Fenomene paranormale din Bucegi Miracolul piramidei soarelui din Bucegi

Puţini oameni, cei aleşi, știu că există o singură zi in fiecare an, când, la apusul soarelui deasupra Sfinxului de pe platoul Bucegi, razele blânde înconjoară chipul straniu sculptat în piatră şi coborându-se spre baza anticei statui, formează o piramidă magică...

Si aceşti puţini oameni aleși se întâlnesc în fiecare an pe Platoul Bucegilor, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră. Au început deja să se recunoască de departe, urcând pe coama muntelui, din toate direcţiile.

Doctorul din Hamburg, care vine an de an pentru a căpăta energia necesară conducerii cabinetului său în care tratează zeci de bolnavi, zilnic. Nimeni nu ştie secretul reuşitei celor peste zece operaţii pe care niciun doctor nu le-ar putea face într-o zi!

Doamna cu pălăria violet din Sibiu, adusă pentru prima dată într-un scaun cu rotile de nepotul ei, cercetător la Institutul de Mineralogie Patologică Axente Sever, și care acum vine pe propiile-i picioare, mai mult pentru a mulțumi Piramidei pentru magica ei vindecare, Soarelui pentru căderea lui miracunoasă şi binefăcătoare în trepte piramidale, ori poate Sfinxului, fără de care nimic nu ar fi posibil... Desigur, unele guri şoptesc prin văi că doamna ar mai avea şi un alt motiv, în faptul că doar aici şi în această blândă lumină piramidală, pălăria ei trimite raze violete spre toate piscurile înconjurătoare, ca un tainic mesaj adresat pădurilor de brad şi animalelor ce le populează. Însă acest mesaj nu a putut fi descifrat de nimeni, niciodată..

Familia cu cei doi gemeni din Eastwood, ambii bolnavi de artrita psoriazică, boală autoimună care afectează ligamentele şi tendoanele. Efectul piramidei magice asupra celor doi micuți este incontestabil, având acţiune antiinflamatoare selectivă pentru COX2, și producerea de adalimumab, un anticorp monoclonal uman recombinat de tip Ig G cu specificitate pentru TNF alfa.

Tânărul cu fibromialgie din Detroit, boală căpătată în urma unei depresii severe cu tulburări de anxietate, piramida acţionând asupra lui precum un inhibitor selectiv de serotonina (SSRI), antidepresiv tricyclic. Este ştiut că în această boală medicii nu au un tratament, recomandând meditaţia şi rugăciunea…

Apoi bătrânul din Bombay, atins de sindromul Down, cu facies aplatizat şi gât scurt, urmare a unei diviziuni celulare anormale la nivelul ovocitului, sau domnul din Kinshasa cu toxoplasmoză însoţită de apariţia de adenopatii latero-cervicale, ori doamna din Xi'an ce suferă de virusul Papiloma Uman HPV, sau cei doi tineri din Ontario atinşi de alopecia, cu capetele acoperite de batice şi şepcuţe moderne, pentru a ascunde urmele necruţătoarei boli, și mulți alții, cu felurite boli şi afecţiuni, din toate colţurile lumii.

Unii se reîntorc vindecaţi şi revin doar pentru a mulţumi, iar alţii resimt ameliorarea bolilor copleşitoare şi fără leac medical, și revin an de an pentru acțiunea spectaculoasă a Piramidei Magice în continuarea unei vieți normale, singura care le permite a se bucura de viaţa dăruită de Creatorul şi Mântuitorul umilelor noastre suflete păcătoase, El, Cel de Sus, întru veşnică şi vie pomenire.

Există o singură zi din an, o zi sfântă, când soarele îşi coboară razele blânde, în trepte, peste Sfinxul ce străjuieşte mândru Bucegii, într-o piramidă magică… În ziua de 28 noiembrie a fiecărui an, pe Platoul Bucegi se întâlnesc oameni aleşi, veniţi din toate colţurile lumii…

Sursa: http://www.muntii-bucegi.ro

Material semnalat pe mail

Multumim CS

LUCIAN BUTE ÎNVINS DE FOCARE GEOPATOGENE

Rudel Obreja, preşedintele Federaţiei Române de Box: „Lucian nu este un boxer să fie învins în aşa fel.”

