Marturisiri incredibile ale pacientilor care au trecut prin experiente uluitoare

Autor: Roxana Roseti

Pacienti a caror viata abia palpaie, “calatoresc” printr-un tunel de lumina si se intalnesc cu ingeri, parinti, ori apropiati, care le spun ca trebuie sa se intoarca pe pamant…

Se spune ca experientele de moarte clinica au devenit clisee, intrebarea „Exista viata dupa moarte?” declansand vesnice controverse. Iata insa ca oncologul radiolog dr. Jeffrey Long afirma ca dovezile stiintifice acumulate conduc categoric catre un raspuns afirmativ: “Da, exista viata dupa moarte!”, si isi justifica acest raspuns. 

Experiment pe propria piele

Trecerea prin tunelul de lumina a unora dintre pacientii aflati in moarte clinica nu reprezinta deloc un cliseu pentru doctorul Jeffrey Long din Houma,Louisiana.Care a studiat, conform propriilor afirmatii, aproximativ 1.300 de experiente de viata de dupa moarte, pe care le-a publicat in cartea “ Evidence of the Afterlife: The Science of Near-Death Experiences” ( “Dovezi ale existentei Lumii de dincolo: Ştiinta experientelor de viata dupa moarte”).

“Dupa un deceniu de cercetari in domeniul experientelor in apropierea mortii, Long demonstreaza in aceasta carte cum a ajuns la o concluzie controversata”, nota Time.com. Potrivit cartii lui Long, publicata in 2010 si care reprezinta inca un succes prin controversele si comentariile pe care le-a generat, indiferent de varsta si de nivelul intelectual, oamenii traiesc aproximativ acelasi scenariu de viata de dupa moarte.

Printre experientele mentionate in cartea lui Long, se numara si cea a a psihologului Mary Joe Rapini. O persoana care a lucrat cu foarte multi pacienti aflati in stadii terminale de cancer, si care i-au povestit mai multe episoade de viata de dupa moarte. Rapini a pus de multe ori aceste povestiri pe seama tratamentelor medicale puternice, dar in aprilie, 2003, a experimentat ea insasi un astfel de episod, in urma unui anevrism. Marturisirile ei sunt incredibile: “Îi vedeam pe medici agitandu-se in jurul meu, infigand tot felul de lucruri in mine, apoi l-au sunat pe sotul meu. Cand m-am uitat in sus, am vazut o lumina puternica…”.

“Dumnezeu m-a tinut in brate”

Lumina pe care a vazut-o Rapini nu era ca orice lumina obisnuita. “Era cu totul diferita. Era…luminiscenta! Şi crestea din ce in ce mai mare. Ma tot uitam mirata la ea intrebandu-ma ce e asta. Apoi a crescut atat de mare, incat m-a inghitit si m-am trezit in acest tunel, care m-a dus intr-o frumoasa incapere. Acolo Dumnezeu m-a tinut in brate, si mi-a spus: Mary Jo, tu nu poti ramane aici!. Dar eu voiam sa raman, asa ca am protestat. Şi am inceput sa enumar toate motivele pentru care ar fi trebuit sa raman. Şi atunci mi-a spus: Ai iubit vreodata in viata ta pe cineva, asa cum te-ai simtit tu iubita aici?. Şi am raspuns ca nu, este imposibil, eu sunt om. Şi atunci mi-a spus: Poti mai mult decat atat!”…

Şi nevazatorii…vad

Dupa aparitia cartii, s-a spus ca experienta traita de Rapini poate fi “o reinterpretare a povestilor pe care le-a tot auzit de-a lungul carierei sale”. Jeffrey Long spune ca aceste experiente sunt aproximativ la fel atat pentru cei care au cunostinte despre experiente de viata de dupa moarte, cat si pentru cei care n-au discutat niciodata despre asa ceva. “Am si marturiile unor copii mai mici de 5 ani care au experimentat astfel de situatii, si care sunt aproape identice cu ale unor copii mai mari si cu ale adultilor. Nu conteaza nivelul intelectual la care ajunge o persoana, experientele vietii de dupa moarte sunt aproape identice”, a explicat Long. Potrivit lui Long, experientele de viata dupa moarte au cateva caracterisitici comune: lumina puternica, simturi dezvoltate, reunirea cu rudele decedate si “schimbarea pentru totdeauna a omului care a revenit la viata”.

De asemenea, doctorul tine sa sublinieze “ceva foarte important”: “Şi persoane nevazatoare din nastere au descris scene asemanatoare, adica scene pe care le-au trait persoanele vazatoare!”.

EVZ.ro

Sursa: esoterism.ro

Gregg Braden: Experienţe trăite ce conduc la "Trecere", şi la ce ne aşteptăm după...

Experientele traite, care conduc catre Trecere:

- O schimbare drastica a modului in care persoanele, corporatiile, guvernele si natiunile se vor percepe pe sine, pe altii, viata lor, serviciul, cariera, familia si felul cum vor interactiona cu acestea. Un sentiment general de pierdere a controlului sau de lipsa de valoare a sarcinilor indeplinite. Aceste schimbari pot fi atribuite destabilizarii structurilor retea ale emotiilor, care contin tipare de referinta pentru valorile "vechilor" paradigme: casa, familia, cariera si scopul urmarit in viata. Intrucat aceste structuri-retea se destrama, are loc o perioada de reajustare, insotita de sentimente de "a fi neconectat", de pierdere si deprimare. 

- Schimbarea radicala / dezagregarea sistemelor care formeaza infrastructura tehnologiei / societatii (sociala, politica, economica, militara, agricola si industriala). 

- Se percepe faptul ca timpul trece mai repede. Avem senzatia ca evenimentele "sunt accelerate", datorita efortului corpului de a tine pasul cu pulsatiile tot mai rapide, specifice vibratiei fundamentale a Pamantului. 

- Pierderi intermitente ale memoriei, in legatura cu informatii banale ;

- Tipare de somn neobisnuite, cu perioade de somn "nul". Tipare de somn ca o "gaura neagra", caracterizate prin trezirea intr-o stare de extenuare fizica, dupa un timp totusi suficient de somn, simtindu-ne obositi si incordati, uneori cu dureri in muschi, dupa nopti consecutive de vise pline de intensitate, prolifice si semnificative. 

- Unii oameni vor experimenta incercari deosebit de dificile, deoarece vor atrage in viata lor cele mai mari frici ale lor, pentru ca ele sa fie armonizate / vindecate. Pentru unii, aceasta inseamna pierderi financiare, pierderea sotului sau a sotiei, a celor apropiati, sau pierderea sanatatii si asa mai departe. 

- In chiar momentul trecerii, multi vor experimenta cele 72 de ore intr-o stare de inconstienta si relaxare, asemanatoare cu starea de "BARDO" tibetana - in esenta, experienta unui vis. Aceia care si-au amintit de darul compasiunii, pot simtii imensa schimbare, in timp ce vor trai in cadrul acestor noi parametri. Ei vor fi prezenti pentru a facilita procesele prin care vor trece altii. 

Cand va avea loc Trecerea?

Momentul precis al evenimentului nu este cunoscut. Intensitatea indiciilor spacifica un eveniment apropiat, iminent, care va avea loc sigur, posibil inainte de anul 2012. 

Desi "Schimbarea la Punctul zero" este, dupa oricare standarde, un eveniment rar, sa nu uitati ca el este o parte a unui proces foarte natural;bun, sanatos si vital pentru evolutia umana constienta. Fara exceptie, Trecerea este chiar motivul pentru care ati ales sa experimentati viata pe Pamant, in acest moment deosebit din istorie - este motivul pentru care sunteti aici !

