.

Un mileniu trecut in derizoriu de Istoricii “nostrii” moderni… ne-a aruncat pe noi, acum, in derizoriu si perpetua criza identitara sub Zodia Megalomaniei Sterile.

Vlad Totoianu

Sursa: Originea Poporului Roman