 

     Boxerul de categorie supermijlocie Lucian Bute, a pierdut sâmbătă seara prin KO în repriza 5 centura de campion mondial în versiunea IBF,  întru-un meci cu britanicul Carl Froch. Bute a evoluat lamentabil în cele 5 runde din meciul programat pentru 12 runde. Raţionamentul boxerului a fost confuz iar reflexele sale erau compromise.

     În evoluţia sa pe parcursul celor 5 runde, Lucian Bute a prezentat simptome induse de focare geopatogene. Este posibil ca patul în care a dormit boxerul înaintea meciului să se fi aflat sub incidenţa unui focar geopatogen virulent. Acest lucru îl poate stabili un operator extrasenzitiv la faţa locului. 

     Ce sunt focarele geopatogene şi cum acţionează acestea asupra sportivilor de performanţă, a se consulta articolele Ce sunt focarele  geopatogene? şi Performanţele sportive, influenţate de radiaţii telurice  apărute în Jurnal paranormal.

Sursa: rudan.ro

EXPERIENŢELE NOASTRE EXTRASENZORIALE: PREGĂTIRI ENERGETICE PENTRU SARCINILE DE DESTIN

 Întrucât peste tot sunt angrenată în povestiri despre experienţele noastre cu substrat ezoteric, m-am hotărât să descriu şi aici cele mai semnificative dintre cele pe care le discut: ale celor din jurul meu pe care oamenii le povestesc pe forumuri, bloguri, facebook – ale mele pe care le povestesc altora. Se pot explica multe lucruri care pot fi de folos tuturor, căci de cele mai multe ori, necunoscând cele ce se petrec, ne cuprinde frica. Iar ceea ce putem face în ziua de azi este să nu mai privim viaţa cu frică, indiferent de aspectele ei. Frica nu trebuie să fie de loc ruşinoasă, ci să fie punctul de la care să încercăm să cunoaştem cele ce se petrec, să încercăm să facem tot posibilul pentru a derula evenimentele acţionând cu curaj, sau ferindu-ne cu demnitate...

Şi eu am trecut prin multe dintre cele pe care le voi povesti. 
Uneori unii oameni au senzaţii pe care nu le pot explica, „îngheţând” de frică, mai ales dacă sunt singuri şi este noapte, aşa cum am păţit eu însumi, precum şi alţi povestitori. 
Chiar dacă senzaţiile sunt asemănătoare, cauzele profunde sunt diferite de la om la om, de la destin la destin...

Unii dintre noi pot simţi diverse senzaţii în stare de liniştire: senzaţia că ceva dă buzna peste om, deşi nimic material nu se poate percepe, nimic nu schimbă „aerul” încăperii, nici o urmă nu apare nicăieri şi nici o cută a hainelor sau aşternutului nu îşi schimbă forma. Omul îşi dă seama că nu sunt gaze de la stomac, căci totul pare a se desfăşura – deşi rapid – totuşi într-o ordine oarecum cunoscută de către cei care au ceva cunoaşteri ezoterice: ori de la regiunea de sub buric spre gât şi cap, ori invers. Senzaţia este ca şi cum ceva rotund şi tare apasă pe abdomenul şi toracele nostru, urmată se senzaţia de placare, sau de oprire pentru câteva clipe a inimii, sau şoc respirator.

EXPLICAŢII:

De fapt nu s-a petrecut nimic rău : nici un drac, nici o entitate „negativă” cu copite nu ne-a călcat intimitatea în plină noapte, nici un extraterestru nu a făcut experienţe urâcioase asupra noastră. 
Astfel de senzaţii pot apare de regulă pe ultima sută de metri a adolescenţei noastre, către intrarea în maturitate, când nu numai corpul nostru fizic suferă transformări, aşa cum le ştim acum, ci şi celelalte corpuri fluidice ajutătoare pe care le avem. Eu personal am trăit ceva asemănător pe etape, între 19 şi 25 ani – dar la orice vârstă se poate petrece o asemenea modificare, în funcţie de sarcinile de destin ale fiecăruia. Trăim nu numai încheierea maturizării corpurilor noastre, cu care vom putea intra astfel în realizarea sarcinilor noastre de destin, dar şi impulsuri energetice şi vibraţionale primite din partea entităţilor noastre ajutătoare, astrale: atunci când corpurile noastre sunt pe deplin pregătite să primească impulsuri energetice puternice. Energiile sunt primite prin structurile corpurilor noastre spirituale – structuri concrete, reale, ale sistemului nostru corporal (se va studia elementul de dicţionar „Corpuri” cu adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/corpuri/ ): corpul spiritual (sau budhic) şi corpul dumnezeiesc (sau atmic) – adică acele corpuri care gestionează energiile noastre de destin. Ele trimit către toate corpurile din sistemul propriu şi energii, şi vibraţii corespunzătoare cerinţelor destinului: care porneşte către realizările pe care ni le-am asumat în planificările evoluţiilor noastre. Fluxurile energo-materiale primite astfel se răspândesc în funcţie de modul în care lucrează elementele matriceale ale corpurilor noastre şi mai ales după cum se vor desfăşura necesităţile de destin. Dar ele nu se petrec de la bun început al vieţii, pentru ca omul să aştepte dezvoltarea corpurilor sale, preluarea moştenirii genetice de la părinţi şi obişnuirea cu o astfel de moştenire pe parcursul copilăriei şi adolescenţei. 
De regulă simţim efectele de acest fel în regiunea plexurilor cele mai puternice situate pe partea ventrală a corpului, pe corpul dublu-eteric de fapt. Simţirea puternică la nivelul lor estompează întrucâtva percepţii mai slabe în alte regiuni ale corpului. Puseul energetic astfel simţit creează uneori senzaţia unei plăci pe toată suprafaţa corpului – senzaţia de sicriu, cum o descriu unii oameni, deşi nu s-au aflat într-o asemenea situaţie vreodată: dar asocierea cu un astfel de eveniment devine oarecum normală. 
Omul îşi revine repede, dar spaima de ceva ce nu-şi poate explica rămâne mult timp, producând inerţii ale simţirilor şi prelungirea fricii – justificate în societatea noastră, care susţine doar câteva din uriaşul univers al cunoaşterilor pe care ar trebui să le avem până acum...

De curând cineva a povestit faptul că după ce a trăit ceva asemănător, la strigătele pe care a putut să le scoată ulterior, membrii familiei au sărit în ajutor, însă nu au putut deschide, inexplicabil, uşa. Cu toate acestea este foarte explicabil – chiar dacă mare parte dintre noi azi nu putem să acceptăm asemenea explicaţii: entităţile ajutătoare au menţinut, prin acţiune directă asupra uşii, intimitatea energetică a celui care o necesita, pentru ca energiile să se răspândească în mod uniform la nivelul tuturor corpurilor sale. Amestecul membrilor familiei ar fi fost neindicat şi pentru cel ce a suportat operaţiunea, şi pentru ei înşişi, care nu ar fi avut încă nevoie de tangenţa cu energiile de acest fel, până când nu vor fi fost asimilate şi integrate de sistemul corporal al rudei lor, sistem cu care erau obişnuiţi din perioadele aneterioare. Altfel s-ar fi instalat frica de ruda, prietenul, vecinul, colegul care a suportat o asemenea acţiune. 
Perioada nu este aleasă de entităţi – de aceea pot apare astfel de situaţii, este drept foarte rare. De regulă se petrec atunci când sistemul corporal, în ritmurile sale biologice, este pregătit energetic pentru a intra într-o nouă etapă. Atunci se realizează impulsul – dacă este necesar: în funcţie de moştenirea genetică, de degradarea corpurilor moştenită şi ea de la părinţi, de deschiderea spre funcţionare a elementelor arhetipale ale fiecărui corp în parte (se va studia elementul de dicţionar: „Arhetipal” pct.nr. 2 de la adresa. http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/ )

Pentru unii oameni aceste supraenergizări apar în vederea deschiderilor spirituale universale, generalizate – în calitate de ajutători pentru semenii lor, în vederea unor destine de cunoscători profunzi, de terapeuţi, de receptori de sunete cosmice şi planetare – chiar dacă nu vor conştientiza direct acest lucru, deschideri către călătorii astrale, către mentalizări mai mult sau mai puţin conştientizate. 
Pentru alţi oameni, asemenea energizări nu sunt necesare domeniului supra-normal – unde normalul este obişnuinţa de percpţie/analiză/acţiune de nivelul general al societăţii de întrupare. Ele devin necesare pentru susţinerea unei vieţi în manifestare fizică, ceea ce numim azi „normală”: este cazul oamenilor care în ultimele vieţi anterioare au trăit departe de societatea umană şi nu şi-au format impulsuri de muncă/vorbire/gândire sau manifestare de orice fel. 
Fiecare om poate suferi astfel de corecţii energetice, mai mult sau mai puţin perceptibile. Vom vedea că şi alte evenimente cam de acelaşi fel se pot petrece, iar oamenii le iau drept minuni dacă ele apar în văzut lumii şi cu modificări corporale sau de funcţionare corporală substanţiale.  