Ultima data cand Pamantul a suferit o inversare completa, cu 180 de grade, a magnetismului, a fost cu aprox. 11.000 pana la 13.000 de ani in urma. 

Pamantul incepe un nou ciclu al constiintei: o Noua Era. 

La ce ne putem astepta dupa Trecere:

- Globul pamantesc, precum si miezurile, cel interior si cel exterior, isi reiau miscarea, in directie opusa fata de cea de dinainte de Trecere. Polii fizici ai planetei s-au inversat. Fostul Nord devine Sud si invers. Inversarea se refera numai la orientarea campurilor magnetice si nu este vorba de intoarcerea cu 180 de grade a sferei actuale a Pamantului. 

- Soarele va rasari si va apune din directii opuse fata de ciclul sau din prezent. 

- Pamantul isi va stabiliza rezonanta cu noua"tonalitate". Intreaga materie, inclusiv viata biologica, dispune de oportunitatea de a intra in rezonanta cu un nou corp de informatii, ajungand sa egaleze noua vibratie, sau complexul energie-informatie-lumina. Substantele care nu pot sa realizeze aceasta egalizare-fie direct, fie avand acces la una din armonici – se vor separa, in acele constituente elementare, care sunt in rezonanta cu Pamantul. Acest fapt va fi perceput ca marea vindecare a Pamantului. 

- Constiinta umana va fi experimentata in mod clar, la niveluri multiple, simultan. Aceasta va fi o noua stare de constiinta, care inca nu are un nume. In loc de o compartimentare a experientei, prin includerea ei intr-o stare predeterminata a creierului - precum starea beta, starea de relaxare, starea alfa sau starile specifice somnului, theta, delta sau "K" - toate aceste stari vor fi in unire simultana, formand o constiinta a totalitatii fiintei. Acesta va fi inceputul perioadei numita astazi "Noua Era" - sau, dupa unele opinii, "o experienta cvadridimensionala". Acesta este punctul in care Pamantul incepe efectiv procesul de Ascensiune catre o experienta mult mai stabila, a celei de-a 4-a dimensiuni, care va dura aprox. 1000 de ani. 

(Extrase din cartea "Trezirea la Punctul Zero" de Gregg Braden)

Sursa: aim.pro.tc

EXPERIENŢELE NOASTRE EXTRASENZORIALE: PREGĂTIRI ENERGETICE PENTRU SARCINILE DE DESTIN

 Întrucât peste tot sunt angrenată în povestiri despre experienţele noastre cu substrat ezoteric, m-am hotărât să descriu şi aici cele mai semnificative dintre cele pe care le discut: ale celor din jurul meu pe care oamenii le povestesc pe forumuri, bloguri, facebook – ale mele pe care le povestesc altora. Se pot explica multe lucruri care pot fi de folos tuturor, căci de cele mai multe ori, necunoscând cele ce se petrec, ne cuprinde frica. Iar ceea ce putem face în ziua de azi este să nu mai privim viaţa cu frică, indiferent de aspectele ei. Frica nu trebuie să fie de loc ruşinoasă, ci să fie punctul de la care să încercăm să cunoaştem cele ce se petrec, să încercăm să facem tot posibilul pentru a derula evenimentele acţionând cu curaj, sau ferindu-ne cu demnitate...

Şi eu am trecut prin multe dintre cele pe care le voi povesti. 
Uneori unii oameni au senzaţii pe care nu le pot explica, „îngheţând” de frică, mai ales dacă sunt singuri şi este noapte, aşa cum am păţit eu însumi, precum şi alţi povestitori. 
Chiar dacă senzaţiile sunt asemănătoare, cauzele profunde sunt diferite de la om la om, de la destin la destin...

Unii dintre noi pot simţi diverse senzaţii în stare de liniştire: senzaţia că ceva dă buzna peste om, deşi nimic material nu se poate percepe, nimic nu schimbă „aerul” încăperii, nici o urmă nu apare nicăieri şi nici o cută a hainelor sau aşternutului nu îşi schimbă forma. Omul îşi dă seama că nu sunt gaze de la stomac, căci totul pare a se desfăşura – deşi rapid – totuşi într-o ordine oarecum cunoscută de către cei care au ceva cunoaşteri ezoterice: ori de la regiunea de sub buric spre gât şi cap, ori invers. Senzaţia este ca şi cum ceva rotund şi tare apasă pe abdomenul şi toracele nostru, urmată se senzaţia de placare, sau de oprire pentru câteva clipe a inimii, sau şoc respirator.

EXPLICAŢII:

De fapt nu s-a petrecut nimic rău : nici un drac, nici o entitate „negativă” cu copite nu ne-a călcat intimitatea în plină noapte, nici un extraterestru nu a făcut experienţe urâcioase asupra noastră. 
Astfel de senzaţii pot apare de regulă pe ultima sută de metri a adolescenţei noastre, către intrarea în maturitate, când nu numai corpul nostru fizic suferă transformări, aşa cum le ştim acum, ci şi celelalte corpuri fluidice ajutătoare pe care le avem. Eu personal am trăit ceva asemănător pe etape, între 19 şi 25 ani – dar la orice vârstă se poate petrece o asemenea modificare, în funcţie de sarcinile de destin ale fiecăruia. Trăim nu numai încheierea maturizării corpurilor noastre, cu care vom putea intra astfel în realizarea sarcinilor noastre de destin, dar şi impulsuri energetice şi vibraţionale primite din partea entităţilor noastre ajutătoare, astrale: atunci când corpurile noastre sunt pe deplin pregătite să primească impulsuri energetice puternice. Energiile sunt primite prin structurile corpurilor noastre spirituale – structuri concrete, reale, ale sistemului nostru corporal (se va studia elementul de dicţionar „Corpuri” cu adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/corpuri/ ): corpul spiritual (sau budhic) şi corpul dumnezeiesc (sau atmic) – adică acele corpuri care gestionează energiile noastre de destin. Ele trimit către toate corpurile din sistemul propriu şi energii, şi vibraţii corespunzătoare cerinţelor destinului: care porneşte către realizările pe care ni le-am asumat în planificările evoluţiilor noastre. Fluxurile energo-materiale primite astfel se răspândesc în funcţie de modul în care lucrează elementele matriceale ale corpurilor noastre şi mai ales după cum se vor desfăşura necesităţile de destin. Dar ele nu se petrec de la bun început al vieţii, pentru ca omul să aştepte dezvoltarea corpurilor sale, preluarea moştenirii genetice de la părinţi şi obişnuirea cu o astfel de moştenire pe parcursul copilăriei şi adolescenţei. 
De regulă simţim efectele de acest fel în regiunea plexurilor cele mai puternice situate pe partea ventrală a corpului, pe corpul dublu-eteric de fapt. Simţirea puternică la nivelul lor estompează întrucâtva percepţii mai slabe în alte regiuni ale corpului. Puseul energetic astfel simţit creează uneori senzaţia unei plăci pe toată suprafaţa corpului – senzaţia de sicriu, cum o descriu unii oameni, deşi nu s-au aflat într-o asemenea situaţie vreodată: dar asocierea cu un astfel de eveniment devine oarecum normală. 
Omul îşi revine repede, dar spaima de ceva ce nu-şi poate explica rămâne mult timp, producând inerţii ale simţirilor şi prelungirea fricii – justificate în societatea noastră, care susţine doar câteva din uriaşul univers al cunoaşterilor pe care ar trebui să le avem până acum...

De curând cineva a povestit faptul că după ce a trăit ceva asemănător, la strigătele pe care a putut să le scoată ulterior, membrii familiei au sărit în ajutor, însă nu au putut deschide, inexplicabil, uşa. Cu toate acestea este foarte explicabil – chiar dacă mare parte dintre noi azi nu putem să acceptăm asemenea explicaţii: entităţile ajutătoare au menţinut, prin acţiune directă asupra uşii, intimitatea energetică a celui care o necesita, pentru ca energiile să se răspândească în mod uniform la nivelul tuturor corpurilor sale. Amestecul membrilor familiei ar fi fost neindicat şi pentru cel ce a suportat operaţiunea, şi pentru ei înşişi, care nu ar fi avut încă nevoie de tangenţa cu energiile de acest fel, până când nu vor fi fost asimilate şi integrate de sistemul corporal al rudei lor, sistem cu care erau obişnuiţi din perioadele aneterioare. Altfel s-ar fi instalat frica de ruda, prietenul, vecinul, colegul care a suportat o asemenea acţiune. 
Perioada nu este aleasă de entităţi – de aceea pot apare astfel de situaţii, este drept foarte rare. De regulă se petrec atunci când sistemul corporal, în ritmurile sale biologice, este pregătit energetic pentru a intra într-o nouă etapă. Atunci se realizează impulsul – dacă este necesar: în funcţie de moştenirea genetică, de degradarea corpurilor moştenită şi ea de la părinţi, de deschiderea spre funcţionare a elementelor arhetipale ale fiecărui corp în parte (se va studia elementul de dicţionar: „Arhetipal” pct.nr. 2 de la adresa. http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/ )

Pentru unii oameni aceste supraenergizări apar în vederea deschiderilor spirituale universale, generalizate – în calitate de ajutători pentru semenii lor, în vederea unor destine de cunoscători profunzi, de terapeuţi, de receptori de sunete cosmice şi planetare – chiar dacă nu vor conştientiza direct acest lucru, deschideri către călătorii astrale, către mentalizări mai mult sau mai puţin conştientizate. 
Pentru alţi oameni, asemenea energizări nu sunt necesare domeniului supra-normal – unde normalul este obişnuinţa de percpţie/analiză/acţiune de nivelul general al societăţii de întrupare. Ele devin necesare pentru susţinerea unei vieţi în manifestare fizică, ceea ce numim azi „normală”: este cazul oamenilor care în ultimele vieţi anterioare au trăit departe de societatea umană şi nu şi-au format impulsuri de muncă/vorbire/gândire sau manifestare de orice fel. 
Fiecare om poate suferi astfel de corecţii energetice, mai mult sau mai puţin perceptibile. Vom vedea că şi alte evenimente cam de acelaşi fel se pot petrece, iar oamenii le iau drept minuni dacă ele apar în văzut lumii şi cu modificări corporale sau de funcţionare corporală substanţiale.  

Sursa: cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro

MISTERUL EXPERIENŢELOR EXTRACORPORALE – CUM EXPLICĂ ŞTIINŢA CĂLĂTORIILE ÎN AFARA CORPULUI L MARIUS COMPER

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Experienţele extracorporale au reprezentat de multă vreme o sursă de fascinaţie pentru oameni, dat fiind că există relatări despre aceste „aventuri” în afara corpului încă de acum câteva mii de ani. Senzaţia de plutire şi capacitatea de a observa propriul corp din exterior sunt caracteristicile tipice ale acestor experienţe ce au intrigat de-a lungul timpului doctorii, filozofii şi teologii. Dacă timp de milenii oamenii au atribuit aceste fenomene unor forţe paranormale, astăzi, mulţumită cercetărilor efectuate în ultimii ani de specialiştii în neuroştiinţe, aceste experienţe ciudate au fost explicate.

Paris de la 94€› Rezervă bilet online prin

Doctorii au identificat câteva dintre afecţiunile care pot duce la experienţe extracorporale, printre acestea numărându-se epilepsia şi atacul cerebral. Experienţele extracorporale se pot manifesta şi în urma unor evenimente traumatice ca accidentele rutiere sau supradozele de droguri, precum şi în timpul practicării sporturilor extreme sau meditaţiei. Statisticile arată că una din 10 persoane are parte de o astfel de experienţă de-a lungul vieţii.

Recent, mai mulţi oameni de ştiinţă au reuşit să inducă experienţe extracorporale unor voluntari sănătoşi, în condiţii de laborator, făcând astfel câţiva paşi importanţi spre demistificarea acestui fenomen.

Prima experienţă extracorporală reuşită în laborator

Henrik Ehrsson, profesor în neuroştiinţe cognitive în cadrul Institutului Karolinska din Stockholm, este unul dintre cercetătorii care au depus numeroase eforturi pentru a studia experienţele extracorporale.

Primul experiment ce a dus la obţinerea unei experienţe extracorporale în condiţii de laborator a avut loc în 2007, fiind efectuat de profesorul Ehrsson. Acesta a pornit de la următoarea premisă: „Ce s-ar întâmpla dacă am «lua» ochii unui voluntar şi i-am muta în altă parte a camerei? Oare acesta ar continua să vadă din locul unde se află corpul, sau din noua poziţie a ochilor?”.

Pentru a afla răspunsul, Ehrsson a cerut voluntarilor să se aşeze pe un scaun şi să poarte nişte ochelari speciali, conectaţi la două camere video aflate la 2 metri în spatele lor. Voluntarii recepţionau în lentila stângă imaginile filmate de camera din partea stângă, iar în lentila dreaptă cele captate de camera din partea dreaptă, astfel că îşi vedeau propriul spate din perspectiva unei persoane virtuale, situate la 2 metri în spatele corpului lor.

Apoi, profesorul Ehrsson a folosit două beţe de plastic, cu unul dintre ele împungând uşor voluntarii în piept, fără ca aceştia să observe, iar cu celălalt repetând acţiunea în zona aflată sub camerele video, atingând pieptul inexistent al „persoanei virtuale”. Atunci când cele două gesturi erau sincronizate, voluntarii au relatat că aveau parte de experienţe extracorporale, simţind că se află în locul unde se găseau „ochii” lor, de unde îşi priveau propriul corp.

Aşadar, chiar dacă voluntarii putea să îşi observe corpul, înţelegând că se află în acelaşi loc ca la începutul experimentului, creierul a recalculat poziţia „sinelui” în cameră, ceea ce a dus la apariţia experienţei extracorporale.

Pentru a confirma că voluntarii se percep cu adevărat a fi în zona unde se află camerele video, profesorul Ehrsson a folosit un ciocan în următoarea fază a experimentului, prefăcându-se că loveşte cu forţă sub camerele video, unde se găsea corpul virtual. Senzorii aflaţi pe pielea voluntarilor au identificat imediat o accelerare a pulsului şi a nivelului transpiraţiei, simptome ale fricii, reacţie tipică a corpului uman în cazul unor ameninţări.

Studiile medicale arată că oamenii ajung să perceapă propriul corp ca fiind parte a sinelui graţie simţului numit „propriocepţie”. Astfel, creierul construieşte senzaţia de „sine” combinând semnalele recepţionate de la piele, muşchi şi articulaţii cu datele percepute de ochi. În mod normal, aceste fluxuri senzoriale distincte se combină perfect, rezultatul fiind senzaţia de „sine”.

Experimentul a arătat că în cazul în care informaţiile din aceste fluxuri senzoriale nu se potrivesc, senzaţia de „sine” dispare. În aceste cazuri, creierul forţează luarea unei decizii, ceea ce poate duce la senzaţia că „sinele” se află în alt corp. Acesta a fost rezultatul pe care l-a observat dr. Ehrsson.