Sursa: cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro

DOSARELE PARANORMALE SECRETE ALE KGB

Acest articol apartine blogului Secretele Sistemului

Un film documentar nerecomandat celor care suferă de paranoia, deoarece conține secvențe care le vor înrăutăți simptomele. Însă acest fascinant film îți va menține atenția trează pe pe toată durata sa prin subiectele pe care le tratează: predicții telepatice, controlul minții, mașini pentru modificarea stării mentale și microunde, doar câteva dintre fenomenele pe care KGB le-a experimentat în încercarea de a fi pe primul loc în lume în acest domeniu tenebros.

Tunguska – Ceea ce s-a întâmplat în pădurea siberiană în 1908 a fost o cometă, un meteorit, sau o navă extraterestră care a explodat cu o forță de 2000 de ori mai mare decâtbomba de la Hiroshima. De asemenea, documentarul prezintă și o înregistrare secretă făcută de KGB în 1968 a unui OZN prăbușit. Fantomele – Înregistrări video incredibile din arhiva KGB, cu fantome și spirite manifestate. Dosarele secrete dezvăluite în acest film datează din anii ’60-’70, iar conținutul lor te va face să te întrebi ce tip de tehnologie folosesc guvernele în zilele noastre.

Vizionare online The Secret KGB Paranormal Files

Sursa: Secretele Sistemului

ROMÂNIA SECRETĂ – FENOMENELE PARANORMALE DIN PĂDUREA BACIU

Acest articol apartine blogului Secretele Sistemului

Pădurea Baciu, de lângă Cluj-Napoca, şi-a creat o faimă aparte în România şi în lume din cauza fenomenelor paranormale care se presupune că au loc aici. Pădurea a devenit celebră în 1968, după ce tehnicianul militar Emil Barnea a fotografiat aici ceea ce se presupune a fi fost un OZN.  Acest film documentar prezintă materiale foto şi video ale fenomenelor paranormale din pădure, dar şi mărturiile a doi cercetători care au studiat acest loc timp de zeci de ani. 

Cercetările întreprinse de clujeanul Adrian Pătruţ au descoperit în pădure “structuri sau forme zburătoare la nivelul solului, vizibile sau invizibile cu ochiul liber, lumini nocturne simple sau colorate, zburătoare sau staţionare”. Aparatele de măsură instalate în pădure au scos la iveală emisii radioactive, anomalii magnetice, perturbaţii electromagnetice, emisii de microunde, dar şi emisii anormale în spectrul infraroşu. Din această cauză, foarte puţine persoane se aventurează în pădurea Baciu, după ce mulţi au raportat apariţia inexplicabilă a unor cazuri de arsuri, dureri de cap, anxietate sau stări de vomă.

Ultima filmare a unui OZN deasupra pădurii Baciu a fost realizată în 2002 de către doi clujeni care locuiau la ultimul etaj al unui bloc de la marginea cartierului Mănăştur. Cei doi au surprins timp de 27 de secunde un obiect luminos cu o lungime de aproximativ 50 de metri. OZN-ul a urcat şi a coborât pe cer, iar apoi a dispărut într-o masă de nori.

Vizionare online România necunoscută – fenomenele paranormale din pădurea Baciu

 

Sursa: Secretele Sistemului

MISTERUL EXPERIENŢELOR EXTRACORPORALE – CUM EXPLICĂ ŞTIINŢA CĂLĂTORIILE ÎN AFARA CORPULUI L MARIUS COMPER

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Experienţele extracorporale au reprezentat de multă vreme o sursă de fascinaţie pentru oameni, dat fiind că există relatări despre aceste „aventuri” în afara corpului încă de acum câteva mii de ani. Senzaţia de plutire şi capacitatea de a observa propriul corp din exterior sunt caracteristicile tipice ale acestor experienţe ce au intrigat de-a lungul timpului doctorii, filozofii şi teologii. Dacă timp de milenii oamenii au atribuit aceste fenomene unor forţe paranormale, astăzi, mulţumită cercetărilor efectuate în ultimii ani de specialiştii în neuroştiinţe, aceste experienţe ciudate au fost explicate.