Experimentul profesorului Ehrsson a fost primul caz în care s-a reuşit inducerea unei experienţe extracorporale în cazul unor voluntari sănătoşi. De asemenea, studiul a fost primul caz în care s-a reuşit inducerea perceperii sinelui în alt loc decât cel în care se afla corpul voluntarilor. „Concretizarea acestei iluzii este o reuşită importantă, deoarece dezvăluie care este mecanismul prin care apare senzaţia că ne aflăm în interiorul corpului nostru. Identificarea acestuia reprezintă un progres important, deoarece acceptarea propriului corp drept centrul prin care percepem lumea este un aspect fundamental al conştiinţei de sine”, a explicat Ehrsson.

Noi experimente uluitoare

Pentru a testa limitele creierului uman în ceea ce priveşte percepţia propriului corp, profesorul Ehrsson şi-a continuat studiile. Unul dintre acestea a pornit de la faptul că victimele atacurilor cerebrale, în cazuri foarte rare, ajung să perceapă un „membru fantomă” – o a treia mână, spre exemplu.

Efectuând un experiment, doctorul Ehrsson a descoperit că poate păcăli creierul voluntarilor în doar câteva minute, convingându-l să perceapă prezenţa unei a treia mâini.

Această descoperire a fost realizată în urma a 5 experimente separate, efectuate pe 154 de voluntari. Participanţii la studiu erau aşezaţi la masă, iar lângă mâna lor dreaptă era plasată o mână artificială, din cauciuc. După ce se aşezau, cercetătorii le acopereau umărul şi braţul drept cu un prosop alb, creând iluzia că voluntarul avea trei mâini. Apoi, cercetătorii atingeau simultan cele două mâini (braţul drept al voluntarului şi cel artificial). După aproximativ 30 de secunde de atingeri simultane, voluntarii au început să simtă atingerile pe ambele braţe atinse, percepând şi cea de-a treia mână ca făcând parte din corpul lor.

Senzorii amplasaţi pe mâna stângă au confirmat faptul că voluntarii percepeau braţul artificial ca fiind parte a corpului, reacţiile fiziologice la „ameninţarea” acestuia cu un cuţit fiind identice cu cele observate atunci când braţul drept era supus acestui tratament.

Arvid Guterstam, unul dintre membrii echipei de cercetători conduse de Ehrsson, a explicat cauzele acestei experienţe: „Ca urmare a iluziei optice, în creier apare un conflict referitor la care din cele două mâini drepte aparţine corpului voluntarului. Firesc ni s-ar părea ca doar una dintre cele două mâini să fie percepută ca aparţinând corpului, însă creierul rezolvă acest conflict acceptând ambele mâini drepte ca membre, astfel că subiecţii au senzaţia că au trei mâini”.

Cercetătorii cred că această descoperire poate fi folosită pentru a îmbunătăţi viaţa persoanelor nevoite să folosească proteze, urmând ca în viitor să permită pacienţilor paralizaţi să opereze membre robotizate.

Într-un alt experiment, cercetătorii de la Institutul Karolinska au folosit metode similare pentru a-i convinge pe cei 200 de participanţi la studiu că se află în corpul unei micuţe păpuşi Barbie (măsurând 30 de centimetri în lungime) sau în cel al unui manechin imens (măsurând 4 metri în lungime). Pentru a induce voluntarilor senzaţia că se află în corpul artificial, cercetătorii au apelat din nou la stimularea simultană a corpului real al voluntarilor şi a celui artificial în care aceştia credeau că se află.

După ce voluntarii ajungeau să se perceapă ca fiind în corpul artificial, le era arătat un cub, cercetătorii cerându-le să arate, folosindu-se de mâini, cât de mare este acesta. Atunci când participanţii credeau că se află în corpul păpuşii Barbie, cubul părea imens; în schimb, atunci când se credeau în corpul unui gigant, cubul părea mic. Astfel, experimentul a demonstrat că percepţia propriului corp reprezintă un etalon fundamental folosit de creier pentru a percepe lumea din jur.

Această iluzie poartă numele de „iluzia Alice”, fiind inspirată de aventurile personajului omonim din „Alice în Ţara Minunilor”. În cartea lui Lewis Caroll, Alice s-a micşorat după ce a băut o poţiune magică, devenind apoi uriaşă după ce a consumat o prăjitură. Bjorn van der Hoort, unul dintre autorii acestui studiu, afirmă că această iluzie ar putea fi folosită pentru a face specialiştii să se identifice cu anumiţi microroboţi (spre exemplu, pentru a opera la nivel microscopic în corpul unui pacient) sau cu roboţi de dimensiuni gigantice (pentru a efectua reparaţii în cadrul unei sonde petroliere sau a unei centrale nucleare).

Într-un alt studiu, coordonat de profesorul Mel Slater de la Universitat de Barcelona, cercetătorii au reuşit să convingă voluntari de sex masculin că se află în corpul unei fete. Ei au reuşit să creeze această iluzie cu ajutorul unor căşti conectate la un sistem de realitate virtuală pe care voluntarii le purtau în timp ce erau atinşi pe braţ. „Experimentul nostru reprezintă prima cercetare ce demonstrează că sentimentul de proprietate asupra corpului poate fi transferat în întregime asupra unui corp virtual”. Studiul efectuat la universitatea catalană indică faptul că senzaţiile de sine şi de proprietate asupra corpului pot fi manipulate cu uşurinţă. Cercetătorii sugerează acest lucru ar putea fi folosit pentru a trata afecţiunile ce au la bază percepţia distorsionată a propriului corp, precum anorexia.

Existenţa sufletului, pusă în pericol?

Toate aceste experimente ce dezvăluie modul în care creierul construieşte imaginea de sine a unei persoane i-a făcut pe unii cercetători să susţină că rezultatele au impact şi asupra filozofiei, dincolo de potenţialul folosirii acestor descoperiri pentru dezvoltarea unor tehnologii noi.

Thomas Metzinger, directorul Grupului de Filozofie Teoretică din cadrul Universităţii Johannes Gutenberg din Mainz, Germania, explică de ce experimentele efectuate de specialişti în neuroştiinţe, precum Henrik Ehrsson, sunt extrem de importante. „Sunt anumite lucruri, precum conceptul de sine, despre care oamenii credeau că nu pot fi înţelese cu ajutorul ştiinţelor. Acum, acest lucru este demonstrat ca fals, sinele fiind uşor de manipulat de oamenii de ştiinţă. Cred că cercetările efectuate de Henrik subliniază faptul că nu există un «suflet» sau un sine care să fie independent de creier”, susţine Metzinger.

Întrebat dacă este de părere că ştiinţa poate explica absolut tot, dr. Ehrsson a oferit un răspuns ferm: „Absolut! Poate că va dura câteva sute de ani, dar sunt convins că ştiinţa va oferi explicaţii complete şi pentru subiecte complexe, aşa cum este mintea umană. Poate că filozofilor nu o să le placă acest lucru şi vor continua să susţină că încă există întrebări fără răspuns în ceea ce priveşte mintea umană, însă vom înţelege toate elementele componente”.

În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au reuşit să descifreze numeroase mistere ale creierului uman, oferind un răspuns pentru „tunelul de lumină” dintre viaţă şi moarte, abordând temaliberului arbitru sau descriind cele două sisteme ale minţii umane. Astăzi, neuroştiinţele se află într-o continuă dezvoltare, promiţând să ofere în următorii ani noi explicaţii referitoare la modul în care creierul construieşte efectul cunoscut sub denumirea de „sine”.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Experiente la granita dintre viata si moarte avute de copii

O femeie, al carui nume nu contează, a avut o experienta la granita dintre viata si moarte (EGVM) cand era copil. Era insa foarte cinica in legatura cu ceilalti care trecusera prin experiente similare, deoarece nu se simtea deloc atrasa de atmosfera foarte sensibila intalnita la majoritatea reuniunilor despre EGVM. Dupa cum afirma, “daca sceptici ca mine nu vorbesc, nu vom intelege niciodata adevarata natura a experientei”.Ea s-a dovedit a fi o mina de aur, cu informatii impartiale. Experienta ei a fost una directa: “Aveam 8 ani, cand aproape ca ma inecasem in piscina. Imi amintesc un vid negru si profund. Apoi, deodata, a aparut o lumina stralucitoare si am simtit un puternic sentiment de pace. imi amintesc ca am vorbit cu lumina si m-am straduit sa raman in lumina. Dar mi s-a spus ca acel lucru nu este inca posibil. Atunci m-am intors in corp”.