Paris de la 94€› Rezervă bilet online prin

Doctorii au identificat câteva dintre afecţiunile care pot duce la experienţe extracorporale, printre acestea numărându-se epilepsia şi atacul cerebral. Experienţele extracorporale se pot manifesta şi în urma unor evenimente traumatice ca accidentele rutiere sau supradozele de droguri, precum şi în timpul practicării sporturilor extreme sau meditaţiei. Statisticile arată că una din 10 persoane are parte de o astfel de experienţă de-a lungul vieţii.

Recent, mai mulţi oameni de ştiinţă au reuşit să inducă experienţe extracorporale unor voluntari sănătoşi, în condiţii de laborator, făcând astfel câţiva paşi importanţi spre demistificarea acestui fenomen.

Prima experienţă extracorporală reuşită în laborator

Henrik Ehrsson, profesor în neuroştiinţe cognitive în cadrul Institutului Karolinska din Stockholm, este unul dintre cercetătorii care au depus numeroase eforturi pentru a studia experienţele extracorporale.

Primul experiment ce a dus la obţinerea unei experienţe extracorporale în condiţii de laborator a avut loc în 2007, fiind efectuat de profesorul Ehrsson. Acesta a pornit de la următoarea premisă: „Ce s-ar întâmpla dacă am «lua» ochii unui voluntar şi i-am muta în altă parte a camerei? Oare acesta ar continua să vadă din locul unde se află corpul, sau din noua poziţie a ochilor?”.

Pentru a afla răspunsul, Ehrsson a cerut voluntarilor să se aşeze pe un scaun şi să poarte nişte ochelari speciali, conectaţi la două camere video aflate la 2 metri în spatele lor. Voluntarii recepţionau în lentila stângă imaginile filmate de camera din partea stângă, iar în lentila dreaptă cele captate de camera din partea dreaptă, astfel că îşi vedeau propriul spate din perspectiva unei persoane virtuale, situate la 2 metri în spatele corpului lor.

Apoi, profesorul Ehrsson a folosit două beţe de plastic, cu unul dintre ele împungând uşor voluntarii în piept, fără ca aceştia să observe, iar cu celălalt repetând acţiunea în zona aflată sub camerele video, atingând pieptul inexistent al „persoanei virtuale”. Atunci când cele două gesturi erau sincronizate, voluntarii au relatat că aveau parte de experienţe extracorporale, simţind că se află în locul unde se găseau „ochii” lor, de unde îşi priveau propriul corp.

Aşadar, chiar dacă voluntarii putea să îşi observe corpul, înţelegând că se află în acelaşi loc ca la începutul experimentului, creierul a recalculat poziţia „sinelui” în cameră, ceea ce a dus la apariţia experienţei extracorporale.

Pentru a confirma că voluntarii se percep cu adevărat a fi în zona unde se află camerele video, profesorul Ehrsson a folosit un ciocan în următoarea fază a experimentului, prefăcându-se că loveşte cu forţă sub camerele video, unde se găsea corpul virtual. Senzorii aflaţi pe pielea voluntarilor au identificat imediat o accelerare a pulsului şi a nivelului transpiraţiei, simptome ale fricii, reacţie tipică a corpului uman în cazul unor ameninţări.

Studiile medicale arată că oamenii ajung să perceapă propriul corp ca fiind parte a sinelui graţie simţului numit „propriocepţie”. Astfel, creierul construieşte senzaţia de „sine” combinând semnalele recepţionate de la piele, muşchi şi articulaţii cu datele percepute de ochi. În mod normal, aceste fluxuri senzoriale distincte se combină perfect, rezultatul fiind senzaţia de „sine”.

Experimentul a arătat că în cazul în care informaţiile din aceste fluxuri senzoriale nu se potrivesc, senzaţia de „sine” dispare. În aceste cazuri, creierul forţează luarea unei decizii, ceea ce poate duce la senzaţia că „sinele” se află în alt corp. Acesta a fost rezultatul pe care l-a observat dr. Ehrsson.

Experimentul profesorului Ehrsson a fost primul caz în care s-a reuşit inducerea unei experienţe extracorporale în cazul unor voluntari sănătoşi. De asemenea, studiul a fost primul caz în care s-a reuşit inducerea perceperii sinelui în alt loc decât cel în care se afla corpul voluntarilor. „Concretizarea acestei iluzii este o reuşită importantă, deoarece dezvăluie care este mecanismul prin care apare senzaţia că ne aflăm în interiorul corpului nostru. Identificarea acestuia reprezintă un progres important, deoarece acceptarea propriului corp drept centrul prin care percepem lumea este un aspect fundamental al conştiinţei de sine”, a explicat Ehrsson.

Noi experimente uluitoare

Pentru a testa limitele creierului uman în ceea ce priveşte percepţia propriului corp, profesorul Ehrsson şi-a continuat studiile. Unul dintre acestea a pornit de la faptul că victimele atacurilor cerebrale, în cazuri foarte rare, ajung să perceapă un „membru fantomă” – o a treia mână, spre exemplu.

Efectuând un experiment, doctorul Ehrsson a descoperit că poate păcăli creierul voluntarilor în doar câteva minute, convingându-l să perceapă prezenţa unei a treia mâini.

Această descoperire a fost realizată în urma a 5 experimente separate, efectuate pe 154 de voluntari. Participanţii la studiu erau aşezaţi la masă, iar lângă mâna lor dreaptă era plasată o mână artificială, din cauciuc. După ce se aşezau, cercetătorii le acopereau umărul şi braţul drept cu un prosop alb, creând iluzia că voluntarul avea trei mâini. Apoi, cercetătorii atingeau simultan cele două mâini (braţul drept al voluntarului şi cel artificial). După aproximativ 30 de secunde de atingeri simultane, voluntarii au început să simtă atingerile pe ambele braţe atinse, percepând şi cea de-a treia mână ca făcând parte din corpul lor.

Senzorii amplasaţi pe mâna stângă au confirmat faptul că voluntarii percepeau braţul artificial ca fiind parte a corpului, reacţiile fiziologice la „ameninţarea” acestuia cu un cuţit fiind identice cu cele observate atunci când braţul drept era supus acestui tratament.

Arvid Guterstam, unul dintre membrii echipei de cercetători conduse de Ehrsson, a explicat cauzele acestei experienţe: „Ca urmare a iluziei optice, în creier apare un conflict referitor la care din cele două mâini drepte aparţine corpului voluntarului. Firesc ni s-ar părea ca doar una dintre cele două mâini să fie percepută ca aparţinând corpului, însă creierul rezolvă acest conflict acceptând ambele mâini drepte ca membre, astfel că subiecţii au senzaţia că au trei mâini”.

Cercetătorii cred că această descoperire poate fi folosită pentru a îmbunătăţi viaţa persoanelor nevoite să folosească proteze, urmând ca în viitor să permită pacienţilor paralizaţi să opereze membre robotizate.

Într-un alt experiment, cercetătorii de la Institutul Karolinska au folosit metode similare pentru a-i convinge pe cei 200 de participanţi la studiu că se află în corpul unei micuţe păpuşi Barbie (măsurând 30 de centimetri în lungime) sau în cel al unui manechin imens (măsurând 4 metri în lungime). Pentru a induce voluntarilor senzaţia că se află în corpul artificial, cercetătorii au apelat din nou la stimularea simultană a corpului real al voluntarilor şi a celui artificial în care aceştia credeau că se află.

După ce voluntarii ajungeau să se perceapă ca fiind în corpul artificial, le era arătat un cub, cercetătorii cerându-le să arate, folosindu-se de mâini, cât de mare este acesta. Atunci când participanţii credeau că se află în corpul păpuşii Barbie, cubul părea imens; în schimb, atunci când se credeau în corpul unui gigant, cubul părea mic. Astfel, experimentul a demonstrat că percepţia propriului corp reprezintă un etalon fundamental folosit de creier pentru a percepe lumea din jur.

Această iluzie poartă numele de „iluzia Alice”, fiind inspirată de aventurile personajului omonim din „Alice în Ţara Minunilor”. În cartea lui Lewis Caroll, Alice s-a micşorat după ce a băut o poţiune magică, devenind apoi uriaşă după ce a consumat o prăjitură. Bjorn van der Hoort, unul dintre autorii acestui studiu, afirmă că această iluzie ar putea fi folosită pentru a face specialiştii să se identifice cu anumiţi microroboţi (spre exemplu, pentru a opera la nivel microscopic în corpul unui pacient) sau cu roboţi de dimensiuni gigantice (pentru a efectua reparaţii în cadrul unei sonde petroliere sau a unei centrale nucleare).