Ea avea o teama de moarte foarte scazuta si un entuziasm de viata foarte puternic. Un raspuns dat la o intrebare este ilustrativ: “Fiecare zi pentru mine este spectaculoasa. Fiecare zi este un rasarit de soare. Iubesc viata. Mi se pare ca totul are un sens”.

Un barbat a pus la indoiala convingerea ca toate EGVM ale copiilor sunt placute sau fericite. El povesteste ca experienta sa din copilarie i-a lasat un sentiment de uluire si spaima. Iata ce se spune: “Ma invarteam prin apa, cand am simtit ca m-am lovit la cap. Am plutit in afara corpului meu. Am vazut-o pe mama, care era intr-o panica totala. Tipa la fratele meu si-i spunea ca m-a omorat impingandu-ma inauntru. Am simtit ca trebuie sa ma intorc inapoi in corpul meu, dar aveam o retinere, deoarece imi era teama ca o sa dau de necaz pentru ca ne jucam unde nu ar fi trebuit. Deodata, am auzit o voce spunind: Te intorci, avem alte planuri pentru tine”.

Sursa: www.almeea.com

Sursa: Misterele Lumii

Povestea unei experiente in apropierea mortii (II)

A urmat un da. Am simtit cum sufletul imi era sarutat.
Apoi am fost dusa inapoi prin Lumina, in taramul vibrational. Intregul proces s-a inversat, cu si mai multe informatii care mi-au fost transmise. M-am intors acasa si mi s-au dat lectii din experienta mea in preajma mortii, legate de mecanica reincarnarii. Mi s-au dat raspunsuri la toate micile mele intrebari: Cum se face asta? Cum se face ailalta? Am stiut ca ma voi reincarna.
Pamantul este un mare procesor de energie si constiinta individuala evolueaza dinspre el, in fiecare dintre noi. Ma gandeam la mine ca fiind om pentru prima data, si eram fericita sa fiu asa. Din ceea ce am vazut, as fi fericita sa fiu si un atom in acest Univers. Un atom. Asa, ca sa fiu partea umana a lui Dumnezeu – asta este cea mai minunata binecuvantare. Este o binecuvantare dincolo de orice ne inchipuim noi ca poate fi o binecuvantare. Pentru fiecare dintre noi, sa fim partea umana a acestei experiente este ceva teribil si magnific. Fiecare dintre noi, oriunde si oricum ar fi, ratat sau nu, este o binecuvantare pentru planeta, exact in locul in care se afla.
Am trecut prin reincarnare, asteptandu-ma sa ajung un bebelus undeva. Dar mi s-a dat o lectie despre cum evolueaza identitatea si constienta individuala. Am fost atat de surprinsa, cand am deschis ochii. Nu stiu de ce, pentru ca o intelesesem, dar a fost totusi o surpriza atat de mare sa ma intorc in acest corp, inapoi in camera mea, cu cineva care ma privea, plangand in hohote. Era infirmiera mea. Ea renuntase la o ora si jumatate dupa ce ma gasise moarta. Corpul meu era rigid si inflexibil. S-a dus in cealalta camera. Atunci m-am trezit si am vazut lumina afara. Am incercat sa ma ridic si sa ma duc spre ea, dar am cazut din pat. Infirmiera a auzit zgomot si a venit in fuga, si m-a gasit pe podea.
Cand mi-am revenit, am fost foarte surprinsa si, in acelasi timp, plina de veneratie fata de ceea ce mi se intamplase in timpul experientei mele in preajma mortii. La inceput, toate amintirile calatoriei mele pe care le am acum, nu existau. Continuam sa alunec din lumea asta si intrebam intr-una: Traiesc?. Lumea asta parea mai ireala decat cealalta. In trei zile ma simteam din nou normal, mai clara si totusi diferit de felul in care ma mai simtisem vreodata in viata. Amintirile experientei mele au revenit mai tarziu. Nu vedeam nimic rau in nicio Fiinta umana pe care o cunoscusem vreodata. Inainte, eram cu adevarat plina de judecati.. Credeam ca multi oameni erau ratati. De fapt, credeam ca toti, in afara de mine, erau niste ratati. Dar am scapat de toate astea, acum.
In timpul experientei mele, a trebuit sa cobor in ceea ce voi toti ati putea numi Iad si a fost foarte surprinzator. Nu am vazut Satana sau raul. Coborarea mea in Iad a fost o coborare in mizeria umana obisnuita a fiecarei persoane,in ignoranta si intunericul lipsei de cunoastere. A parut ca o eternitate jalnica. Dar fiecare dintre milioanele de suflete din jurul meu avea o mica stea de Lumina, care ii era tot timpul la dispozitie. Dar nimeni nu parea sa-i acorde atentie. Erau atat de prinsi in propria durere, trauma si suferinta. Dar, dupa ceea ce a parut o eternitate, am inceput sa chem Lumina aceea, asemenea unui copil care isi striga parintii in ajutor.
Atunci, Lumina s-a deschis si s-a format un tunel care a venit direct la mine si m-a izolat de toata frica si durerea. Asta este, in realitate, Iadul. Asa ca, ceea ce facem este sa invatam sa ne tinem de mana, sa ne apropiem. Portile Iadului sunt acum deschise. Ne vom uni, ne vom prinde de maini si vom pasi impreuna, afara din iad. Lumina a venit la mine si s-a transformat intr-un Inger auriu, imens. Am spus: Esti Ingerul Mortii? Mi-a transmis ca era suprasufletul meu, matricea Sinelui meu Superior, o parte foarte veche a noastra. Apoi am fost dusa la Lumina.
Curand, stiinta noastra va cuantifica spiritul. Va fi minunat, nu-i asa? Descoperim acum dispozitive care sunt sensibile la energia subtila, sau la energia spiritului. Fizicienii folosesc aceste acceleratoare de particule, pentru a zdrobi atomii si a vedea din ce sunt formati. Au ajuns pana la nivelul quarcilor si asa mai departe. Ei bine, intr-o buna zi vor ajunge pana la nimicul care tine totul laolalta si il vor numi Dumnezeu. De abia acum incepem sa intelegem ca si noi cream, pe parcurs. Cand am vazut vesnicia, in timpul experientei mele, am ajuns pe un taram in care exista un punct in care transmitem intreaga cunoastere si incepem sa cream urmatorul fractal, urmatorul nivel. Avem puterea de a crea, pe masura ce exploram. Si acesta este Dumnezeu, care se extinde prin noi.
De la intoarcerea mea, am trait experienta Luminii in mod spontan si am invatat cum sa ajung in acel spatiu, aproape oricand in timpul meditatiei mele. Fiecare dintre voi poate face asta. Nu este nevoie sa muriti, sau sa aveti o experienta in preajma mortii, pentru a face acest lucru. Sunteti dotati pentru asta, aveti deja tot ce va trebuie. Corpul este cea mai minunata Faptura de Lumina din cate exista. Corpul este un Univers de Lumina incredibila. Spiritul nu ne forteaza sa dizolvam acest corp. Nu asta se intampla. Nu mai incercati sa deveniti Dumnezeu; Dumnezeu devine voi. Aici.
L-am intrebat pe Dumnezeu: Care este cea mai buna religie de pe planeta? Care este cea corecta? Si Dumnezeirea a spus, cu multa iubire: Nu-mi pasa. A fost o gratie incredibila. Cand Dumnezeirea a spus nu-mi pasa, am inteles imediat ca noua trebuie sa ne pese. Este important pentru ca noi suntem Fiintele carora le pasa. Are importanta pentru noi, iar in asta rezida importanta. Ceea ce aveti este ecuatia energiei in spiritualitate. In cele din urma, Dumnezeirii nu ii pasa daca esti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezinta fatetele unui intreg. Mi-as dori ca toate religiile sa-si dea seama de asta si sa se lase unii pe altii in pace. Nu inseamna sfarsitul fiecarei religii, ci faptul ca vorbim despre acelasi Dumnezeu. Traiti si lasati-i si pe altii sa traiasca. Fiecare are o alta viziune. Si toate fac parte din imaginea globala; toate sunt importante.
Am trecut dincolo, in timpul experientei mele in preajma mortii, plina de temeri legate de deseurile toxice, rachetele nucleare, cresterea exploziva a populatiei si de distrugerea padurii amazoniane. M-am intors, iubind fiecare problema. Iubesc deseurile nucleare. Iubesc norul urias in forma de ciuperca; acesta reprezinta cea mai sfanta mandala care am manifestat-o pana acum, ca un arhetip. El, mai mult decat orice religie si filozofie de pe Pamant, ne-a adus impreuna, dintr-o data, la un nou nivel al constientei. Stiind ca am putea arunca planeta in aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizam in cele din urma ca poate ne aflam cu totii aici, impreuna.
Pentru o perioada au trebuit sa puna mai multe bombe, pentru ca sa ne faca sa intelegem. Atunci am inceput sa spunem: nu mai vrem asa ceva. Acum ne aflam, de fapt, intr-o lume mai sigura decat a fost ea vreodata si va deveni si mai sigura. Asa ca, m-am intors din experienta mea in preajma mortii, iubind deseurile toxice, pentru ca ne fac sa ne apropiem unii de altii. Aceste lucruri sunt atat de mari. Dupa cum ar putea spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem raspunsuri de dimensiunea sufletului? DA!
Taierea padurii amazoniene va incetini si, in cincizeci de ani de acum incolo, vor fi mai multi copaci pe planeta, decat au fost in multa vreme. Daca va ocupati de ecologie, faceti-o in continuare; sunteti acea parte din sistem care devine constienta. Faceti-o cu toata puterea, dar nu fiti deprimati. E o parte din ceva mult mai mare.
Pamantul se afla in procesul domesticirii sale. Nu va mai fi niciodata un loc atat de salbatic, cum era altadata. Vor ramane locuri salbatice marete, rezerve in care natura sa prospere. Gradinaritul si rezervele vor constitui preocuparile viitorului. Cresterea populatiei ajunge foarte aproape de gama optima de energie, care sa determine o schimbare a constientei. Aceasta schimbare in constienta va conduce la schimbari in domeniul politicii, banilor si energiei..
Dupa moarte, trecand prin experienta mea in preajma mortii si intorcandu-ma, respect cu adevarat viata si moartea. In experientele noastre cu ADN ul s-ar putea sa fi deschis poarta unui mare secret. In curand vom putea trai cat de mult vrem sa traim in acest corp.
Dupa ce veti fi trait in jur de 150 de ani, veti simti intuitiv ca vreti sa schimbati canalele. Sa traiesti o vesnicie intr-un singur trup, nu este la fel de creativ ca si reincarnarea, ca si transferul energiei in acest vortex fantastic de energie in care ne aflam. Vom vedea cu adevarat intelepciunea Vietii si mortii si ne vom bucura de ea. Dupa cum stau lucrurile, suntem deja in viata, dintotdeauna.
Acest corp in care va aflati a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un suvoi de Viata care isi are originea la Marea Explozie (Big Bang) si chiar dincolo de ea.
Acest corp da viata vietii urmatoare, cu energie densa si subtila.
Acest corp a fost deja viu, de o vesnicie.
Scris de Mellen-Thomas Benedict