Într-un alt studiu, coordonat de profesorul Mel Slater de la Universitat de Barcelona, cercetătorii au reuşit să convingă voluntari de sex masculin că se află în corpul unei fete. Ei au reuşit să creeze această iluzie cu ajutorul unor căşti conectate la un sistem de realitate virtuală pe care voluntarii le purtau în timp ce erau atinşi pe braţ. „Experimentul nostru reprezintă prima cercetare ce demonstrează că sentimentul de proprietate asupra corpului poate fi transferat în întregime asupra unui corp virtual”. Studiul efectuat la universitatea catalană indică faptul că senzaţiile de sine şi de proprietate asupra corpului pot fi manipulate cu uşurinţă. Cercetătorii sugerează acest lucru ar putea fi folosit pentru a trata afecţiunile ce au la bază percepţia distorsionată a propriului corp, precum anorexia.

Existenţa sufletului, pusă în pericol?

Toate aceste experimente ce dezvăluie modul în care creierul construieşte imaginea de sine a unei persoane i-a făcut pe unii cercetători să susţină că rezultatele au impact şi asupra filozofiei, dincolo de potenţialul folosirii acestor descoperiri pentru dezvoltarea unor tehnologii noi.

Thomas Metzinger, directorul Grupului de Filozofie Teoretică din cadrul Universităţii Johannes Gutenberg din Mainz, Germania, explică de ce experimentele efectuate de specialişti în neuroştiinţe, precum Henrik Ehrsson, sunt extrem de importante. „Sunt anumite lucruri, precum conceptul de sine, despre care oamenii credeau că nu pot fi înţelese cu ajutorul ştiinţelor. Acum, acest lucru este demonstrat ca fals, sinele fiind uşor de manipulat de oamenii de ştiinţă. Cred că cercetările efectuate de Henrik subliniază faptul că nu există un «suflet» sau un sine care să fie independent de creier”, susţine Metzinger.

Întrebat dacă este de părere că ştiinţa poate explica absolut tot, dr. Ehrsson a oferit un răspuns ferm: „Absolut! Poate că va dura câteva sute de ani, dar sunt convins că ştiinţa va oferi explicaţii complete şi pentru subiecte complexe, aşa cum este mintea umană. Poate că filozofilor nu o să le placă acest lucru şi vor continua să susţină că încă există întrebări fără răspuns în ceea ce priveşte mintea umană, însă vom înţelege toate elementele componente”.

În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au reuşit să descifreze numeroase mistere ale creierului uman, oferind un răspuns pentru „tunelul de lumină” dintre viaţă şi moarte, abordând temaliberului arbitru sau descriind cele două sisteme ale minţii umane. Astăzi, neuroştiinţele se află într-o continuă dezvoltare, promiţând să ofere în următorii ani noi explicaţii referitoare la modul în care creierul construieşte efectul cunoscut sub denumirea de „sine”.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Misterele Ceahlaului: Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis

Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia privitorului, Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin inaltime alte piscuri din tara, masivul poate fi totusi vazut, in zile senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.La orele rasaritului, deasupra Ceahlaului se produc jocuri de lumini unice si inexplicabile. Localnicii vad deseori aparitii misterioase pe cer si descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor fiinte din Univers.
Cei din vechime considerau muntele ca fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi spun ca masivul este strabatut de cea mai puternica axa energetica a globului pamântesc.

Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfânt Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri.Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si  s-a prefacut in stana de piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mâinii omenesti, asemeni Sfinxului.
Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramânt in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infrânti de urgia cereasca”. Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi,  prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt,  locuri de inchinare catre Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile

Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. in anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe Marea Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru uimitor care se leaga de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, având forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamântesc.

Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intâmplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Tit Tihon este  renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana  a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara, cu mâna pe inima, ca vad deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinând ca vad, in miez de noapte, când se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorându-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impânzesc masivul Ceahlau.

Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri

In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare având, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din imprejurimile sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns.

http://www.2012en.ro/?p=65

Sursa: MISTERELE LUMII