Sursa: Dincolo de Orizont

Povestea unei experiente in apropierea mortii (I)

In 1982 am murit de cancer in faza terminala. Boala mea era inoperabila si orice fel de chimioterapie pe care mi-ar fi prescris-o nu ar fi facut altceva decat sa ma transforme, din ce in ce mai mult, intr-o leguma. Mi se dadusera intre sase si opt luni de viata.
In anii ‘70 eram o consumatoare ahtiata de informatii, si ma intristam din ce in ce mai mult, din cauza crizei nucleare, a crizei ecologice si asa mai departe. Asa ca, in lipsa unei baze spirituale, am inceput sa cred ca natura facuse o greseala si ca noi eram, de fapt, asemenea unui organism canceros aflat pe planeta. Percepeam oamenii ca fiind un soi de cancer si cu asta m-am ales.
Asta mi-a pus capat vietii. Aveti mare grija cum vedeti lumea. Acest lucru se rasfrange asupra voastra, mai ales daca viziunea voastra este negativa. Acest lucru m-a dus pe mine la moarte. Am incercat diverse metode alternative de vindecare, dar nimic nu mi-a folosit.
Asa ca am stabilit ca totul era, de fapt, intre mine si Dumnezeu. Nu ma mai confruntasem niciodata pana acum cu Dumnezeu, de fapt nu avusesem niciodata de-a face cu El. Nu aveam niciun fel de preocupari spirituale la vremea respectiva, dar am inceput o calatorie, pentru a afla despre spiritualitate si despre modurile alternative de vindecare. M-am apucat sa citesc tot ce se putea despre subiectul respectiv, pentru ca nu voiam sa am vreo surpriza dincolo. Asa ca am inceput sa citesc despre diverse religii si filosofii. Toate erau foarte interesante si mi-au dat speranta ca exista ceva dincolo. Ajunsesem in grija permanenta a unei infirmiere.
Imi amintesc ca m-am trezit intr-o noapte, acasa, pe la 4:30 si am stiut pur si simplu ca asta era.
Asta era ziua in care aveam sa mor. Asa ca mi-am chemat cativa prieteni si mi-am luat la revedere. Mi-am trezit ingrijitoarea si i-am spus. Facusem o intelegere cu ea ca imi va lasa cadavrul in pace sase ore, pentru ca citisem ca se intampla tot soiul de lucruri interesante atunci cand mori. Am adormit la loc.
Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este inceputul unei experiente tipice in apropierea mortii. Dintr-o data eram perfect constienta ca stateam in picioare, dar corpul meu era asezat in pat. In jurul meu era un fel de intuneric. Ma simteam mai vie in afara corpului, decat in viata obisnuita. Totul era atat de viu, incat puteam vedea fiecare camera din casa. Puteam vedea si acoperisul casei, inprejurimile ei si chiar dedesubtul casei.
Era o Lumina care stralucea. M-am intors spre Lumina, care era foarte asemanatoare celei descrise de alti oameni in experientele lor din apropierea mortii. Era atat de minunata. Este tangibila, o poti simti. Este ademenitoare; vrei sa te duci spre ea, asa cum te-ai arunca in bratele tatalui sau mamei tale ideale.
Pe masura ce am inceput sa ma misc catre Lumina, am stiut intuitiv ca daca merg catre Lumina, voi muri. Asa ca mergeam spre Lumina si spuneam: “Te rog sa astepti un minut; stai doar o secunda. Vreau sa ma gandesc la asta, as vrea sa-ti vorbesc inainte sa plec.” Spre surprinderea mea, in acel punct intreaga experienta s-a oprit. Va puteti controla experienta de dupa moarte. Nu va aflati intr-un vartej incontrolabil.
Asa ca dorinta mea a fost respectata si am avut o discutie cu Lumina. Lumina lua permanent diferite forme, Iisus, Budha, Krishna, mandale, imagini si semne arhetipale. Am intrebat-o: Ce se intampla aici? Te rog, Lumina, explica-mi. Chiar vreau sa stiu care este realitatea situatiei. Nu pot pune exact in cuvinte, pentru ca era un fel de comunicare telepatica.
Lumina mi-a raspuns. Informatia care mi-a fost transferata era ca, in timpul experientei tale dupa moarte, credintele tale sunt cele care dau forma feedback-ului pe care il primesti in fata Luminii. Daca esti budist sau catolic sau fundamentalist, primesti feedback legat de ceea ce era credinta ta. Ai ocazia sa o privesti si sa o examinezi, dar majoritatea oamenilor nu o fac. Dupa cum mi s-a revelat mie Lumina, mi-am dat seama ca ceea ce vedeam cu adevarat era matricea Sinelui nostru Superior.
Cu totii avem un Sine Superior, sau o parte suprasufleteasca a fiintei noastre. El mi s-a revelat in cea mai adevarata forma energetica a sa. Singurul fel in care il pot descrie cu adevarat este ca Fiinta Sinelui Superior este mai mult un canal. Nu arata asa, dar este o conexiune directa la Sursa, pe care o avem fiecare dintre noi. Suntem direct conectati la Sursa. Asa ca Lumina imi arata matricea Sinelui Superior. Eu nu eram angajata in nicio religie anume. Prin urmare, asupra acestei stari de fapt imi era dat feedback in timpul experientei mele dupa moarte.
Atunci cand ii ceream Luminii sa ma lamureasca, sa continue sa-mi explice, am inteles ce este matricea Sinelui Superior. Avem o retea in jurul planetei, la care sunt conectate toate Individualitatile Superioare.
Este ca si cum am avea o companie grozava, un nivel urmator, subtil de energie care ne inconjoara, nivelul spritului ca sa spunem asa. Apoi, dupa cateva minute, am mai cerut lamuriri. Chiar doream sa stiu despe ce este vorba in Univers si, de data asta, eram gata sa plec. Am spus: Sunt gata, ia-ma.
Atunci, Lumina s-a transformat in cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata: o mandala de suflete umane de pe aceasta planeta. Atunci am ajuns la aceasta imagine cu viziunea mea negativa a ceea ce se intampla pe planeta. Asa ca am intrebat Lumina, rugand-o sa ma lamureasca si am vazut, in aceasta mandala magnifica, cat de frumosi suntem cu totii in esenta noastra, in nucleul nostru. Suntem cele mai frumoase creatii.
Sufletul uman, matricea umana pe care o formam impreuna este absolut fantastica, eleganta, exotica, orice. Nu pot spune destul despre felul in care mi s-a schimbat parerea despre Fiintele umane, in acel moment. Am spus: O, Doamne, nu stiam cat suntem de frumosi. La orice nivel, sus sau jos, in orice forma v-ati afla, voi sunteti cea mai frumoasa creatie.
Revelatiile primite de la Lumina continuau fara oprire. Apoi am intrebat Lumina: Asta inseamna ca Omenirea va fi salvata? Atunci, asemenea unei explozii de trambite cu o ploaie de lumini spiralate, Marea Lumina a vorbit spunand: Tine minte asta si nu uita niciodata; voi va salvati, voi va rascumparati si voi va vindecati. Ati facut-o intotdeauna. O veti face intotdeauna. Ati fost creati cu puterea de a face asta, inca dinainte de inceputul lumii.
In acea clipa am inteles si mai mult. Am inteles ca AM FOST DEJA SALVATI, si ne-am salvat pe noi insine, pentru ca am fost proiectati sa ne autocorectam asemenea intregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se refera a doua venire. I-am multumit Luminii lui Dumnezeu, din toata inima. Cel mai bun lucru pe care am putut sa-l spun au fost urmatoarele cuvinte simple de multumire: O draga Dumnezeule, draga Universule, draga Sine Superior, Imi Iubesc Viata.
Lumina parea sa ma aspire si mai profund. Era ca si cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris. Am intrat intr-un alt taram, mai profund decat cel precedent si am devenit consienta de ceva mai mult, mult mai mult. Era un suvoi enorm de Lumina, vast si plin, adanc in Inima Vietii. Am intrebat ce era.
Lumina mi-a raspuns: Acesta este FLUVIUL VIETII. Bea din aceasta apa bogata, dupa dorinta inimii. Asa am facut. Am luat inghitituri, una dupa alta. Sa bei Viata insasi! Eram in extaz.
Atunci Lumina a spus: Ai o dorinta. Lumina stia totul despre mine, trecutul, prezentul si viitorul. Da! am soptit.
Am cerut sa vad restul Universului, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de toate iluziile omenesti. Lumina mi-a spus atunci ca pot sa merg odata cu Suvoiul. Am facut-o si am fost purtata prin Lumina, catre capatul tunelului. Am simtit si am auzit o serie de explozii sonice foarte blande. Ce mai goana!
Dintr-o data mi s-a parut ca sunt lansata de pe planeta, pe acest suvoi de Viata.. Am vazut Pamantul disparand. Sistemul solar, in intreaga lui splendoare, a trecut usor pe langa mine si a disparut. Cu o viteza mai mare decat cea a luminii, am zburat prin centrul Galaxiei, absorbind din ce in ce mai multa cunoastere, pe masura ce inaintam. Am aflat ca aceasta Galaxie si intreg Universul sunt pline de diferite forme de VIATA. Am vazut multe lumi. Vestea buna este ca nu suntem singuri in Univers!
Pe masura ce calatoream pe suvoiul de constienta prin centrul Galaxiei, suvoiul se desfacea in extraordinare valuri fractalice de energie. Supraaglomerarile Galaxiei, cu toata intelepciunea lor straveche, zburau pe langa mine. Primul gand a fost ca mergeam undeva, chiar calatoream. Dar apoi mi-am dat seama ca, pe masura ce suvoiul se marea, propria mea constienta se extindea si ea, pentru a cuprinde tot ce era in Univers! Toata creatia trecea pe langa mine. Era o minune de neimaginat! Eram cu adevarat un Copil Minune; un prunc in Lumea minunilor!
Atunci m-am regasit intr-o tacere profunda, dincolo de limitele linistii. Puteam vedea sau percepe VECIA, dincolo de Infinit.
Eram in Vid.
Eram in pre-creatie, inainte de Big Bang (Marea Explozie). Am trecut dincolo de inceputul timpului/ Primul Logos/ Prima Vibratie. Am fost in Ochiul Creatiei. Am simtit ca atingeam Fata lui Dumnezeu. Nu era un sentiment religios. Pur si simplu, am fost una cu Viata si Constienta Absoluta.
Cand spun ca am putut vedea sau percepe vesnicia, spun ca am putut experimenta modul in care Creatia, in intregimea ei, se autogenereaza. Era fara inceput si fara sfarsit. Este un gand care iti extinde mintea, nu-i asa?
Oamenii de stiinta percep Big Bang asemenea unui eveniment unic, ce a dat nastere Universului. Am vazut, in timpul experientei mele de viata dupa moarte, ca Big Bang a fost doar unul dintr-un numar infinit de alte Big Bang-uri care creeaza, incontinuu si simultan, Universuri . Singurele imagini care se pot apropia oarecum de asta, in termeni umani, ar fi acelea create de super computere ce folosesc ecuatii de geometrie a fractalilor.
Oamenii din antichitate stiau toate astea. Ei spuneau ca Dumnezeu crea periodic noi Universuri, expirand si recrea alte Universuri, inspirand. Aceste epoci se numesc Yuga. Stiinta moderna a numit asta, Big Bang. Ma aflam in constienta absoluta, pura. Puteam vedea sau percepe toate marile explozii Big Bang sau Yuga, cum se creau si se recreau. Am intrat instantaneu, simultan, in toate. Am vazut ca absolut fiecare particica a creatiei are, la randul sau, puterea de a crea. Este foarte dificil de explicat. Inca nu am cuvinte sa o descriu.
Mi-au trebuit ani intregi, dupa ce m-am intors din experienta mea in preajma mortii, sa asimilez orice fel de cuvinte care sa descrie experienta Vidului. Pot sa va spun acum numai atat: Vidul este mai putin decat nimic si totusi, mai mult decat orice exista! Vidul este zero absolut, haosul ce da nastere tuturor posibilitatilor. Este Constienta Absoluta, cu mult mai mult decat Inteligenta Universala.
Vidul este golul sau nimicul dintre manifestarile fizice. Este SPATIUL dintre atomi si componentele lor. Stiinta moderna a inceput sa studieze acest spatiu. Ea il numeste punctul Zero. Ori de cate ori se incearca sa fie masurat, instrumentele depasesc scala, sau, cum s-ar spune, tind spre infinit. Pana acum nu a fost gasita o modalitate de a masura, cu precizie, infinitul. In corpul vostru si in Univers exista mai mult spatiu zero, decat orice altceva!
Ceea ce misticii denumesc Vid, nu este un vid. Este atat de plin de energie, un alt fel de energie care a creat tot ceea ce suntem. Totul, incepand de la Big Bang este vibratie, de la primul Cuvant care este prima vibratie. Biblicul EU SUNT in realitate are un semn de intrebare dupa el. EU SUNT. Ce sunt eu? Astfel, creatia lui Dumnezeu exploreaza Sinele lui Dumnezeu, in orice fel posibil, intr-o explorare continua prin fiecare dintre noi. Am inceput sa vad, in timpul experientei mele in preajma mortii, ca tot ceea ce este, este Sinele, literalmente Sinele vostru, Sinele meu. Totul este marele Sine. De aceea stie Dumnezeu, chiar si atunci cand cade o frunza. Lucrul acesta este posibil, pentru ca oriunde te-ai afla, este centrul Universului. Oriunde se afla orice atom, acela este centrul Universului. Exista Dumnezeu in asta si Dumnezeu in Vid.
Atunci cand exploram Vidul, in timpul experientei mele in preajma mortii, si toate acele Yuga sau creatii, ma aflam complet in afara timpului si spatiului, asa cum le cunoastem noi. In aceasta stare extinsa am descoperit ca, de fapt, creatia este Constienta Absoluta Pura, sau Dumnezeu, care vine in Experienta Vietii, asa cum o stim noi. Vidul insusi este lipsit de experienta. Este inaintea vietii, inainte de prima vibratie. Dumnezeirea inseamna mai mult decat Viata si Moarte. Prin urmare, exista chiar mai mult de experimentat in univers, decat Viata si Moartea!
Cand am inteles acest lucru, terminasem cu Vidul si doream sa ma intorc la Creatia sa, sau Yuga. Parea lucrul cel mai normal de facut. Atunci m-am intors brusc prin cea de-a doua Lumina, sau Big Bang, si am auzt mai multe explozii de catifea. Am mers pe suvoiul constientei, inapoi prin intreaga Creatie, si ce mai calatorie a fost! Supraaglomerarile Galaxiilor au trecut prin mine, aducandu-mi si mai multa intelegere. Am trecut prin centrul Galaxiei noastre, care este o gaura neagra. Gaurile negre sunt marile procesoare sau reciclatoare ale Universului.
Stiti ce se afla de cealalta parte a unei gauri negre? Noi suntem; Galaxia noastra, care a fost reprocesata dintr-un alt Univers. In intreaga ei configuratie energetica, Galaxia arata asemenea unui oras fantastic al luminilor. Toata energia de pe aceasta parte a Big Bang-ului este Lumina. Fiecare subatom, atom, stea, planeta, chiar si constienta insasi, sunt alcatuite din Lumina si au o frecventa. Lumina este viata. Totul este alcatuit din Lumina, chiar si pietrele. Asa ca totul este viu. Totul este alcatuit din Lumina lui Dumnezeu; totul este foarte inteligent.
Atunci cand eram purtata pe suvoi, am putut vedea, in cele din urma, ca se apropia o Lumina imensa. Am stiut ca era Prima Lumina; Matricea Sinelui Superior a Sistemului nostru Solar. Apoi, intregul nostru Sistem Solar a aparut in Lumina, insotit de una dintre exploziile acelea de catifea.
Am putut vedea toata energia pe care o genereaza acest Sistem Solar si este un spectacol incredibil de Lumina! Am putut auzi Muzica Sferelor. Sistemul nostru Solar, asemenea tuturor corpurilor ceresti, genereaza o matrice unica de Lumina, sunet si energii vibrationale. Civilizatiile avansate de pe alte sisteme stelare pot detecta in Univers Viata, asa cum o stim noi, dupa amprenta energetica si vibrationala a matricei. Este o joaca de copii. Copilul minune al Pamantului (Fiintele umane) face chiar acum o gramada de zgomot, asemenea copiilor care se joaca in curtea Universului.
Lumina mi-a explicat ca nu exista moarte; suntem Fiinte nemuritoare. Suntem vii dintotdeauna! Am inteles ca facem parte dintr-un sistem natural viu, care se recicleaza permanent. Nu mi s-a spus niciodata ca trebuie sa ma intorc. Am stiut ca va trebui. Era firesc, dupa tot ceea ce am vazut in timpul exeperientei mele in preajma mortii.
Nu stiu cat timp am fost cu Lumina, in timp uman. Dar a venit un moment in care am inteles ca toate intrebarile mele isi primisera raspuns si ca intoarcerea mea era iminenta. Cand spun ca toate intrebarile mele capatasera raspuns dincolo, chiar asta vreau sa spun. Toate intrebarile mele au primit raspuns. Fiecare om are o viata diferita si intrebari diferite, la care cauta raspuns. Unele dintre intrebarile noastre sunt universale, dar fiecare dintre noi exploreaza acest lucru pe care il numim Viata, in felul sau personal unic. Asa se intampla cu orice forma de viata, de la munti, la fiecare frunza, din fiecare copac.
Acest lucru este foarte important pentru noi ceilalti din acest Univers. Pentru ca totul contribuie la Imaginea Generala, la deplinatatea Vietii. Noi suntem literalmente Dumnezeu care exploreaza Sinele lui Dumnezeu, intr-un Dans infinit al Vietii. Unicitatea noastra sporeste intreaga Viata.
Cand am inceput intoarcerea catre ciclul vietii, nu mi-a trecut nicio clipa prin minte, nici nu mi s-a spus, ca ma voi intoarce in acelasi trup. Am avut incredere deplina in Lumina si in procesul Vietii. Atunci cand suvoiul s-a unit cu marea Lumina, am cerut sa nu uit niciodata revelatiile si sentimentele legate de ceea ce am invatat dincolo. ( va urma )
Scris de Mellen-Thomas Benedict

Sursa: Dincolo de Orizont